De la băiat de cartier, la soț de unguroaică [De Dragobete]



Majoritatea tinerilor care stau pe net și înjură ungurii sunt, cred, băieți de cartier. Care își văd poporul că pe o gașcă ce trebuie să se bată cu altele și să le domine. Mai există speranță pentru ei?

Da! O demonstrează cazul lui Sorin. Născut și crescut în Sălăjan, București, cu „idei nu tocmai pacifiste” despre unguri. Asta până să o cunoască  pe iubirea vieții lui, unguroaica Nóra! O poveste adevărată, pe care v-o oferim în dar de Dragobete!

Tot Sorin ne oferă adevărurile lui despre Secuime și relații interetnice, dobândite după 12 ani de contact strâns cu ambele culturi. Și ne arată cum cea mai bună soluție în problema româno-maghiară e legată de copiii noștri.
Dar să termin cu vorbăria și să vă las să citiți această minunată poveste de viață!

„Până nu clarificam din ce cartier face parte, nu puteam dezvolta nicio relație.”

Eu sunt român, născut și crescut în București (Sălăjan) în cel mai bucureștenesc fel: blocuri, cheie de gât, școală la 100 m, singur acasă, fotbal, cornete, biciclete, invizoace, „mai stau cinci minute”, fumat chiștoace, baie în gârlă, etc. Nu am ieșit din cartier până pe la 14 ani când m-am înscris la un liceu din centrul orașului. Vă mărturisesc că eram cât se poate de sălbatic și cât se poate de băietzaș de cartier, cu o apartenență totală la cultura urbană tipică. Până nu clarificam cu proaspeții cunoscuți din ce cartier fac parte și până nu evaluam în ce măsură cartierul meu era sau nu în vreun conflict cu cartierul lui, nu puteam dezvolta niciun fel de relație. Spun toate astea ca să înțelegeți că orizonturile mele erau destul de îngustate și mintea mea era suprapopulată cu idei preconcepute.

De la „limba română vs limba maghiară”, la căsătorie interetnică

Undeva în anul doi de facultate, firma la care lucram avea nevoie de mine la Cluj pentru câteva zile. Am văzut-o pe Nóra și de atunci viața mea a fost resetată la toate capitolele. Ea este născută la Oradea și a copilărit, locuit, învățat la Cluj. Școală și liceu maghiar, facultate în limba română la Babeș-Bolyai.

Pentru că eram îndrăgostit iremediabil, m-am trezit în situația în care toate ideile mele despre maghiari (care nu erau tocmai cele mai pacifiste), simț național, religie ortodoxă vs reformată/catolică, patriotism românesc, limbă română vs limbă maghiară, nu mai aveau o importanță prea mare. Păreau niște subiecte irelevante și artificiale. După cinci ani de relație ne-am căsătorit și acum avem doi copii extraordinari (Péter și Vera).

„În Har-Cov nu există niciun conflict”

Acum că ați înțeles contextul, aș dori să vă transmit câteva „facts” în urma celor 12 ani petrecuți de un bucureștean care locuiește în București alături de soția lui unguroaică și care a avut și are contact strâns de-a lungul a 12 ani cu ambele culturi (română și maghiară):

1. În Har-Cov nu există niciun conflict româno-maghiar. Sunt conflicte între oameni pe diverse teme (bani, femei, trafic, etc) dar care sunt metamorfozate miraculos în conflicte interetnice.

2. UDMR are legături strânse (a se citi financiare) cu guvernele din Ungaria, care guverne au nevoie de voturi de la cetățeni unguri care la rândul lor au rude în statele vecine inclusiv sau mai ales România. În funcție de interesele politice de moment (perioade electorale) apar aceste subiecte în ambele țări. Altfel e liniște.

3. „Am fost în Miercurea Ciuc și nu am primit pâine!” Bullshit! Never happened to me! Ciudat este că întotdeauna este vorba despre pâine! Unu nu l-am auzit că zice de pui, țigări, bere, salam.

