De Ziua Holocaustului*. O lumanare


candlesursa

Si cateva ganduri

ma bucur ca s-a inaugurat Memorialul Holocaustului in Capitala. Trist e ca a fost marcat de scandalul cu copacii . Daca era un monument dedicat unei suferinte „romanesti”, scandalul ar fi fost, poate, mai mic, dar, de, asa suntem „noi”, romani verzi si impartiali.

Totusi, monumentul asta, cu tot tam-tamul care s-a facut, va ramane. Ca un semn de exclamare pentru unii, putini, care stiu ce s-a intamplat nu doar in Ardealul de Nord, ci si in Transnistria. Ca un semn de intrebare, pentru altii, mai multi, care ii va indemna sa citeasca si sa afle tragedia unor oameni vinovati doar ca s-au nascut cu o alta identitate etnica decat cea majoritara.

memorialul holocaustuluisursa

nu am gasit nimic in presa de azi pe tema Zilei Holocaustului. Nu in presa „mainstream”. Totusi, uite, o revista online, Pasi**, publica un articol despre suferintele a doua cupluri de evrei, trimisi dincolo de Nistru si de Bug. Unul dintre cei patru era pictorul Arnold D(h)agani. Citez doar doua propozitii, restul il las celor curiosi (si curajosi):

„Din lagărul din Mihailovka unde am fost 745 de oameni, am scăpat numai 13, prin fugă. Restul au fost împuşcaţi, afară de puţine excepţii, care au avut norocul de a muri de diferite boli…”(s.m., Olahus)

tot cine are curaj poate citi si Raportul Comisiei Wiesel. Orice lucrare istorica are plusuri si minusuri, dar ce m-a impresionat la acest raport a fost obiectivitatea cu care este privit regimul Antonescu si masurile sale anti-evrei si anti-rromi (mai putin numeroase).

Apropo de doua mituri „Raportul este scris de Wiesel” si „culpabilizarea poporului roman”, puteti citi in acest excelent interviu cu vicepresedintele  comisiei, Mihai Ionescu.

apropo tot de ideea (mincinoasa si paranoica) ca toti romanii ar fi culpabilizati prin acuzarea regimului Antonescu, va invit sa cititi mai multe despre acei romani care au salvat de la viata evrei, inclusi printre „Dreptii intre popoare„. Lista cetatenilor romani*** o aveti aici. O parte au salvat evreii din Bucuresti****, Bucovina, Moldova si Basarabia si Transnistria, altii (majoritatea) pe cei din Ardealul de Nord.

Viorica Agaricisursa

Pe langa numele rasunatoare sau mai cunoscute (Regina Elena, Raoul Sorban) si altele mai putin popularizate (Viorica Agarici, Traian Popovici, Theodor Criveanu), sunt zeci de anonimi.

Cine mai stie de ofiterul Sabin Motora, care si-a riscat viata si cariera militara transferand evrei mai aproape de granita romana? Cine a auzit de Petre I Gheorghe, preot care a ajutat multi evrei din ghetoul transnistrian Crivoi-Ozero? A vazut cineva vreo placa memoriala in cinstea lui Alexandru Ghitescu, care si-a ascuns vecinul evreu in timpul pogromului de la Bucuresti? Si asta ca sa ma limitez doar la cativa dintre Dreptii din teritoriul controlat de regimul Antonescu dupa Dictatul de la Viena.

Si cu atat mai mult zecile acestea de oameni cu suflet mare meritau sa fie mentionati la Memorialul Holocaustului din Bucuresti. Ceea ce, din pacate, nu s-a intamplat…

–––––––––––-

*In Romania, Holocaustul se comemoreaza pe 9 octombrie. Trebuie subliniat ca prin Holocaust, in Romania nu se intelege doar solutia finala (la care au fost supusi evreii din Ardealul de Nord, neadministrat de Bucuresti, ci de Budapesta) ci si legislatia discriminatorie la adresa evreilor emisa de guvernul Antonescu si deportarea unei parti a acestora in Transnistria, la lagare de munca.

