De ce își pun ungurii numele de familie înaintea prenumelui


Colega noastră Mihaela a întrebat un coleg dintre profesorii de la facultate de ce ungurii îşi prezintă numele cu structura nume de familie + nume de botez.

Răspunsul m-a lăsat afiş: „Pentru că noi suntem în primul rând maghiari, şi numai apoi creştini!”
Hmm, alţii să fi fost mai întâi creştini, şi numai apoi englezi, francezi, cehi?
Frapant mod de gândire, dar logic, până la urmă! Dacă mă gândesc că în română ar trebui să fie invers…

Regula limbii române în privința numelui complet e, pe cât de simplă, pe atât de puțin respectată: prenumele (după cum sugerează și forma cuvântului, are o poziție anterioară, pre-) + numele (de familie). Această regulă se aplică și în multe alte limbi, de obicei europene. Sunt limbi, precum japoneza, maghiara, vietnameza, a căror topică în privința numelui este inversă celei din română; așadar, la ei regula urmează structura: nume (de familie) + prenume. Totuși, stilul maghiar pare a fi mai logic, fiindcă în general listele sunt sortate după numele de familie, deci acesta apare mai înaintea prenumelui pentru funcționari, profesori, etc.

S-a discutat pe grup, oare de ce o fi așa? O idee a fost faptul că topica, ordinea cuvintelor în propoziție, sau plasarea adjectivului înaintea substantivului, ar avea o influență. Argumentul acesta nu stă însă în picioare din punct de vedere al lingvisticii, iată de ce:

În română avem, adjectivul este după substantiv: „casă roșie”. În maghiară, la fel ca, de exemplu, în germană, finlandeză și estonă, adjectivul vine înaintea substantivului: „rotes Haus”, „vörös ház”, „punainen talo”, „punane maja”, dar în toate celelalte trei limbi, prenumele precede numele, ca în română.

Dacă ne gândim și la exprimarea posesiei, la fel, e neconcludent. Româna are substantiv + pronume „casa mea”, maghiara și finlandeza au substantiv + sufix „házam”, „taloni”, germana și estona pronume + substantiv „mein Haus”, „minu maja”.

La alte tipuri de determinanți, iarăși, irelevant: „casa aceasta”, „dieses Haus”, „ez a ház”, „tämä talo”, „see maja”.

Totuși, conform colegei noastre Ibolya, un impact sigur a existat:

Nu este chiar irelevant. In maghiara identificarea omului in popor se face spunand a cui fiu este, dar se precizeaza numele tatalui: Pal fia Tamas, deci Palfi Tamas, scurtat pana la urma la Pal Tamas. Acel fia-fi fiind pastrat doar la neonobilime, mai bine zis, reinviat. In romaneste, mai ales in partile Moldovei omul se identifica dupa mama: Ioan a preotesei, deci Apreotesei. Sau Afilipoaei, Ailincai sdmd. Sau daca omul se identifica dupa etnia sau locul de provenienta, sau meserie, la fel arata constructia numelor: Török Bálint – Valentin Turcu; Hegyi Péter – Petre Munteanu; Kovács Miklós- Nicolae Covaci. Vecinului meu din copilarie i se spunea Csibi Miklós Antal Tamás, cand el de fapt el se numea doar Csibi Tamás. Dar fiind multi cu acelas nume, nu a primit porecla, ci s-a adaugat numele tatalui (Antal) si al bunicului (Miklós).

Pe de altă parte, însă este ciudat la că alte limbi europene care folosesc o topică similară cu maghiara, ordinea este cea „românească”. Ipoteza mea personală este că e vorba de influența latină. Un nume latinesc era format din numele personal (prænomen), un nume de familie sau clan (nomen) și o poreclă sau un pseudonim, pentru a distinge persoane cu același nume. De exemplu, Publius Cornelius Tacitus era din neamul Cornelii, și a primit porecla Tacitus (cel tăcut). La nevoie, mai apăreau alte porecle sau nume onorifice sau ale părinților. Ideea de prenume + nume însă aparent a prins rădăcini în Europa greco-romană.

