No words needed
Nu stiu de ce buzele ei erau mai dulci pentru mine. Poate pentru ca era cu cativa ani mai mare decat mine. Sau pentru ca, alta premiera, era unguroaica.
Idila de o intalnire, va ramane insa nestearsa in memoria mea, ca orice „prima data”. Dar tu, cred ca ai mai multe de povestit 😉
Spune-ne despre relatia/relatiile cu persoane de sex opus (sau nu 😉 ) si de alta etnie
- din Romania
. Gen tu roman, ea unguroaica; tu romanca, el rrom/tigan; tu maghiar, el roman. Sau de alt dialect-mult discutatele relatii cu machedoni/machedoance.
Cum a inceput, cum a continuat, ce obstacole (lingvistice, culturale, socrice) ati intampinat, cum este acum?
Daca aveti copil, ce limbi l-ati invatat si in ce religie l-ati botezat?
Sau, daca a fost sa fie, si nu e prea dureros sa ne povestesti, cum s-a terminat?
Si cum a reinceput 😉 (nu neaparat cu aceeasi persoana, dar musai interetnica)
Bonus1: -Tata, vreau sa ma insor cu Janos
-D-apai, no Ioane, nu se poace!
-De ce?
-No, pai e ungur!
Bonus2: un clip de dragoste de la Tihi. La stanga, „fiul” lui, Tigris, la dreapta, o rapitoare blond-roscata 😉
Si sa mai zici ca doar dragostea oamenilor e cu nabadai!
PS: Daca te ajuta sa fii mai deschis despre relatia ta, nu ezita sa semnezi un pseudonim. Chiar unul diferit de cel pe care l-ai folosit pana acum pe blog (cu rugamintea sa nu il folosesti si sub alte posturi).
MaghiaRomânia blog 
Nu-i neaparat idila, da’ ar cam fi putut sa fie, ca 15-20 de minute cat ne-am vazut am flirtat de ne-au sarit toate capacele; si am fi si foarte compatibili, asa…
Deeeci… Ma intorceam eu din Germania, de la Frankfurt. In aeroportul ala imens. Eu cu bagajele dupa mine, asteptand sa se dea drumul la check-in. El la fel, plus chitara. Eu ma uit frumos la el (ca na, aveam la ce sa ma uit, vorba aia, ce-i frumos si lui Doamne-Doamne ii place. ) El se uita frumos la mine (UUUUuuuu…) Eu ii zambesc frumos. El imi zambeste. Dupa vreo doua minute, vine la mine si se prezinta si-mi zice ca am un zambet misto. Facem cunostinta. Asa aflu ca tipul e din Nurenberg, e cameraman si canta rock intr-o trupa. Incepem sa vorbim (in engleza… ca data trecuta cand incercasem sa ma bag in seama cu un neamtz-bunaciune, n-am reusit sa leg doua vorbe in germana; ay ay ay sa nu vada Giulia (profa mea din liceu ca dupa patru ani de neamtza nu-s in stare sa vrajesc un gashper.)
Back to the story… Am vorbit o tona de chestii despre: Immanuel Kant-Stanley Kubrik-Salvador Dalli- cat de tampiti sunt rasistii- femeile din Turcia- altele diverse- cand ne trezim cu ta’su- disperat ca disparuse valiza pe care bunaciunea de langa mine trebuia sa o pazeasca. Awkwaaaaaard… primele 3 secunde, ca dupa aia ta-su ne spune ca a glumit. Funny dude, parea de treaba. Mai prind 5 minute de vorbit chestii intelectuale to the handsome guy, pe urma se deschide check in-ul la ei si facem schimb de adrese de mail. So, de asta vara, tot vorbim pe mail/facebook cand apucam. Imi zice ca am ochi frumosi si ca sunt sofisticata…hmmm… S-ar putea la vara sa reusim sa ne vedem, cine stie.
Oricum, asteptati voi pana plec (most hopefully) la toamna la Londra. La London School of Economics/si in mediul academic din Londra, in general e meeeeeeegaaaaaaaa-adunatura (la LSE peste 50% sunt studenti straini, adunati de peste tot- so daca flutur frumos din gene pe acolo cine stie ce inimipare mai frang… (OMG, that sounded so pitzi :P)
mersi din suflet pentru comentariu. a venit tocmai cand schimbam textul in blog, asa ca il consider la obiect 🙂
Acum insa e vorba „de alta etnie
„.
Update dupa ce-am dat comentariul de mai jos: oricum, daca se intampla sa mai posteze cineva despre iubirile cu arab(oa)i(ce)/chinez(oa)i(ce)/nemt(oa)i(ce)/samd(oaice), nu ii voi sterge comentariul ci il/o voi intreba: da’ cu un ungur/o unguroaica n-ai fost? 😉
Oricum, cum comentariul Ralucai nu e offtopic, nici raspunsurile la el nu vor fi. Asadar:
„Dupa vreo doua minute, vine la mine si se prezinta si-mi zice ca am un zambet misto”
Ce faza de agatzat :D.
„ta’su- disperat ca disparuse valiza pe care bunaciunea de langa mine trebuia sa o pazeasca. Awkwaaaaaard… primele 3 secunde, ca dupa aia ta-su ne spune ca a glumit.”
misto si tat’su (ca om LOL)
„Imi zice ca am ochi frumosi”
vezi sa nu fie traficant de organe
Bai nu (for now), da’ daca exista pe undeva un ungur extreeeeem de hot, cute, smart, funny si intelegator fata de nevoia de pisiceala caracteristica gagicilor hippie…stiiu si eeeeu… (insert fluturat din gene.)
cine nu are/nu vrea sa povesteasca, poate posta cantecele despre iubirea interetnica din Romania. Sa ne desfete urechile si imaginatia, sau, daca nu ne plac, sa le analizam din punctul de vedere al cliseelor/stereotipurilor
azi: Da-ma mama dupa Gyuri
Singurul cliseu aici e ca ungurul vorbeste stricat. voi ce ziceti?
PS: un comentariu misto:
„Faina piesa ar trebui sa faca una si in varianta barbateasca „ Da-ma tata dupa Ildiko” :)))))”
http://www.adevarul.ro/actualitate/Primarul-Tg-Mures-Parcul-indragostitilor_0_16800496.html
Printre aceste cupluri s-a numarat si Carmen Moldovan si Istvan Saas, un cuplu mixt, dupa cum arata si numele lor, care au reusit sa se sarute de 66 de ori. „Nu le convine multor apropiati ca ea e romanca si eu sunt maghiar, dar dragostea le invinge pe toate”, spune Istvan. Carmen s-a grabit sa adauge ca distanta de la cer la pamant nu este suficienta pentru a masura dragostea lor.
…
Asta e partea frumoasă a lucrurilor dar adevărul e că mariajele mixte erodează comunitatea maghiară din RO.
În Cluj 77% (!?) din populaţia de etnie maghiară a încheiat căsătorii mixte în perioada 1992-2002 dar numai 28% dintre familiile mixte româno-maghiare decid să îşi declare copii de naţionalitate maghiară (se apreciază că în Ardeal ~10% din cei care se declară „român” la recensământ au limba maternă maghiara).
Datorită căsătoriilor mixte aproape fiecare maghiar din RO are în „familia extinsă” un român ( István Horváth/2002).
