Textul omis de „Romania Federala”: un fauritor al Romaniei Mari, despre unire si federalizare.


In „România federală? Da, există tradiţii! (II)” Institutul Bálványos trece in revista diferite proiecte romanesti mai mult sau mai putin inspirate de „conceptiile federaliste”: MemorandumulStatele Unite ale Austriei Mari, Proclamatia de la Alba Iulia... Daca unele dintre ele au doar tangential legatura cu federalismul, e curios ca autorii au omis textul vadit federalist al unui fauritor al Marii Uniri si Romaniei Mari. Mai exact: scrisoarea [I, II] in care Alexandru Vaida-Voievod  povesteste cum i-a propus lui Ion I.C. Bratianu, dupa Unire, federalizarea statului roman.

Inainte sa va las cu cateva citate, mentionez ca nu sprijin acest proiect al Romaniei Federale – o petarda. Poate riguros construita, dar aruncata, in folosul lui Laszlo Tokes si al Partidului Popular Maghiar din Transilvania, ca sa ia ochii alegatorilor maghiari. Dupa mine, mai important decat orice autonomie este apropierea sincera -la nivel individual si de comunitati-dintre romani si maghiari.

Acestea fiind zise, sustin din tot sufletul scoaterea oricarei discutii despre autonomie/regionalizare/federalizare din zona de tabu in care au bagat-o politicienii romani, care, in lipsa de curaj si solutii, hranesc frica si ignoranta poporului nostru.

Ca federalizarea Romaniei nu e o idee ungureasca sta martora scrisoarea lui Vaida-Voievod (viitor premier al Romaniei), adresata unui alt mare patriot si viitor prim-ministru roman, Iuliu Maniu. Ba, mai mult, scrisoarea (1919) arata ca federalizarea, departe de a fi antiromaneasca prin definitie, poate fi gandita chiar impotriva (influentei) minoritatilor!

Dar e timpul sa tac eu. Ca sa graiasca Vaida-Voivod:

Lupta Transilvaniei pentru autonomie a durat în tot timpul istoric de la venirea maghiarilor.

Regii Ungariei numai temporar au izbutit să violeze [autonomia]. […] Ea nu va putea fi înlăturată din instinctul nostru în mod brusc.

Pe începutul, ţinând seama de aceste stări faptice, se va putea închega unitatea sufletească. [..]Eu nu găsesc altă soluţie pentru închegarea unităţii sufleteşti decât împărţirea întregului nostru teritoriu în 4-6 provincii.

Acestea ar avea parlamente alese prin sufragiu universal (fie şi pe 10 mii [la] 1 deputat). Un minister parlamentar ar conduce agendele. Competenţa lor ar fi limitată cam în cadrele Consiliul Dirigent. Un guvernator ar griji ca sfera de competenţă stabilită prin constituantă se nu fie depăşită. În Parlamentul Regatului s-ar trimite de fiecare parlament provincial o cotă parte de deputaţi. Toţi împreună 60-120 (d.e.) ar forma acel parlament (al României –n.ed.). Secretari de stat l-ar conduce. Externele, chestiile fiduciare[3], comunicaţia, armata ar cădea exclusiv în competenţa acestui parlament al Regatului.

Elementele străine ar ajunge mai puţin numeroase în Parlamentul Regatului. Demagogia s-ar canaliza prin descentralizare. Dezavantagiile sufragiului universal ar fi atentuate. Resorturile centrale s-ar putea dedica în tihnă studierii şi rezolvării problemelor de importanţă vitală care ne aşteaptă. Fricţiunile între tendinţe centraliste şi autonomiste s-ar reduce la minimul posibil, etc, etc.

[…]nu găsesc mai bună soluţie decât cea propusă. Nu zic că e perfectă, vreau numai să o discut, să o propun spre cugetare.

Brătianu m-a ascultat întrerupându-mă numai arareori.După ce am terminat, mi-a replicat: Elementele străine de la periferii nu admit o astfel de soluţie[5]. Ceea ce propun eu (Vaida n.ed.) este un federalism, în definitiv.”

vezi mai mult aici; prima parte – acolo –.Ca sa intelegi mai mult, vezi introducerea scrisa de colegul nostru Gabor Egry.