**Mentionez ca in alte articole revista nu imi reprezinta punctele de vedere. Nici religia mea, daca are vreo relevanta, nefiind neoprotestant.

***Din pacate, incompleta. Mai sunt multi astfel de cetateni romani, oameni cu O mare, a caror memorie nu s-a pastrat sau care asteapta recunoasterea. Vezi cazul mitropolitului Tit Simedrea.

****in timpul pogromului

10 gânduri despre “De Ziua Holocaustului*. O lumanare

  1. Este păcat că nu se acordă o mai mare atenţie acestei zi. Dar nici nu se vrea…pentru că atunci s-ar recunoaşte în mod deschis că România a partcipat la Holocaust, lucru care este contestat încă, de ceva câţiva.

    Dumnezeu să-i odihnească!

    • s-a recunoscut deja deschis. iliescu a fost nevoit s-o faca, base a recunoscut si a inaugurat acum monumentul (in paranteza fie spus, mi-ar fi placut sa fi fost si niste preoti, sa il sfiinteasca. macar in memoria rromilor deportati acolo. dar banuiesc ca ar fi fost reactii negative din partea comunitatii evreiesti. si nu, domnilor ortodocsi anti-ecumenisti, nu sa il sfiinteasca in acelasi timp cu ceremonia evreiasca).

      problema e la nivelul populatiei. o mica oglinda o ai pe bloguri, dai click pe tag-urile articolului meu si vezi ce grozavii descoperi.

  2. Dacă nu mă înşeală memoria, în Israel există un spaţiu cu câte o piatră neagră pentru fiecare loc unde au murit evrei: Auschwitz, Maidanek, Bergen-Belsen, Dachau, etc.

    Şi tot dacă memoria nu mă înşeală, toate pietrele corespund unor zone ale morţii de pe pământ german sau din teritorii controlate de germani. Toate, mai puţin una singură: cea pe care scrie TRANSNISTRIA.

    Da, acesta este adevărul: dintre toţi colaboratorii călăilor, suntem singurii având „faima” de a fi ucis evrei pe cont propriu.

    Şi încă un lucru legat de ceva de care se face mare tevatură: responsabilitatea horthyştilor faţă de evreii din Ardealul de Nord. Totuşi, dacă horthyştii i-au făcut pachet pe evreii din Ardealul de Nord şi i-au predat nemţilor să-i ucidă, noi – în adevărat spirit naţional, pesemne – i-am ucis cu mâna noastră.

    Este o pagină ruşinoasă a istoriei poporului român ce încă nu e asumată pe deplin.

    • Apropo de Horthysit: totusi, au existat cativa, romani si unguri, care au salvat de a moarte evrei. inclusiv trecandu-i granita. Vedeti aici

      Revenind la crimele antonesciene, la lista cetatenilor romani se adauga cea a dreptilor cu cetatenie moldoveneasca. Care, din cate cred, erau si ei pe atunci cetateni romani, cel putin cei care locuiau in Basarabia si nu in Transnistria

  3. Apropo de teoria ca Antonescu „a salvat evrei”, iata ce spune un istoric roman care a colaborat cu istoricul britanic Dennis Deletant:

    „paradoxal, Antonescu a fost în acelaşi timp călăul şi salvatorul evreilor. Călău până în 1942, salvator din toamna anului 1942 până la căderea sa în august 1944. Asta nu înseamnă că în 1942 şi-a schimbat concepţiile faţă de evrei. În nici un caz.
    Antonescu a fost şi a rămas un antisemit până la capăt.”
    restul, aici: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7728

  4. @Antonescu a fost şi a rămas un antisemit până la capăt.