Şi totuşi, nu căsătoriile mixte sunt principala problemă ci natalitatea foarte scăzută în rîndul etnicilor maghiari (îmbătrinirea populaţiei). Kiss Tamás /2008
clujeanul.gandul.info/cluj/previziuni-legate-de-maghiarii-din-cluj-2469738
Ovidiu, nu obişnuiesc să mă confesez pe bloguri, dar de data asta nu mă pot abţine. Nu ştiu ce anume ar putea eroda mariajele mixte între persoane integre. Soţul meu a fost român. Imediat ce ne-am cunoscut s-a pus cu burta pe carte şi a învăţat maghiara. Nu din vreo obligaţie, ci din curiozitate, mai mult, sete de cunoaştere a culturii celuilalt. O clipă nu s-a pus problema limbii copilului nostru. O clipă nu s-a pus problema şcolii pe care o va urma. Şi eu nu cred o clipă că aş fi erodat ceva. Am un copil de limbă maternă maghiară (normal, doar eu sunt mă-sa), limbă la care ţin şi la care ţine. Fireşte, vorbeşte româna perfect, am ţinut să fie aşa. Identitatea (multi)etnică şi-o va defini în timp, probabil. Şi să nu fiu total off topic:cred că într-un cuplu, etnia are rol puternic, dar nu decisiv. Mai important este mediul în care ai/aţi socializat. Dacă acesta este uniligv/naţional, fireşte lucrurile devin mai complicate. În rest, zic eu, trăirile comune, cultura (nu în ultimul rând cea socială) comună sunt mai importante decât limba, religia, apartenenţa la o comunitate. Sigur, doar în cazul în care nu-i pretinzi omului de lângă tine să-şi însuşească inentitatea ta, indetităţile tale. Ceea ce, oricum, e bolnăvicios.
Eu unul stiu ca nu faci confesiuni, cu atat apreciez ca ti-ai deschis aici un pic sufletul!
Judit „Nu ştiu ce anume ar putea eroda mariajele mixte între persoane integre.”
Cam 2/3 din copiii familiilor mixte se identifică drept români, nu 1/2 cit ar fi de aşteptat după limba maternă. La asta mă refeream cu „mariajele mixte erodează comunitatea”, nu la persoanele care se căsătoresc.
Ovidiu, foarte misto ce ne-ai dat, mersi! Da’ ma gandeam: n-ai fost niciodata cu o unguroaica ;)? sau svaboaica? sau sarboaica? sau… 😛
E un fenomen complex, nu se rezumă la ‘erodarea comunităţii maghiare’ , si efectele se văd la generaţia tânără. De exemplu 4.1% din maghiarii între 18-35 ani declară că au limba maternă româna şi creşte numărul de români pentru care limba/cultura maghiară e importantă (deci avem si fenomenul invers)
http://miris.eurac.edu/mugs2/do/blob.pdf?type=pdf&serial=1023893413929
The [.] phenomenon – of assuming the Hungarian ethnic identity and the mother
tongue status of Romanian, a group which is increasing in time and in this respect the
differences between generations are significant – is due to the increase in the number of
mixed marriages
In the 18-35 age group there is a high percentage of those who speak Hungarian well
or at an acceptable level. This is due to the increased percentage of those who come
from mixed marriages, from ethnically mixed families. Also, it is a result of a more open
attitude as compared to the elderly, as regards the use and learning of Hungarian.
Taking into account the aforementioned tendencies as regards primary linguistic socialization, the use of language in the process of communication within the origin family and the number of mixed marriages, we can conclude that the percentage of the Romanian population for whom Hungarian has some identity value is considerably higher than that reflected in the data of the census.
Nici nu stiam ca e jumate ungur. [mesaj deplasat, va vom da in curand linkul]
foarte tare! si chiar v-ati casatorit dupa doua saptamani de „vorbit”? Scuze, dar sunt nerabdator sa vad ce s-a intamplat in partea a doua!
episodul doi:
[mesaj deplasat, vom pune in curand linkul]
Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper – un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
http://www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
episodul trei:
[paragrafe deplasate. va vom anunta in curand linkul]
Nu cred ca amestecul etniilor pune in pericol ceva sau altceva. Cred ca e firesc, in evolutia popoarelor.
Toate popoarele pe care le cunoastem astazi sint rezultate ale unor amestecuri in timp. Procesul continua, e ceva normal. Nu cred ca trebuie sa reincepem sa punem problema selectarii partenerilor din acelasi grup etnic, pentru prezervarea etcetcetc.
E timpul sa hotarasca fiecare pentru el insusi cine este.
Si am si un epilog, daca tot m-am pornit.
Soacra-mea [mesaj deplasat. vom pune in curand linkul]
@Raluca: „(insert fluturat din gene.)” Asta acum. Cand il vei cunoaste, va fi insert fluturi in stomac 😉
True 😉
„Eu fiind din Gorj, nu am recunoscut limba din prima, dar am devenit atenta”. Coincidenta au ba, cand citeam partea a II-a, ghici pe cine o ascultam cantand? Pe Maria Lataretu aka 😛 Privighetoarea Gorjului. Ma gandeam sa fac un post cu love songs, dar nu ma pot abtine pana atunci 🙂
faina de tot povestea cu bunica lui. totusi, sper ca mai ai povesti interetnice de pus in articolul acela 😉 (nu te stresa, si eu sunt cu „datorie” de cel putin un articol fata de altii. important e sa il scrii, candva, cand ai timp)
No, ma intrebam „si cand scrii ceva de soacra”. amu vazui si epilogu 🙂
ovidiu@ : dar adevărul e că mariajele mixte erodează comunitatea maghiară din RO.
Asta suna a retorica din aia stupida a la Lazlo Tokes .Pe el il ingrijorau casatoriile mixte si „diasporizarea” maghiarilor.
@Solovastru: Ovidiu a dat deja link cu studiu care arata ca doar 28% dintre cuplurile mixte din Cj isi declara copilul maghiar (din partea mea era bine sa fie o rubrica „etnie mixta”, iar legea administratiei sa tina cont de limba materna). Era retorica stupida daca nu avea un stiudiu in spate.
Si inca un lucru: daca zicea „adevarul ca mariajele mixte erodeaza comunitatea romana din Voivodina”, mai comparai cu Tokes?
PS: imi aduc aminte ca citisem undeva ca in familiile mixte din Voievodina, daca mama e sarboaica, copilul nu invata romaneste.
Din pacate are dreptate Tőkés numai la Arad cunosc numeroasa familii mixte si nu stie lb maghiara copii lor daca nu ma credeti puteti verifica in fata locului.In jud Timis si mai mare numarul famililor mixte si asimilarea maghiarimii.
@Era retorica stupida daca nu avea un stiudiu in spate
E retorica stupida oricum si un exemplu de xenofobie de cea mai joasa speta. Studierea acestor fenomene trebuie sa ramina apanajul sociologilor nu sa faca caz de ele eventual sa mai si incerce sa le influenteze , liderii politici care totusi ar trebui sa medieze relatiile dintre etnii. Oamenii se casatoresc unde si cu cine le place , indiferent de etnie . Nu trebuie sa fie adus in discutie in cadrul relatiilor inter-etnice , acest aspect al procentului de casatorii mixte si al modului cum se identifica copiii rezultati din aceste casatorii . Ce mai facem daca tot ne luam dupa idioti ca Tokes? Nu le verificam mirilor si originile ca sa prezervam puritatea etnica cum faceau nazistii ?
Aceste date si procente , chiar daca reale, trebuie scoase din discutie in problematica inter-etnica pentru ca mariajul este pina la urma un aspect strict individual . La fel si auto-identificarea etnica. Care-i problema daca majoritatea copiilor se declara romani ? E un proces absolut normaL , pina la urma ungurii traiesc intr-o tara in care reprezinta o minoritate de circa 6% . Nu traiesc intr-o regiune unde sint circa 30% si decid in proportie de 90% cum isi mai inchipui unii intr-un delirium tremens. E normal sa existe un proces natural de asimilare din partea majoritatii prin procese absolut firesti cum sint casatoriile. Asa se intimpla peste tot inclusiv in Voivodina. E important ca romanii de acolo au invatamint si biserica in limba materna , e irelevant cum si cu cine se casatoresc si cum se identifica copii rezultati din acele casatorii. Chiar daca majoritatea din regiunea respectiva , in speta sirbii, castiga prin acest proces al casatoriilor mixte. Dar e un proces inevitabil pina la urma. Ai auzit tu vreo declaratie a vreunui oficial roman , referitor la situatia din zona respectiva , in care sa se refere la casatoriile mixte? Eventual sa se arate „preocupat” de numarul prea mare de casatorii mixte precum Tokes?