Acestea fiind spuse, sper sa descopar si la contemporani abordari atat de patriotice ale federalizarii ca ale lui Alexandru Vaida-Voievod (dar nediscriminatorii fata de minoritati). Pentru ca nu vad de ce o idee imbratisata de un patriot roman ar trebui sa fie tabu pentru poporul sau!

Anunțuri

16 gânduri despre “Textul omis de „Romania Federala”: un fauritor al Romaniei Mari, despre unire si federalizare.

  1. Eu am ramas cu aceeasi prima impresie ca si cu Centrele de Democratie (care sprijina maghiarii ardeleni in obtinerea cetateniei maghiare): initiativa e buna, forma e buna, mare pacat ca nu sunt apolitice.
    La a doua gandire mi-am dat seama ca, de fapt, proiectul „Romania Federala” n-are cum sa fie apolitica pentru ca abordeaza o tema esentialmente politica. De aceea, este absolut fireasca ca tocmai un partid sa promoveze aceasta idee, in speranta obtinerii unor voturi maghiare, ba chiar si romane.
    Pe deasupra, proiectul se numara printre acele putine incercari cand un partid chiar vinde idei si nu faina sau ulei in schimbul voturilor – ceea ce este de aplaudat.

    De altfel, sunt de acord cu tine Olahus in ceea ce priveste constructia politica de jos in sus: „apropierea la nivel individual si intre comunitati” este primordiala, pentru ca asemenea schimbari in sfera politico-sociala precum federalizarea unui stat unitar nu pot fi pur si simplu impuse de sus, fara consimtamantul cetatenilor.
    Oricum, ar fi nevoie de o noua constitutie, nu doar o simpla modificare a constitutiei curente pentru ca acest aspect nu este susceptibil de a fi modificat, conform art. 152 alin. 1: „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”

    • Reccsman @ Chestiunea constitutionala este inevitabila. Dar imi revine in minte faptul ca in 1923 s-a insistat asupra faptului ca noua consitutie a fost inspirata profund dupa cea a Belgiei, la acea vreme o consitutie moderna de federatie de tip negermanic, ca sa ma exprim asa. Nu prea pare acel efort sa fi multumit pe nimeni.

      Concluzia ar fi simpla – daca nu merge inainte constiinta colectiva, sa impuna suficiente idei fundamentale proprii si nascute dintr-o reala nazuinta de decentralizare a cetatenilor tarii, constitutia singura poate fi copiata si dupa Vatican, nu rezolva. Cu atat mai multa insa dezbaterea trebuieste deschisa.

      • Preda, constiinta colectiva niciunde si nicaieri „nu merge inainte” de la sine. Trebuie bombardata cu idei si dezbateri – ai dreptate. In ce priveste constitutia Belgiei. Cea adoptata in 1830/31 a fost un arhetip al monarhiei parlamentare, dar nicicum al statului descentralizat sau federal. Belgia a fost un stat centralizat unilingv (franceza fiind singura limba oficiala). Descentralizarea statului si recunoasterea celorlalte doua limbi (flamanda si germana) a inceput in anii 1970. Dupa o serie de modificari a constitutiei (1978, 1980, 1988) s-a ajuns prin reforma statala fundamentala din 1993 ca Belgia sa devina o federatie asimetrica.

  2. Miklos @ Din cate stiam eu la 1923 avusese loc o constitutie mai recenta a Belgiei. Recunosc nu am verificat sursa, dar informatia vine de la o jurnalista romano-belgiana care traise zeci de ani in Belgia, si afirma ca la 1923 constitutia cea mai moderna de referinta era cea Belgiana.

