Între reformă și revoluție. Transilvania înainte de 1848.


de Ladó Árpád-Gellért

Când scriu aceste rânduri mă pregătesc pentru sărbătoare. Vine 15 Martie, ziua în care maghiarii de pretutindeni sărbătoresc transformarea liberală a vechiului regat maghiar. Această bucurie nu este însă împărtășită de către fostele națiuni conlocuitoare. De ce? Datorită unor divergențe ce s–au născut din încleștarea unor puteri ce transformau societățile medievale din Europa Centrală în națiuni moderne. Maghiarii se trezeau într–o țară multietnică, în care ei formau cea mai numeroasă comunitate etnică dar care abia ajungea la 45% în 1847 din totalitatea locuitorilor domeniilor Coroanei Sfântului Ștefan (neluând în calcul Croația).  Marele Principat al Transilvaniei ocupa un loc special în această perioadă de mari transformări datorită compoziției etnice foarte eterogene. În următoarele rânduri voi încerca să  prezint Transilvania înainte de revoluție din punct de vedere social și al reformismului nobiliar maghiar. Mă întrebați de ce nu scriu mai mult despre români? Pentru că părerea lor o cunoașteți pe larg. Și acum auditur et altera pars!

Minoritățile din Regatul Ungariei la începutul sec. XIX.

Baronul Wesselényi Miklós

     Minoritățile – ca o reacție la naționalismul maghiar, dar și în concordanță cu spiritul veacului – au dezvoltat propriile idealuri și dorințe naționale. Tragedia a constat în faptul că, așa cum a preconizat baronul ardelean Wesselényi Miklós, mare reformist maghiar, minoritățile au considerat că maghiarii tindeau să devină  piedica în drumul lor către afirmarea națională. Diferitele comunități etnice aveau dezvoltare socio–politică diferită. Astfel și programul lor național diferea.

    Sârbii din Ungaria propriu-zisă beneficiau de privilegii garantate de Viena, iar noile tendințe ale dietelor reformiste maghiare, începând cu anul 1832, amenințau cu desființarea acestora împreună cu desființarea administrației militare din sudul țării. Aceste zone militare reprezentau cadrul de afirmare și de desfășurare a marii majorități a sârbilor din Ungaria, ei fiind grăniceri. Transformarea societății conducea inevitabil la confruntări de acest fel. Slovacii din Ungaria Superioară în schimb erau în marea lor majoritate iobagi, fără o elită puternică. Așadar pentru ei înșiși dobândirea unor drepturi și recunoașterea lor ca comunitate era principalul obiectiv.

      Germanii erau pe cale de asimilare de către maghiari sau de către slovaci în Ungaria Superioară. Buda și Pesta, care la începutul secolului XIX aveau o populație majoritară germană, spre jumătatea secolului ajung să fie bastioane ale mișcării naționale maghiare.

Reformismul nobiliar

         În Regatul Ungariei, perioada între 1831/32  – 1848  a fost o perioadă a luptelor politice între aripa conservatoare și progresistă a nobilimii maghiare. Aceasta din urmă categorie a societății regatului reprezenta forța politică cea mai potentă, deoarece deținea toate privilegiile medievale într–un sistem feudal târziu. Procentual reprezenta, după nobilimea poloneză, cea mai mare pătură privilegiată din Europa.

         Membrii aristocrației care  călătoreau la vest de Viena, observau cu surprindere că țara lor este foarte înapoiată social și economic față de restul Europei. Cel mai important dintre acești aristocrați maghiari era contele Széchenyi István, care după o călătorie exhaustivă prin Franța și Anglia făcută împreună cu prietenul lui, baronul Wesselényi Miklós, ca un prim pas spre progres și–a oferit venitul moșiilor lui pe un an pentru fondarea Academiei Maghiare pe dieta din 1825. După aceasta a publicat cartea intitulată “Hitel” (“Credit”) prin care milita pentru reforme sociale și economice.

Fájl:Schoefft József Széchenyi.jpg

Contele Széchenyi István

      Ca răspuns pentru criticile aduse operei de către magnații conservatori, a sintetizat programul lui politic în cartea publicată în anul 1832 sub titlul “Stádium” (“Stadiu”). În cele 12 puncte a exprimat necesitatea desființării treptate a iobăgiei, necesitatea creditului pentru întreprinzători, desființarea breslelor, egalitatea în fața justiției, suportarea cheltuielilor publici de către toți locuitorii țării fără privilegii și scutiri. Programul lui a fost sintetizarea și baza reformismului liberal maghiar. Contele s-a ocupat în continuare de căile de navigație de pe Dunăre și Tisa, de regularizarea acestora, căile ferate etc.