@Solovastru: „E retorica stupida oricum si un exemplu de xenofobie de cea mai joasa speta. Studierea acestor fenomene trebuie sa ramina apanajul sociologilor”
Doua comentarii:
– Ovidiu e xenofob si are fobie de romani?
– „Dr. István Horváth is a Reader in the Faculty of Sociology and Social Work at Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca, Romania.” Cindva l-am cunoscut, e un tip normal, chiar deloc nationalist/extremist.
Totusi, iti dau dreptate in privinta normalitatii casatoriilor mixte, e un fenomen natural si nu il poti opri.
Dar tot atit ne normal e sa spui ca este una din caile de asimilare, si e accentuat in regiunile unde sintem in umar f mic. In cazul lui Tőkés: in aceste regiuni dispar si enoriasii reformati din cauza asta, adica poate avea si alte temeri (nu il apar pt alte debitari, ca am mai spus ca nu sint un fan). Sumarizind: imi pare rau si mie cind vad ca disparem din judetul Hunedoara de ex, si problema nu e ca vor fi romani, ci ca dispare o comunitate. Nu cauta extremism si sovinism, xenofobie, unde nu este.
foarta tare postul! ideea lui!
ma crezi sau nu dar ma gandeam de ce dracu televiziunile nu prezinat si povesti de genul asta.
bunica mea din partea tatalui era pe jumatate unguroiaca.
nu am apucat-o din pacate.
numele meu de familie este Enache dar se pare ca original a fost Ianache – rezonanta greceasca. Daca ma intrebnati de etnia/nationalitatea mea, ridic din umeri… daca ma intrebati de cetatenie spun ” roman. din nefericire”
revenind la povestile de genul asta. daca ar fo fost un concurs, Ina castiga de departe.
Am sa dau linkul unei foarte bune prietene din Tg. Mures. Si ea e pe jumatate unguroaica, casatorita cu un roman…
ps:
la urmatoarele alegeri votez cu Kelemen Hunor.
multam de comentariu. ma intrebam daca reusesc sa te atrag la noi, ma bucur ca am izbandit, macar pentru un subiect (deocamdata 😉 )
olorand@ Ovidiu e xenofob si are fobie de romani?
– “Dr. István Horváth is a Reader in the Faculty of Sociology and Social Work at Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca, Romania.” Cindva l-am cunoscut, e un tip normal, chiar deloc nationalist/extremist
Nu ma refeream la Ovidiu si nici la acest Istvan Horvat . Ovidiu doar a reluat o idee , un mod de a pune problema care este in esenta foarte xenofob. Iar cat despre cercetatorul respectiv e absolut ok ca a facut studiul respectiv , foarte probabil datele prezentate de el sint si corecte am si spus in postul anterior ca astfel de fenomene trebuie sa ramina in seama sociologilor , a oamenilor de stiinta in general nu sa fie folosite ca argument de catre politicieni eventual sa se incerce sa fie influentate de acestia . Sa te referi la un domeniu ca al casatoriilor atunci cind vorbesti despre relatiile dintre doua etnii e ca si cum i-ai considera pe oameni drept vaci sau oi. Tzurcana romaneasca nu trebuie sa se incruciseze cu Tzigaia ungureasca sau ceva de genul asta. Asta nu arata decat cat de limitat este Tokes. Are un neuron si ala se cam plictiseste singur . Iar cat despre motivul religios , e ok sa fie inaltul prelat preocupat ca sint prea multe casatorii mixte pentru ca isi pierde el enoriasii?
„Ovidiu doar a reluat o idee , un mod de a pune problema care este in esenta foarte xenofob.” Bun, poate a fost o neintelegere. Daca te referi ca acest discurs, utilizat de politicieni, este foarte xenofob, pot fi de acord. Nu si de catre un cetatean de rand.
Sigur, erodeaza e un cuvant mai puternic decat „se diminueaza/se micsoreaza”. Dar esenta e aceeasi. Ca e bine, ca e rau, e altceva, dar realitatea ramane. Pentru mine e rau, pentru ca aceasta comunitate maghiara ne leaga de o tara un pic mai la vest decat Romania. Si de la care, dincolo de excesele politice (inclusiv neofascisti mai puternici decat la noi) si inerentele probleme sociale, avem ce invata.
Sigur, avem masteranzi si doctoranzi in SUA si universitatile din Vest, dar in opinia mea Ungaria e o tara fosta comunista care s-a adaptat mai bine decat noi la economia de piata si in care societatea civila e mult mai activa. Altfel spus: fata de tarile occidentale, Ungaria prezinta avantajul unei mai mari similitudini cu noi, deci putem invata de la ea ce merge si ce nu merge aplicat din modelele occidentale (nu este si singurul astfel de posibil studiu de caz, desigur, vezi Grecia)
Cand va disparea comunitatea maghiara din Ro se va subrezi nu numai aceasta legatura necesara cu Ungaria (sa zicem ca va mai ramane prin (mai) putinii maghiarofoni). Se va subrezi si legatura cu o parte din trecutul acestei tari, legatura cu una dintre cele mai prolifice culturi de pe teritoriul Romaniei.
Mai grav e ca romanii nu sunt invatati la scoala ca au origini diverse, nu doar dace sau romane. ca nu e o rusine sa ai un stramos de alta etnie, nu exista sange pur sau impur. Fireste, poate sunt subiectiv, avand o strabunica nascuta din parinti albanezi. Dar cu ce sunt mai putin roman decat miile de Dobre, Cherestes, de persoane care au numele terminat in ov, ici, ide, iu? Ca sa nu ii mai punem la socoteala mari figuri ale istoriei ca Alexandru Ioan Cuza (mama: Cozadini, familie greco-italiana), familia de sculptori Storck, Anghel Saligny etc.
Sigur, se invata de fanarioti etc, dar nu spune nimeni „stramosii nostri fanariotii”. Daca romanii ar fi educati sa fie mandri si sa pastreze mostenirea lor „alogena”, poate m-as raporta si eu altfel la asimilare. Asa, nu o vad decat ca pe un mod de stergere a istoriei si a diversitatii culturale.
Acum, ca discursuri gen „erodarea comunitatii din cauza casatoriilor” ar trebui sa lipseasca din vocabularul politicienilor. Cuplurile mixte nu trebuie sa se simta vinovate in vreun fel de vreo disparitie a unei comunitati (doar sotii minoritari trebuie sa se simta responsabili pentru pastrarea si transmiterea la urmasi a identitatii lingvistice). Daca vor sa ajute cumva, politicienii pot gasi parghii pentru finantarea unor cursuri de limba dedicate sotilor nemaghiarofoni. Sau incurajarea acestor cursuri-din experienta mea de cursant in doua grupe de la Institutul maghiar, „studentii” au fie ascendenta maghiara, fie sunt sotii de maghiari, eu fiind printre exceptii :p/
@”Cand va disparea comunitatea maghiara din Ro se va subrezi (…) aceasta legatura necesara cu Ungaria”
Olahus, nici unul dintre comentatorii de aici nu va prinde- biologic vorbind- disparitia comunitatii maghiare. Din casatorii mixte nu dispare asa usor o comunitate de aproape 2 milioane de oameni, mai ales una apropiata de leaganul lingvistic si purtind legaturi strinse cu acesta- cum e cea maghiara din Romania. Inca nu au disparut cea turca si cea tatara din Romania- mult mai restrinse numeric si nemaiavind relatii directe cu teritoriile de origine.
Comunitatile minoritare se restring in timp, in generatii- si numai daca membrii lor nu mai gasesc nici o utilitate in a-si mentine identitatea.