    Mai putin important. In ceea ce priveste bombardarea cu idei suntem de acord. Ar fi insa important ca ele sa fie transparente – se pare ca deocamdata exista un fel de situatia de amorteala. Multi romani aud in vorba „federalizare” indeplinirea unilaterala a unor vise oarecum secioniste ale unor maghiari (vise care nu poate nimeni nega ca sunt cultivate de unii, adica forma de vis secionist, „orice, atata cat putem sa ne decidem soarta singuri si sa nu mai fim deranjati de ceilalti”). Iar din partea maghiara aud printre randuri doua leit-motivuri, care amandoua combina realitati cu erori sau exagerari. Unul este „noi suntem acuzati ca am avut un regat mare si nedrept cu ‘minoritatile’ – dar nici voi nu sunteti mai breji”. In uzul metaforei „imperialiste” de mai sus nu vad alta sustinere rationala, decat o indicatie in aceeasi directie. Se poate discuta in egala masura, cat este de avenita, si mai ales cat este de constructiva. Al doilea leit-motiv este insa un fel de convingere ca lumea intreaga descoperea federalizarea si asta ar fi suficient pentru ca si romanii sa o faca, si ar conferi deja o solutie si pentru problemele lor. Nimic mai fals. In Italia nu prea exista ce cauta, Catalania – tocmai l-am intrebat pe un doctorand catalan, care mi-a explicat un lucru important: sub 40 de ani de Franco limba Catalana a fost interzisa, existau controale in scoli, etc – si aceasta interdictie mai mult decat orice a creat dorinta de secesiune care se manifesta in prezent. Dar mai ales Romania si estul Europei sunt altfel, nu exista delimitari etnice si lingvistice clare ca in tarile de care vorbim.

    Sa nu uitam mai alse, privind la Jugoslavia, care are cel putin la fel de multe puncte de asemanare cu Romania ca Spania sau Anglia (si nu Italia in acest context), ca experienta a aratat cum federalizarea care nu este suportata bine de un consens popular profund, nu rezolva nici o problema, doar le amana. De aceea nu se incepe cu o solutie si se incearca convingere ci se incepe cu dezbatere nazuintelor si a propunerilor si dizolvarea rezistentelor. Solutia daca se naste asa va fi mai bine mulata pe situatie,

    De aceea mi se pare important sa nu ne imbatam cu apa rece, ci sa atacam dezbaterile in miezul viu al problemelor. Si inca un lucru – discursul deschis este deseori cel mai prolific. De fapt propunerea de mai sus este pornind din niste nazuinte maghiare. Dar cauta pe dupa plopi se explice posibilitatea unei federlizari la nivelul fostelor Voievodate. De ce asa se va intreba tot omul care nutreste mai putin aceleasi nazuinte? De ce sa se desprinda federal moldoveanul care poate nu are nici o problema cu situatia centralizat? Este mai usor sa se atace problema centrala la care omul se gandeste, sugerand ca si altii ar putea gasi avantaje. Dar daca le dai altora solutii la probleme pe care nu le au, sau la care macar nu s-au gandit, s-ar putea sa te lovesti de usi inchise, si sa ratezi tocmai o ocazie de deschidere a dezbaterii.

    Suntem deci de acord fundamental asupra necesitatii unei dezbateri transparente.

  3. @Preda „Dar mai ales Romania si estul Europei sunt altfel, nu exista delimitari etnice si lingvistice clare ca in tarile de care vorbim.” Nu sunt de acord. Aceste delimitari nu ar putea fi mai clare decat in Secuime.

    • Reccsman @ „Aceste delimitari nu ar putea fi mai clare decat in Secuime.” – o enclava. Si una in care traiesc jumatate din Maghiarii din Transilvania. Dragul, eu nu va doresc raul, dar duceti totusi gandurile pana la capat – si mai ales nu interpretati pripit orce chemare la chibuinta drept un refuz al nazuintii de autonomie.

      Propunerea mea pe care am explicat-o odata a fost ca Transilvania pana una alta sa primeasca o regie autonoma totala a reglementarii problemelor etnice. Caci nu vor regatenii sa se simta trasi in aceasta valtoare, si este si mai bine ca deciziile sa fie chibzuite local. O asemenea regie este o quasi autonomie – dar una cu un scop. Caci in acest context nu intra doar chestiuni de reglementarea limbii, culturii ci si economia, in ultima instanta mai toate aspectele vietii civile in afara de aparare si relatii internationale.

      O „atuonomie” in doua viteze este periculoasa din urmatorul motiv: daca ea se naste sub presiune – si in actualul spirit in care regret sa observ ca mi se pare ca spiritul secesionist (daca nu teritorial si statal, dar totusi ca si comunitate) pare predominant – daca acest spirit duce la o forma de autonomie a Secuimii, daunele pe care le va produce (caci secesionismul si izolaztionismul au ceva nesanatos, vezi descompunerea Juhoslaviei, chiar daca nu ar fi fost razboaie), ponoasele le vor trage toti ceilalti maghiari care nu sunt majoritari unde traiesc! DE ACEEA nu se compara, cu explicatie.

