O scurtă istorie a steagului maghiar, cu imagini


De 15 Martie, o zi cu însemnătate pentru maghiarii de pretutindeni, doi români din echipa MaghiaRomânia pasionați de vexilologie și istorie s-au gândit să treacă în revistă istoria steagului maghiar (și a steagurilor maghiare, în general). Articolul o să fie-mpărțit în mai multe „categorii”: 1. Steaguri din epoca medievală, 2. Steaguri din epoca premodernă, 3. Steaguri din epoca modernă și 4. Steaguri din epoca contemporană.

Așadar, să începem!

1. Steaguri din epoca medievală

Primul steag maghiar cunoscut își are rădăcinile în sec. IX, odată cu descălecatul maghiar. Nu s-a păstrat nici o reprezentare a acestui steag, însă se poate reconstitui din analogii. Se cunoaște faptul că toate popoarele migratoare care au pătruns în Europa erau identificate de europeni prin culoarea roșie, care a fost moștenită în steagurile și stemele ulterioare.

Steag al descălecării ungare (revers), sec. IX

Steag al descălecatului maghiar (revers), sec. IX.

În continuare, putem presupune un steag al  lui I. István/ Ștefan I, Rege al Ungariei, deși din acest steag regal nu a rămas nici o scriere și nici o reprezentare.

Steag al lui Ștefan I, Rege al Ungariei (revers), 1000-1038

Steag al lui I. István/ Ștefan I, Rege al Ungariei (revers), sec. XI.

Un steag foarte cunoscut – probabil cel mai cunoscut steag maghiar după cel național – este steagul Casei Regale Árpádiene. Steag fasciat în roșu-argint, apare înaintea lui I. Imre/ Emeric I, Rege al Ungariei. Parțial cu rol de steag, parțial cu rol de stemă – adică un stindard de arme. Există mai multe teorii referitoare la originea modelului, nici una neavând însă suficiente dovezi.

Steag al Casei Regale Árpád a Ungariei (revers), sec. XI-XIV

Steag al Casei Regale Árpádiene a Ungariei (revers), sec. XI.

Și ca să completăm stema maghiară, urmează steagul lui III. Béla/ Béla al III-lea, Rege al Ungariei. Cele două brațe ale crucii sunt simbol bizantin, amintire a perioadei petrecute de regele maghiar la Constantinopol. Dealurile de sub coroană reprezentau la început Dealul Golgotei, însă din sec. XVII au început să fie interpretate ca fiind reprezentarea geografică a Ungariei.

Steag al lui Béla al III-lea, Rege al Ungariei (revers), sec. XII

Steag al lui III. Béla/ Béla al III-lea al Ungariei (revers), sec. XII.

Un important rege maghiar a fost și I. Károly/ Carol I – important chiar și pentru istoria poporului român (Bătălia de la Posada, 1330). Acesta era de sorginte franceză, din Casa de Anjou. Astfel că, odată ajuns Rege al Ungariei, I. Károly/ Carol I a combinat stema lui cu cea a Casei Árpádiene, pentru a-și conferi legitimitate.

Steag al Casei Regale de Anjou a Ungariei (revers), sec. XIV

Steag al Casei Regale de Anjou (revers), sec. XIV.

Acum sărim un veac și ajungem la o familie ce-a domnit în Ungaria, familie ce se trăgea, așa cum spune biograful celui mai mare rege maghiar, dintr-un nobil român. Este vorba, desigur, de steagul lui Hunyadi János/ Ioan de Hunedoara. O reconstrucție ipotetică, bazată pe stema Hunedoreștilor din 1453, unde corbul donat de V. László/ Ladislau alV-lea, Rege al Ungariei a fost combinat cu leul roșu, simbolizând curajul. De menționat că nu e același leu cu cel al Boemiei, sau cu cel Bistriței, deși Hunedoreștii purtau titlul ereditar de Conți ai Bistriței.

Steag al lui Ioan de Hunedoara, Conte al Bistriței (revers), sec. XV

Steag al lui Hunyadi János/ Ioan de Hunedoara, Conte al Bistriței (revers), sec. XV.

Am ajuns și la cel mai mare Rege al Ungariei, I. Mátyás/ Matia I, fiul lui János/ Ioan. Pe lângă fasciile Casei Árpádiene și crucea adusă de III. Béla/ Béla al III-lea, mai putem observa stema Regatului Boemiei și stema Regatului Dalmației; în centru este corbul Hunedoreștilor.

Steag al lui Matia I, Rege al Ungariei (revers), sec. XV

Steag al lui I. Mátyás/ Matia I, Rege al Ungariei (revers), sec. XV.