Germanicii și slavii, aflați în afara sferei culturale greco-romane, au putut adopta cu ușurință aceeași convenție prenume + nume fiindcă tradițional foloseau patronimice (ca la țară în România: Ion a’ lu’ Gheorge a’ lu’ Ștefan din deal): o persoană era identificată prin numele tatălui (convenție păstrată în Islanda până în ziua de astăzi – islandezii nu au nume de familie adevărate). Astfel se explică, de exemplu, multitudinea de -soni de prin Scandinavia.

Ceea ce face ca maghiarii să fie unici în Europa prin faptul că în mod natural pun numele de familie înaintea prenumelui!

Aparent, însă, presa română nu este conștientă de acest lucru, și drept urmare tinde să facă o mare varză din numele maghiarilor.

34 de gânduri despre “De ce își pun ungurii numele de familie înaintea prenumelui

  1. Ce este interesant ca documentele oficiale (BI, CI, pasaport) romane sunt in forma nume si prenume.🙂
    E putin similar si modul de a scrie data, (anul, luna, ziua in magihara, invers in romana), dar aici mai sunt alte tari unde ordinea e diferita. Interesant e ca standardul ISO 8601 este similar cu modul cum scriu maghiarii data, difera semnele de punctuatie (XXXX-YY-ZZ vs. XXXX. YY. ZZ).

  2. «Aparent, însă, presa română nu este conștientă de acest lucru, și drept urmare tinde să facă o mare varză din numele maghiarilor.»

    într-un text ÎN ROMÂNĂ, numele maghiarilor trebuie scris, la fel ca numele oricui, în ordinea din limba română: prenume + nume (este corect Ferenc Liszt, nu Liszt Ferenc).

    ***

    ordinea numelor exprimă, într-o mare măsură, o chestiune culturală referitoare la inegalitatea oamenilor în societate (se numește, în engleză, power distance).
    prenumele este un element de individualitate (este dat acelui individ).
    în culturile orientale, în general cu un PD foarte mare, individualitatea trebuie „tăiată”, astfel încât primul nume este cel de familie, nu cel primit personal.
    în culturile germanice, cu un PD foarte mic, individualitatea trebuie respectată și cultivată, astfel încât primul nume este cel primit personal de individ.
    în general, europenii au preluat tiparul germanic (dar în culturile cu PD mare, precum cea românească, dar și cea franceză, se manifestă și tendințe puternice de folosire a ordinii orientale).
    întâmplarea a făcut ca maghiarii să respingă tiparul european – ceva i-a făcut să dorească să fie altfel.
    probabil pentru a se diferenția de austrieci, în timpul imperiului austro-ungar.

    • Hiba este că vedem de obicei György Frunda, Viktor Orbán, dar Markó Béla, Kelemen Hunor. Nu sunt consecvenți ziariștii nici așa, nici altfel.

    • nu cred ca are vreo legatura cu imperiul austo-ungar, oamenii au avut nume si inainte de imperiu…

      • 1) și țăranii aveau nume de familie, sau doar nobilii?
        de când datează instituția utilizării numelor de familie în cazul oamenilor de rând?

        2) de când datează reglementarea acestei ordini a numelor?
        și acum câteva sute de ani era aceeași ordine?

  3. si asa avem raspunsul la problema cu presa din romania si numele maghiare: nu pricepe care-i numele si care-i prenumele🙂

  4. În maghiară atât în cazul numelor, cât și a datei se merge întotdeauna de la lucrul cel mai important spre cel mai puțin important. Data la noi arată așa: 2014.04.01., deoarece anul este cel mai important, fiind urmat de lună și zi. Nu cred, de altfel, că faptul că la noi numele de familie este primul, ar avea de-a face cu creștinismul.

