Povești din folclorul maghiar – Episodul 3: Zâna din stejarul cu trei crengi


nepmesek

E momentul să trecem la o altă poveste interesantă din folclorul maghiar:

ZÂNA DIN STEJARUL[1] CU TREI CRENGI

Un prim element comun între basmele maghiare și românești se găsește chiar la începutul videoclipului unde apare personajul Împăratului Verde. Cu precădere pozitiv în literatura română, se pare că și în varianta vecinilor maghiari are cam aceleași calități pozitive: săritor, bine intenționat, credul (azi mai este o valoare?). Ieșind la vânătoare, acesta dă peste trei animale care apar deseori în folcloristica de acest gen- iepurașul[2] (un demon al fertilității asociat cu noaptea și moartea, după cum s-a văzut, nu le-a purtat mult noroc împăratului și zânei); vulpea și căprioara (nu mă opresc la ele, deoarece aici nu au un alt rol simbolic, decât de călăuze). Apare din titlu și prevalează cifra trei cu care ne-am confruntat fugitiv la Szusza, acum merită câteva clarificări[3]: se găsește la toate nivelurile, în toată lumea ca și cifră simbolică; numărul trei este ”cifra încercărilor de tot felul, a repetărilor menite să asigure reușita unei acțiuni”.

De asemenea, este prezent aici alt element cu valențe magice, apa vie. Amintiți-vă sfatul dat de jivinele pădurii împăratului pentru a ține în viață zânele din stejar. Când a încercat cu vin n-a reușit, chiar dacă și vinul are proprietăți vitale, însă aici aveam de-a face cu încălcarea unor legi ale naturii, fapt pentru care vinul (poate considerat și o băutură ”moartă” deoarece este făcut din struguri care deja nu mai au viață în ei) nu și-a putut îndeplini rolul.

Când, în sfârșit, împăratul reușește să țină în viață a treia zână, aceasta se refugiază într-o salcie până ce el îi aduce veșminte ”pământene”, putem spune noi. Salcia este și ea considerată un arbore al vieții, poate de-asta îl alesese zâna drept sălaș. Principalele sale semnificații[4] sunt cele ale principiului indestructibilității vieții, creșterii și fecundității, asociată deseori cu femeia. Ca o metaforă, primii oameni, conform unei credințe asiatice, ar fi fost creați din ramuri de sălcii. În paralel, la poporul român legătura cu salcia este explicată prin următoarele: ”Copilele sunt ca răchitele, unde le pui, acolo prind”[5]. Ce frumos! N-ar avea, oare, aceeași semnificație și aici? Zâna s-a urcat în salcie ca să se ”prindă” de acele meleaguri.

Dar cum se putea să n-avem și o vrăjitoare și o fiică? Cele două sunt, după părerea mea, clar portretizate drept țigănci (vrăjitoarea are cercei de aur – a se vedea cultul aurului la țigani – și amândouă au pielea sură, considerându-se că sunt urâte; aici apare dialectica esteticii, ce considerăm că e diferit e și urât. Oare afro-americanii cum ne văd?), folosindu-se stereotipuri clare de delimitare între Bun și Rău, între Noi și Ei. Aruncând-o în fântână pe zână, aceasta se preschimbă într-un pește auriu. În cultura occidentală, se știe, peștele[6] auriu este simbolul norocului și al prosperității. Totuși, peștele are și alte semnificații mai adânci, de exemplu: simbol matriceal feminin, simbol al recipientului dublat, al recipientului conținut! Dacă e să ne legăm de religie, neștiind când a apărut prima dată acest basm, peștele e un simbol clar al creștinismului, dar aici nu cred că-și are rostul.

La un moment dat apare momentul când un solz din peștele zânei metamorfozate cade pe pământ și se transformă într-un măr…eh, ce ziceți? E sau nu copacul vieții și acesta? Zâna se ”încăpățâna” să trăiască. După ce a fost tăiat, zâna s-a ascuns într-o bucată a acelui pom totemic. Recompensându-i-se faptele bune (curățatul casei familiei sărace), zâna l-a reîntâlnit pe împărat și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

P.S. Ceea ce au pățit vrăjitoarea și fiica este o pedeapsă bine cunoscută în timpuri străvechi și deosebit de crudă. Faptul că a fost ales calul să îndeplinească această pedeapsă poate arăta legătura specială pe care o au maghiarii cu caii (în pre-creștinism erau îngropați cu caii și cu piesele de harnașament).


[1] Stejarul are foarte multe semnificații, este considerat un arbore sacru. Unii etnologi explică legătura lui cu zeii prin faptul că el e cel mai des trăsnit dintre alți copaci ai pădurii. Arborii loviți de trăsnet sunt considerați sacri. Stejarul mai este și simbolul forței și al perenității, aceste lucruri se explică abia la final, când zâna reușește să doboare toate vicisitudinile și să se întoarcă la împăratul Verde. Considerat arbore axial, acesta asigura legătura cu cele trei lumi (iată din nou cifra trei- lumi, crengi): lumea subpământeană, terestră și celestă. Conf. I.EVSEEV, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, ed.Amarcord, Timișoara, 2001, pp.183-184

[2] I.EVSEEV, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, ed.Amarcord, Timișoara, 2001 pp.83-84

[3] ibidem, p.196

[4] ibidem, pp.169-170

[5] ibidem

[6] ibidem, p.147

Anunțuri

3 gânduri despre “Povești din folclorul maghiar – Episodul 3: Zâna din stejarul cu trei crengi

  1. Mersul la vanatoare= cautarea de sine, cautarea adevarului (de catre printul din poveste)
    Stejarul= centrul existentei si centrul universului unde isi poate gasi sufletul pereche
    Iepurele= simbolizeaza lipsa independentei din partea printului (iepurele da zanei sa bea nu printul!). Multumim pentru aceasta poveste de seara plina de simboluri. Profa si Zana.

Comentariile nu sunt permise.