Ce scrie un maghiar din Ungaria de 1 decembrie


Marea adunare de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918. Fotografie de Samuil Mârza, colorată ulterior.

Gânduri de 1 decembrie

de Zoli Kondás

În fiecare an, când 1 decembrie se apropie, încep să mă gândesc despre sensul zilelor naţionale, despre respect şi bună vecinătate, despre naţionalism şi ură. Îmi vin în minte imagini cu paradă militară, cu copii cu tricolori, cu case împodobite cu drapele de doliu, cu preşedintele care vrea să transmită speranţă şi fericire tuturor românilor prin ecran.
O zi naţională ca întâi decembrie, în primul rând are scopul să menţină identitatea şi memoria comună unor grupe de oameni care trăiesc într-un stat comun, printre aceleaşi graniţe şi probabil având aceeaşi limbă, cultură şi identitate naţonală.
Sincer vorbind, realizarea acestui scop poate să fie foarte greu elitului şiinţific şi politic în România. Noi, ungurii, suntem într-o situaţie mai uşoară, pentru că ambele zile naţionale ale Ungariei se bazează pe o revoluţie nereuşită. Şi pe 15 martie, şi pe 23 octombrie, fără o mare paradă militară, doar cu un prim-ministru carizmatic pe stradă, se poate aduna zeci de mii de persoane pentru comemorare. La noi e foarte uşor păstrarea identităţii naţionale cu parole ca „mereu trebuie să luptăm pentru libertate şi suverenitate”, „noi suntem bastionul libertăţii în Europa”, etc.

În România e altfel. E altfel, pentru că voi aţi câştigat. Istoria s-a scris aşa, în 1920 s-a realizat unirea tuturor românilor (şi maghiarilor, sârbilor, ucrainienilor, ruşilor, turcilor, evreilor, rromilor, bulgarilor, germanilor, găgăuzilor…) în cadrul unei ţări nouă-nouţă care se numea Regatul României. Un antecedent foarte important acestui eveniment a fost Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în 1918, care a publicat o declaraţie conform dreptului internaţional, mentalităţii popoarelor occidentale şi principiilor liberali ai preşedintelui Wilson. Da, textul în sine e destul de simpatic. Citez: „Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice.” Simţim că acesta în vremea lui a fost o idee foarte modernă, care nu este complet realizată nici astăzi.

Oricum, speranţa moare ultima, şi vedem că niciodată nu moare ascultând discursul preşedintelui prezent şi precedent. Despre ce e vorba în aceste discursuri în general? România vrea să rămână o ţară prosperă şi democratică în cadrul Uniunii Europene, suntem membrii mândri ai organizaţiei NATO, apropiindu-ne la centenar trebuie să ne gândim ce fel de Românie vrem lăsa generaţiilor următoare. Este şi vorba despre unire, (câteodată despre REîntregire, sic!), dar foarte puţin, politicienii mai degrabă deduc consecinţe din anii trecuţi, pentru un viitor mai fericit. E bine aşa? Cred că e foarte bine, în loc de a auzi un discurs hiperpopulist în fiecare an. E partea simpatică a sărbătorii, nu ca parada militară, pe care o consider inutilă, este doar arătarea forţei care n-ar exista fără NATO şi americanii.

E clar că 1 decembrie este o chestie importantă şi îndoielnică şi astăzi. Înseamnă bucuria şi unitatea pentru românii din România, tensiunea etnică între români şi popoarele slave în Republica Moldova, renunţarea şi doliul în Ţinutul Secuiesc, şi înseamnă absolut nimic pentru comunitatea românească din Ungaria. Sorţi diferite, cunoştinţe istorice diferite, scopuri diferite. Poate fi foarte greu să trimiţi un mesaj energizant şi pozitiv ştiind că unirea pe care o sărbătoreşti e numai una parţială, pentru că 3 milioane de vorbitori de limba română trăiesc în alte ţări conform pactului Molotov-Ribbentrop; pentru că o comunitate care are limbă diversă, religie diversă şi tradiţii diverse nu se simte a ei ziua de 1 decembrie; pentru că nici tu nu eşti sigur, dacă proiectul strămoşilor tăi a fost într-adevăr de succes (mă refer la oameni care ridică întrebarea dacă ar fi fost mai bun pentru Transilvania să devină un stat independent). Răspunsul nu vom şti niciodată, dar sper că după ani şi ani vom putea să declarăm că teritoriile unite cu România au câştigat mai mult decât au pierdut.

