O Transilvanie, două lumi [REBLOG]


Poate vă întrebați de ce tocmai acum republicăm un asemenea articol cu iz transilvanist. Păi, e simplu: din motive personale. Pentru că în ultima vreme mi s-a făcut tare dor de Ardeal, vizitele mele la Odorhei și la Cluj s-au multiplicat, iar prieteniile parcă sunt și mai strânse, în ciuda distanței. Adevărul e că tot mai des aud o voce care mă cheamă acasă și aproape tot ce mă înconjoară sugerează că acolo îmi voi găsi adevăratul rost în viață, în societate.

De fapt, Bucureștiul e „de vină”…. e clar că n-aș simți astfel dacă nu m-aș fi îndepărtat vreodată de acasă. Home is what you left behind – citisem mai demult când încă n-am înțeles ideea. Așadar, trebuia să plec ca să-mi dau seama ce-mi lipsește: căldura și liniștea provincială „made in Transsylvania”. Adică mai puțină ipocrizie, șmecherie, mârlănie și nesimțire, dar îmi doresc și pulsul vital al culturii maghiare care nu prea există în partea asta a Carpaților. Ca să nu vorbesc de patrimoniul construit care nici nu se compară…

Nu spun că totul ar fi roz dincolo de Carpați, știu că sunt destule divergențe între comunitățile care trăiesc în Ardeal, poate sunt chiar mai multe lumi decât două, dar ne leagă o chestie ușor mitică: ideea de a fi ardelean. Lăsați-vă convinși de Tihi Czika însuși:

Al vostru, Reccsman

O Transilvanie, două lumi

de  (10-1-2010)

În mijlocul unei crize economice, sociale, politice, chestiunea identității regionale este probabil al cincizecișișaptelea lucru care ne frământă în viață. Și totuși, nu o putem ignora. Pentru că ne întâlnim cu ea ori la discuție cu prietenii, ori într-o carte de istorie sau politică, ori într-un ziar, într-un discurs, ori în simplul fapt de a vede diferențele dintre noi și concetățenii noștri din alte regiuni ale țării zi cu zi.

Transilvanismul este o idee controversată. Existentă încă din sec. XVIII. la intelectualitatea celor 3 etnii din regiune (români, maghiari, germani) ea a fost treptat izolată și prigonită de naționalismele proprii, fiecare visându-și teritoriile transilvane ca parte a marii țării naționale unitare (Ungaria Mare, România Mare). Renăscută în cadrul noi minorității maghiare din România în anii 1920, ea nu prea a fost îmbrățișată bineînțeles de majoritatea românească, acesta regăsindu-se în noua uniune statală. Sașii, pentru sute de ani poate cei mai mândrii transilvaniști au fost aburiți în anii 1940 de național-socialismul german, urmând ca după pierderea războiului să înceapă trista lor emigrare mai mult sau mai puțin controlată în patria mamă. În anii comunismului orice referire la idea unei identități regionale supranaționale era considerată separatism, și putea să pună pe oricine ușor în pușcărie sau și mai rău.

După 1990 idea a revenit cu mare forță în sânul comunității maghiare din România, acesta încercând să își regăsească identitate proprie într-un mediu schimbat. Identitatea transilvană maghiară însă este însă întâi de toate una etnică, majoritatea maghiarilor declarându-se „maghiar transilvan” și nu “transilvan maghiar”, cu rezerva că Transilvania este totuși considerată de majoritatea lor ca patria mamă (nu România, nici Ungaria). Idea unei identități regionale supranaționale este din când în când reluată în presa maghiară, în studii, chiar și în politica comunității.

În cadrul românilor din Transilvania gheața a fost spartă de faimosul eseu din 1998 al publicistului clujean Sabin Gherman: M-am săturat de România! Manifestul a iscat nu numai un scandal de presă ci și unul politic. Însă de aici era clar: idea a reînviat și nu putea fi oprit. A urmat încercarea de creare a unui partid regional a aceluiași Sabin Gherman, numit Liga Transilvania-Banat, însă acesta nu a fost permis de autorități.