  5. „De ce își pun ungurii numele de familie înaintea prenumelui”

    Fiindca la origine ungurii sunt o cultura Asiatica.Una in care „grupul de apartenenta” (familia, clanul, rangul) are mai mare importanta decat „individul”. Clanul are mai mare importanta decat persoana ca atare si realizarile ei pesonale.La orgine sunt o cultura colectivist-tribala, nu una individualista cum sunt culturile Europene.Diferentrele culturale (individualism/colectivism) dintre Asia si Europa, au fost observate si sunt discutate inca de acum 2300 de ani de Aristotel.

    Bineinteles, ungurii sunt asa doar din punct de vedere istoric.In prezent, dupa 1000 de ani trait in Europa, cultura maghiara e o cultura Europenizata si Crestinata dar unele particularitati specifice Asiei s-au pastrat dintr-un fel de „inertie culturala”, pastrat ca si „arhaisme-atavisme” culturale.Un alt exemplu de acest tip ar fi folosirea „excesiva” a aromelor si codimentelor.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Eastern_name_order#Name_order

    The order personal name – family name is commonly known as the Western order and is usually used in most European countries and in countries that have cultures predominantly influenced by Western Europe (North and South America, Australia, New Zealand and the Philippines).

    The order family name – personal name is commonly known as the Eastern order and in Hungary, parts of Africa, East Asia (for example in China, Japan, Korea, Malaysian Chinese, Singapore, Taiwan and Vietnam) and Southern India. It is common in popular use also in France, Italy and Flanders, because of the influence of the bureaucratic use of putting the family name before the given name. In Asia, surnames are first because they are much more important in the Eastern culture than the personal name.
    –––––

    • In fine, un raspuns pertinent. Asa este: toate culturile asiatice urmeaza acelasi model, in care numele de familie (al clanului, tribului sau breslei mestesugaresti) este mai important decat numele personal. Mai mult decat atat, in culturile est-asiatice (cu exceptia celei chineze, unde sistemul comunist a introdus un alt sistem de desemnare a cetateniei), dreptul de a fi cetatean (japonez, korean, etc) este acordat prin inscrierea oficiala a noului nascut in registrul familei (koseki)–de aici si dificultatea de a acorda cetatenie prin naturalizare. [v. http://en.wikipedia.org/wiki/Koseki%5D.

    • Te rog postează asta la off-topic, unde este spațiul public și oficial de joacă, și după ce postezi, lasă un mesaj aici, ca să pot șterge. Mersi frumos.🙂

  6. Eu inteleg ca oamenii de rind nu au de unde sa stie cum se scriu numele unguresti,dar un redactor de stiri,sau ziarist are Obligatia de a se documentaLa fel si un functionar public ar trebui sa intrebe cum se scrie corect,ca nu e nici o rusine daca nu stie..Dar auzind si vazind cum isi folosesc propriia limba materna nu ma mai mira nimic.Pe mine ca unguroaica ma deranjeaza greselile de acord,si neintelegerea sensului unui cuvint sau altul.Ex ;expertiza in loc de experienta.Salutari din Banat!

  7. Aceeași problemă există cu Li Na (Li e numele de familie – acum m-am documentat și eu), Hou Yifan (din nou, Hou numele de familie), … Ceea ce e mai interesant și la fel de off-topic (dar mai on-topic decât Ovidiu🙂 ) e că în Islanda toți oamenii cunoscuți se identifică în știri, etc, cu prenumele (în România ar fi de exemplu „Cristian s-a retras de la Inter! Adrian a folosit cocaină din nou! Victor a copiat și la bacalaureat!”) iar și cartea de telefoane e ordonată după prenume! Numele de familie este dat de prenumele tatălui cu sufix -(s)son sau (s)dóttir, cu unele rare excepții (Gudjohnssen, etc). A se referi la oameni ca și Mr Gudmondsson sau Ms Gudmondsdóttir este mai mult o glumă sau doar în situații internaționale.