Pina sa dispara comunitatea maghiara, multe se vor schimba in Europa si in lume. La cum se misca lucrurile in lume acum, s-ar putea ca peste 20 de ani lumea de azi sa fie de nerecunoscut- si chiar sa nu mai conteze cine-ce etnie are. Probabil chiar notiunile de stat national, de natiune-stat vor fi istorie pina atunci.
Ok, cred ca ai dreptate. Pe de alta parte, turcii si tatarii si-au pastrat identitatea si datorita religiei.
@Solovastru-” Ovidiu doar a reluat o idee , un mod de a pune problema care este in esenta foarte xenofob”
Xenofobie e atunci cînd un român îşi ameninţă fata că o omoară şi pe ea şi pe iubitul ei ţigan dacă se mărită cu el. În acest caz motivul nu e că o astfel de căsătorie ameninţă ‘erodarea’ comunităţii româneşti din România, să fim serioşi, motivul e pur şi simplu ura faţă de ţigani sau faţă de oricine de alt neam. Asta e xenofobie (ce să mai vorbim de Biserica Ortodoxă RO-BOR-ul care refuză să cunune un ortodox cu un catolic)
În cazul maghiarilor, nici Tőkés nici Horváth nu exprimă ceva împotriva românilor pur şi simplu (qua români) ci atitudinea lor faţă de căsătoriile mixte vine din ingrijoarea faţă de viitorul comunităţii maghiare. E altă motivaţie, nu xenofobia, şi nici unul nu propune ceva legal sau altceva (decît probabil ‘conştientizarea’ situaţiei, exercitarea de influentă prin educaţie în familie, etc.).
Ingrijorarea, şi menţionarea unui fapt real, e ceva legitim. Şi inutil se pare deoarece, dacă înţăleg eu bine statisticile, rata şi numărul căsniciilor mixte Ro-Hu sa dublat în ultimii 20 ani ( de la 40% la începutul anilor ’90 la 77% în 2010).
István Horváth, a sociologist at the University of Cluj, says the Hungarians of Romania are in two minds about the trend. On the one hand, almost everyone says so-called ‘pure’ marriages are preferable. On the other, it is striking how violations of this ‘rule’ are overlooked. „She is very nice, and she speaks Hungarian.”
http://hvg.hu/english/20060409mixedmarreges
Ovidiu: inca un 100% de la mine, si un bravo pt mentionarea cununiilor mixte religioase (catolicii fac la fel chiar si cu protestantii)!
Ovidiule
––––
BOR nu cunună ortodocşi cu catolici nu din ură faţă de catolici ci dintr-un motiv foarte simplu: imposibilitatea săvârşirii ritului căsătoriei dintre un membru al Bisericii şi un ne-membru.
Poate nu ştii, dar mirii la cununia ortodoxă sunt CUMINECAŢI. Pentru mulţi este a doua şi ultima cuminecare din viaţa lor (prima este la botez).
Or, potrivit doctrinei Bisericii cam de 2000 de anişori, Sf. Cuminecare este cel mai înalt grad al comuniunii creştine. Pentru comuniune euharistică trebuie mai întâi să existe identitate DEPLINĂ de credinţă – lucru cam neadevărat, dacă iei numai Infailibilitatea Papală în calcul, care Infailibilitate este dogmă la catolici şi ceva socotit niţel cam deşucheat la ortodocşi.
O fi având ea săraca BOR multe păcate pe cuget, dar haide să nu aruncăm cu piatra atunci când nu pricepem direcţia în care zvârlim.
OLorand
––––
Vezi ce-am scris mai sus. Catolicii fac al fel cu protestanţii pentru că nu recunosc validitatea sacramentală a riturilor protestante. Pe a ortodocşilor o recunosc, de aia catolicii cunună cu ortodocşi dar cu protestanţi nu. Şi tot de aia ortodocşii nu cunună cu nimeni exceptând ortodocşi cu ortodocşi.
Ortodocşii, conservativi cum sunt, urmează tradiţia Bisericii Primare: fie eşti înlăuntrul Bisericii şi în deplină comuniune cu ea, fie eşti înafara ei. Nu prea există jumătăţi de măsură când e vorba de puritatea dogmatică.
Căci nu degeaba ortodoxia este orthos-doxeia adică „dreapta-slăvire (de Dumnezeu)”.
Mersi de lamuriri, Egy si mult succes in continuare in Anglia!
„Xenofobie e atunci cînd un român îşi ameninţă fata că o omoară şi pe ea şi pe iubitul ei ţigan dacă se mărită cu el” e echivalent cu a spune ca „casatoriile mixte erodeaza comunitatea maghiara”.
@decît probabil ‘conştientizarea’ situaţiei, exercitarea de influentă prin educaţie în familie, etc
Constientizarea situatiei ? Foarte interesant. Ce sa constientizeze ? Si de ce ? Exercitarea de influenta prin familie ? Adica cum ? Sa-i zica tasu nu te insura ba cu aia ca-i romanca ? Ce diferenta e intre „exercitarea de influenta prin familie” si exemplul pe care l-ai dat tu mai sus?
@On the one hand, almost everyone says so-called ‘pure’ marriages are preferable. On the other, it is striking how violations of this ‘rule’ are overlooked. “She is very nice, and she speaks Hungarian.”
Abia acum am vazut si enormitatea asta , „pure marriages” …numai cum suna , pina si un teoretician nazist ar fi multumit ( macar din punctul de vedere al terminologiei….).
@and she speaks Hungarian Daca n-ar vorbi gata mariajul nu ?
Ce concluzie se desprinde din toate astea? Mariajele mixte erodeaza comunitatea maghiara asa ca singura solutie la indemina care se intrevede ? Pai nu mai ramine decat onanismul. Bancul ala cu ungurul care prefera sa se masturbeze ca sa arate ca e autonom e mai sugestiv decat parea la inceput.
@nu este si singurul astfel de posibil studiu de caz, desigur, vezi Grecia)
Ce sa invatam de la greci ? Cum sa iesim la pensie dupa 15 ani de munca ? Ca iei cam spre asta tindeau. De asta au dezechilibrul pe care il au in sistemul de pensii.
de invatam din succese: cum sa fim mai civilizati, cum sa facem turism rural si pe litoral (ca la patrimoniu nu ne comparam)
si din esecuri: cum sa nu tot facem greve, cum sa nu ne tratam minoritatile
Solovastru: iti dau atunci citeva exemple de xenofobie romana mentionind problema casatoriilor mixte in cazul romanilor din valea Timoc-ului sau din Ungaria:
– „eea ce a dus la asimilarea masiva a populatiei timocene, la diminuarea numarului de minoritari (prin mutarea tinerilor la orase, casatorii mixte, refuzul unor copii de a invata limba romana etc.), la pericolul pierderii limbii si traditiilor, in ultima instanta la estomparea identitatii etnice.”
sursa: http://www.romanii.ro/index.php/romanii-de-langa-noi/82-comunitatea-romaneasca-de-pe-valea-timocului-bulgaresc-prezenta-si-perenitate
– „Totusi, prin casatorii mixte, prin plecarea la lucru in alte parti, numarul romanilor scade, asimilarea lor e tot mai mare.”
Sursa: http://www.timoc.org/press/12092007rgn3/12092007rgn3.htm
– „Dupa 1960 se accentueaza ( inclusiv prin casatorii mixte ) procesul de asimilare. …”
http://www.napocanews.ro/2010/06/expozitie-fotografica-romanii-din-vecinatatea-apropiata-ungaria-la-muzeul-taranului-roman-in-perioada-14-27-iunie-2010.html
Sau xenofobie lipoveneasca:
„Numărul lipovenilor astăzi este în scădere şi datorită căsătoriilor mixte cu alte etnii tinerii vorbesc mai puţin sau de loc limba strămoşilor, o limbă diferită şi de rusa, şi de ucraineana.”
http://www.dunadelta.ro/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=1%3Abevezet&lang=ro
Toti sint xenofobi?
