La idele lui martie, de Lia Lup


15 martie 1990. O zi întunecată, la Targu Mureș. Cred că v-am mai spus, eu locuiesc într-un orășel din nord-vestul țării, tocmai din județul Satu Mare, unde nu prea am avut noi treabă cu problemele interetnice, mai ales de când mă știu eu, de vreo 50 și ceva de ani… La noi în localitate a existat întotdeauna învățământ în limba maghiară, grădiniță, biserici – reformată, romano-catolică și ortodoxă – și marea majoritate a populației vorbește ambele limbi: română și maghiară… Șvabii vorbesc tot limba maghiară.
Mi-am adus aminte acum de o întâmplare din 1990, din viață, cum aș spune eu.

petofi_szendrei_szobor

Sursa: tegnap.5mp.eu
În apropierea locuinței mele există de foarte mulți ani o statuie ridicată în cinstea poetului revoluționar Petőfi Sándor, dat fiind că acesta a trăit o perioadă în Ardud, unde s-a căsătorit cu Iuliana Szendrei. În 1990 a fost primul an în care maghiarii au sărbătorit oficial ziua de 15 Martie în România (de fapt la statuie veneau întotdeauna copii de la clasele maghiare și recitau poezii, cântau, puneau flori și înainte de ’89). Veneau maghiarii din împrejurimi, ba chiar din Ungaria la eveniment. Noi, ca în provincie, stăteam pe-afară… La un moment dat, opresc două mașini cu nr. de Ungaria și ne întreabă unde este statuia. Le dau indicațiile în limba maghiară și îi las să parcheze mașinile în fața casei noastre, fără nicio problemă.
Are loc evenimentul, cuvântări, imn, flori, coroane, mici incidente, fără urmări, însă.

Evenimentul se termină și vin ai noștri musafiri să-și ia mașinile să plece. Între timp, au venit și niște vecine cu care povesteam noi pe pod românește, ele fiind românce. Când ajung musafirii lângă noi și aud că noi vorbim românește, una dintre doamne s-a panicat și a început să strige:
– Ezek olahok! Jaj, Istenem! (valahii ăștia! Tulai, Doamne! -n.red)
Și tot așa striga ea, să vină poliția că poate i-am făcut ceva la mașină, se tot uitau ei la roți, noi nu știam cum să-i liniștim, deja și vecina dădea din mâini pe ungurește…
La un moment dat, doamna din Ungaria alunecă pe noroi și pică direct în c*r. Era toată noroi. Mi-am stăpânit cu greu râsul. Am luat-o de mână, am dus-o în casă la baie și am ajutat-o să se curețe. Între timp și soțul ei și-a dat seama de situație. I-a spus doar atât:
– Te hülye! (Mno, că proastă ești)

De atunci, în fiecare an se sărbătorește la noi ziua de 15 Martie. Petőfi și a lui Iuliana au mai primit o statuie în centru… Și așa sărbătorim noi toți împreună…

La anu’ și la mulți ani!

Reclame