    Antonescu a fost filo-român în primul rînd şi doar apoi „anti-semit”. România nu avea multe de ales prinsă ca într-o capcană între anti-semitismul Hitlerist şi communismul Stalinist. A mizat pe Germania şi a trebuit să se conformeze ideologiei hitleriste.
    Poţi să spui (dacă vrei) că Antonescu ia sacrificat pe evreii români din rasărit tot aşa cum a sacrificat +500 000 de soldaţi români pe frontul de Est, şi, in cele din urmă, sa sacrificat pe sine ca ‘ţap ispăsitor’ cind a devenit clar cine va cîstiga razboiul şi deci de care parte România va trebui să se gasească în final.

    Nu e vorba de anti-semitism la Antonescu ci de interesele României intr-o situaţi imposibilă în care nu era de ales între „bine” şi „rău” ci doar de ales răul mai mic dintre cele două (fascism şi communism).

    • Nu e vorba de interesele Romaniei ci de deportarea si uciderea a sute de mii de oameni, inclusiv femei si copii. Si de antisemitism. Fara ghilimele. Iata ce spunea patriotul nostru maresal Antonescu:

      „Neamul evreiesc (…) a speculat si oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a ne scapa de aceasta plaga a românismului este indiscutabila”

      „Scopul nostru trebuie sa fie ca sa se întemeieze Statul Galitiei, care sa faca trasatura de unire între noi si germani, iar aceasta Galitie sa fie curatata de jidani si de slavi, asa cum lupt eu acum sa curat de jidani si de slavi Basarabia si Bucovina. În felul acesta se va trage o linie de despartire de la Marea Baltica pâna la Marea Neagra, între noi si masa slava.” (vezi aici http://www.romanianjewish.org/ro/cap8.html).

      Si apropo de filoromanism. cand iubesti poporul tau dar ucizi membri, nevinovati in cea mai mare parte si necombatanti, ai altui popor, in numele acestei iubiri, devii dusmanul propriului neam. pentru ca i-ai patat istoria. deci, desi aparent „filoroman”, Antonescu ramane, in esenta, antinational si antiroman.

      Si Franco a avut de ales intre fascism si comunism (fara rusi la granita, dar cu comunisti si anarhisti cat cuprinde in Spania) si a lasat evrei sa tranziteze tara fugind din Franta. (vezi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Spain_in_World_War_II#Jews_and_other_refugees )

  5. Pingback: “Gropile erau deja săpate și au fost împinși în ele și acoperiți cu pământ” « MaghiaRomania

  6. Redeschid subiectul , cu scuzele de rigoare pentru ca am prelungit inchiderea peste cele 24 de ore anuntate. Pentru ca discutia sa curga fara prea multe suparari, impun urmatoarele REGULI PROVIZORII, valabil pe acest post si pe cel despre ziua atrocitatile din Basarabia:

    1) evitati ATACURILE LA PERSOANA partenerilor de discutie. Incercati sa nu folositi etichete de genul „Comunist”, „Negationist”, „Fascist”, „Rasist”, „Anti-” cand va spuneti parerea despre antevorbitori.

    2) E ok sa vorbiti despre rasism, comunism, fascism etc in IDEILE celorlalti, dar cu ARGUMENTE. La fel, e ok sa vorbiti despre niste personalitati ale istoriei ca fiind fasciste/comuniste/antisemite, cu argumentarea afirmatiei, acolo unde este cazul (inutil sa argumentezi de ce Codreanu a fost fascistoid, de pilda).

    3) CITATI autorii care au emis teoriile despre care vorbiti. si, daca tot dati niste linkuri (si aveti si timpul) , indicati si capitolul si/sau pagina unde se sustin/argumenteaza anumite idei in sprijinul carora ati pus linkul.

    Regulile sunt in vigoare doar pe aceste 2 subiecte pana hotarasc contrariul. Totusi, cred ca pot fi niste idei de aplicat si pe alte subiecte.

Comentariile nu sunt permise.