„toti sunt xenofobi?” nu pun etichete pe oameni, dar Napocanews e un ziar cam xenofob, ca sa ma exprim asa, impersonal ;). Dar articolul pare ok (si pare mai mult un comunicat copy-pastuit decat un articol propriu-zis, vezi la final, dar asta e offtopic)
Olahus, Napocanews ti se pare CAM sau de-a dreptul ? Ia vezi ce proiecte şi linkuri misto au. Te doare capu’. Nu ar fi mai ok, ma gandesc si eu, sa comentăm chestii mai serioase ? Şi HVG a cam dat-o în bară cu articolul cu aia a lu’ Columbeanu, nimic de zis (vezi mai jos), dar totuşi. Vă rog, băieţii, nu mă mai faceţi să dau click pe NN, Foaie Naţională, ND, Dan Tanasa etc. Avem şi noi de-astea, dacă vreţi neapărat, mă pun pe tradus articole de pe kuruc (info). Dar numai dacă ţineţi morţiş.
NN nu e „cam xenofob”, ci e ADEVARUL despre xenofobie, scuza-ma ca te corectez. Am citit de doua-trei ori pe acolo, pina am dat de un articol al lui Funar (da- acel Funar) care dadea ca sigura declararea autonomiei Ardealului in 2011 =)) – ca sa nu mai vorbim de baiatul ala, Tanasa, care pare a avea o obsesie de-a dreptul bolnava pentru unguri-mincatori-de-romani…
scuze, iarasi am dat in bara cu citat dintr-un site dubios.
Am cautat in graba declaratii similare, n-am avut timp sa verific contextul…
Celalalte citate sint mai bune? 🙂
Si ce actiuni vrea Tőkés pt diminuarea acestui fenomen: citat dintr-o adunare generala a episcopiei reformate:
„Tőkés szerint a vegyesházasságok növekvő számának és a reformátusok lélekszáma apadásának egyik oka az, hogy az egyházközségekben nem folyik kellő ifjúsági élet. „A református fiatalok nem találkoznak, nem ismerik meg egymást. Csináljunk valamit azért, hogy a fiatalokat összeszerelmesítsük!” – fogalmazott Tőkés László. ”
In traducerea mea: „cresterea numarului casatoriilor mixte si a reducerii enoriasilor reformati este datorita faptului ca in parohii nu se organizeaza activitati pt tineret. Tinerii reformati nu se intilnesc, nu se cunosc. Sa facem ceva sa-i indragostim”
Cert ca astfel de activitati pt tineret (coruri, grupuri de dans sau teatrale, etc) erau cindva mai multe, inclusiv bunicul meu (fost preot reformat) a organizat astfel de spectacole de teatru amator cu tineri din satele hunedorene. Cit de efectiv sint astea in zilele de azi, e o alte chestie, dar cert este ca nu dauneaza nimanui („harmless”).
Chiar nu vad unde e xenofobia aici. De ex bunicul meu nu a avut niciodata o vorba rea impotriva romanilor, cu toate ca era trist cind vorbea despre casatoriile mixte din jud Hunedoara, vazind cum „dispar” maghiarii, enoriasii reformati dupa 1-2 generatii.
Si ca sa nu spuneti ca sint total impotriva: am in familie si eu casatorii mixte, si ne intelegem f bine, chiar unii romani din familie fac eforturi de a vorbi cu noi in limba maghiara, iar noi raspundem in limba romana, ca sa simta ca apreciem eforturile lor.
Cred ca ideea asta cu punerea tinerilor in situatii de „indragostire” nu prea mai are sanse de reusita, in ziua de azi. Internetul, marile orase care aduna tinerii, comunicarea ultra-extinsa- toate fac ca ideea respectiva sa fie desueta. Iarasi exemplific cu minoritatea tatarilor- atit cit cunosc eu din problema. Aveam colegi de facultate care crescusera cu ideea ca va trebui sa isi gaseasca perechi dintre ai lor. Cunosc chiar cazul unui cuplu- ea tataroaica, el roman- care traiau o frumoasa poveste de dragoste (genul acela de poveste „exemplara” pentru noi ceilalti); finalul povestii: ea s-a maritat cu un tatar (gasit de familie- tot tinar, frumos si scolit ca si ea), el cu o romanca. Chiar si despartirea lor „fortata” a „pigmentat” povestea lor atit de romantica. Iata, comunitatea a reusit sa isi faca „datoria”, in acest caz.
Totusi, genul acesta de actiune din partea comunitatii da din ce in ce mai putine rezultate. Sint deja foarte multi turci si tatari care trec inclusiv peste piedica religioasa si isi gasesc pereche dintre crestini. Tinara generatie nu mai e atit de religioasa cum erau bunicii lor, sa zicem. Tinerii sint mult mai pragmatici, iau lucrurile asa cum sint, iar familiile sfirsesc prin a se obisnui cu ideea, din dragoste pentru copii. Pina la urma, e dreptul fiecaruia sa se pozitioneze cum doreste din punct de vedere religios si etnic.
Ca o parere personala: nici o masura „din interior” a unei comunitati, luata in scopul perpetuarii sale- nu poate da rezultate. E o lege a firii care invinge de fiecare data- oamenii se amesteca dupa cum au chef, nu dupa cum li se spune- indiferent de consecinte.
Ina, sint si eu sceptic in reusita de a „indragosti” tinerii. Totusi, sint de acord cu astfel de activitati pt tineret din alt motiv: le da ceva mai valoros de facut. Si daca citiva isi vor gasi perechi in aceste cluburi/grupuri, e un plus, daca nimeni, macar toti s-au simtit bine.
Si sint absolut impotriva oricaror atitudini negative (de interzicere) a relatiilor mixte.
Am o intrebare: cat de stricta este BOR cu privire la casatoriile dintre catolici si ortodocsi? Stiu de un cuplu, ea romanca, el maghiar, care s-a casatorit la ortodocsi pentru ca el, catolic, nu si-a platit cotizatia la biserica
ortodoxacatolica. Nu stiu ca el sa se fi botezat.Nu înţeleg. Problema. S-au căsătorit la ortodocşi pt. că el, catolic, nu a dat bani la BOR ? E ceva în neregulă cu cauza şi efectul, să zic aşa.
nu, opt ca el, catolici, nu a dat bani la Biserica Catolica. Nu si-a platit zeciuiala sau cum ii zice.
scuze, voiam sa scriu cotizatia la biserica catolica. corectez 😛
Iti raspund eu: noi nu am facut cununia religioasa pentru ca la catolici nu au acceptat cununia lui cu o ortodoxa, la ortodocsi nu ar fi fost o problema, dar ne-au cerut o suma echivalind, la vremea aia, juma de calculator 🙂 (si noi, studenti fiind, ne doream mai mult calculatorul 🙂 ); asa ca am renuntat. Si apoi nici nu am mai cautat. Daca e vreun Dumnezeu, Il intereseaza mai tare sa ne iubim decit sa ne gasim popa.
Dreptate ai , Ina. Deşi eu am făcut cununie religioasă, dar la unitarieni. Chiar nu conta că soţul a fost ortodox.
Olahus
Vezi ce am scris eu mai sus. Poţi consulta nişte teologi, de ambele tradiţii. E nu sunt teolog, citez din ce mi-am dat cu nasul.
Si apropo de asta, mi se pare singurul punct slab al articolului citat de Ovidiu faptul ca incepe cu „Mónika Gábor” (Monica Columbeanu, fosta Gabor). Lasand la o parte ca nu asa se scrie numele ei, lasand la o parte ca o fi ea din tata gabor si mama din neam de ceangai (sursa: baba Maria din Gisteni http://www.libertatea.ro/stire/aici-a-crescut-moni-254702.html ), lasand la o parte ca poate ea nu se considera unguroaica (asemeni multor ceangai): articolul se concentreaza pe maghiarii transilvaneni si o spune inca de la inceput: „The past few decades have seen increasing numbers of mixed Hungarian-Romanian marriages in Transylvania. ”
Sigur, au vrut sa ii dea o leaca de stralucire, dar e offtopic.