Ei bine, una dintre cele mai puternice armate din lume la vremea aceea le avea Ungaria. Mai precis, un fel de armată personală a lui I. Mátyás/ Matia I, cunoscută ca „Armata Neagră”. Pe steagul său au fost incluse fasciile Casei Árpádiene, leul Boemiei ca semn al uinificării celor două coroane, cu simbolul central al regalității maghiare, stema Hunedoreștilor. Această reconstituire se bazează pe o reprezentare din Cronica lui Philostratus, din Viena, iar fasciile negre erau inițial argintii. Din cauza oxidării argintului însă, ele au devenit negre.

Steag al Armatei Negre (revers), sec. XV

Steag al Armatei Negre (replică), sec. XV

 

2. Steaguri din epoca premodernă

O copie din sec. XIX, bazată pe o copie mai veche, în care leul rampant al haiducilor atacă vulturul imperial – este vorba de un steag militar al lui Bocskai István/ Ștefan de Bocska, Principe al Transilvaniei.

Steag al haiducilor din Salonta conduși de Ștefan de Bocska, Principe al Transilvaniei (avers), sec. XVII

Steag al haiducilor din Salonta conduși de Bocskai István/ Ștefan de Bocska, Principe al Transilvaniei (avers), sec. XVII

Alt steag al haiducilor conduși de Principele Transilvaniei este cel de mai jos.

Steag al haiducilor din Szoboszló conduși de Ștefan de Bokcsa, Principe al Transilvaniei (revers), sec. XVII

Steag al haiducilor din Szoboszló conduși de Bocskai István/ Ștefan de Bocska, Principe al Transilvaniei (revers), sec. XVII

Ne îndreptăm acum atenția spre un alt steag din Transilvania, cel al lui Bethlen Gábor/ Gabriel Bethlen, Principe al Transilvaniei. Un steag transilvănean tipic, cu limbile de foc tipice, și cu stema lui Bethlen Gábor/ Gabriel Bethlen, înconjurată de elementele națiunilor transilvănene privilegiate. Steagul original era încă în stare bună când a fost expus în cadrul Serbărilor „Millenium”, însă a fost distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Steagurile în această perioadă au devenit mai mari, pentru a putea fi văzute mai ușor pe câmpul de luptă, prin fumul tunurilor.

Steag al lui Gabriel Bethlen, Principe al Transilvaniei (avers), 1617.png

Steag al lui Bethlen Gábor/ Gabriel Bethlen, Principe al Transilvaniei (avers), 1617

Am ajuns și la cel mai vechi steag păstrat de la o Încoronare a Regilor Ungariei. E vorba de II. Ferdinánd/ Ferdiand al II-lea, Rege al Ungariei. Procesiunea a avut loc în actuala Bratislava, capitala Slovaciei.

Steag al Încoronării lui Ferdinand al II-lea, Rege al Ungariei din Bratislava (revers), 1618

Steag al Încoronării lui II. Ferdinánd/ Ferdinand al II-lea, Rege al Ungariei din Bratislava (revers), 1618

Urmează steagul unui erou maghiar, Ban al Croației, Zrínyi Miklós/ Nicolae de Zrin. Despre acest steag al lui Zrínyi Miklós/ Nicolae de Zrin se știe doar că el a murit sub un standard care avea pe avers simbolul imperial, iar pe revers stema Ungariei. Culoarea verde a fost aleasă pentru reconstrucție prin prisma faptului că era foarte des utilizată în vexilologie, amintind totodată de steagurile de cavalerie.

Bazat pe modelul clasic al sec. XVI-XVII de steag terminat în coadă de rândunică, următorul exponat conține limbile de foc tipice epocii. Aceste limbi de foc simbolizează în Europa stropii de sânge ai lui Hristos și au apărut prima dată pe stindardele Cavalerilor Sf. Ioan, în sec. XII. Pe avers apare stema Comitatului Nyitra/ Nitra, care îl înfățișează pe Sfântul Ladislau luptându-se cu cumanul (Legenda Sf. Ladislau). Pe revers apare Hristos crucificat, împreună cu moto-ul „In hoc signo vincem” („Prin acest semn vom învinge”) și anul 1660. Legenda spune că steagul original a luat parte la asediul de eliberare a Budei, din 1686. Steagul din imagine e o copie bazată pe un desen de epocă.

Despre steagul Principelui Ungariei de Sus, Thököly Imre/ Emeric de Thököl nu au mai rămas nici un fel de date, motiv pentru care reconstituirea se bazează pe un steag al Transilvaniei din sec. XVII. Albastru-roșu sunt culorile stemei familiei contelui Thököly Imre/ Emeric de Thököl, primită de tatăl său de la I. Lipót/ Leopold I, Sfânt Împărat Roman, motiv pentru care pe avers apare acvila bicefală imperială, iar pe revers apare stema Ungariei.