      Tabla de Jos a Dietei, formată în majoritate din nobilimea mijlocie era inclinată spre reformele propuse de către Széchenyi. Tabla de Sus (un fel de House of Lords) era mult mai conservatoare și încerca cu ajutorul palatinului să stăvilească tendințele reformatoare. Klemens von Metternich, cancelarul Imperiului Habsburgic, fiind rudă cu Széchenyi a încercat să vorbescă cu el, să–i atragă atenția asupra ”pericolelor” reformelor, dar în zadar.

      O importantă problemă era cea a limbii oficiale a regatului. Reformerii nobiliari considerau că limba maghiară, care tocmai a fost modernizată, era tocmai bună pentru a ocupa poziția deținută de limba latină. Problema limbii era o chestiune recurentă pe diete încă din sec. XVIII. În 1844, limba maghiară a devenit limba oficială a statului, a administrației și a legislațiilor spre marea dezamăgire a deputaților croați și a minorităților.

https://i0.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bb/BookKossuthLajos1841PM1.jpg

Kossuth Lajos

         Dacă în anii ’20 și până pe la 1835 dieta era dominată de Széchenyi, în 1835 a început ascensiunea politică a lui Kossuth Lajos. Kossuth era un locțiitor la dietă în anul 1831/32 și a publicat procesele verbale ale sesiunilor, lucru considerat ilegal. A fost arestat în 1835, dar după ieșirea din închisoare a devenit conducătorul opoziției radicale. În paginile ziarului „Pesti Hírlap” a propus o linie politică mult mai radicală față de ceea propusă de Széchenyi. El închipuia înfăptuirea reformelor prin cooptarea întregii națiuni, prin independență de Viena.

           Széchenyi și-a pierdut treptat suporterii în favoarea lui Kossuth. Considera că Kossuth, prin radicalismul lui, o să provoace o reacție dură din partea Vienei, care se va termina cu o mare vărsare de sânge, iar țara o să se scufunde înapoi de unde încerca din răsputeri să o ridice.

           Cu toate ripostele din partea lui Széchenyi, Kossuth a domniat anii ’40 și a direcționat opinia publică spre revoluția din martie 1848.

           Epoca reformelor a culminat în legislația dietei din aprilie 1848, când la ultima dietă feudală s-a votat mai multe dintre propunerile reformatoare a opoziției liberale tot mai radicale conduse de către Kossuth. S-a format primul guvern al Ungariei, s-a desființat iobăgia. Partea frumoasă a constat în faptul că regele Ferdinand al V- lea chiar a semnat decretele de promulgare a legilor.

Meanwhile in Transylvania

      În prima jumătate a secolului  XIX, Transilvania trăia după regulile stabilite în Diploma Leopoldină  din 1690. Cele trei națiuni privilegiate dominau peisajul politic ale dietelor.

       Dietele transilvane difereau de cele maghiare în sensul că nu erau niște organe reprezentative propriu-zise a stărilor în concepția dreptului maghiar clasic. Acest organism a evoluat din congregațiile medievale ale stărilor privilegiate într–un organism care era mai degrabă unul consultativ pentru principii Transilvaniei. Menținerea autonomiei transilvane de către Habsburgi și elevarea acestuia la rangul de Mare Principat a asigurat păstrarea sistemului feudal în Transilvania.

       Majoritatea locuitorilor erau iobagi. În 1847 erau trecuți în evidență 165.439 de iobagi și 21.625 jeleri curialiști. Acest număr  reprezenta 59,43% din totalul contribuabililor.

       În Transilvania sistemul feudal nu s-a dezvoltat așa de bine ca în Ungaria, astfel 40% din țărănime era liberă. În comitate, iobagii și jelerii reprezentau aproape 90% din totalul locuitorilor. În secuime acest procent era mai mic de 50% iar în scaunele săsești în jur de 20%.

     Cea mai proastă condiție o aveau jelerii care nu erau jeleri urbariali, adică nu aveau pământuri. Pe lângă ei existau și jelerii praedaliști adică cei colonizați din Moldova sau Țara Românească. Ei nu beneficiau de reformele lui Iosif al II – lea fiindcă nu plăteau impozite. Numărul lor ajungea la zece mii în perioada studiată.

      Problema cea mai mare a iobagilor ardeleni era faptul că reformele urbariale ale  Mariei Terezia nu au fost aplicate în principat. Relațiile între stăpâni și iobagi au fost reglementate fie de cutumă, fie de contracte. Astfel robota și prestațiile datorate puteau să fie modificate oricând.

   Reformele lui Iosif al II–lea i-au eliberat pe iobagi, deci erau persoane libere în persoana lor, dar în practică nu prea se aplica dreptul de libera mutare.