Încă ceva ciudat: cum adică, 10 la sută dintre ardelenii care se declară români au lb. maternă maghiară ? Potrivit recensământului din 2002, diferenţa dintre cei cu lb. maternă maghiară şi etnicii maghiari este de 0,1 la sută.
Pai atunci articolul respectiv chiar are o problema
Tati wow ce tema ai abordat … pot spune ca eu sunt fericit… am avut o iubita maghiara din Brasov, o prietena tiganca.
Cu tiganca am vb vreo 8 luni… era foarte frumoasa… cu familia ei ma intelegeam foarte bine… si acum ma inteleg bine cu maica’sa si cu sorsa cand mai vb. Cand am intrat pentru prima oara la ei in casa m-a luat taica’su deoaparte si m-a intrebat care imi sunt intentiile. I-am raspuns cat se poate de sincer si el m-a avertizat sa am grija cu nuca fetei… ca la ei odata ce… se zice ca te-ai insurat deja.
Deja dupa 7 luni jumate … lucrurile incepeau sa evolueze si cum nu vroiam sa ma insor la vremea aia aveam 19-20 de ani… m-am fofilat si am iesit din relatie. Am ramas din relatia respectiva cu cateva cuvinte invatate in limba rromanes.
Doi ani mai tarziu intr-o peripetie de a mea pe la Predeal am cunoscut o fata blonda din Brasov. Frumoasa, desteapta, deschisa … m-a atras de cand am vazut-o. Din „greseala” am accidentat-o cu sania… si ca sa ma revansez am invitat-o la un vin fiert pentru a ma revansa. Nu a spus nu. A dat din cap. Si acum cand ma gandesc si pun aceste cuvinte in propozitie, parca ma trece fiorul celor intamplate atunci. Am vb cu ea aproape vreun an de zile dar a fost o relatie la distanta … adik ne vedeam cam odata la 2 sapt, ori eu la BV ori ea la Ploiesti. Era genul de fata pe care o intalnesti odata in viata si stii ca nu trebuie sa o lasi sa plece. Am fost pe la ea pe la tara prin judetul Covasna si abia atunci am realizat ca e unguroiaca deoarece am vizitat rude de ale ei si persoane care pur si simplu nu stiau romaneste absolut deloc. Mi-a explicat ca nu e vorba ca nu vor sa vb romaneste dar nu STIU… ceea ce mie unu mi se pare foarte grav.
Faza super tare… am nimerit acolo in timpul unui chef… si vine un micutz la mine cu un pahar gol … semn sa il umplu. A bolborosit el ceva acolo in ungureste dar… nu am inteles. Am luat sticla de cola si fericit ii umplu micutului paharul. Asta se uita mirat la mine si se duce la Angy si ii zice sa ii dea apa. Asta il trimite la mine si copilul razvratit cica ii spune. Auzi daca eu m-am dus la el si i-am cerut apa si el mi-a pus cola crezi ca va intelege ce vreau. Si vine ea cu micutul la mine si incepe sa rada de mine. Bineinteles cand mi-a „tradus” si mie si eu am ras de nu am mai putut. Din pacate motivul despartirii a fost ca eu nu am vrut sa ma mut la Brasov si nici ea la Ploiesti, desi putea sa o faca… nu a vrut. Era foarte atasata de familie si tatal ei era cam bolnav si am luat am2 decizia ca este mai bine sa ne despartim.
Am trecut de 2 ori pe langa zonele pe unde am fost cu ea la rudele ei… si mi-am amintit cu placere singur in mintea mea… deoarece langa mine se afla de acum altcineva… si nimanui nu ii place sa vada ca inca mai e ceva, inca au ramas urme. Dar sunt chestii ale trecutului pe care nu le poti schimba. Sincer nu imi pare rau de nimic. Cineva mi-a spus o vorba daca faci ceva, fa acel lucru cu convingere… si eu asta am facut pana acum!
Acum sunt implinit…
PS: Nu conteaza etnia din care te tragi… ci conteaza cum te porti cu cel de langa tine si cum se poarta el cu tine. Dupa cum a spus tipa de mai sus daca ea se intelege bine cu ungurul ei… restul e cancan.
Foarte de acord. O mica remarca, preferam sa nu ii spui „tipa”, e putin cam informal pentru cineva pe care nu-l cunosti. Mie imi schimb poti sa imi spui lejer „tati”, „nene”, „mosule”, atata timp cat restul mesajului e ok.
😛 Imi cer scuze fata de Ina caci despre ea era vorba…
PS: Postul asta este scris ca un sambure de adevar… cine se gaseste in aceasta situatie, tu sau fata ta?
La ce situatie te referi? Dupa cum ziceam, am avut o idila de o intalnire (daca nu pui la socoteala si intalnirea anterioara, cu mai multa lume). Dupa care fiecare si-a vazut de viata lui. Alte situatiide acest gen nu am avut, ca as fi povestit ceva ceva din ele 😉 .
@Judit, Ina: Oameni buni
Noi pe blog nu o sa ne facem un hobby din postarea de linkuri catre extremisti sau radicali (in opinia mea NN se incadreaza undeva intre nationalism radical si extremism. Poate si pentru ca nu isi permit sa fie mai duri. Sau poate ii incadrez asa din pur subiectivism, pentru ca am reusit sa am (CATEVA) schimburi de replici normale, de bun simt cu George Bara, pe langa alte schimburi in care am simtit un sovinism camuflat ).
Dar daca apare la ei un articol interesant si mai nuantat decat le sta in fire (da, orice e posibil) si care nu e preluat din alta parte, nu cred ca ar fi o drama daca linkul respectiv ar fi reprodus intr-un comentariu aici. Cu rugamintea mare ca postatorul sa precizeze ca nu e de acord cu ce scrie in general site-ul respectiv.
Repet, comentariu. Nu ne apucam sa recenzam asa ceva decat in cazuri extreme.
Faptul ca au banner la ND nu inseamna neaparat, automat, ca sunt extremisti. Am intalnit si un blogger pe care l-as situa pe undeva in zona nationalismului radical si care avea link catre ND si Altermedia.
Si da, nu aveti decat sa ma dispretuiti, dar eu iubesc nuantele si incerc sa le aplic pentru toata lumea, indiferent de culoare politica. Daca nu iubeam nuantele blogul asta nu ar fi fost decat un Napoca News sau, mai rau, un Romania Mare al blogosferei (pro)maghiare.
Si iar despre Napoca News: pe NN se mai gasesc si articole normale, chit ca sunt de multe ori copy-paste-uri din comunicate. Eu am gasit articol despre un spectacol la Teatrul Maghiar de Stat, parca, oricum era ceva si legat de cultura maghiara si era 100% ok. Si, cu riscul de a va soca sau de a ma caracteriza naiv/excesiv de moderat/imposibil de bland cu extremistii, eu am comentat atunci si i-am felicitat!
Alte dati, cand s-au manifestat ca extremisti (inclusiv printr-un comentariu de tot prostul gust despre drama de la Targu Mures), nu am ezitat sa ii sanctionez.
Oricum, acum, ca scriu bine sau rau, nu ma mai obosesc sa comentez la ei. Stiu ce hram poarta, nu imi plac, ii evit, dar daca imi da cineva un link de la ei si pot citi articolul pana la capat fara sa imi fac draci cat statuia lui Avram Iancu (ca sa fiu in ton cu comparatiile), pot sa zic: da, uite ca mai publica si lucruri ok/acceptabile. Indiferent ca poarta semnatura lui Dan Tanasa!