4. Cu cât știi mai multe limbi cu atât ești mai câștigat/deștept/informat/de succes. Faptul că în secuime nu se vorbește decât maghiara, îi pune pe aceștia/vorbitorii nativi în niște situații îngrozitoare din punct de vedere profesional și personal. Realitatea este că pur și simplu nu au de unde să învețe limba română.

5. Autonomie! are legătură cu punctul 4. din motive de necunoaștere a limbii, aceste regiuni doresc să se dezvolte economic fărムa mai fi nevoie de contactul și așa nefericit cu autoritățile centrale (inclusiv pentru mine, ziua în care am de-a face cu vreo primărie, finanțe, minister etc, este o zi total compromisă și evit acest tip de contact cât de mult pot).

Soluția la problema româno-maghiară

6. Toate religiile implicate în poveste (ortodoxă, catolică, reformată) sunt religii creștine! Copiii mei sunt botezați în ambele confesiuni (ortodoxă și reformată) fără să simț că l-am supărat pe Dumnezeu! Și am semnale că nu este supărat pe mine!:)

7. Sunt extremiști și printre maghiari și printre români, însă extremismul lor vine din două direcții: teribilism și dorința omenească de a fi în centrul atenției și/sau din conflicte individuale de tipul celor de la punctul 1.

8. Prin gestul nostru de a avea o familie mixtă, am influențat pozitiv cel puțin 100 de oameni din cercul nostru de prieteni/cunoscuți/familie. Oamenii ăștia au avut parte de experiență reală a contactului cu cealaltă cultură prin evenimente, excursii, mâncare, copii.

9. Mă întreba la un moment dat cineva care cred că este soluția cea mai bună în problema româno-maghiară. Sunt ferm convins că soluția vine din partea copiilor! Prietenii români ai băiatului meu de 4 ani din Baltă albă București știu deja câteva cuvinte în limba maghiară și se distrează copios folosindu-le. Deci soluția este să ne ducem copiii în tabere și excursii în Secuime și să-i primim pe copiii secuilor în tabere și excursii la Constanța, Craiova, Iași, București, Tulcea etc. Lucruri miraculoase se vor petrece!

Mai revin!
Vă salut! Szervusztok

Publicat inițial sub formă de comentariu, aici

Anunțuri

26 de gânduri despre “De la băiat de cartier, la soț de unguroaică [De Dragobete]

  1. Esti OM adevarat. Te felicit. Iti felicit si sotia. Si eu ma consider sotie.
    Intre timp, sigur, vor fi multi neincrezatori, nevrozati, nevoiasi,… E greu sa fi om.

  2. Nu stiam ca se pot boteza copiii in mai multe confesiuni; mi se pare o solutie foarte buna nu numai pentru cuplurile mixte ci si pentru cei care se considera crestini fara sa adere in nmod special la o denominatie anume :).

    • Copiii nu se pot boteza în mai multe confesiuni. În toate denominaţiile creştine botezul se aplică o singură dată. Chiar şi cei ce nu recunosc botezul în pruncie (neo-protestanţii) nu îl repetă (dacă este făcut la o vârstă cu discernământ).

      Dogmatic vorbind, repetarea botezului este un non-sens. Botezul este un sacrament (taină) adică un act sacru al Duhului Sfânt prin care omul „vechi” (necreştin) este metamorfozat în cel „nou” (creştin). Dumnezeu nu repetă ce-a a făcut o dată, ca şi cum a vrut să corecteze ceva ce a uitat prima oară.

      Însă acest botez repetat are valoare în situaţii interconfesionale. Este o bază bună pentru respect reciproc în familiile mixte.

      Şi, cum a spus şi autorul, Dumnezeu nu se supără :o)

      • Petőfi…
        va-ntelege, cine stie cine era EL, cine cunoaste drama/soarta lui,
        si a sotiei.
        Iar cine nu stie, poate- nu-i vina lui. E pierderea lui.

  3. Un bravo si de la mine.

    Insa cred ca este un text prea roz, probleme exista in Tinutul Secuiesc cu ai mai tare la cap: cu unele afise doar in limba maghiara, cu putine eveniment culturale romane de zilele orasului samd. Si mai sint si tembeli si de partea cealalta: dupa reconstructia drumului au fost puse placute doar in limba romana la intrarea in Toplita (cca 30% maghiari; inainte erau bilingve…).

