Halloween? Nem: Világítás/Luminaţia!

/ octombrie 31, 2010

Luminatie/világítás in cimitirul Hajongard/Házsongárdi temető. Foto: Sonykus aka Sándor Bodor

Mai sus sunt mormintele la care trebuia sa ajungem. Aranjate de rude, de cateva zile; gata, stim cine-a mai trecut pe-acolo inaintea noastra: x a adus florile astea, y a sapat de jur imprejur, eu o sa desenez crucea din floricelele mici si albe, tu vei aprinde lumanarile. Intotdeauna sufla vantul peste lumanarile noastre. (…)Soptim rugaciuni, alungam lacrimi.
Cand, de-odata, vine satra.
[…] Vin tigancile, aranjaza lumanarile pe morminte, scot tuiculita si toarna si toarna. Pe urma incep bocetele… intai pe tiganeste, apoi se poate deslusi „de ce te-ai dusssssss… Aoleeeeeuuuuuuuu, maicaaaaaaaaaaa, haida inapoii

Proza asta, cu care va puteti delecta pe larg aici, a „venit” ca o binecuvantare pentru mine, cum nu stiam ce sa scriu despre Világítás/Luminatia. Bucurestean, am asociat mult timp 1 noiembrie mai mult cu conturul alb  din curtea unui bar, trasat ca pentru a semnaliza ca acolo a fost gasit un cadavru. Evident, cu ocazia unei petreceri de 1 noiembrie. Si cu vestea ca am importat pana si obiceiul „colindatului” de Halloween (desi e rar, ce-i drept).

Mult mai tarziu am aflat ca in Ardeal exista obiceiul Luminatiei/Világítás prin care familiile isi viziteaza cei disparuti din randul lor la cimitir, cu flori si lumanari, astfel incat țintirimurile se transforma in imense felinare ,pe tot cuprinsul Ardealului. Se merge cu flori si lumanari inca pe de 30 octombrie, dar in unele zone obiceiul se tine de-abia pe 8 noiembrie.

E un obicei catolic (1 noiembrie este Ziua mortilor/A halottak napja), dar il tin si ortodocsii si protestantii,  atat maghiarii, cat  si romanii si, dupa cum se vede mai sus, rromii.

Trebuie sa recunosc ca evenimentul acesta, numit “Luminatia”, a fost (si cred ca mai este) una din cele mai impresionante sarbatori mixte romano-ungare in Cluj.
Cu acest prilej, romani si unguri merg alaturi cu lumanari aprinse si flori pe care le depun pe mormintele rudelor lor decedate, iar daca nu au rude decedate sau morminte in grija lor, depun flori si lumanari pe morminte necunoscute.
Amintirea faptului ca toti murim (acest “memento mori”) este un factor unificator pentru toti vizitatorii cimitirului. Fiind situat pe un deal spectaculos, se pot vedea lumanarile arzand la distante foarte mari. Pare ca tot cimitirul este in flacari.

(Anton Constantinescu, intr-un comentariu sub acest articol din revista Acum)

Vezi si acest reportaj si detaliile oferite de un muzeograf. Un articol despre Cimitirul Hajongard/Házsongárdi temető, aka Cimitirul Central, aici. Mai multe poze de Sonykus/Sándor Bodor, aici, iar de Frozenminds/Constantin Bejenaru, acolo.

Dar tu? Ai fost vreodata la cimitir cu ocazia Luminatiei/Világítás?

Ce obiceiuri cunosti si practici in aceasta perioada?

(Daca esti regatean(ca)) Ce obiceiuri similare practici, in alte perioade ale anului?

Ce traditie ti se pare mai frumoasa, cea de Halloween, importata, sau cea de Ziua Mortilor/A halottak napja, autohtona?

UPDATE Comentariile sunt acum ÎNCHISE pe blog, dar puteţi comenta pe FACEBOOK!

Articole similare

26 de gânduri despre “Halloween? Nem: Világítás/Luminaţia!”

  1. @E un obicei catolic

    Se pare că e Celtic, pre-Creştin, dacă nu cumva chiar anti-Creştin fiindcă în Creştinism regula e „morţii cu morţii şi viii cu viii” : „Lasă morţii să-şi îngroape morţii. Tu vino după Mine.”

    „Ziua tuturor sfinţilor şi Ziua morţilor sînt două sărbători care au înlocuit de fapt ritualuri celtice de dinaintea erei noastre. În anul 835, papa Gregor al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei, în încercarea de a eradica complet serbările păgîne şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă. Tradiţia „laică“ a fost însă mai puternică şi, în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atît elemente din vechile ritualuri, cît şi elemente creştine. Două secole mai tîrziu, în anul 1006, papa Johannes al XVIII-lea a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morţilor. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinţilor s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’ E’en şi apoi Halloween, aşa cum este cunoscută acum.”

    http://ns.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=tematic&s_id=18440

  2. Pe la noi romanii merg la cimitir de Rusalii, duc flori (mai multe ca de obicei), dar in ultimele ani au preluat si obiceiul de 1 noiembrie. Sunt si rromi, aduc manele, seminte si bere…

    Tristul bilant e ca dupa cateva zile florile mai frumoase sau coroanele din crengi de brad sunt furate. Nu se stie de catre cine.