Eu cred într-o Românie în care bisericile medievale săseşti şi conacele nobililor ungureşti sunt respectate şi renovate. Cred într-o Românie în care egalitatea în faţa legii nu este discutabilă. Cred într-o Românie în care a vorbi despre drepturile minorităţilor nu mai este un tabu. Cred într-o Românie în care nici un maghiar nu pune drapel de doliu pe casa lui iar nici un român nu urlă pe stradă „afară cu ungurii din ţară” sărbătorind aşa marea unire. Sincer sper, că ziua de 1 decembrie nu rămâne o zi de luptă diplomatică, ci o oportunitate de a începe noi şi noi dialoguri.

Sincer sper, că „înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice” nu va rămâne doar o frază frumoasă în Declaraţia de la Alba Iulia, ci realitatea. România are toate posibilităţi să fie mai şi mai dezvoltată având un tineret creativ şi energic, mii de meleaguri turistice, o cultură unică şi complexă care merită cunoscută, şi aşa mai departe.

Chiar dacă mie nu-mi este sărbătoare ziua mării uniri, în fiecare an îmi vine cheful să învăţ mai mult despre această dată, antecedentele şi consecinţele ei, să primesc o imagine mai completă despre ţara în care s-a născut mama mea, bunicii mei şi străbunicii mei, în care am petrecut mii de momente dulci din copilărie.

La mulţi ani tuturor care sărbătoresc astăzi, urez un viitor uşor, prosper, demn şi fericit României!

Zoli caucaz

Nota redacției: Zoli Kondás, maghiar din Ungaria, este absolvent de Relații Internaționale. Este fiul unei unguroaice din România. A învățat singur româna, motiv pentru care am lăsat acest text necorectat. Opiniile membrilor MagiaRomânia pot diferi de cele ale întregului colectiv, însă toată echipa urează la mulți ani celor ce sărbătoresc azi Ziua Națională a României!

Anunțuri

6 gânduri despre “Ce scrie un maghiar din Ungaria de 1 decembrie

  1. Adendda.
    Domnule Zoli,

    Ati scris: „Chiar dacă mie nu-mi este sărbătoare ziua mării uniri, în fiecare an îmi vine cheful să învăţ mai mult despre această dată…”‘
    Ca absolvent de relatii internationale cred ca stiti dictonul latin: „Audiatur et altera pars”. Pentru imbogatirea cunostintelor va sugerez sa cititi si lucrari scrise de istorici români. Si nu numai despre 1 decembrie 1918.
    Apoi, pentru intelegerea, dar nu pentru acceptarea unor excese prezente ale unor români, ar fi de dorit sa cititi si despre comportamentul trupelor de ocupatie din Ardealul de Nord dupa Dictatul de la Viena.
    Cu aceeasi stima.

  2. Oamenii trebuie sa invete ca diferitul de langa noi este un castig, o comoara, si nu o povara sau dusman. Suntem o tara multiculturala si asta ne face unici!

    • Ma bucura cele scrise! Nu am citit de multe ori, ca sa nu spun deloc, ca un maghiar sa spuna: ” suntem o tara”‘. Cat priveste faptul ca am fi unici…sunt si alte tari multiculturale: Franta, UK. Germania, Olanda(!), etc.

  3. Constat, cu tristete, ca ceea ce am scris ca prim comentariu, a fost sters. Pacat! Nu cred ca am scris ceva nepotrivit. Dar daca am suparat pe cineva…Sper ca voi primi un raspuns lamuritor.

    • Domnul Constantinv

      Faptul ca nu vedeti un comentariu nu inseamna neaparat ca a fost sters. La noi, cea mai mare sansa e sa nu fie inca aprobat, pentru ca eforturile echipei noastre se indreapta asupra paginii de facebook si intram rar pe pagina de wordpress. Acum e aprobat.

      Cele bune,

      Sever,
      admin MaghiaRomania

Comentariile nu sunt permise.