Sunt romanca si pe el „l-am luat” inca din facultate, venit taman din Harghita. Acum avem un copil cu doua prenume: unul maghiar, ca al tatalui si unul romanesc. Copilul e botezat catolic, dupa principiul „pe primul il botezam in religia ta, pe al doilea in a mea sau om mai vedea :D” iar noi ne-am casatorit doar ortodox desi vroiam cununie in ambele religii, sa stim o treaba. Nu ne-a iesit, a fost o incurcatura si am ramas cu o singura biserica :-). Eu ii vorbesc celui mic in romana, el in maghiara si asa mai invat si eu (inteleg din ce in ce mai mult, dar de vorbit, uf, dificil). Asta e povestea noastra.
Acum sa va spun povestea lui tata: e fiu de oltean casatorit cu o unguroaica. Primul copil, tata, a fost botezat ortodox, al doilea protestant. Amandoi vorbesc maghiara si eu am crescut cu Pastele facut de doua ori si bunica vorbind o limba nostima atunci cand nu vroia sa intelegem noi. Eu sunt ortodoxa si limba maghiara nu s-a transmis pana la mine. Ma consider romanca, dar sunt mandra de radacinile mele maghiare si fereasca cineva sa aud ceva urat despre copilul meu bilingv sau sotul meu secui :-).
In rest… ne-am „impartit” Ardealul de cateva ori pana cand ne-am dat seama ca nu merita :D, ma deranjeaza ca mai mereu imi este stalcit numele de familie (maghiar, evident), familiile nu au probleme legate de nationalitatile noastre si nu, nu e meru usor cand ne lovim unul de cultura sau prejudecatile celuilalt dar am ajuns pana aici, nu :-)?
Foarte tare, AF.
„Eu insumi sunt nepot de bunicute bucurestence si bunici din Oltenia, respectiv Ardeal si ma intreb ce inseamna sa fii combinatie de oltean cu maghiar ardelean, sa „mostenesti” cate ceva din calitatile si defectele din cele doua zone (nu generalizez si cred mai mult ca modul in care ne comportam e invatat, de aceea am pus „mostenit” in paranteza). Eu, de pilda, am invatat sa ma port atat de la tata (temperament „meridional”, de), cat si de la mama (ceva din principiile ei pe care l-a invatat de la bunicul ardelean).
„” iar noi ne-am casatorit doar ortodox desi vroiam cununie in ambele religii” si fara sa se boteze sotul, nu?
„nu, nu e meru usor cand ne lovim unul de cultura sau prejudecatile celuilalt dar am ajuns pana aici, nu?” exact, keep it going!
Sotul meu e 100%ungur. Dar vorbeste romaneste impecabil, mult mai corect decat multi romani. Casatoria mixta, cel putin in cazul nostru, nu a erodat cu nimic identitatea vreunuia dintre noi – adica eu nu ma simt maghiarizata, el nu se simte „asimilat” :D. Toate barierele ,mai mult sau mai putin reale, pot fi doborate cu intelegere (multa) si umor. Pentru ca multe asa zise conflicte intretnice provin din neintelegere, din orizont mult prea ingust („nu accept ceea ce nu inteleg”).
Iar cu casatoria religioasa a fost asa : noi am vrut sa ne casatorim si la ortodocsi si la catolici. Booon, ne ducem la catolici, si preotul de-acolo, cand afla despre ce e vorba, incepe si stramba din nas : ca e casatorie mixta, ca nu oficiem decat fara liturghie, ca trebuie pregatire inainte, aprobare de la parohia teritoriala de care apartinea el (ca sa ne putem casatori in centru!), certificat de botez pt mine cu mentiunea ca nu am mai fost casatorita, etc, etc, ETC. Plus ca s-a infipt o doamna de-acolo (aka o baba) in mine :”Dra, daca vrei sa te mariti la catolici, trebuie sa fii catolica !” atragandu-mi totodata atentia ca tocurile mele fac prea mult zgomot si „nu se cade” 😦
Asa ca am iesit de-acolo… eu cu moralul la pamant, el injurand in mai multe feluri biserica catolica 😀
Si ne-am dus la ortodocsi, unde am gasit un preot mai in varsta si fooaaarte intelegator, cred ca era in stare sa cunune si doi pinguini. Si i-am spus ca vrem sa ne casatorim – Foarte bine, zice el, bravo! – Dar stiti, sotul este catolic… -Nicio problema, zice el. – Dar…. stiti, si nasii sunt catolici… – Chiar nu este nici o problema, toti spunem Tatal Nostru, cand vreti sa va casatoriti?
Si ne-a programat, pana la urma nu ne-a cununat el, ca nu era de serviciu in ziua aia, dar si colegul lui a fost foarte intelegator, a iesit bine in cele din urma.
Nu inteleg de ce atatea piedici, si ritualuri, si chestii batute in cuie.Dumnezeu e bun, nu? El ne iubeste pe toti, catolici, ortodocsi, reformati, etc, nu? Si atunci, de ce, tu, preot, sa-mi impui niste reguli , prestabilite tot de preoti, prin care sa ma indepartezi de biserica? Eram foarte hotarati ca, in cazul in care era la fel de dificil si la ortodocsi, sa nu ne mai casatorim religios. Noroc ca l-am gasit pe preotul ala.
🙂 oltean cu maghiar mi se pare o combinatie geniala pentru Romania, greu de depasit de oricare alta.
Dar sa fac o precizare: urma sa ne cununam in ambele religii, in ambele limbi 😀 si teoretic era totul aranjat, doar ca, deh, incurcatura a fost pe partea lui. Cand am fixat restaurantul si tot a sunat acasa, sa afle cand sunt posturi, sa nu cumva sa picam pe ceva posturi catolice sau ortodoxe. Eram convinsi ca ne-am asigurat, insa cand am ajuns la preotul de la Baratie am aflat ca nunta noastra era in plin post catolic- nicio sansa de cununie catolica :-(. De ce precizez? Pentru ca la noi vina nu apartine bisericilor, chiar se putea realiza. Ok, pentru asta cautasem un preot ortodox cu care sa putem discuta si trebuia sa facem si cursurile de la catolici… dar chiar ne iesea figura… doar ca are o familie aeriana 😦
Salut!
Nice blog. Nu pot sa rezist si sa nu va spun si povestea mea!
[poveste deplasata aici]
mersi mult, Sorin si bine ai venit. Foarte tare experienta ta!
Olahus
admin
PS: o alta solutie ar fi sa le facem baietilor din Salajan, Pantelimon, Colentina etc cunostinta cu cat mai multe unguroaice. Respectiv fetelor cu unguri :).
PPS: inca un mersi, ca am aflat ce-s alea „invizoace” 😛
Salut, Sorin,
o unguroaică de Berceni (P-ţa Reşiţa, pentru cei iniţiaţi într-ale delimitărilor în cartiere), eu, mi-am pus de nenumărate ori întrebarea de ce ţin morţiş românii să cumpere PÂINE în secuime. Acu’ câteva zile am auzit pentru a mia oară această inepţie. Un tip la vreo 45 se jura că a fost la Miercurea Ciuc prin 1987 şi nu i s-a dat pâine pt. că ceruse în limba română. Când i-am amintit că la acea dată în mai toate oraşele din Ardeal pâine se dădea pe cartelă, a mai pierdut din elan. Când i-am zis că la acea dată procentul românilor din oraş era mai mare de 10 la sută, or ei n-au murit de foame, a început să se bâlbâie puţin. Când i-am explicat că surpriza maximă ar fi avut-o dacă ar fi cerut de pildă şuncă de praga, despre care la acea dată chiar nu mai ştia nimeni, indiferent de naţionalitate şi limbă maternă, parcă a căzut niţel pe gânduri. Aş vrea să aflu de unde se trage de fapt tâmpenia asta cu pâinea. Cel puţin aici, la Bucureşti, este foarte adânc înrădăcinată. Oameni care nu au fost probabil niciodată în secuime povestesc această întâmplare (la persoana I) cu atâta convingere, de parcă ar fi crescut cu ea. De parcă ar fi prima poveste din copilărie, întipărită pe veci.
