Cântăreața Maria Nagy, înapoi la rădăcini


de GÁSPÁR Hajnal

Maria Nagy4square

De când o cunosc și personal pe cântăreața Maria Nagy, de nenumărate ori am avut ocazia s-o ascult cum povestește cu un dor nemărginit, cu dragoste entuziastă și cu glas stins despre locul ei natal, Remetea, despre trăirile din copilărie, despre rude, foști vecini, prieteni, cunoștințe. De fiecare dată am avut impresia că aici nu este vorba doar pur și simplu de manifestarea dorului de țară din partea unui om care trăiește departe de pământul lui natal, ci de ceva mult mai mult decât atât: evocarea amintirilor deodată se transformă, ca printr-o minune, în niște ciubote fermecate pe care dacă le încalță eroul din poveste, și pronunță expresia magică: „hipp-hopp, să ajung unde vreau eu!” – expresie care apare des în basmele ungurești- într-o clipă se produce minunea – deci eroina mea din basm brusc ajunge la Remetea. Este o modalitate de a călători ACASĂ pe care Maria o folosește vrând-nevrând, și pe care – se pare – dacă o exersează destul de des, „eroul” din basm și povestea lui deodată trec din lumea imaginației în viața reală, continuând acolo povestea începută anterior.

Nagy Mária – vissza a gyökerekhez

 

GÁSPÁR Hajnal

Mióta személyesen is ismerem Nagy Mária énekesnőt, számtalan alkalmam volt hallgatni, ahogyan mesél végtelenül áradó, szenvedélyes szeretettel és el-elcsukló hangon a szülőfalujáról, Gyergyóremetéről, gyerekkori élményeiről, rokonairól, volt szomszédairól, barátairól, ismerőseiről. Eközben mindig az volt a benyomásom, hogy itt nem csak egyszerűen a szülőföldjétől távol élő ember honvágyának megnyilvánulásáról van szó, hanem ennél sokkal többről: az emlékek felelevenítése egyszeriben csak, mintegy varázsütésre, „hétmérföldes csizmává” válik, melyet ha lábára húz a mesehős, és kimondja a varázsigét: „hipp-hopp, ott legyek, ahol akarok!”, egyetlen szempillantás alatt be is következik a csoda – tehát az én mesehősöm nyomban Gyergyóremetén terem. A HAZAutazás Mária által – akarva, vagy akaratlanul – alkalmazott módja ez, amelynek köszönhetően – úgy tűnik -, ha elég sokszor gyakorolja, a „mesehős” és története a képzelet világából hirtelen átlép a való életbe, ott folytatva a korábban elkezdett „fiktív” történetet.

Maria Nagy1

La monumentul eroilor căzuți în Primul Război Mondial – Az első világháborús hősök emlékénél

Așa s-a întâmplat că în urmă cu câteva zile Maria Nagy, după 10 ani de zile, a făcut o vizită la Remetea, iar eu am avut ocazia s-o însoțesc la acest eveniment deosebit, astfel am fost martorul ocular sub privirea căruia a redevenit Marika, fetița din Remetea care nemaiținând cont de timp și de oboseală, fugea – la fel ca și băiețelul din poezia lui Kányádi Sándor care își caută caii, alergând „de la copac la copac”- dintr-o parte a localității în alta, de la o stradă la alta, de la o casă la cealaltă, căutându-și rădăcinile și cu scopul de a „aduna” cât mai multe revederi dragi, sau mai bine zis merindele în traista ei mare din poveste, din care, după plecare, iarăși poate să se hrănească și să se încarce pentru o vreme. Am trăit și eu împreună cu ea aceste clipe, am gustat aceea DRAGOSTE MARE cu care cei din locul ei natal au înconjurat-o, iar eu, chiar și ca un „simplu spectator”, m-am îmbogățit cu experiențele acestor clipe.

Maria Nagy5

În fața bisericii A templom előtt

Így történhetett meg, hogy pár nappal korábban Nagy Mária 10 év után hazalátogatott Remetére, nekem meg volt alkalmam elkísérni őt erre a nem mindennapi eseményre, így szemtanúja lehettem annak, ahogyan a gyergyóremetei kislánnyá visszavedlett Marika időt és fáradságot nem kímélve rohan (mint Kányádi lovakat kereső kisfiúja „fától-fáig”), keresve gyökereit, egyik falurésztől, utcától, háztól a másikig, azzal a céllal, hogy minél több kedves viszontlátást, jobban mondva hamuban sült pogácsát gyűjthessen be mesebeli nagy tarisznyájába, melyből aztán – útra kelve – egy ideig ismét táplálkozhat, töltekezhet. Vele együtt én is átélhettem ezeket a pillanatokat, belekóstolhattam abba a NAGY SZERETETbe, amellyel szülőfalujában körülölelték, én meg úgymond kívülállóként is gazdagodhattam lelkileg ezen percek élményeivel.

Maria Nagy2

În fața școliiAz iskola előtt

O vedeam și ascultam cum îmi arăta: unde este căminul cultural, locul primei apariții pe scenă în copilărie, școala a cărei elevă a fost; locuința cantorului unde venea la ora de religie, biserica la care umbla la slujbă, strada și casa unde locuia… Astfel pot să leg toate întâmplările, numele, trăirile povestite de ea – care până acum „se atârnau undeva în aer” – de anumite locuri, fețe, oameni concreți, și pot confirma că cei din Remetea într-adevăr sunt OAMENI minunați! Poate astfel se explică și caracterul Omului Maria Nagy fiindcă creanga crește și se hrănește din trunchiul copacului!

Maria Nagy3

În spatele bisericii – A templom mögött

Láthattam és hallhattam őt, ahogy mutatja: hol van a kultúrotthon, ahol gyerekként először fellépett, az iskola, melynek diákja volt, a kántorlak, ahová hittanórára járt, a templom, ahová misére járt, az utca és a ház, ahol lakott… Így most már az általa elmesélt történeteket, neveket, élményeket, melyek eddig „csak úgy lógtak a levegőben valahol”, konkrét helyszínekhez, arcokhoz, emberekhez is köthetem, és tanúsíthatom, hogy a gyergyóremeteiek valóban csodálatos EMBEREK!!!! Biztosan ez a magyarázat az Ember Nagy Mária mivoltára is, hiszen a fa ága annak törzséből nő ki és abból táplálkozik!

Ha Marika Magyarországra vissza nem utazott volna, az én mesém is tovább tartott volna, így viszont zárom történetemet azzal, hogy köszönöm a feledhetetlen élményt Marikának és mindenkinek, akivel találkoztam! Viszontlátásra, Marika és Gyergyóremete!

Maria Nagy4

În curtea familiei Puskás, strămoșii ei din partea mamei. Mărul plantat cu generații în urma de o stramoașă a Mariei, „Puskás mámi”. Az édesanyja családjának, a Puskások családi házának udvarán az ősanyja, „Puskás mámi” által több generációval korábban ültetett almafa alatt

Dacă Marika nu s-ar fi întors în Ungaria, povestea mea ar fi mai lungă dar astfel o închei spunând: îi mulțumesc Mariei Nagy și tuturor cu care m-am întâlnit pentru experiența de neuitat! La revedere, Marika și Remetea!

 

Maria Nagy6

Autoarea, Gáspar Hajnal, împreună cu Maria Nagy la pensiunea Muskátli din Gheorgheni. A szerző, Gáspár Hajnal és Nagy Mária, a Muskátli panzióban Gyergyószentmiklóson. 

Anunțuri

Deschide-ți gura! Tăcerea = acceptare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s