           Trebuie să menționăm că majoritatea iobagilor erau români. Dar este obligatoriu să subliniem faptul că nu erau discriminați pe baza etniei. Toți iobagii aveau aceleași obligații indiferent de etnie!
http://mek.oszk.hu/02100/02109/html/img/ff-393.jpg

Sat din Câmpia Transilvaniei, secolul XIX

      Elita intelectuală românească transilvăneană până la 1867 își închipuia emanciparea națională prin acceptarea românilor în rândul națiunilor privilegiate unde puteau să-și fructifice superioritatea lor numerică. Această intrare între națiunile privilegiate se dorea realizată cu ajutorul Vienei, care în frunte cu cancelarul Metternich a luat sub aripa lui protectoare minoritățile în fața naționalismului maghiar. Așa cum au demonstrat evenimentele din 1848/49, această atitudine era una simulată în jocul de putere între elita maghiară și Habsburgi.

http://mek.oszk.hu/02100/02109/html/img/ff-394.jpg

       Târgul de fete de la Găina

    Neavând o nobilime puternică, românii aveau o pătură subțire de intelectuali, formați din preoți uniți și ortodocși, o clasă de comercianți (mai ales în Brașov) și mici nobili (în zona Hațegului și Maramureșului mai ales). Această mică elită a preluat lupta pentru emanciparea națională și egalitatea în drepturi a românilor ardeleni. George Barițiu reprezenta în această luptă aripa radicală, iar episcopul greco–catolic Lemeni vocea conciliantă față de dietă.

George Bariț sau Barițiu

           Majoritatea sașilor care trăiau în scaunele săsești erau oameni liberi cu o puternică clasă burgheză, locuitori ai marilor orașe săsești. Societatea săsească era una conservatoare, care dorea să conserve privilegiile seculare cu orice preț. Acest conservatorism s-a accentuat după fondarea academiei de drept de la Sibiu în 1844. Până atunci, tinerii sași învățau fie la Cluj, fie în străinătate. De acum înainte, tinerii juriști erau formați în spiritul istoriei dreptului săsesc. Unii lideri sași au cochetat cu idea unei alianțe româno–săsești împotriva nobilimii maghiare. Românii din scaunele săsești însă,  aveau propriile conflicte cu feudalii sași (de această dată orașele fiind stăpânii). În final, sașii s-au orientat spre mare familie a națiunii germane.http://www.razvanpop.ro/blog/wp-content/uploads/2009/09/sibiu-piata-mica-carte-postala-de-adam-slowikowski-sec-19-13.jpg    Sibiul în secolul XIX

Brașovul era mai deschis spre tendințele reformatoare. M.L. Moltke, autorul imnului săsesc, era un susținător al reformismului nobiliar. Daniel Roth, scriitor de altfel, era cunoscut pentru atitudinea conservatoare.

           http://mek.oszk.hu/02100/02109/html/img/ff-397.jpg

Secui de la oraș

Societatea secuiească era și ea divizată. Majoritatea secuilor erau liberi, dar prestau servicii militare care erau la fel de împovărătoare ca și obligațiile urbariale. Aristocrația secuilor nu a susținut mișcările claselor mai joase, dezvoltându-se astfel  în ajunul revoluției o ruptură în societatea secuiească. Dintre cele 25.757 de familii libere în 1844 peste 50% aveau obligații militare. Este de înțeles în aceste condiții revendicarea vechilor privilegii de la Viena, față de care crește sentimentul de împotrivire.

           Maghiarii ardeleni aveau societatea cea mai completă în perioada studiată, în sensul că au beneficiat de o aristocrație puternică, pe lângă aceasta aveau o burghezie modestă și o țărănime destul de numeroasă.

           Aristocrația maghiară s-a transformat pe timpul dominației habsburgice. Era compusă din 5000 de familii, din care erau 23 de familii de conți și 24 de familii baroniale și circa 320 familii (ginți) mari de aristocrați. Desigur, proprietățile lor nu se comparau cu cele ale aristocrației din Ungaria, dar apropierea de Viena a însemnat că au dobândit o cultură vestică, s-au occidentalizat. Pătura de mijloc a nobilimii maghiare era foarte subțire în Ardeal. Ei reprezentau categoria care trăia cel mai aproape de viața din provincii. În Ungaria, această patură era cea mai numeroasă și a devenit motorul reformelor.

           Mai exista 1500 – 1600 de familii de nobili mici care reprezentau un segment social introvertit, nostalgic. Nu prea aveau bani pentru educație în străinătate.