  8. Dupa anul 1918 si istoricii maghiari care s-au straduit sa scrie in limba romana, ca inainte nu s-au straduit, mai refer in primul rand la Andrei Veress, au folosit, de exemplu, Gabriel Bethlen si nu Gabor Bethlen, Ioan Sigismund si nu Janos Sigismund, Stefan Bathori si nu Istvan Bathori, Nicolae Bethlen si nu Miklos Bethlen etc., aceeasi folosire de nume de botez sau de familie, continuand la istoricii maghiari care au scris in limba romana si dupa razboi..Prin urmare, in scrierile in limba romana s-au incetatenit aceste variante de nume.
    Probabil la cei mai vechi principi, voievozi etc., se cunosc numai varianta latina a numelui, cum apare numele in documente, iar matricolele botezatilor si cununiilor probabil nu s-au descoperit, sa vedem care este numele real. Parerea mea este, ca in aceste conditii, nu ar fi gresit si folosirea variantei romanesti a numelui, pentru ca, de exemplu, nu prea stiu daca lui Gabriel Bethlen, la nastere i s-a dat prenumele Gabriel sau Gabor. .
    Pe de alta parte, mi se pare gresit cand intr-un document tradus in limba romana, prezentat de Andrei Veress, apare cardinalul Andrei Bathori cu acest nume si tu te referi la documentul respectiv, dar folosesti Andras Bathori.

  9. @Tirimineanu: despre ceea ce scrii este mai degrabă un fel de standard al istoriografiei. De obicei numele de regi, împărați, conducători de orice fel, inclusiv nobilime se ”traduc” în limba în care se scrie despre ei. Ca exemplu: Alexandru cel Bun în maghiară este Sándor, sau în engleză este Alexander, dar și Bethlen Gábor în română este Gabriel Bethlen, și la fel în engleză Gabriel. Alt exemplu: János Zsigmond (magh.) = Ioan Sigismund (rom.)= John Sigismund (engl.) = Johann Sigismund (germ.). Deci nu este greșeală să folosești aceste denumiri e un standard folosit de istoriografi, chiar se consideră a fi varianta corectă. În cazul altor categorii de oameni regula asta nu se aplică, însă din punctul de vedere al ordinii numelui corect ar fi ca presa română să folosească ordinea ”română” ca să se poată face distincția dintre nume și prenume corect. Mai ales în cazul lui Hunor Kelemen e interesant, deoarece atât Kelemen cât și Hunor sunt de fapt prenume:). Când presa vorbește despre Hunor, parcă ar tutui pe om:)

    • Cineva a propus, apropo de traduceri de nume ca în maghiară lui Crin Antonescu să i se zică Antalffy Liliom. Am râs foarte foarte bine la faza asta!

      Altele: Dózsa György – Gheorghe Doja; Varga Katalin – Ecaterina Varga
      Regina Elisabeta a II-a. Dar interesant e că moștenitorul ei este prințul Charles, și nu prințul Carol.

  10. Mersi, Ovidiu! Clanul,( familia mare ) e hotaritor pentru maghiarii din Ardeal , si special pentru secui. Un om care se respecta isi cunoaste stramosii si locul de obarsie. Fiecare familie e tinut in evidenta din sec 16-lea incoace , nu numai nobilii ci si oamenii de rand.

    • @Thibo–„Mersi, Ovidiu! Clanul,( familia mare ) e hotaritor pentru maghiarii din Ardeal , si special pentru secui.”

      Poate pentru Secui inca mai e, intr-o oarecare masura, dar nu mai e pentru Maghiari in general.Maghiarii sunt practic complet „europenizati”, si nu de ieri de azi ci de secole.
      Insa un exemplu binecunoscut de la noi sunt Tiganii.Ei si-au pastrat pana in prezent tipul de organizare Asiatica pe familii extinse, clanuri, „kumpene”, „natsii”, etc.

