[Joia MRo] Cârpa lui Ceauşescu


Nota Admin: Cu acest post inauguram seria noastra de articole de doua ori pe luna. Urmatorul, cel tarziu joi, 17 noiembrie. Da’ sigur ne mai citim pana atunci ;).

La Stuttgart văzuse ceva care o atrăgea cu adevărat.O cutie denumită „Consolare pentru inimi zdrobite” era umplută cu cârpe de şters pe jos.

Acestea puteau fi trimise la adresa menţionată, însoţite de fotografiile celor care zdrobiseră inima cumpărătorului.
Kik a trimis poze cu fostul soţ, fostul concubin, doi amanţi şi tovarăşul Ceauşescu. Când reveni coletul, se simţi deosebit de bucuroasă.
Apoi avea să-şi dea seama că cineva încurcare fotografiile. Aşa că ea şterge podeaua cu chipurile amanţilor altei femei şi cu portretul tovarăşului Kim Ir Sen. Care, desigur, nu vede diferenţa.
Kik însă suferă: nu i-au mai rămas fotografii cu cei care i-au zdrobit inima.

*

 În Secuime, unde am casa, sunt maghiar majoritar, dat fiind că în zonă trăiesc doar patru români (poliţişti). În Bucureşti mă consider minoritară – gândi Kik. – Românii bucureşteni şi maghiarii din Ungaria mă numesc, cu tact, ardeleancă, şi nu unguroaică. Aş mai putea adăuga că, fiind catolică, aparţin de o biserică mult mai mare decât Biserica Ortodoxă Română.

În ochii maghiarilor ardeleni sunt bucureşteancă, trădătoare, carieristă. Nemaivorbind de faptul că unii politicieni îi califică de maghiarii din Bucureşti drept maghiari de diasporă*. În străinătate sunt considerată ba unguroaică, ba româncă. După caz. Dar eu rămân eu însămi în orice împrejurare. Sau nu ?

*

În anii petrecuţi la Bucureşti, Kik nu-şi credea ochilor. Deşi se întâmplarea se tot repeta, chiar în ultima perioadă a lui Ceauşescu când nu se mai găsea bere, nu mai exista carne, nu mai existau pături, iar oamenii cultivau în faţa blocului cartofi în loc de flori.

Se întâmpla mereu în zile însorite. Pentru început, un vecin îşi făcea apariţia în faţa blocului, înarmat cu o pătură şi o bere. Până să o desfacă, apărea alt vecin cu altă bere. Şi tot aşa. Apăreau câinii vagabonzi, copiii, mai apoi şi soţiile cu mici proaspeţi şi instalatorii care tocmai îşi terminaseră treaba în vreun bloc din jur, cu acordeonul din dulap. Şi se trecea la chefuit, până în zori. După care petrecăreţii se băgau în pat, unii dintre ei chiar făceau rost de scutire medicală pentru ziua ce urma.

Kik îi privea de la fereastră, înjurându-i în gând, că nu o lăsau să doarmă.Abia mai târziu realiză că nu era vorba de simple chefuri şi că vecinii ei fac ceva deosebit: sabotează timpul, îi sabotează pe Ceauşescu, sabotează sărăcia şi toată viaţa de doi bani. Stau pe pătura întinsă, beau bere, cântă, îşi îmbrăţişează soţia, în timp ce anii se scurg.

-Asta o fi oare veşnicia născută la sat ? Doar că între timp s-a mutat în Capitală?

*

Din “La minut” de Ferencz Zsuzsanna, traducere de E. Ferencz Judit, Editura Curtea Veche, Bucuresti 2008. Sursa imagine, cod Gabriel

___________________________________

*maghiari de diaspora= care locuiesc in afara zonelor majoritar maghiare din Transilvania (in viziunea maghiarilor ardeleni)

Anunțuri