           Burghezia maghiară era reprezentată de circa 50 – 60 de mii de persoane din cele 20 de orașe importante din principat, în jur de 50% din totalul orășenilor. Burghezia maghiară alcătuia 10% din totalul populației maghiare al principatului. Erau mici meseriași, meșteșugari în afara breslelor, intelecutali și, desigur, marii patricieni care erau susținători ai vechiului sistem, pentru că s-au integrat foarte bine în aceasta. Szépítési megfontolásból állították a térre az I. Ferenc császár látogatását megörökítő emlékoszlopot, a „Státuát” is. A téren rosszul elhelyezett emlékoszlop azonban eltörpült a neogótikus torony méretei mellett, és a kellő megbecsülésben sem részesült: egy tanácsi gyűlés felháborodva tárgyalta, hogy a vásáros nép kifogott lovait az emlékoszlophoz pányvázza ki. A későbbiekben az oszlopnak a mai Múzeum téren találtak helyet, a plébániatemplom barokk kapuját pedig a Szentpéteri templom előtt állították fel (Kolozsvár az 1850-es években).

Clujul la jumătatea secolului al XIX-lea. sursa

Populația orășenească maghiară era suplimentată și de nobilimea orășenească din orașele nobile ca Turda sau Aiud. În Cluj de exemplu, trăiau 80 de familii din rândurile aristocrației ardelene care construiau palate și astfel transformau imaginea citadină a secolului XIX. Târgurile mai mici încercau să se elibereze de obligațiile feudale. Orașele miniere (Abrudul, Zalatna etc.) aveau și ele mii de familii maghiare.

Pătura cea mai numeroasă a maghiarimii transilvane o reprezentau iobagii din comitate.

Reforme în Transilvania

           În concordanță cu dezvoltarea tendințelor din Ungaria și în Transilvania, în lipsa unei burghezii puternice, nobilimea a preluat rolul reformator. În dieta din 1841/42 de la Cluj, baronul Kemény Zsigmond a preluat programul lui Wesselényi, și a propus problema reformelor sociale.

Fișier:Barabas-teleki.jpg

Kemény Dénes

Kemény Dénes și Teleki László propun acceptarea bisericii ortodoxe între religiile recepte ale Transilvaniei, dreptul nenobililor la funcții publice, reglementarea muncilor publice, dreptul iobagilor la libera schimbare a locuinței, maximalizarea robotei, dreptul iobagilor la libera dobândire a proprietăților. Din nefericire, Viena a sabotat dieta prin tergiversarea acceptării ordinii de zi. Hotărârea a sosit cu două luni înainte de închiderea dietei iar împăratul a amânat discutarea problemelor propuse la dieta din 1846.

La dietă a apărut și chestiunea limbii oficiale. Reformiștii maghiari propuneau limba maghiară ca limbă oficială peste tot, cu excepția scaunelor săsești. Daniel Roth contesta vehement această propunere, deoarece în concepția lui limba era egală cu naționalitatea. În favoarea limbii maghiare s-au adus argumentele că este mai bine cunoscută ca latina și faptul că a fost deja folosită în actele oficiale din epoca principatului.

Kemény Zsigmond era de același opinie cu Széchenyi și Wesselényi în privința chestiunii minorităților. Erau împotriva impunerii cu forță a limbii maghiare, sau asimilării forțate. Asemenea acțiuni erau considerate periculoase de către Wesselényi, care a prevestit faptul că slavii și românii se vor unii eventual împotriva maghiarimii, care era, din punctul  lor o piedică în calea transformării și a renașterii lor naționale. Astfel a accentuat faptul că națiunea în sine nu este un scop, ci doar un instrument pentru transformarea liberală. Kossuth în schimb nu accepta altă națiune decăt cea maghiară și considera că odată cu introducerea egalității în drepturi între cetățeni chestiunea națională se va rezolva prin asimilare pașnică. Timpul a confirmat teoria lui Széchenyi și a lui Wesselényi.

Nobilimea reformistă maghiară considera unirea Transilvaniei cu Ungaria o condiție esențială, care putea fi acceptată de minorități prin reforme sincronizate. Prin eliminarea diferențelor de clasă, națiunea maghiară se va putea întări prin sine însuși și va prospera economic.

Reformele prezentate erau gândite a fi realizate într-o monarhie Habsburgică constituțională. Concepțiile despre națiune erau sincrone cu tendințele de constituire a statelor naționale, în această regiune însă erau prea multe națiuni cu aspirații conflictuale.

