Jurnal de Kovászna, partea a III-a – olteanca printre secui


Cronică de turism medical – Covasna văzută de o olteancă în decembrie 2013
Partea a III-a

de Eliza Maria Biță

5 decembrie – ziua a șasea. Prima ninsoare – abundentă și rezistentă, urmată de aprinderea luminilor de crăciun în parc și pe străzi.

După-amiază, azi e zi mare: am terminat cartea lui Cătălin, kinetoterapeutul meu din București, „Omul în căutarea sensului vieții“, de Viktor E. Frankl. Și la kinetoterapie a incercat dl. Gergely să mă facă să stau în genunchi sau în patrupedie, pentru a face exerciții de aerobic, pe care le regret, dar fără succes; mai încercăm mâine. Am văzut o casă de amanet și numele ei unguresc – „zaloghaz [zálogház], care mi-a sugerat cuvântul românesc: „zălog“. Intru pe dexonline.ro mai târziu de la recepție, dar sunt sigură că așa e.

În noaptea asta vine Moș Nicolae, și ne-am asigurat că vom primi ceva, fiindcă am fost cuminți.

Jo regge kivanok!

Nu putem mere nicăieri în weekend, visam la un Sf. Gheorghe sau Brașov pe cont propriu, dar pleacă autobuzul prea devreme, fiindcă trebuie să ajungă la Târgu Mureș. Totuși, e aproape St. Gyorgy și am auzit că se poate și cu taxiul. Ne mai gândim până atunci. S-au aprins luminile de crăciun în seara asta în Covasna, dar am doar o poză cu stâlpii de iluminat îmbrăcați în acadele. Bradul cred că-l văd mâine luminat. Am văzut în poza cu tăblița de pe Strada Meșteșugarilor că e Mesterek utca, de aici vine cuvântul meșter în română, zic eu.

Servus – e 6 decembrie și deja am gătat cadourile de la Moș Nicolae (ciucalata, mai avem fructele). Nu pot accesa mail-ul de 2 zile deci:

Vă rog! – Tessei! [tessék]

Cu plăcere – szivesen [szívesen]

Poftă bună! – jo ejtvajot [jó étvágyat]

Seitalni [sétálni] – plimbare

Nem sobot [nem szabad] – nu-i voie

Am mai mâncat ungurește bogracs [bogrács] prin 2004, făcut la cazan de un muntean care făcuse armata în Oradea si langoș cu cașcaval la Hajduszoboszlo [Hajdúszoboszló] în 2011.

Am cerut pâine în română în magazinele de aici și am avut succes.

Ce e interesant și puțin trist e că familia cu care mâncăm ne spune că se simt români în Ungaria și maghiari în România – în ambele părți sunt tratați ca străini.

Republica Moldova, care se pregătește să intre-n UE, a admis că nu există limba moldovenească, limba lor oficială devenind de ieri româna! Mă bucur pentru ei, dar și pentru mine, pentru că nu mă credea nimeni când ziceam că știu moldovenească.

Chestii drăguțe de Moș Nicolae: o fostă colegă de apartament băimăreancă, din anul 1, care a făcut și maghiară limba a treia fiindcă avea prieteni din copilărie unguri, e măritată cu un englez și are o fetiță de 4 ani și, cum ține ca fata să învețe româna, și-a amintit anul ăsta de Moș Nicolae – această veche tradiție românească – și i-a pus fetei în încălțări dulciuri, fructe și o nuielușă pentru că se pare c-a fost și naughty și nice.

Încă o poveste pentru pasionații de lingvistică: un jurnalist de la TVR și prieten cu mine pe Facebook a inițiat acum 2 zile o listă de cuvinte pocite de copii (noi, părinții, copiii noștri sau ai altora) să facă un dicționar de Moș Nicolae. Dicționarul e pe pagina lui de Facebook.

Cuvântul meu preferat de acolo e „bibelula“.

Vestea bună e ca au intrat in dicționar și fafante (combinația dintre „hahahant“ – cum zicea V., fratele meu la elefant și „fruntele“ – cum ziceam eu la frunte), „cușcărie“ – V. la pușcărie și „Tati, bei tă te cătătoeti cu mine?“ – „tati, vrei să te căsătorești cu mine?“ (fetița de 3 ani a unei foste colege de serviciu) – propuse de mine, pe lângă „vrabia Mihai Viteazu“ – „vrabia mălai visează“ – culeasă din popor. Mă bucur că au intrat 3 din 4. Și selecția a fost făcută de un om cu multă carte și 2 copii mici și inventivi.

Noi cuvinte maramureșene cu celebrul diftong ardelenesc – o lung, pe care ardelenii regretă că nu-l aud în sud: foorte, noopte; le-am descoperit aseară. De acum voi scrie majoritatea cuvintelor care conțin acest diftong doar cu o în loc de oa, așa cum le pronunțam în Kovászna.

Am venit de la kineto, îmi place domnul Gergely că e foarte conștiincios și îmi acordă o atenție deosebită, cred că din cauză că sunt pacienta cu cele mai mari probleme de sănătate. În prima zi, am stat 15–20 minute la sală, pe urmă 30 de minute pe zi, iar azi 45. Am reușit exercițiul cu statul în genunchi cu ajutorul lui. Încă un diftong ardelenesc, de la dl. Gheorghiță (ba nu, Grigore, am aflat ulterior): piciore.

No, servus un pic, citesc, plec la masă și revin pe seară cu noutăți.

Urmează așa-zisul cartier românesc după a doua ninsoare, cu un câine în fața curții, strada cu brazi care urcă la hotel Montana, oi la păscut în pădure, felinare îmbrăcate în acadele, ciorbă în pâine la Predeal la întoarcere, un plug de zăpadă tras de cal și bilanțul concediului de recuperare medicală.

oi pascut

(Oi la păscut la al doilea drum spre hotel Montana, pe deal; atunci am văzut și trei capre cu un țap dar au intrat în curte înainte să îi fotografiez.)

Iată aici luminile care s-au aprins în parcul central pe 5 decembrie, în seara de Moș Nicolae – tot atunci s-a terminat bateria laptop-ului și am făcut o pauză de jurnal electronic; am notat în caiet. Acum voi reda de acolo, dar nu la fel de amănunțit ca până acum.

Brazii de pe drumul spre Montana.

Împrejurimile orașului văzute de pe dealul cu Montana.

Coborând de la Montana, printre case mari cu brazi frumoși în curți…

Anunțuri