      In Moscova poti sa vezi foarte bine aceasta diferenta intre Europa si Asia.Rusii (populatie Slavica, Indo-Europeana) traiesc ca si „indivizi” insa imigrantii Asiatici din Moscova (Azerii, Tatarii, Cecenii, Chinezii, etc, ca. 2 milioane in Moscova) sunt organizati pe clanuri.

  11. Numai urmasi neamurilor de iobagi traiesc ca „indivizi”, fara memorie familiala. .Atat in Ungaria cat si in Romania..Si in toata Europa. Onoarea si pretuirea familiei e la loc de cinste peste tot in comunitatile organizate, sau in interiorul paturilor sociale cu o viata randuita. E adevarat ca a intrat in criza in ultimele decenii, dar societatea pare se ca se va recristaliza .Deci nu e corect de a clasifica drept „primitiv” sau „evoluat” o forma.

    • –Deci nu e corect de a clasifica drept “primitiv” sau “evoluat” o forma–

      Am vorbit diferentele culturale Asia/Europa- privind ordinea „nume-prenume”.Vezi articolul in engleza de pe Wikipedia.
      –Numai urmasi neamurilor de iobagi traiesc ca “indivizi”, fara memorie familiala.

      Memoria familiala „artistocratica”, la care te referi tu, e altceva.Se refera la stratificarea sociala, la clase, caste, ereditare (nepotism nu meritocratie) nu se refera la organizarea intregii societati pe clanuri.Asa ceva (familii artistocratice, regale) a existat si in Europa inca din perioda Romana, pana in perioada moderna.
      Memoria familiala (mergand 4-5 generatii) exista si la iobagii/tarani romani sau maghiari/secui.In satele romanesti ea exista pana in anii 1960s-1970s si era un aspect important in casatorii- se evitau casatoriile cu cei care aveau in istorie familiala anumite boli, se cautau casatoriile cu cei care aveau in familie indivizi ce s-au facut remarcati pein calitati, era o selectie/eugenie.

      Nu e chiar acelasi lucru (desi in cazul aristocratiei putem oarecum justificat vorbi de clanuri care isi disputau suprematia).Societate bazata pe clanuri au avut maghiarii cand au venit in Europa dar s-au destramat apoi.

  12. Adicã Ioan Sas de Ardeal. E foarte simplu. În gândirea maghiarã se porneste în todeauna de la ansablu si se merge spre parte. Primadatã se mentioneazã locul de unde vii , apoi familia de unde te tragi si numai la urmã numele individual. La datã functioneazã la fel : anul , luna, ziua. Ca importantã in viata unui ungur arhetipal functioneaza la fel . Cea mai mare importanta are tara sa regiunea in care trãiesti sau te-ai nãscut , numai dupã vine familia si individul are cea mai micã importantã.

    • @ János (sas ardelean)

      „..dupã vine familia si individul are cea mai micã importantã”

      Da, e ordinea importantei grup/colectiv vs. individ in cultura respectiva.
      Insa nu mai e asta „gandirea maghiara” in prezent, ordinea a ramasa asa din „inertie istorica”.