Revista Provincia, apărută între anii 1999-2002 a fost prima și deocamdată singura revistă de studii de specialitate apărută în amândouă limbi, dedicată complet ideii de transilvanism ca identitate supranațională, regională. Revista a devenit cunoscută mai ales prin Memorandumul pentru construcţia regională a României inițiat de redactorii revistei, care la rândul a declanșat iarăși un scandal uriaș. Fiind eu însumi printre primii semnatari ai documentului am urmărit cu mare interes desfășurarea acelorași reflexe paranoice de separatism ale politicienilor de București.

A trebuit să treacă încă câțiva ani ca regionalismul să devină o idee totalmente acceptată, normală. Aderarea României la Uniune Europeană a accelerat necesitatea unei regionalizări a țării, măcar de dragul fondurilor europene, care trebuie a fi distribuite prin organisme regionale. Regiunile de dezvoltare create cu grabă și fără cap prin 1998, sunt însă azi aproape virtuale și total neadecvate scopului lor. Ele nu țin cont nici deci moștenirile locale, de factori economici, geografici sau administrativi, ce să mai zic de istorie, cultură, mentalitate – factori foarte importante de coeziune. Sunt simple grupuri de județe, fără multă logică. UDMR fiind cel mai vechi și mai înverșunat susținător a schimbării granițelor regiunilor de dezvoltare și a acordării de puteri reale acestora se pare că a găsit în sfârșit un partener în actuala coaliție guvernamentală. Poate în acest ciclu parlamentar există șansa de a putea lua în serios idea de regionalizare a țării. O să vedem cât de departe se poate merge.

După această introducere istorică sumară haideți să ne întoarcem la idea principală: identitatea transilvană.

Pagina engleză de Wikipedia a Transilvaniei este mult mai profesionistă decât cea maghiară sau cea română, încercând să fie cât mai obiectivă, mai detașată de influențele naționalismelor subiective. Într-o zi citind cu interes această pagină am dat peste două hărți foarte interesante. Este vorba de hărțile etnografice ale Transilvaniei, două la număr: zonele etnografice românești și zonele etnografice maghiare:

text
Zonele etnografice româneşti (Transylvania-roşu; Maramureş-albastru; Sǎtmar-verde; Crişana-galben; Banat-violet)
text
Zonele etnografice maghiare (King’s Pass – galben; Western Transylvania – verde; Eastern Transylvania – albastru)

Foarte multe arată aceste două hărți. Dacă le combinăm cu harta etnică a Transilvaniei vedem clar că granițele regiunilor etnografice coiincid în mare măsură cu granițele etnice. Este logic să fie așa. Dar chestiunea este totuși puțin mai complicată. Există microregiuni care sunt zona culturală a unei singure etnii: Maramureșul istoric, Hațeg, Năsăud, Caraș-Severin sunt de exemplu regiuni cu moștenire exclusiv românească, marea parte a Secuimii, Aranyosszék (Scaunul Arieșului – între Câmpia Turzii și Rimetea) sau Érmellék (în nordul Bihorului) sunt cu moștenire exclusiv maghiară. Există însă numeroase microregiuni pe care le revendică amândouă culturi: Câmpia Transilvaniei, Țara Bârsei, Sătmar, Arad, Sălaj, Kalotaszeg (regiunea Huedin). Acestea au fost și sunt pe lângă marile orașe centrele de schimb cultural cele mai intensive. Dacă am adăuga regiunile etnografice dispărute ale sașilor am avea o Transilvanie și mai colorată.

Aceaste hărți prezintă însă foarte clar și viziunea total paralelă a Transilvaniei existentă la cele două etnii care îl locuiesc în majoritate.

În capete există de fapt două Transilvanii, care din întâmplare ocupă același spațiu geografic.

În capul românului Transilvania este Hațegul, Maramureșul, Năsăudul, Țara Făgărașului, Țara Oașului, Banatul, Țara Crișurilor, etc. În capul unui maghiar Transilvania este Székelyföld (Ținutul Secuies), Kalotaszeg (regiunea Huedin), Mezőség (Câmpia Transilvaniei), Partium (În mare partea etnic maghiară a județelor Bihor, Satu Mare și Sălaj), Barcaság (Țara Bârsei), etc.