În dieta din 1846, principalele puncte de discutat erau reglementarea urbarială și delimitarea pământurilor iobagilor (care se împuținau în fața presiunii demografice și a latifundiilor) și a feudalilor. Opoziția liberală și conservatorii s-au ciocnit violent. Liberalii vroiau desființarea iobăgiei, conservatorii nici o schimbare, iar la mijloc erau cei care acceptau unele schimbări minime. Astfel, nu s-a ajuns la o armonizare a intereselor partidelor maghiare, nu s-au efectuat reformele necesare pentru o rezolvare pașnică a conflictelor etnice, ceea ce va avea repercusiuni grave în viitorii ani.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1c/The_Crown_diappearing_from_the_top_of_the_Hungarian_coat-of-arms_during_the_Revolution_in_1848.jpg

Disparitia coroanei (simbol al opresiunii imperiale) pe o succesiune de afise teatrale in timpul revolutiei.  Budapesta, 1848

După vorba lungă, să vină și concluzia mult așteptată. Așa cum am observat, în Transilvania multietnică, cu etnii cu dezvoltare socio-istorică diferită, era foarte dificilă o armonizare a intereselor. Pe de o parte erau sașii, care întăreau tabăra conservatoare din teama de a pierde privilegiile. La mijloc era nobilimea maghiară, diviziată și ea între liberali, moderați și oamenii Vienei, conservatorii. Le celălat capăt erau românii care doreau reforme, dar prin emancipare și acceptarea lor în rândurile națiunilor privilegiate.

Sistemul feudal era într–o criză profundă, la care nu s-a găsit un răspuns adecvat. De ce? Mașinațiile Vienei, tergiversarea rezolvării problemelor de către conservatori dar și presiunea enormă a intereselor naționale contrare au rezultat într –un război civil în 1848/49. Reformele liberale din Ungaria se vor face simțite abia după 1867, dar atunci va fi prea târziu pentru Transilvania multietnică.

Ladó Árpád – Gellért 15.03.13, Cluj – Napoca.

Ladó Árpád – Gellért este student în anul terminal la Facultatea de Istorie a Universităţii Babeş-Bolyai. Articol editat de Stanca Lung și Sever Ioan Miu

Anunțuri

37 de gânduri despre “Între reformă și revoluție. Transilvania înainte de 1848.

  1. Oamenii cu judecata normala,indiferent de natie se respecta si se inteleg. Prietena cea mai apropiata a mamei mele ,acolo in Ardealul de nord a fost d,na MONY-unguroaica-castorita cu roman-fetele ei sunt prietene cu noi. Extremistii -Nu instigati lumea la ura!-LA MULTI ANI MAGIARI!

  2. Până la 1526/ 1541. Prima dată se leagă de bătălia de la Mohács, iar cel de al doilea de ocuparea Budei de către otomani. Este însă foarte greu să stabilim când se sfârșește evul mediu la noi pentru că structurile sociale nu se schimbau peste noapte. Dacă ne uităm însa la aspectele culturale și religioase este clar că în Regatul Maghiar evul mediu se sfârșește undeva în jurul acestor date de mai sus. Secolul XVII. este deja epoca premodernă.

    • Evul Mediu in Ungaria s-a incheiat la 1946 odata cu expropierea comunista a pamanturilor marilor latifundiari-nobili.In Transilvania Evul Mediu se incheie mai devreme, in 1921, odata cu reforma agrara si secularizarea (partiala macar) a averilor bisericesti.

      Clasa nobiliara ungara s-a speriat de ce a vazut ca s-a intamplat la Revolutia Franceza asa ca a luat initiativa modernizarii Ungaria, s-a puns in fruntea ei, a condus procesul de modernizare din sec. 19 cu scopul precis de a-si proteja interesele.O politica in esenta contradictorie, tocmai desfintarea ei ca si clasa politica si economica era scopul modernizarii.
      A reusit sa supravietuiasca evenimentelor de la 1848 si 1918 dar a fost in final desfiintata de comunisti.

      • Pe aceasta logica evul mediu in Irlanda a tinut pina in 1922 iar in Scotia pina in 2003. Probabil Marea Britania inca este in evul mediu cu nobilimea avind inca roluri definite chiar daca diminuate…

    • mulțam fain, Ladó Árpád-Gellért!
      asta mă interesa, momentul stabilit formal (nu cel al schimbărilor reale), să știu în ce cheie să înțeleg unele texte.