  13. Erdélyi Szász János
    Nu stiu cum or fi in gandirea maghiara, dar In privinta numelor de familie romanesti care desemneaza anumite regiuni sau locuri, exista parerea destul de frecventa in lingvistica romaneasca, ca acestea au fost purtate la inceput numai, de indivizi proveniti din alte zone..Si aceste nume s-au dat de catre comunitatea in care a intrat individul respectiv..
    De exemplu Ungureanu, destul de prezent in Vechiul Regat, s-a dat de catre locuitorii din aceste zona, unor ardeleni care au emigrat acolo, Munteanu (venit de la munte sau din Muntenia), Moldovan (venit din Moldova), Olteanu (venit de pe Olt sau din Oltenia ), Muresan (venit de pe Mures sau din Maramures, in ultima situatie fiind vestita familie Muresan, care l-a dat pe Andrei si Iacob Muresan,tatal si fiul, stramosii acestora fiind patru frati stabiliti din Maramures in zona Bistritei)..Adica nu a venit pe vremuri un individ intr-un sat, si a spus: „va rog sa ma numiti Moldovan, pentru ca pentru mine este primordial locul de unde vin”, cu toata nostalgia acestuia pentru locurile natale.
    In unele situatii, cum au fost secuii care au emigrat in Moldova pe timpul infiintarii regimentelor graniceresti din anii 1762 – 1764, pentru a nu fi extradati inapoi, doreau sa se stearga orice urma ca ar proveni din aceasta zona, incluisv schimbandu-si numele.
    In zonele de provenienta aceste nume de persoane pe vremuri au fost destul de putine, adica intalneai destul de putini Moldovan in Moldova, Ungureanu in Ardeal, Olteanu in Oltenia, etc. Nu stiu cat de prezent este sau a fost numele Szekeli,pe teritoriul judetelor de astazi Covasna si Harghita, dar probabil sunt alte nume mai des folosite pe acolo..
    Este o situatie asemanatoare cu denumirea localitatilor, in care pentru un localnic satul sau se numea „sat”, dar pentru cei din jur, satul purta un nume, cum ar fi Secuieni, Secuiu, etc, data de munteni sau molodveni pentru ca era locuit de secui sau de locuitori proveniti dintr-o zona locuita majoritar de secui, Ungureni din Vechiul Regat pentru ca era locuit de ardeleni,, Moldova Noua sau Moldovenesti pentru ca era locuit de moldoveni, Vlahita sau Vlaha,denumiri date de slavi unor sate locuite de valahi (romani), Calvini, denumirea data de ortodocsi unui sat locuit de persoane apartinand acestei confesiuni.
    In Transilvania,intalnesti cateva localitati cu denumirea de Unguras, Unguriu, etc., dar in judetele Cluj, Maramures, Brasov,,Alba, unde populatia romaneasca este destul de numeroasa. Nu am cunostinta, de exemplu, sa existe sau sa fi existat vreodata in actualele judete Covasna si Harghita, vreo localitate care s-a chemat Secuieni, Secuiu, Sacui. Localitati la care s-a adaugat „Secuiesc” dupa cum se stie exista (Odorheiu – Secuiesc, Targu- Secuiesc), aceste adaugiri fiind facute pentru a se deosebi unele de altele localitati cu denumire identica (la una s-a adaugat „Mare”, la alta „Mica”, la una „de Sus”, la alta „de Jos” , la una „Veche”, la alta „Noua”, la una „Pamanteni”, adica locuita de bastinasi, la alta Ungureni, adica locuita de cei veniti din Ardeal).
    La familiile nobiliare a existat obicieul sa se adauge denumirea unei localitati la nume. Am insa anumite semne de intrebare. ca pe vremuri, masele largi populare, cum se mai spunea pe vremuri,aveau atat de mult consttiinta locului de care apartin si sa tina neaparat ca locul acesta sa apara in nume.. Aceasta ar fi insemnat ca Moldova ar fi plina de numele Moldovan, Muntenia de Muntean, Ardealul de Erdelyi sau Ardeleanu, Banatul de Banateanul,etc.
    Cand deveneau locuitorii unui sat venind din alte parti, pentru a-i deosebi de ei, atunci localnicii ii numeau adeseori dupa regiunea de provenienta, daca satul lor nu facea parte din respectiva regiune.