Următorul steag ne duce în sec. XVIII, la o Răscoala lui II. Rákóczi Ferenc/ Francisc al II-lea de Rákócz. Pe ceea ce în vocabularul vremii era intitulat „tăiat în stil unguresc” (fascii roșii și argintii), se poate citi moto-ul principelui: „Iustam causam Deus non derelinqvet” („Dumnezeu nu abandonează cauza dreaptă”). Pe revers se regăsește numele Principelui Transilvaniei, prescurtat. O copie a acestui steag se găsește la Muzeul Național Maghiar din Budapesta.

Continuând istoria răscoalei, vom examina un steag de cavalerie. Copie, terminat în coadă de rândunică, pe revers, stema Ungariei cu coroană lobată, însoțită de deviza „Pro libertate”, iar pe avers stema principelui, și anul în care a fost realizat: 1706. Steag clasic de cavalerie, folosind culoarea verde, cu limbile de foc tipice. Având în vedere faptul că steagul și-a pierdut semnificația în ochii contemporanilor, el a rămas un simplu obiect de decor.

Steag tipic sec. XVIII, verde, cu Madonna cu Pruncul pe avers și cu vulturul imperial pe revers, purtând pe piept stema Ungariei. Madonna era foarte populară în sec. XVII și XVIII, având rol de protecție spirituală. Vârful lancei putea fi folosit și în luptă, iar stegarul avea datoria să apere drapelul cu prețul vieții.

Steag roșu-albastru, pe ambele părți fiind brodată monograma împărătesei Mária Terézia/ Maria Tereza și a fiului ei, József/ Iosif, încoronată cu Coroana Ducală Austriacă.

Un steag tradiționalist, care pe avers o reprezintă pe Fecioara Maria, protectoarea Ungariei, iar pe revers stema Comitatului Pest/ Pesta. Steagul e decorat după moda vremii, iar vârful de lance conținea acvila bicefală imperială.

 

3. Steaguri din epoca modernă

Un steag din iubitul meu Banat, steagul Comitatului Temes/ Timiș; în centru se află stema comitatului.

Steag al Comitatului Timiș (avers), sec. XIX

Steag al Comitatului Temes/ Timiș (avers), sec. XIX

Și am ajuns și în momentul sărbătorit ieri de maghiarii de pretutindeni: Revoluția Maghiară din 1848. Primul steag prezentat este un model cunoscut ca „dinți de lup”, din cauza modelelor de pe marginea sa.

Al doilea steag pe care îl vom prezenta este unul din Transilvania cu motto-ul: „Libertatea presei/ Armată națională/ și/ Egalitate”.

Steag al revoluționarilor maghiari din Transilvania (avers), 1848

Steag al revoluționarilor maghiari din Transilvania (avers), 1848

Un alt steag din România, de data asta din Maramureș, este un steag folosit tot în Revoluția Maghiară din 1848. Este descris, mai degrabă, ca un fanion.

Steag al Gărzii Naționale din Vințul de Sus (revers), 1848

Steag al Gărzii Naționale din Vințul de Sus (revers), 1848

Și acum urmează primul steag găsit de noi care să aibă benzile verde-argint-roșu, exact ca actualul steag maghiar. Acesta are stema Ungariei în centru.

Steag al Batalionului IV de Milițieni din Comitatul Pesta (avers), 1848

Steag al Batalionului IV de Milițieni din Comitatul Pest/ Pesta (avers), 1848

 

Din același an, tot un steag cu benzi roșu-argint-verde. Este vorba tot de un steag de batalion, acest lucru fiind scris și pe pânza sa.

 

Steag al Batalionului III de Honvezi „Apărătorii Patriei” (avers), 1848

Steag al Batalionului III de Honvezi „Apărătorii Patriei” (avers), 1848

Steag militar, pe avers reprezentând-o pe Madonna cu Pruncul în postura de protectoare a Ungariei, iar pe revers stema mică a Ungariei (lipsită de coroană după „detronare”). Stema mică, împreună cu sabia de deasupra, reprezintă Revoluția Maghiară din 1848. Steagul a fost confecționat la Nagyvárad/ Oradea Mare și a fost folosit de către detașamentele eroului maghiar Bem Józef/ Iosif Bem.

 

Steagul Legiunii Italiene din Ungaria, 1849. În a doua stemă se vede șarpele de Milano și leul înaripat de  Veneția. Pe steag scrie în maghiară, respectiv în italiană: „Trăiască uniunea maghiaro-italiană! Trăiască libertatea!” Probabil știți, mulți maghiari au participat la Revouluția lui Garibaldi, iar legiunile italiene au fost vitale in recucerirea cetății Buda.

