16 noiembrie – Privind cu speranţă spre casă


a cinea zi bun

Pe 16 noiembrie, sute de mii de români au votat în străinătate, unii la cozi de mii de persoane. În contextul alegerilor, dar şi al  Calendarului de Advent pe care MaghiaRomânia vi-l oferă în perioada 1-25 decembrie, colega noastră Akabelle meditează asupra vieţii departe de ţară şi speranţelor ei într-un viitor mai bun, acasă.

16 noiembrie, duminică. Stau la o masă mică într-o cafenea din Cracovia: am scris vederi, răsfoiesc o carte, mă bucur de muzica plăcută care mă înconjoară. Încerc să amân acel moment pe care totuși îl așteptam toată ziua, dar în final deschid facebook-ul: selfie-uri, prieteni zâmbind cu buletinele ștampilate, poze din diasporă, oameni stând la rând cu sutele, cu miile; toată lumea e revoltată dar entuziastă, și pentru un minut mă întreb: dacă avem aceeași crez, unde este problema adevărată?

M-am născut în 1990, nu știu cum e să stai la rând cu orele pentru o bucată de pâine sau un kilogram de carne. Cu siguranță era ceva neplăcut, poate un sentiment de nesiguranță, poate umilitoare, dar singura cale lăsată de regim. Până într-un anumit punct… În momentul actual nu trăiesc în România, din diverse motive, în urma a câtorva decizii bune sau mai puțin bune, m-a adus și m-a gonit inima din Cluj peste țări și hotare, până în Praga. Nu cunosc motivele acelor români care au plecat cu miile, chiar cu milioanele, dar atâta știu: multora li se părea că acesta este cea mai bună cale spre o muncă mai bine plătită, pentru siguranța celor dragi lăsați acasă, pentru un viitor mai bun. Sigur nu le e ușor. Părinții, copiii, prietenii au rămas departe, iar ei sunt prinși în vârtejul muncii, poate la început încă nu vorbesc limba, poate le e dor de un loc unde să aparțină. Se întorc de Crăciun unde apucă să petreacă prea puține zile cu cei dragi sau cu prietenii, care totuși parcă sunt din ce în ce mai diferiți în fiecare an.

Probabil e deja un „os ros“, tema cu alegerile, cu diaspora stând în ploaie și vânt, cu țara protestând, dar totuși, zilele astea am avut senzația că acum suntem mai uniți ca niciodată, și cu siguranță mai uniți decât atunci când stăm în rândurile din supermarket-uri înainte de sărbători. Dorința pentru schimbare ne-a unit pe mulți, prieteni sau necunoscuți, acasă sau afară, și nu pro sau contra cineva, ci doar pentru speranța pentru un viitor mai bun, mai „trăibil“ în care cei dragi să nu mai fie nevoiți să plece.

În confesiunea catolică și în cele protestante cele patru săptămâni dinanintea Crăciunului, adventul, este o așteptare: cu crez, cu speranță către ceva ce are să vină. Adventul ia sfârșit cu sosirea crăciunului, totuși eu simt că adventul meu personal va mai dura. Mă mut înapoi în România în februarie 2015, și în acest advent prelungit mă pregătesc cu speranță pentru acel lucru în care cred: în faptul că oamenii sunt buni și cred că vom reuși să ne croim un viitor mai bun.

Părerea redactorilor nu reprezintă în mod obligatoriu opinia întregii Echipe MaghiaRomânia. Cu excepţia titlului, introducerii şi a acestei încheieri, articolul este scris de Akabelle.

Opiniile redactorilor nu reprezintă în mod obligatoriu opinia întregii Echipe MaghiaRomânia. Cu excepţia introducerii şi a acestei încheieri, textul este scris de Akabelle.

Anunțuri

Un gând despre “16 noiembrie – Privind cu speranţă spre casă

Comentariile nu sunt permise.