    • @Trimineanu

      Îmi pare bine, că s-a ivit și tema denumirilor localităților. Mi se pare foarte logic, și asemănător cu numele persoanelor și a familiilor. Nu sunt istoric, deci ceeace scriu este o opinie, dar cred, că această tematică provine din două lucruri importanate: Modul de a privi și a prioritiza lucrurile, și modul de luptă, și organizarea oamenilor în timpul luptelor.
      1. Modul de prioritzare a lururilor este legat foarte adînc de rădăcinile limbii. Faptul că limba Maghiară este una dintre rarele limbi, care se formează cu adăugarea prefixelor și sufixelor la rădăcina cuvîntului, o face mai dificil, pentru că în momentul gîndirii propoziției trebuie să stiu exact ce vreau să spun, nu am posibilitatea de a reformula după ce am zis câteva cuvinte. În consecință trebuie să văd ansamblul, și doar după aceea mă duc mai departe la detalii. La fel și cu numele de familie și numele personale a indivizilor, (-> Numele de familie spune apartenența la grupul de oameni la care aparțin și dintre ei sunt idividul cutare) cu datarea (-> anul, luna, ziua), și denumirea localităților. La denumirea localităților mulți prieteni români m-au întrebat deja, de ce sunt denumirile localităților atât de lungi în limba maghiară? Răspunsul este că în limba maghiară majoritatea localităților au formulat în nume regiunea în care se află. Și acest aspect se poate observa nu numai aici în Transilvania, ci și în Ungaria, Slovacia, Ucraina, etc., unde locuiesc comunități maghiare. Denumirea localității începe(!) cu denumirea regiunii în care se află:
      – Ori bazinul montan [În bazinul Ciucului (Csík) mai mult de 90% dintre denumiri începe cu Csík, ca și un prefix, și doar după aceea urmează denumirea localității: Csíkszereda (Miercurea Ciuc) Csíkrákos (Racu), Csíkszentkirály (Sîncrăieni), Csíkcsicsó (Ciceu), Csíkszépvíz (Frumoasa) etc.],
      – ori apa pe malul căruia se află localitatea [Maros-Mureș -> Marosvásárhely(Tîrgu Mures), Marosszentgyörgy (Sîngeorgiu de Mureș), Marosugra (Ugra), etc; Balaton-Lacul balaton Balaton (în Ungaria) -> Balatonföldvár, Balatonszemes, Balatonkeresztúr; Ipoly (în Slovacia) -> Ipolyság, Ipolynyék],
      – sau mai rar denumirea „clanului”, națiunii care locuia regiunea respectivă: Szekely (secui) [Székelyudvarhely(Odorheiu Secuiesc), Székelykeresztúr(Cristuru Secuiesc)], Hajdu (în Ungaria) [Hajduszoboszló, Hajduböszörmény].

      2. Logica de organizare a armatei: În cultura maghiară armata a avut un rol prioritar pentru un timp foarte îndelungat. Ostașii proveneau din familii, patrula sau oricum dorim să numim cea mai mică unitate era condusă de cel mai veteran din familie. Adică era responsabilitatea lui, ca din luptă să aducă înapoi cât mai mulți bărbați din familie (család) apți de lucru, și de procreare… la fel, următoarea unitate era condus de liderul unei familii mari (nemzetség-> traducere mot-a-mot: cei din aceeași procreație), după aceea capul tribului (törzs -> traducere mot-a-mot: cei de pe aceeasi trunchi) și după aceea venea liderul națiunii, care aduna și conducea oastea, coordonând liderii triburilor. Astfel fiecare lider era de fapt responsabil în același timp și pentru câștigarea luptei, dar și pentru cei rămași acasă, și nevoia de bărbați apți pentru derularea vieții cotidiane, și procreatia generației următoare. Nu e de mirare deci, că familia, și grupul mai mare, care era mai puternic a devenit prima în lista de prioritate atât în gîndirea oamenilor, cît desigur și în birocrația care organiza aceste armate.

      Denumirea celor veniți de altundeva desigur apare și în limba maghiară, dar și acest aspect este logic, nefiind o familie la care să fie legată denumirea lui, adică nefiind cunoscută de localnici, primește denumirea locului, grupului sau națiunii din care provine.