  3. Dupa ce am emigrat in SUA, in fiecare an le explicam fetelor despre Vilagitas, aprindeam multe lumanari pentru mortii nostri de acasa, iar astazi ele mi-au amintit sa nu uit obiceiul pe care l-am introdus acum 24 de ani.

  4. Sunt obicieuri diferite, care au ca „target” un alt public tinta; obiceiul autohton (de care insa eu nu am auzit pana acum) se adreseaza in principiu oamenilor maturi, care au deja o anumita varsta (sa zicem peste 30 de ani), pe cand Haloweenul american este o sarbatoare a copiilor si (eventual) a adolescentilor.

    • @au ca “target” un alt public

      Au ca target copiii, anglofonizaţi şi deznaţionalizaţi, ai globalizării…şi cind te gîndeşti cîti au murit pentru formarea României iar acum ne cuceresc americanii făra luptă cu a-cultura lor.
      Norocul nostru sunt secuii. Ăia tot acolo, şi tot aşa „bătuti în cap”, o să fie şi peste 1000 de ani. Pe ei nu îi invaţa nimeni nimic, o să-i aducă la disperare şi pe ‘americani’.

      • hmmm… „secuii”, „”batuti in cap””. Nu stiu cum sa o iau. Ai folosit citatul pentru a mentiona un cliseu (pe care il validezi) insa problema mea e ca nu ai nuantat. E mai de efect „secuii”, dar mai aproape de adevar era „majoritatea”/”foarte multi”, etc. Mai ales daca vorbim din impresii, nu din statistici.

        De obicei nu las generalizarile necomentate si, daca s-a mai intamplat sa nu spun nimic, nu erau atat de „tari” ca asta.

        Olah’

        PS: ia-o te rog mai curand ca pe opinia unui prieten decat ca pe comentariul adminului.

      • „Căci cel mai singur dintre toţi
        e cel ce nu are nici morţi
        plînsu-i fiere rîsul junghi
        lumînarea licăr ciump
        nu se-mparte nu se-adună
        stă răzleţ cu-o floare-n mînă
        căci cel mai singur dintre toţi
        e cel ce nu are nici morţi”

        Kányádi Sándor – Ziua morţilor la Viena (fragment)

    • dar du-te si tu in […] de deraiezi discutia… varsa-ti debitatiile zionisto-nationaliste pe blogul tau

      Nota admin: fara injuraturi!

  9. Pingback: Halloween: lumânare cu miros de ceapă prăjită

  10. Hajongardul de Luminatie e absolut superb, mai ales daca apuci sa-l vezi seara, de pe Feleac. Traditia noastra de Luminatie era ca seara, dupa ce am fost in cimitir, sa mergem la bunici si sa mancam crenvursti si piure de castane. Weird but wonderful. Dar cred ca varianta cea mai faina a Luminatiei e Dia de los Muertos in Mexic. 😀

    • nu as fi asociat niciodata cultul mortilor cu crenvurstii in mustar :). Sau invers. iar piureul de castane nu-l asociez cu nimic, fiindca n-am mancat niciodata :(. Happy Vilagitas! 🙂

      • Jesus, dar cum sa nu mananci piure de castane???!! :)) Nu cred ca nu exista asa ceva in Bucuresti!

  11. Dia de los Muertos din Mexico e intradevar exceptional. (am participat ca invitata aici in Houston.
    @ Sever … Daca te duci la Budapesta nu uita sa ceri puree de castane cu frisca intr-o cofetarie.

    • Olahus @ „pai se mananca dulce sau sarat piureul asta?” – Amandoua. In Corsica unde nu au grau, faceau paine din castane si mamaliga din castane. Maronii si inocente, dar cad ca ghiuleaua la stomac. Noroc ca se servesc cu carne de porc fericit din Corsica (care petrec toata viata in paduri, dar la sfarsit sunt adunati si facuti salam 🙂 Dar puree de castane cu frisca este nu desert foarte bun. Mama facea si la Bucuresti cand eram copil, ca sa fim exacti.

  14. Cand eram copil mergeam la Luminatie in cimitirul Kismezo din Dambu` Rotund. Toti copii de pe strada aveau bostani scobiti, aprindeam lumanari pe mormintele impodobite cu flori..Spuneam o rugaciune si apoi urma momentul pe care-l asteptam de cateva zile, aprindeam lumanarile din bostani. Plecam spre casa cu bostanii-monstrii lasand in urma cimitirul luminat, iar noi, mandrii nevoie-mare tineam fortosi bostanii uriasi si toata strada stralucea feeric. Acasa puneam bostanii in geam sau pe veranda (tarnatz) si ramaneau acolo pana se stingeau lumanarile. Si primeam piure de castane. Mai vreau sa fiu copil!

Comentariile nu sunt permise.