  3. Definiți ce înțelegeți prin evul mediu. Pentru că feudalismul este numai una dintre caracteristicile acestei epoci. Mai apoi grație istoriografiei iluministe și apoi marxiste avem niște concepte tare eronate despre epoca medievală. De fapt relațiile feudale erau un sistem de drepturi și obligații foarte bine conturate și legau în același timp și pe iobagi și pe nobili. Vă recomand cu drag lucrarea monumentală a lui Marc Bloch despre sistemul feudal medieval. Mai apoi ca să înțelegeți puțin epoca medievală să citiți și puțin R.W. Southern. Și apoi să uitați tot când încercați să cunoașteți feudalismul estic de la noi. De exemplu marele medievist maghiar, Engel Pal, opinează că în Regatul Maghiar nici nu a existat feudalismul de tip occidental ca să nu mai vorbim despre Moldova și Țara Românească. De fapt istoriografia modernă occidentală tinde spre abandonarea conceptului de feudalism pentru că sistemul era așa de complex și variat că nu poți să definești cu un singur concept. Dacă vă uitați în dicționarul limbii latine pentru epoca medievală franceză veți găsii pagini întregi sub vocea vasalitate, arătând cât de complex era. Epoca medievală s-a sfârșit în jurul anilor arătate de mine, aceasta este consensul istoriografiei, iar faptul că mai existau mari latifundii în sec. XX., cum există și în sec. XXI. (un țăran din Franța care are 4500 de hectare de teren arabil în ce epocă trăiește?) nu înseamnă că oamenii trăiau în epoca medievală. Dacă vreau să fiu foarte profesionist, ar trebui să vă spun că de fapt nimeni nu știe exact când se termină o epocă și începe o altă. Știți de ce? Pentru că oamenii nu își schimbă mentalitatea și obiceiurile de la o zii la alta, așa pic-pac. Exemplu: Știți când se turna cel mai mult bronz în antchitate? Firesc, în epoca bronzului! Nu! În epoca fierului! Dar totuși nu vorbim despre epoca bronzului în jurul anului 500 î.Chr. oricât de mult bronz s-a fost folosit în epocă. Complicată istoria asta.

  4. lado.
    Apreciez ce ai scris, totusi cred ca ai exagerat putin cu „Orașele miniere (Abrudul, Zalatna etc.) aveau și ele mii de familii maghiare.” Pe de o parte sa spunem ca toti germanii adusi pe timpurile Mariei Tereza pentru minerit s-au maghiarizat (vezi si situatia episcopului Lonhard Ferenc de la Alba Iulia, nascut la Sacaramb, provenit din acesti germani), dar mii de familii inseamna cel putin doua mii. Acest numar il inmultim cu cinci si rezulta vreo zece mii de unguri in Abrud si cam tot atatia in Zlatna. Prin urmare, nu stiu pe ce te-ai bazat cand ai facut acesta afirmatie, cred insa totusi ca ai exagerat.

    Nu stiu daca ai urmarit ce s-a mai comentat pe aici si este foarte bine ca exista pareri diverse. dar vad ca tu ai scris „Această mică elită a preluat lupta pentru emanciparea națională și egalitatea în drepturi a românilor ardeleni.” Cum, romanii ardelenii nu erau egali in drepturi cu ceilalti?!!!
    Apoi ai scris ca razboiul civil din 1848 / 1849 a fost rezultat din „Mașinațiile Vienei, tergiversarea rezolvării problemelor de către conservatori dar și presiunea enormă a intereselor naționale contrare”. Cum , n-au fost numai „masinatiile Vienei” care i-a prostit pe romanii? Sau mai bine zis prostirea intelectualitatii lor, redusa numeric cum ai spus tu, dar dupa altii si usor de manipulat, adica si putini si prosti?!!! Aveau ei interese nationale contrare, cum spuneai tu, cand erau atat de fericiti si de egali in drepturi?!
    Ar mai fi si altele, dar ma opresc aici.
    Nu stiu daca are vreo importanta, dar iti apreciez obiectivitatea.

    In alta ordine de idei si pentru ca m-am bucurat foarte mult ca de cativa ani la Alba Iulia nici un politician roman nu a mai tinut nici un fel de diiscurs, ma intreb de ce maghiarimea ardeleana nu a procedat in acelasi mod de 15 Martie? Chiar atat de mult are nevoie aceasta de indemnuri mobilizatoare?!
    Vad ca fostul episcopul nu a scapat prilejul sa vorbeasca de „autonomia Transilvaniei” si de unitatea frateasca maghiaro- romano ardeleana pentru aceasta autonomie? Ce l-o fi apucat?!! Nu cu mult timp in urma, din cate-mi amintesc,iesea cu alte lucruri pe piata
    Mi-a atras atentia, printre altele si discursul primarului din Sfantu – Gheorghe, dupa traducerea romaneasca, care a spus ca el va repeta pana cand fiecare cetatean roman va intelege. Cum, pana ce nu toti cei 20 milioane de cetatenii romani vor intelege, el nu se va opri din repetat,?!!! De la cel cu… pana la cel cu… toti trebuie sa inteleaga?!! Nici cu unul in minus?! Doamne, cat mai are de repetat!!! Ocupat cu atata repetat, ce or mai face oare cu primaria?!