Judit @ Uite eu intr-adevar am trait povestea cu painea pe proprie piele, dar era in anii 60 – se gasea paine si mancare fara cartela! – coborasem din munti catre secuime – cred ca era Sf. Gheorghe, dar nu sunt sigur. Dar stiu ca eram intr-un magazin de paine, tata cerea in romaneste si nu se intampla nimic, trecea o vreme, venea cate alt om care vorbea ceva ce nu intelegeam, pleca cu painea – si a durat cam 10 minute (limita rabdarii parintilor) pana a m renuntat; iar chiar daca nu intelegea vanzaroarea, dreptul ei, intru-un magazin de paine nu cauti sosoni! Nu exista chiar fum fara foc! Daca mi-aduc aminte, am incercat si in alt magazin alimentar, dar cumva rabdarea si perseverenta scazusera.
In cazul nostru, am mers catre autogara, si acolo l-a recuonscut cinvea pe bunica-meu, pe urma nu au mai fost probleme, dimpotriva – deci aspectul neplacut l-am digerat, dar stiu ca a existat. Sper ca nu a fost asta ‘povestea adevarata’ care a facut turul Bucurestiului pana au ajuns toti sa creada ca li s-a intamplat si lor 😦
Si daca ma intrebi, as socoti ca mai vinovati sunt cei ce au educat oameni sa creada ca o asemenea atitudine transmite un mesaj de darzenie sau mai stiu eu ce. Nu oamenii simpli (in masura in care ar mai exista asemenea atitudini, fapt de care ma indoiesc!).
Pingback: Cum sa spui “Te iubesc” pe ungureste « MaghiaRomania
Pingback: Unguroaicele tale iti aduc premii de 150 de lei. Le mai stii pe nume? « MaghiaRomania
Pingback: De la baietas de cartier, la sot de unguroaica. [De Dragobete] « MaghiaRomania
Deși e un pic offtopic, eu maghiar din România, ea din Grecia cu o mamă albaneză din Albania și un tată grec din Albania. Suntem împreună de 2 ani, Relație de distanță. În cei doi ani eu am trăit în Germania, Africa de Sud, România, Belgia, Danemarca, iar ea a trăit în Olanda, Regatul Unit, Grecia, Norvegia și acum în Cipru. Vorbim în engleză. Eu îi zic „saghapo”, ea îmi spune „szeretlek”. Eu îi spun „kalhnuxta”, ea îmi spune „szép álmokat”. Eu sunt reformat, dar nepracticant, ea este ortodoxă. Când îi văd părinții, înainte de culcare spun o „kalhnuxta” și un „nati nemir”. Dacă o să avem vreodată copii, atunci măcar trei limbi în casa noastră 😛 o astfel de relație e un dar și nu o povară și nu cred în oamenii care îmi spun că pot să zică „te iubesc” numai în limba lor.
Gashi
Pingback: Un milion de Laszlo Tokes « MaghiaRomania
Salutare!
Din intimplare am ajuns sa citesc postarile de pe acest site si nu ma pot abtine sa „comentez” si eu putin…
Eu provin dintr-o familie mixta maghiaro-romana,dar avind in vedere ca tatal meu este partea maghiara am fost mereu vazuta drept unguroaica, ceea ce nu ma deranjeaza.Eu si fratele meu am invatat ambele limbi simultan , apoi am mers la scoala la sectia romana. Eu sunt casatorita de 15 ani cu un barbat roman. Se poate! Asta o demonstraza si relatia mea dar si cea a parintilor si bunicilor mei. Nu exista bariere culturale importante, nu sunt probleme serioase legate de etnie…cu dragoste si chibzuinta se leaga relatiile de durata.Avem aceeas scara de valori si tipuri de personalitate compatibile si acest lucru ne-a ajutat sa construim o relatie intima, zic eu, deosebita.La inceputul relatiei noastre au fost si mici animozitati pe teme etnice cauzate de familia mai indepartata , lucru neplacut…dar dragostea ne-a ajutat sa ne concentram la ce avem in comun si sa ne complectam reciproc .Eu cred ca intr-o relatie nu este importanta etnia atunci cind nu limiteaza comunicarea.Mereu am pus pret pe valorile spirituale in viata si asta am gasit si la sotul meu.De-a lungul vietii mi-a fost dat sa aud destule comentarii „radicale” pe tema relatiilor interetnice si inter-rasiale , dar am ajuns la concluzia ca in final toti suntem oameni cu defecte si calitati , indiferent de limba pe care o vorbim.Personal sunt o fire deschisa la nou si interesata sa invat de la oameni ,pentru mine relatiile dintre diferite culturi sunt o oportunitate de a-mi largi orizontul.
Nu am copii, din pacate…dar daca as avea i-as invata ambele limbi si valorile culturale ale ambelor etnii -in general respect.
Mi e greu sa ma inteleg cu romanca mea, ca nu stiu limba romana destul de bine 😉 dar… WE LIKE EACH OTHER TOO much to care 😀
God bless the English language.
Lingua franca la intalnirile stiintifice nationale in Elvetia …
Ce ma bucur ca am gasit pagina asta.:D ……ca sa nu lungesc vorba si sa nu ocolesc grisul cu lapte fierbinte ca pisica 😉 poate v-ati prins sunt unguroaica , ardeleanca Garantat 100 % 🙂 si ma mandresc cu un iubit roman, din Moldova de numa numa’. ne-am cunoscut in strainatate si locuim tot in afara patriei mama si in momentul de fata. Ce conteaza este ca avem o relatie normala, in casa la noi se rade si pe bancuri cu unguri si pe glume cu moldoveni sau romani. El nu vorbeste ungureste (nici dupa 3 ani) si daca nu doreste nici asta nu ma deranjeaza, ne respectam si ne iubim. Iar daca asa o sa dea Cel de sus, copii nostrii vor vorbi ambele limbi ( plus inca 2-3 ca sa se descurce in viata;)) si isi vor petrece vacantele de vara in Bucovina si Ungaria ( unde locuieste familia mea). …si cam asta ar fi povestea noastra. Secretul armoniei intr-un cuplu mixt: respect dragoste si mult mult umor . 🙂 Bafta tuturor!!!
Eu – romanca din Satu Mare (insa cu stramosi maghiari din partea ambilor parinti) :), el – maghiar din Budapesta. Ne-am cunoscut pe facebook prin luna iulie si am inceput sa conversam despre hobby-urile noastre comune (muzica, timp liber, meseriile noastre, …..). Din primele discutii mi-am dat seama ca am dat peste un om inteligent, sensibil, respectuos, curtenitor si ….sincer 🙂 Se pare ca ne-am indragostit unul de celalalt doar povestind unul cu celalalt si cu cat ne scriam, cu atat fiecare am inteles ca TREBUIE sa facem cumva sa fim impreuna. Dupa nici doua saptamani am decis amandoi ca neaparat vrem sa ne intalnim si in viata reala. Bineinteles ca imi era frica, niciodata nu am mai avut parte de o relatie la distanta si nici nu aveam de fel incredere in genul asta de intalniri. In fine, la mijlocul lui iulie ne-am dat prima intalnire, in Budapesta. Din prima ne-am indragostit si acum suntem un cuplu minunat. Ne vizitam reciproc in fiecare luna timp de o saptamana, avem incredere deplina unul in celalalt si fiecare poate spune cu mana pe inima ca si-a gasit intr-un final jumatatea. M-a surprins cat de bine s-a simtit la mine acasa in Satu Mare si in Carei, parca nici n-ar fi trecut granita 🙂 si Ce e cu totul ciudat e ca dintotdeauna am inteles maghiara, de mic copil am auzit vorbindu-se in jurul meu si intelegeam aproape tot, dar cei din familia mea nu au insistat sa fie maghiari, dar de vorbit nu am vorbit niciodata maghiara si abia cu el pot spune ca invat aceasta limba. In doar cateva luni am ajuns sa vorbesc la un nivel mediu, multumita lui:)