Suntem prieteni până la istorie. Dar odată ajunși acolo, ce?


Histoire croisée (Istorie încrucişată). Această abordare reprezintă cheia lansării volumului Hungary and Romania Beyond National Narratives: Comparisons and Entanglements și a discuțiilor prietenești de după, petrecute marţi, 27 februarie, la Facultatea de Istorie din Bucureşti.

Cum s-ar spune, suntem prieteni până la istorie, dar odată ajunși acolo, ce?

coperta conf

La evenimentul amintit, editorii volumului, Constantin Iordachi (Central European University, Budapesta) şi Balázs Trencsényi (Central European University, Budapesta), şi membrii panelului, Adrian Cioroianu (Universitatea din București), Bodgan Murgescu (Universitatea din București), Salat Levente, (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) și Virgil Țârău (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) au subliniat importanța reconcilierii româno-maghiare inclusiv la nivelul istoriografiei.

Discuțiile lansate au avut în vedere particularizarea diferitelor modele de reconciliere, precum cel franco-german, aplicate temei principale regăsită în volum, reconcilierea româno-maghiară. Mai mult, această reconciliere nu se bazează pe discutarea narațiunilor identitare, istorice sau pe prezentarea celor două printr-o istorie comparată, ci printr-o abordare de tip histoire croisée, după cum afirmă editorii volumului, Constantin Iordachi și Balázs Trencsényi.

Această abordare presupune o istorie transnațională, mai multe perspective istoriografice și de istorie națională, o juxtapunere a istoriilor. Ce ar fi să ne gândim fiecare dintre noi, români, maghiari, indiferent de etnie că tot ceea ce am învățat în școală nu este așa, nu este singura realitate, că istoria a fost scrisă, după cum subliniază Bogdan Murgescu, sub influența unor curente de idei? Idiferent de această influență, că este ea macro (la nivelul curentelor globale) sau micro (la nivelul curentelor naționale), a subculturilor sau a influenței politice, ea există.

conf1

Tocmai de la faptul că există niște tipare pe care le învățăm la școală, în societate sau în orice alt context, au pornit și discuțiile pline de învățăminte de la final. În cadrul acestora profesorul Marius Diaconescu a facut referiri la modul în care actualmente unii profesori încă mai predau istoria, de unde și reticiența către deschidere.

Corelat cu gradul scăzut de interes al instituțiilor, în vederea reconcilierii româno-maghiare, susținut cu exemple elocvente (cum ar fi existența institutului de tineret în vederea reconcilierii doar în acte, fără formă în realitate) de către profesorul Salat Levente, rămâne la latitudinea noastră să conștientizăm importanța existenței reciproce și să acționăm în concordanță.

Așa că ce ați spune să renunțăm la tipare? Nu de alta, dar sunt grele și singuri ne chinuim să le ducem în spate.

Hrista Mona, Sfântu Gheorghe.

conf 2

 

Anunțuri