    • Mii de maghiari tre sa fi fost ca stim ca 700 din Zlatna au fost ucisi in 1848. Sau populatia maghiara a Abrudului ucisa la rascoala lui Horea si iar in 1849. Poate nu erau zece mii (Rosia avea cca 1400 maghiari in 1910, sa zicem ca au fost trucuri la recensamint, fie doar jumatate), totusi cred in citeva mii bune in TOTAL in aceste orase (asa inteleg ca s-a exprimat autorul).

  5. Olorand.
    Autorul vorbeste de familii maghiare, nu de maghiari, adica nu de persoane de etnie maghiara. .
    Apoi daca eu am intalnit familii germane in aceasta zona, nu stiu cum au fost maghiarizati toti acesti germani cu cativa ani inainte de anul 1848?!!.
    Nu vreau sa ma intind mult la vorba cu acesti mineri romano – catolici adusi din Germania, marea majoritatea pe timpul Mariei Tereza, ca nu stiu daca intereseaza pe cineva,dar inclusiv localltatea Sacaramb, unde va exista una dintre cele mai mari exploatari aurifere, se considera ca este datata din anii 1742 – 1746, cand in zona au fost adusi acesti mineri. germani. Iar limba parohiei romano – catolice Sacaramb, infiintata in anul 1753, deci limba credinciosilor care compun aceasta parohie, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost maghiara, germana si romana. La inceputul secolului urmator a fost maghiara si germana (conform recesamantului din anul 1900, in Sacaramb din 1.547 locuitori, 284 s-au declarat germani).
    Situatii asemanatoare a existat in toate parohiile romano – catolice din Arhidiaconatul Alba Montana (care cuprindea aproape intreaga zona a Muntilor Apuseni, in anul 1870 cu 6.245 credinciosi), deci limba parohiei a fost maghiara, germana si romana in a doua jumatate a secolului.al XIX-lea. Inclusiv pe timpul rascoalei lui Horea, paroh romano – catolic in Sacaramb a fost Joseph Lamasch, un sas din Brasov, si de multe parohul se punea in functie de limba credinciosilor care-i avea, autorul unui jurnal inceput in septembrie 1784, in care sunt prezentate multe date despre rascoala lui Horea.
    Germanii romano – catolici neavand biserici, acestia au solicitat mai multe biserici, una dintre acestea a fost biserica unitariana din Abrud,, pe care Maria Tereza le-a cedat-o in anul 1778, unitarienii construindu-si alta biserica in Abrud in anii 1793 – 1802 (exista parerea ca biserica cedata fost la origini ortodoxa, vezi,Josan Nicolae, Memorandistul mot Rubin Patitia (1841 – 1918), 2002)..
    Mai amintesc ca patronul (sponsorul sa spunem) tuturor parohiilor romano – catolice din Arhidiaconatul Alba Montana a fost Regia Aurului, institutie a Statului,cea ce nu s-a intamplat cu parohiile ortodoxe si unite romanesti.
    In concluzie, daca cuiva ii face placere sa-i considere pe toti minerii din Muntii Apuseni inainte de anul 1848 ca maghiari sau ca numai in Zlatna si Abrud existau in acei ani minim 20.000 unguri (vezi comentariul meu anterior), sa ramana cu placerea.

    • Citeste in romana: mii de familii in orasele miniere. Adica NU IN FIECARE, ci IN TOTAL (nici una din aceste orasele nu avea zece mii de locuitori atunci). Orasel minier era si Torocko/Rimetea (cu o parte gemana si ea, de acord).
      Amu spui ca oamenii lui Horea si lui Iancu au omorit germani la Abrud si Zlatna si nu maghiari? Ce bai o fi avut ei cu „germanii” din Zlatna care au incercat sa fuga dar au fost ajunsi din urma si ucisi la Presaca Ampoiului?

  6. Olorand.
    Amu nu spui cea ce spui tu ca as spune. Iar atrocitati in comitatul Alba Inferioara si in toata Transilvania s-au intamplat si de o parte si de alta (inclusiv la Alba Iulia, prin iunie 1849, insurgentii maghiari s-au razbunat pe populatia romaneasca, dupa un asediu neresusind al Cetatii, omorand 57 de persoane, din care 4 copii,si 10 femei. Dintr-un cartier al orasului, au fost ridicate 49 persoane si duse in gradina comandantului militar Fogorosi Ioni, unde au fost omorate prin impuscare, decapitare si spanzurare).Acuma ca unii vad numai raul facut natiei lor si nu ce natia lor au facut altora, n-au decat sa o faca.
    Chestia cu o populatie maghiara, subliniez maghiara, numeroasa in Muntii Apuseni si care din cauza romanilor, nici nu stiu daca dupa 1784 sau dupa 1849, nu a mai putut trai acolo, am auzit-o de nenumarate ori de o anumita parte, dar niciodata nu am gasit date concrete, sa vad si eu cat de numeroasa a fost si sa fac comparatii cu ce a ramas incepand cu anul 1850.