Nici unul nu se prea ocupă de regiunile celuilalt. Ghidurile turistice, paginile oficiale sau private turistice românești vorbesc aproape exclusiv de moștenirea românească, foarte vag amintesc despre cea maghiară, și asta numai acolo unde pur și simplu nu o pot ignora (ex. Secuimea, Clujul). Ghidurile turistice, paginile de web maghiare prezintă aproape exclusiv regiunile cu moștenire maghiară, amintind despre cele românești doar unde sunt monumente istorice care se leagă în vre-un fel de istoria maghiară. În cazul micro-regiunilor mixte amândouă etnii își prezintă doar propria moștenire, parcă celălalt nici nu ar fi acolo.

Situația este la fel de gravă în cazul cărților, studiilor, paginilor de web de istorie (remember exemplul cu Wikipedia engleză?). Unul ca mine care cunoaște amândouă limbi poate citi două istorii paralele ale Transilvaniei (am făcut-o), dar chiar și două istorii aproape paralele ale unor regiuni,județe, orașe chiar și sate. Fiecare pune accentul numai pe dezvoltare sa istorică, pe evenimentele sale importante, pe ctitoriile sale, pe primele sale biserici, școli, edituri, mari personalități, artiști, scriitori, etc – cealaltă nație fiind „rezolvată” în câteva pagini la sfârșitul fiecărui capitol de epocă. Credeți-mă: nu este nici o diferență. Este o ignoranță la fel de generală, conștientă și ipocrită la amândouă nații.

Fiecare încercă în cărți de istorie, în ghiduri turistice, în materiale turistice oficiale sau semi-oficiale, în hărți, în mass-media, în albumuri, în muzee, în documentare, în reportaje, pe internet – oriunde apucă – să își revendice Ardealul pentru sine. Oare câți maghiari știu de mănăstirile românești din Maramureș? Oare câți români știu de arhitectura lui Kós Károly de exemplu? Români și maghiari din Transilvania încercă azi, nu numai în lumea reală (tăblițe, drapele, indicatoare, evenimente culturale, etc.), dar din ce în ce mai mult în lumea virtuală să își mărească spațiul cultural, să își legitimeze proprietatea asupra Transilvaniei.

Toate acestea sunt însă o minciună. Sunt produsul unui virus ignorant, exclusivist, eliminatoriu al secolului XIX: naționalismul.

Adevărul este altul. Transilvania, regiunile ei, orașele ei au o singură istorie. Moștenirea construită, cea culturală a fost creată în același spațiu, în același timp cu o foarte mare interacțiune, inter-dependență, și de multe ori în conlucrare. De fapt Transilvania nu a fost nici a Regatului Maghiar, nici a Regatului României, sau a statului român. Transilvania a fost și este a celor care l-au locuit, și care îl locuiesc, în au în proprietate intabulată: a ardelenilor, indiferent de etnie. Naționalismele agresive, venite de la Budapesta sau de la București, întotdeauna au adus numai probleme, învrăjbire, ură, conflicte mai mari sau mai mici, separare, ghetoficare.

Transilvania, ca și toate regiunile multietnice din Europa, este un unicat. Are o identitate proprie, creată în sute de ani de conlocuire, de conlucrarea a celor trei etnii care l-au clădit. Ardeleanul maghiar are probabil mai mult în comun cu ardeleanul român decât cu maghiarul din Veszprém, Ungaria. Românul ardelean are probabil mai mult în comun cu vecinul său maghiar decât cu românul din Botoșani. Mentalitatea noastră este mult mai asemănătoare decât ne putem închipui. Explicația este simplă: am trăit, am suferit, am muncit, am luptat și ne-am bucurat împreună de viață timp de vre-o 1000 de ani. Asta nu se șterge niciodată, lasă urme foarte puternice în mentalitate.