  14. Kerekes István.
    Avand unele nelamuriri, unele si mai vechi, te-as ruga, daca poti, sa-mi dai unele explicatii..
    1. Nu cumva denumirea de baza, originara, cea care apare in primele documente, la localitatile enumerate este fara „Csik” sau „Maros”? Si aceste prefixe, au aparut, sa spunem datorita unei interventii administrative, pentru a se deosebi unele de altele? Nu cumva secuiul obisnuit pe vremuri pronunta Szereda, Rákos , Szentkirály, etc. ? Ma gandesc la o situatie asemanatoare care exista si in toponimia romaneasca cu localitatile care au avut denumirea de Campulung la inceput, apoi prin anumite interventii administrative, pentru a se deosebi una de alta, s-a adaugat la una „Muscel” si la alta „Moldovenesc”.
    2.In Ciuc (comitat, apoi judet) au fost cele mai multe localitati din Transilvania, apoi Romania, care au avut nume de sfinti. Acest fapt, demonstreaza dupa unii, ca secui, atunci cand au fost asezati in jurul anului 1200 pe locurile actuale, au fost crestini sau, mai bine zis, proaspeti crestini si avantul religios a fost mai mare. Mai exista totusi si alta explicatie?
    3.Din cate cunosc, cu toate ca valea inferioara a Nirajului sau sa spunem 40 km din cei 80 km cat are, a facut parte din Scaunul Secuiesc al Muresului, exista totusi diferente lingvistice, de port si obiceiuri intre aceasta si zonele etnografice su lingvistice secuiesti din actualele judete Harghita si Covasna. Cum imi spunea cineva, noi vorbim sau am vorbit cum vorbesc ungurii din Targu- Mures (Valea Muresului) sau de pe Campie si nu cum vorbesc secuii din Miercurea Ciuc. Cat adevar exista in aceasta afirmatie?

  15. Sunt intr-o uimire totala!. Nu pot intelege de ce postarea mea a fost respinsa. Pacat. Cred ca o argumentare din partea redactiei ar fi necesara. Daca se poate!

    • Despre ce comentariu este vorba? Acum am verificat la comentariile neaprobate sau trimise la spam, și nu este nimic de la dumneavoastră. Cel mai probabil este o greșeală. Se șterg doar comentariile care conțin atacuri la persoană, jigniri și limbaj licențios.

      • Poate a fost o greseala.
        Voi incerca sa reproduc comentariul meu.
        La romani ordinea este data de imprejurari. In armata, la scoala, in justitie, institutii publice (primarii, biblioteci, etc.) ordinea (una formala) este: nume+prenume. Exista si o explicatie: evidenta(ordinea) in acestea se face dupa nume, acesta fiind reprezentativ.
        De altfel si arborele genealogic se face tot dupa nume.
        In particular, ordinea este una informala, protocolara. Intr-un asemenea caz utilizarea ordinii nume+prenume este una usor ironica.

        Cauza, de fapt cauzele, pentru care romanii nu folosesc pentru maghiari ordinea acestora este, in primul rand, necunoasterea ei. Apoi ei (romanii) nu stiu, nu pot deosebi numele de prenume. Apoi confuzia mai poate fi facuta si din cauza conformarii maghiarilor in cadrul institutiilor statului. Poate de aceea si mass media greseste: practica in actele oficiale este una iar cea proprie (maghiara) este alta.

        De altfel si la romani mai apar confuzii cand este vorba de persoane precum: Tudor Octavian, Radu Tudor, etc. In mod curent Octavian si Tudor sunt prenume .
        Daca nu ma insel si la maghiari exista astfel de situatii; am intalnit Sandor ca prenume si ca nume.

        P.S. Am scris un comentariu la articolul „Prejudecati…”. Acesta nu a fost primit pentru ca – mi-am dat seama ulterior- la acesta nu au fost admise comentariile pe blog. Pacat! Nu am gasit ratiunea unei asemenea limitari. Cu atat mai mult cu cat articolul- prin continutul sau- promitea o dezbatere utila pentru intelegerea romano-maghiare.

Comentariile nu sunt permise.