    Adica, mergem spre bine, doar incet si mai facem ture timpite inapoi. Cei normali sintem in absoluta majoritate doar nebunii intotdeauna sint mai galagiosi.

  4. Interesanta poveste, dar ce e mai interesant e faptul ca atunci cand se indragostesc romanii isi pierdcapul, uita de limba, de patriotism.Dovada din poveste: pe un copil il cheama Peter nu Petru, pe cand sotia unguroaica nu si-a pierdut capul, limba, patriotismul tocmai prin faptul ca a ales un prenume unguresc pentru copil..Concluzia: romanii sunt si au fost mereu slabi, iar ungurii tari, si nu uita de limba, si patriotism oricat de indragostiti ar fi.

    • Ma intrebam cand va aparea si modelul consacrat de comentariu ”neprietenos”! Ei bine, dragii mosului, nu a trebuit sa asteptam prea mult! Respect opinia colegului Klaus, dar sunt cateva scurte precizari pe care simt nevoia sa le fac: procesul de analiza, prezentarea argumentelor si obtinerea concluziei, sunt pur si simplu defectuoase si exista cel putin doua fisuri descalificante… ”uita de limba” – mai mult decat fals si ”romanii sunt si au fost mereu slabi” – o generalizare nepermisa la adresa unei intregi natiuni.
      Ceea ce pare a fi pentru Klaus modelul ideal de familie ( competitie, impunerea proprilor opinii, patriotism ”de familie”, stare de ”indragostire” rationala fara pierderea capului ), pentru mine este o reteta a insuccesului garantat. Eu am ales si am cultivat un alt gen de atmosfera. Eu si sotia mea unguroaica, nu suntem intr-un gen de conflict/concurs in care cineva trebuie sa se impuna. Dar ca sa ma refer la exemplul cu valoare de ”dovada” al alegerii numelui, ceea ce nu stie prietenul Klaus este ca nu a fost o razboiala intre mine si nevasta imediat nascatoare ci a fost un proces deosebit de placut si amuzant in care strigam prin casa diferite nume pe diferite tonuri cu diferite intonatii. Cu cateva saptamani inainte de momentul nasterii in casa noastra se auzeau frecvent ”Tudor! E gata masaaaa!”,” Arpii! nu te juca cu aia!”, ”Emil! akar játszani apád?”, ” Peter! ce ai facut astazi la scoala?” etc. Cand multi romani patrioti cred in ‘trebuie’, ‘stiu eu mai bine’, ‘femeie la cratita’, ‘ femeia mai trebuie cateodata atinsa’, eu cred in respect, ‘tu ce parere ai?’, ‘szeretlek’, incredere, etc.
      Sincer, nu cred ca amicul nostru Klaus este romanul patriot descris mai sus, dar as indrazni sa-l provoc sa impartaseasca cu noi putin din povestea lui de iubire patriotica. Sunt chiar curios cum se manifesta o relatie in care capul ramane la locul lui, limba este pastrata si patriotismul este la inaltime!

      • Sorin, mi-am dat seama de un lucru (fara sa jignesc pe toata lumea) :multi bucuresteni sunt gargaristi, dau mult din gura, si cand sunt pusi in fata unui fapt pe care il combateau cel putin verbal, ajung sa se „topeasca” precum inghetata! Plus ca am observat ca bucurestenii sunt „campioni” la nume ciudate (Peter=Petru nu e ciudat e nume uzual) precum exemplul Nicoletei Luciu:Kim,Kevin, (in afara de faptul ca -hopa- prietenul ei ungur le-a pus la 2 din cei 4 copii prenume….unguresti , fapt ce denota coloana vertebrala, si patriotism, spre deosebire de ea) sau rude de ale mele din Bucuresti cu prenume date copiiilor gen :Estimian.In cazul tau era doar o observatie ca ai/ati ales „intamplator” un prenume (international) specific (adaptat) unguresc :Peter, si nu Petru. Si ca fapt divers: eu nu m-as casatori cu o fata de alta origine etnica,desi sunt din Ardeal !! Dar e vorba de alegerea si sentimentele fiecaruia, si le respect , dar asa in general am tras o concluzie REALA: ROMANII SUNT SLABI (ex: multe relatii/casatorii interetnice gen Nicoleta Luciu si nu numai)