  4. Comparatiile cu austria , elvetia, belgia etc sint glume proaste, noi traim in Romania , stat care este in mare majoritate omogen etnic(90% romani) lucru care face absolut futile orice discutii despre autonomie , federalizare etc. Mi se pare inutil daca nu dezgustator sa discutam despre visele erotice ale lui Toches si altor lideri maghiari.Ma rog daca autonomia e un subiect bun pentru masturbare pentru unii ce pot eu sa fac?

    • Solovastru: cit de omogena este Italia sau Finlanda?

      In rest, sa nu neglijam factorul crizei economice in discutiile din Spania si Scotia, plus alegerile…

      • Lorand @ „In rest, sa nu neglijam factorul crizei economice in discutiile din Spania si Scotia, plus alegerile…” – iarta-ma, dar nu este clar in ce directie bat concluziile acestei afirmatii. Vrei sa lasi impresia ca miscarile independentiste/separatiste care fac reclama pentru Tökes sunt si ele niste miscari care profita de slabiciunea Europei in criza economica?

        Daca cineva ar avea curaj si initiativa, cum oricum nu se uita nimeni la noi in Europa, ar porni o miscare de unire – intre cele doua tari interesate in Transilvania. Pana atunci cam dansam orbeste – dar vorba lui Kalaci, este vreme de alegeri, vreme de raspandite visuri necoapte, sau de neindeplinit.

      • Preda: am vrut sa atrag atentia asupra doi factori importanti
        – criza economica mondiala.europeana: crizele economice intotdeauna ridica sentimentele nationale (vezi si anii 30), de la „protectionismul economic” la etnic/national/independenta/federal/autonom/altii de vina (evreii, englezii, spaniolii „castilieni”, maghiarii, romanii, samd)
        – alegerile mai adauga un factor pentru politicieni sa-si camufleze propria neputinta economica prin mesaje nationaliste/etnice (politicieni romani, maghiari, catalani, spanioli, scotieni samd)

      • Lorand @ Inteleg ca sunt argumente de genul „din pacate asa se intampla”, si nu unele cu care te-ai identifica personal. Atunci este ok.

        Eu nu stiu cum s-a intamplat, dar de cateva luni ma vad ca am inceput sa ma gandesc linistit si serios la ce ramane si ce ar fi bine de facut dupa criza. Sa iei criza in serios este masochist la un moment dat – oricat ne inconjoara si ne agreseaza. In acest sens si propunerile mele cu confederarea cu Ungaria.

      • Lorand @ „idea ta ar putea fi buna voi incerca sa raspund la ea miine”. Astept! Ideea nu este noua, cu siguranta a mai fost vehiculata si in secolul 19 si dupa 1920, dar a speriat oamenii din cale afara! Este insa o schimbare radicala de perspectiva, si schimbarile de perspectiva fac macar sa se perceapa problemele fundamentale mai bine.

        Numai bine!

  5. Decât o Românie federală, mai bine una fără Ardeal, pentru că de fapt despre asta vorbim. Nimeni în altă parte nu doreşte în România nici federalizare, nici regionalizare. Este o dezinformare îngrozitoare că noi ne opunem regionalizării/federalizării de frica separatismului maghiar. Eu sunt brăilean şi mă opun regionalizării pentru că părinţii şi bunucii mei au trăit în regiunea Galaţi şi ştiu ce a însemnat asta pentru Brăila – nici azi nu s-au şters efectele. Federalismul lui Vaida-Voievod este o manifestare de nesimţire fără seamăn faţă de catastrofa prin care a trecut Regatul în timpul războiului. Mai bine votau contra Unirii la Alba-Iulia.

    • Ikonoklast @ „este o manifestare de nesimţire fără seamăn faţă de catastrofa prin care a trecut Regatul în timpul războiului” – aveti aici un punct important si intr-adevar s-ar putea ca multi dintre prietenii nostri maghiari si ardeleni sa nu realizeze prea bine nici ce a fost Romania sum ocupatie la 1916, nici starea de spirit din Basarabia la unire, si inca multe. Si vorbim doar de ce ii doare pe dansii, dar au mai fost si alte sufierinte care au contribuit la cizelarea Romaniei. Good point!

Comentariile nu sunt permise.