Béla Cserni, arheologul temerar din vechiul Apulum


de Csaba Szabó, istoric, arheolog

Istoria personalităților era, încă din epoca antică, o concepție istoriografică foarte populară, datorită mai multor cauze: era mai atractivă pentru cititori, simplu de înțeles, captivantă, dar, totodată, prin prezentarea unui personaj remarcabil, istoricul putea reconstrui, de fapt, o micro-istorie regională sau tematică. Bazându-mă pe aceste argumente, doresc să prezint o personalitate remarcabilă, dar mai puțin cunoscută de marele public, deși importanța lui în evoluția disciplinei de arheologie este indubitabilă.

Béla Cserni (cunoscut în literatura română ca Adalbert Cserni)* este considerat fondatorul muzeului de arheologie din Alba Iulia și inițiatorul săpăturilor sistematice în unul dintre cele mai mari orașe romane din Europa Centrală. Viața lui aventuroasă, personalitatea lui modestă și devotată și opera lui importantă ca arheolog, muzeolog și savant al antichității, merită o atenție mult mai mare și o interpretare istorică amplă în contextul european din epoca de aur a arheologiei.

____________
*El semnează marea majoritate a documentelor și publicațiilor ca Béla Cserni, limba sa maternă și cea pe care o folosea cel mai des, fiind limba maghiară. Numele de Béla fiind imposibil de tradus, acesta este asociat, încă din epoca medievală, cu numele germanic, Adalbert. Unele dintre articole apărute în reviste de specialitate din străinătate sunt semnate de el ca Albert sau Adalbert Cserni. În prezent, nu cunoaștem nicio sursă istorică sau mărturisire personală care documentează cu certitudine identitatea lui “națională” sau culturală.

De la botanică la ruinele din Apulum

Viața lui Béla Cserni începe în Sibiu, la data de 12 august 1842, ca fiu al unui furier ceh din regimentul I de graniță, la Orlat. Ajunge la orfelinat mult prea repede, după moartea tatălui său, unde primește o educație religioasă, pioasă. Copilăria lui rămâne, până acum, o enigmă care necesită o cercetare mai amplă. Cert este că influența eruditului episcop Lajos Haynald (1816-1891) – pasionat de botanică și științele naturii – i-a marcat viața lui Cserni. Episcopul este cel care-l ajută pe tânărul pasionat să ajungă la Alba Iulia, ca profesor,

după ce își dă bacalaureatul, la 28 de ani. Deja în anii 1860, din timpul marilor construcții feroviare din Alba, Cserni este martorul distrugerilor din Partoș, teritoriul orașului civil roman (Colonia Aurelia Apulensis). Pasionat de botanică și de natură, devine un iubitor al orașului și un bun cunoscător al topografiei și geografiei, cunoștințe pe care le va utiliza și mai târziu, ca arheolog. Grație ajutorului episcopal și al efortului și curiozității sale, ajunge repede în cele mai înalte cercuri intelectuale – germane și maghiare – din Alba Iulia, Sibiu, Brașov și Cluj. În 1887 devine membru al Societății de Istorie, Arheologie, din comitatul Alba și începe munca lui titanică de constituire a primului muzeu de arheologie din oraș.

Munca lui a fost primită cu mare entuziasm din partea elitei intelectuale și a altor arheologi din epocă. Această perioadă e considerată drept epoca de aur a cercetărilor arheologice din Ungaria și din restul Europei, marcată nu doar de creșterea numărului de săpături sistematice, dar și de fondarea muzeelor și instituțiilor științifice și de cercetare. Entuziasmul față de epoca romană – și, mai ales, imperială – era împărtășit de ideologia acelor timpuri.

Cserni a primit o sarcină imensă, dar foarte nobilă. Alba Iulia (și comitatul Alba) era una dintre cele mai bogate zone cu artefacte arheologice. Monumente de epocă romană și dacică, dar și preistorice, fuseseră descoperite, fără întrerupere, încă din secolul al XV-lea, când familia Huniazilor și episcopii catolici, au realizat primele colecții de statui și inscripții. De asemenea, colecția arheologică imensă a contelui și episcopului Ignác Batthyány (1741-1798), fondată în 1798, găzduia cele mai importante descoperiri făcute pe teritoriul orașului civil, Colonia Aurelia Apulensis. Multe dintre obiectele valoroase descoperite în zonă au ajuns în colecția lui Samuel von Brukenthal din Sibiu. Botanistul curios și entuziast, Béla Cserni, ajunge, brusc, să fie urmașul spiritual al marilor episcopi și nobili care colecționau artefacte romane și preistorice încă din secolul al XVIII-lea.