      • Oricum sa va traiasca copiii si sa fiti sanatosi si fericiti! Ce nu suport la romani, este ca au inceput sa puna prenume de straine de tot rahatul copiilor (gen engleza: Kim, Kevin,Richard,Dean, etc), dar nu e cazul tau.
        P.S.:Am avut in familie si secui, dar nu am vrut sa invat limba maghiara (eu fiind majoritar roman si german).Dar in general nu am o atitudine ostila fata de unguri (doar cand exagereaza) , ci mai degraba cu lasitatea si prostia romanilor.Oricum noi ROMANII AVEM CE SA INVATAM DE LA UNGURI (de ex: PATRIOTISMUL SI IUBIREA FATA DE LIMBA)

    • Ce inseamna patriotism? ?Cred ca uneori mizilicurile ne impiedica sa vedem ce este cu adevarat important.
      Ce parere ai despre cuplurile 100% de romani care isi boteaza copii cu nume de import?
      Daca ai observat ca a facut gresala sa permita mamei copiilor sa aleaga nume copiilor pe care i-a nascut ,nume care mie imi par neutre, nu stiu cum de nu obiectezi si la „lipsa de patriotism ” de care a dat dovada cind si-a permis sa se indragosteasca atit de nesabuit…
      Poate n-ar fi lipsit de sens sa analizezi prim mai multe prisme „slabiciunea” la care te referi, poate Sorin are doar un sistem de valori diferit de al tau…Poate patriotismul inseamna altceva sau mult mai mult, poate nu este atit de legat de etnie cum am vrea sa credem .Pt mine , de exemplu, patriotismul inseamna respect si dragoste fata de locul unde m-am nascut , am invatat si traiesc zi de zi …si asta nu are legatura cu numele pe care il am ,ci mai degraba cu sufletul si cu actiunile mele care se rasfring asupra celor din jurul meu.

      • Emma @ Daca imi permiti o mica precizare: mi se pare ca esti pe cale sa raspunzi cuminte (in sensul literal: ‘cu minte’), la niste „nazbatici” ai blogului 🙂

    • la acelasi lucru ma gandeam si eu, copiii se numesc peter si vera, nu petru si veronica, inseamna ca tot sotia a castigat, vor merge la scoala maghiara pt ca mama poate sa ii ajute la lectii si vor vorbi o romana cu accent, evident. este un adevar pe care il stiu foarte bine, lucrez la o scoala mixta (romana-maghiara). daca mama e romanca si tatal maghiar, copilul merge la sectia romana si invers.

  5. Sa va traiasca pruncii si sa aiba noroc in viata. Ma intreb de ce ati ales sa va intoarceti la Bucuresti si nu ati ramas in secuime daca tot va simteati ocrotit si in largul dumneavoastra? Nu este o intrebare „tendentioasa”, dar este greu de inteles de ce sa parasesti un loc aducator de satisfactii pentru haosul capitalei.

    • Salut Maia!
      Multumesc pentru urari, la fel si la tine/voi!
      Eu nu am locuit niciodata in secuime! Am vizitat zona de nenumarate ori, si am ramas de fiecare data cu un sentiment de incantare pentru oamenii si locurile vizitate. Am locuit la Cluj si la Bucuresti alternativ cativa ani si din motive diverse am ales intr-un final Bucuresti. In orice caz, pentru mine Bucurestiul nu este un loc ingrozitor. Este orasul meu natal si il iubesc cu bune si cu rele! Cat am locuit in Cluj – care este un oras senzational, Bucurestiul mi-a lipsit acut. Nu in ultimul rand as puncat un aspect… sunt ferm convins ca nu conteaza locul in care stai pentru a fi fericit si pentru a avea satisfactii. Daca vreau sa fiu fericit, voi fi fericit si la Rosiorii de Vede si la Budapesta si la Cristuru Secuiesc si in Rahova.