În 1867, are loc compromisul dintre Austria și Ungaria, luând naștere Austro-Ungaria, sau „Dubla Monarhie”. Steagul acestui stat era o combinație între steagul Austriei și cel al Ungariei, cu stema fiecărei națiuni.

Steag al Austro-Ungariei (avers), sec. XIX

Steag al Austro-Ungariei (avers), sec. XIX

Steag folosit după Compromisul din 1867, a devenit steagul clasic al honvezilor. Pe avers e stema mijlocie a Ungariei, iar pe revers monograma lui Ferenc József/ Francisc Iosif. Acest tip de steag a fost folosit de unele unități chiar și după Primul Război Mondial, până în 1938.

 

Acum urmează 2 steaguri din Banat. Primul este cel primit în dar de Ormós Zsigmond/ Sigismund Ormós, atunci când acesta devine Comite al Timișului, în 1871.

Steag inaugural al lui Sigismund Ormós, Comite al Timișului (avers), 1871

Steag inaugural al lui Ormós Zsigmond/ Sigismund Ormós, Comite al Timișului (avers), 1871

Al doilea steag bănățean este unul folosit la Serbările „Millenium”, în 1896. Pe revers putem observa Madonna cu Pruncul, protectoarea Ungariei, iar, pe avers, stema a Timișoarei.

Alte steaguri maghiare interesante sunt cele ale trupelor de cercetași. În consecință, fără prea multe explicații, acestea vor fi așezate împreună, deavând semnificații aparte.

 

Un steag al unul nobil transilvănean, mare diplomat al Ungariei, este cel al Contelui de Szék/ Sic, Teleki Pál/ Paul de Teleac. Interesant este că aces steag are, în centru, stema Marelui Principat al Transilvaniei – ceea ce ne face să credem că steagul este mai vechi, probabil păstrat în familia contelui.

Steag al lui Paul de Teleac, Conte de Sic (avers), sec. XX

Steag al lui Teleki Pál/ Paul de Teleac, Conte de Szék/ Sic (avers), sec. XX

Ultimul steag de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial este un steag militar, steag din 1938. Copie, pe avers e prezentă stema mijlocie a Ungariei cu toate provinciile de dinainte de Tratatul de la Trianon, trimițând la pretențiile teritoriale ale Ungariei lui Horthy. Limbile verzi și roșii fac trimitere la simbolistica armatei imperiale din sec. XVIII.

 

4. Steaguri din epoca contemporană

Odată cu sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial apar steaguri noi în cadrul Ungariei. Primul sistem postbelic de steaguri militare, în care se combină tradiția steagurilor husarilor din sec. XVIII și tradiția steagurilor din 1849, de după „descoronare”. Stema apre pe ambele părți și a fost poreclită de opinia publică „Stema lui Kossuth”, adică stema neîncoronată. Acest steag militar a avut probabil cea mai scurtă viață, deoarece a fost instituit în martie 1949, iar în ziua de 20 august a aceluiași an a fost propusă noua stemă, așa numita „stemă Rákos”. În septembrie 1949 stema originală a Ungariei a fost acoperită de noua stemă comunistă. În 1950 autoritățile au instituit un nou steag – pe fond roșu, cu „dinți de lup” verzi și albi, iar în centru, „stema Rákos”.

Steag militar (avers), 1949

Steag militar (avers), 1949

Un moment important în istoria poporului maghiar îl reprezintă și rebeliunea față de sistemul comunist, și anume Revoluția Maghiară din 1956. Sigur că vă este cunoscut steagul Revoluției Române din 1989. Ei, exact așa au tăiat și vecinii din vest stema comunistă a Ungariei de pe steag, rezultând un tricolor unguresc cu o gaură în mijloc.

După schimbarea regimului, Armata Maghiară a revenit la vechile simboluri. S-a revenit la modelul din 1949, în care au fost combinate elemente din steagurile de la 1743 și 1848. Adăugirea inedită a constat în ramurile de stejar și laur ca tenanți. Steagul în actuala formă e folosit de Ministerul Apărării Naționale pe post de siglă.

Steag militar (avers), 1990

Steag militar (avers), 1990

 

Și cu asta, am trecut în revistă cam toate steagurile maghiare importante, până astăzi.

Articol de George Basarabă și Andrei Fărcaș, cu ajutorul neprețuit al lui Szilágyi Róbert.

Webografie: http://www.nemzetijelkepek.hu/ – Marea majoritate a steagurilor și informațiilor
http://clasate.cimec.ro/
* Alte steaguri sunt adunate în ani de zile, și nu mai am sursă pentru ele.

 

Anunțuri

Un gând despre “O scurtă istorie a steagului maghiar, cu imagini

Comentariile nu sunt permise.