Primele săpături sistematice din Alba Iulia și fondarea muzeului

Pasiunea sa față de istoria Imperiului Roman, smerenia și simțul datoriei, s-au manifestat, prima dată, prin publicarea unei lucrări de popularizare intitulate „O vizită în Apulum”. În 1888, începe săpăturile sistematice lângă cetatea Vauban, unde, timp de două decenii – în cadrul celui mai mare proiect arheologic din istoria orașului și unul dintre cele mai mari din România – relevează o mare parte (13.000 metri pătrați ) din palatul guvernatorului celor trei Dacii (praetorium consularis). Fiecare sesiune de săpături este publicată în anuarul Societății în cadrul căreia devine cel mai respectat membrul. Raportul lui de săpături (aproximativ 20-30 pagini) este foarte detaliat, însoțit de poze, desene și o hartă dinamică a palatului prezentând evoluția clădirii și a săpăturilor.

unnamed-3

Deși tehnica lui de săpătură era mult criticată de contemporani, efortul său de organizare, munca de teren și lupta lui feroce cu autoritățile locale și naționale pentru finanțarea săpăturii, sunt demne de urmat și azi. Deși vizitase și orașul roman Aquincum din Budapesta și încerca să-și lărgească cunoștințele, nu a recunoscut funcționalitatea clădirii: considera, chiar și în ultimele sale publicații, că a găsit marile therme publice din Apulum.

Săpăturile lui pe teritoriul orașului modern, printre case, străzi și drumuri feroviare moderne, a fost primul pas al arheologiei urbane din Transilvania. El este primul care recunoaște că expansiunea teritorială a orașului și conflictul cu autoritățile locale reprezintă o amenințare pentru moștenirea culturală și arheologică a orașului. Pasiunea lui de a cerceta istoria se transformă, astfel, într-o datorie serioasă și, uneori, chiar conflictuală. Publică nenumărate articole de popularizare în diferite reviste maghiare și germane din Transilvania pentru a prezenta moștenirea arheologică și culturală a orașului și a semnala importanța acestora. În 1898 participă la demontarea bisericii Báthori, fosta biserică dominicană din secolul al XIV-lea, din care reușește să salveze câteva inscripții romane și unele monumente medievale importante.

Săpăturile lui din oraș sunt prezente nu numai în jurul cetății, dar și în cartierul Partoș, unde, în 1910-1911, sapă prima clădire romană (probabil un domus urbana), identifică structura insulară a orașului roman, colțul nord-estic din Colonia Aurelia Apulensis și descoperă artefacte mithraice importante. Săpăturile din Partoș sunt, de asemenea, publicate într-o manieră foarte detaliată.

unnamed-4

În 1889 este numit custode de colecție, după care este avansat ca și custode de muzeu. În 1910 primește funcția de director de muzeu. Din documente și corespondența savantului aflăm că fondarea, menținerea și dezvoltarea muzeului necesita un efort imens din partea lui. Deși clădirea muzeului – deschisă oficial pe data de 12 decembrie 1900 – era mult prea mică pentru a găzdui acele 6544 obiecte romane, 5865 monumente preistorice, 3700 monede, 679 obiecte medievale și moderne și 1069 de obiecte de artă, Cserni reușește o distribuire fizică a pieselor și un design  interior acceptabil pentru muzeu. Corespondența lui bogată relevă erudiția și smerenia lui față de disciplină. Printre partenerii lui de dialog îi găsim pe Theodor Mommsen, Alfred von Domaszewski, Franz V. Cumont, József Hampel, Géza Kuun, Bálint Kuzsinszky sau Julius Jung. Era respectat de autoritățile locale și de muncitorii lui de teren. Legătura lui amicală cu episcopii și viața catolică, dar și cu armată austriacă și intelectualitatea românească și săsească din Sibiu și Brașov se păstrează pănă la moartea lui din 16 aprilie 1916.

unnamed-2

img_6096

„Memoria lui a fost evocata rar in perioada dintre 1916 si 1990, desi moștenirea sa științifică a fost bine cunoscută în context local. În ultimul deceniu, muzeul din Alba Iulia a organizat numeroase expoziții temporare despre ierbarul și arhiva fotografică a lui Cserni. În aprilie 2016, sărbătorind centenarul de la moartea savantului, muzeul a organizat o conferință internațională despre istoria arheologiei din Europa Centrală, o expoziție temporară despre activitatea lui Cserni și Ion Berciu (care revitaliza muzeul dupa 1945) apărând, tot atunci, prima monografie despre Béla Cserni. Cu toate acestea, activitatea și memoria lui necesită o atenție mult mai mare, nefiind încă suficient de bine cunoscut de publicul larg din Alba Iulia și România.”

12440215_1119805384705749_7520529094989068528_o

Anunțuri

3 gânduri despre “Béla Cserni, arheologul temerar din vechiul Apulum

  1. Pingback: Béla Cserni — Arheologul temerar din vechiul Apulum | Colțul Cultural

  2. Un material extrem de interesant despre o personalitate de excepție care ar merita sa fie cunoscută de un public mult mai larg. Cu mulțumiri pentru aceata semnalare.

Comentariile nu sunt permise.