  6. bravoooo , felicitari , dragostea nu cunoaste limitele etnice , asa cum s-a intamplat cu multe fete tiganci care s-au indragostid de baieti romani . unii dintre ei au fost socati cand au afat dar a fost prea tarziu ……dragostea si-a facut efectul :))

  7. Un secui care nyu stie romina,si-a mincat si c[…] pinye romonyeasca!
    Da si au zamislit romini care sunt sovietici ca tov.Ilici si pionerul Ponta!Casatoriile mixte nu rezolva mai nimic!E iubire si atit !Copii sunt interesanti ,ce-si aleg sa fie minoritari si cetateni de rangu doi sau se asimileaza!Cica la noi in gyemocratia originalö altceva nu-i de ales!Asai de -nteles ca nu vor unguri iubire asa cum ar dori politica de asimilare,de tpi francez kla moda acu 200 de ani!Problema e ca cei la care vin din familii mixte,geti begeti se uita cam strimb ,ca-s atiti de retardati si mitici ca nu pot decide daca e 100%patriot sau e parte a „agentuirile straine „cum zicea nea Cesaca,cu cei 4 clase ai lui!Si totusi daca toti ne asimilam in etnia romina ,ce avem de cistigat?Sau mai mult pierdem,si noi si voi,uitati ce au lasat sai in urma lor,acu le plingem si-l luam la piept citiva Iohanis,ca arata binye nu?Ia ginditiva oare nu suntem parte a tragicomediei politice de stat national unitar….baól,bla,bla!Mai apoi mie nu-mi pre convine sa mi se impune ceva,ca dara suntem in secolu”21!Sau mergem inapoi ,cine darcu stie,poatei mai binye ca acu 200 de ani cind francezi cei isteti faceau Frantuzia mare,romini in Transilvania,unde tare naiba erau subjugati vlahi,aveau popi scoli si carti in timpu contilor!Na la easta-m dati raspuns fratilor sau nefratilor ortodocsi!

    Admin: atentie la limbaj („cacat”) si la nervi -daca scriati mai calm, poate se intelegea mai bine

    • nu te supara, dar ai aterizat din secolul XV in romania? pt ca nu inteleg ce ai scris. nu prea e romana. nu am putut urmari firul. pune-te la punct!

  8. Draga adriana cine vre’ intelege !Tu nu vrei si-atit!Eu am invatati cica limba asa de secolu cum zici tu ,caci asta ne invatati in scoli ,nu communicare!Parca na-ti vrea sa stim asa de bine ca voi si ne tineti in evul mediu!In fine asi fi tare bucuros sa te aud cum vorbesti o alta limba fie si maghiara cit ,de bine am fost obligat in secuime,(caci asa ne se face programa= timpita ),de statu vostru unitar indivizibil.,,…..etc,etc,etc!Da tovarasilor ,bulgari(sau blogeri,hm?) ,nu pre inteleg ce probleme aveti cu excrementele umane, daca majoritatea rominilor ar vorbi ca mine,macar o alta limba am fi noi cetateni acestei tari(da nimeni na intrebat pe mama si tata cind io luat cetatenia maghiara!o fi fost oare democratic?) mai culturacademicieni ca occidentu’!?In fine vroiam sa scriu despre sasi, si asimilare fortata!Oricum nu prea merita!Sasi(?) cei care au ramas sunt numa niste zerouri cu nume sasesc, bun de fatada si propaganda,ca Iohanis cel din Hermanstadt!La asta se pricepe politichia romunimii!Numa ca noi ,nu prea vrem,cica avem drepturi(?),pe hirtie numa!Tradatori avem si noi ca Marcu Belo,luati-o inapoi in putere pe linga plagiatoru Ponta ca saracu moare de foame din leafa de scriitor fost excomunist,ca nici dracu nu-l citeste poeziile timpite!

Comentariile nu sunt permise.