  7. Asa cum spuneam, asta e doar un site de propadanda maghiara.
    Pai voi vorbiti de Kossuth unul dintre cei mai mari criminali anti-romani, vinovat de moartea a zeci de mii de romani ardeleni, nu cateva sute-mii care i-ar fi omorat Iancu. Aruncati cu pietre in Avram Iancu care a luptat pentru drepturi si libertati pentru romani in timp ce ii elogiati pe criminalii care doreau continuarea asupririi romanilor. Si pentru ca sunteti nesimtiti pana la capat, va mai si mirati dc striga romanii „Afara cu ungurii din tara”.

    • Roman01: AUSTRIECII au facut o investigatie in 1950-51 si pe baza datelor romanilor (Iancu si altii au adunat datele).. Au ajuns la o cifra de 8,5mii daca imi aduc bine aminte. Suma uriasa, tragica, marea majoritate in luptele directe (cind cetele romane slab inarmate luptau alaturi de austrieci), si mai putini ca victime ale trupelor de „vinatoare”. Cifrele maghiare sint de aceasi ordine: Aiudul cu ai sai 800+, Zlatna cu 700+, Vintu de jos si Sus, Rimetea si Coltesti samd.
      Perioada tragica pentru amindoua natii.

      Ca unii dau crezarii manipularii si minciunii cu zeci de mii, si nu cunosc deloc despre ale lor, este trist. Pe mine nu ma veti auzi aparind aceste trupe de vinatoare maghiare (sau chiar trupele regulare) care au facut prapad in multe localitati…

      • Cifra oficiala e de vreo 200 de sate romanesti distruse. Asta ar fi cam ceea ce au distrus bandele. Problema e ca la 1848 cand ungurii au preluat temporar controlul pana la venirea trupelor austrieci si rusesti etnocidul a fost politica de ‘stat’, si asta e confirmat si de personalitati maghiare ale vremii. Violente au fost de ambele parti, insa ungurii au avut fraiele administrative, si asta a netezit calea prigoanei. Pe langa acele sate mai pot fi pomenite si masacre in orase, precum cel de la Blaj.

      • Oficial ala Funar si aldele. In tot Ardealul cu 16 judete sint AZI cca 4,4mii de localitati. Tocmai in judetele limitrofe sa se fi distrus 200 sate… Desigur.

      • „În aprilie-iunie 1849 au fost trei atacuri puternice ale ungurilor pentru ocuparea Ţării Moţilor. Bătălii importante s-au dat la Abrud, la Zlatna şi Fântânele. Românii conduşi de Avram Iancu au rezistat.”

    • Stimate domnule Romano1, nu inteleg de unde trageti concluzia ca este un site de propaganda maghiara. Unde anume vedeti propaganda in articolul de fata sau lauda a lui Kossuth?
      V-as fi recunoscator sa distingeti intre site si zona de comentarii.
      Cat despre „afara cu ungurii din tara”, nu ma mira, ci ma supara. Si nu sunt maghiar, ci roman. Si de ce ma supara? Pentru ca nu rezolvam nimic daca ii trimitem pe altii in afara tarii. Si pentru ca porneste de la o generalizare. Generalizari faceau si soldatii maghiari (daca preferati), cand ucideau toti romanii dintr-o localitate, fara deosebire. Dumneavoastra nu puneti mana pe sabie, dar daca trimiteti un popor intreg peste granita din cauza catorva care va supara, actionati dupa acelasi rationament ca acei honvezi pe care ii urati.

  8. Pai in tot Ardealul s-au distrus 200 de localitati, ai impresia ca nu au avut aia unde sa de-a foc? Etnocidul a fost principala lor grija, ce a depasit pana si luptele contra austriecilor. In loc sa se bata cu austriecii vanau romani prin Ardeal si tineau prelegeri ca toti trebuie sa devina unguri sau sa moara. De asta si romanii au facut front comun cu austriecii, sa nimiceasca ciuma.

  9. Deja ti s-a urcat la cap olarond, visezi greseli doar sa te dai breaz, ca orice ungur.

    Se scrie FII, cu doi i, numai la:
    – imperativ afirmativ: Fii cuminte!
    – conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
    – viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.”

    nu trebuie sa fii strain = conjunctiv prezent => sa fi+i = sa fii

  10. Domnilor, autorul a precizat din start, ca articolul este scris din punctul de vedere al „reformismului nobiliar maghiar” si cu asta, sa-i fie de bine. Nu cred ca merita angajarea unor discuti cu oameni ce scriu despre o astfel de „ilustra minoritate”.

Comentariile nu sunt permise.