Câți suntem însă de amândouă părți al baricadei care credem în acest lucru? Oare câți suntem maghiar din Transilvania care putem să zicem că suntem “ardeleni maghiari” în loc de „maghiari ardeleni”? Oare câți sunteți români ardeleni care credeți că de fapt sunteți în primul rând ardeleni, și după aceasta români? Câți suntem noi care credem că Câmpia Transilvaniei este același lucru ca și Mezőség, că nu există două istorii ale Transilvaniei, că istoria adevărată a Clujul de exemplu ar trebuii să conțină în aceeași măsură evenimentele, personajele, creațiile importante pentru amândouă etnii?

Câți credem că reînvierea unei identități transilvane comune (bineînțeles fără schimbarea în vre-un fel a suveranității statului român) este mai importantă decât naționalismele ignorante moștenite de la părinții și bunicii noștrii? Câți suntem pregătiți la compromisuri, la empatie, la interes față de celălat pentru ca această identitate regională să aibă vre-o șansă? Câți credem că identitățile regionale, atât de valorificate și stimate în Europa, au o șansă de renaștere și în România?

Din păcate prea puțini. Cel puțin deocamdată.

* Preluat din Revista Acum, cu acordul autorului. Alte articole de la același autor AICI.

Anunțuri

28 de gânduri despre “O Transilvanie, două lumi [REBLOG]

  1. Indentitate transilvaneana in anul 2014?!! Am mari dubii in aceasta privinta.
    Pe de alta parte, in loc de o analiza concreta despre ce inseamna identitate transilvaneana in anul 2014, repet „in anul 2014” (limba, folclor, traditii, credinta, adeziunea politica pentru o singura formatiune ardeleanai etc. ), autorul vad ca se complace in niste clisee, care mie nu-mi spun absolut nimic. Simple lozinci
    De exemplu:: „De fapt Transilvania nu a fost nici a Regatului Maghiar, nici a Regatului României, sau a statului român. Transilvania a fost și este a celor care l-au locuit, și care îl locuiesc, în au în proprietate intabulată: a ardelenilor, indiferent de etnie.”
    Doamne?! Sunt proprietarul Transilvaniei si eu n-am stiut?! Exista statul numit Transilvania si eu n-am stiut?! Transilvania caror ardeleni apartine?! De exemplu unor moldoveni stabiliti la Alba Iulia in anul 1970, apartine sau nu apartine?! Dar copiilor acestora nascuti la Alba Iulia si acum acestia se considera albaiulieni get – beget?! Dar ardelenilor care locuiesc la Bucuresti si au parintii in Ardeal, mai apartine?!,Din a cata generatie de „regateni”, fosti ardeleni, nu mai apartine Transilvania acestora?!
    Sau: „Românul ardelean are probabil mai mult în comun cu vecinul său maghiar decât cu românul din Botoșani. Mentalitatea noastră este mult mai asemănătoare decât ne putem închipui. Explicația este simplă: am trăit, am suferit, am muncit, am luptat și ne-am bucurat împreună de viață timp de vre-o 1000 de ani. Asta nu se șterge niciodată, lasă urme foarte puternice în mentalitate.”
    Sigur ca am unele lucruri in comun cu vecinul meu. Daca ma gandesc bine, destul de putine. In afara ca ne spunem „Buna ziua”, altceva nu prea este. Apoi a existat si exista intotdeauna un anumit patriotism local.
    Dar e cale lunga pana sa aiba autorul dreptate.. Adica eu sunt prieten cu X, care este maghiar, pentru ca „am trăit, am suferit, am muncit, am luptat și ne-am bucurat împreună de viață timp de vre-o 1000 de ani.”?! Apoi cum n-am nimic sau mai putin in comun cu romanii care locuiesc dincolo de Carpati?!!! Vorbesc alta limba de exemplu?! Nu avem aceasi credinta?! O nunta de la Bucuresti se mai deosebeste, in multe cazuri, de una de la Cluj?! Numai in sud sunt ticalosii, iar in Ardeal exista „mai puțină ipocrizie, șmecherie, mârlănie și nesimțire”?! Pai, daca ma gandesc bine, cunosc o gramada de ardeleni ipocriti, smecheri, marlani, nesimtiti, mult mai multi ca regateni.Iar daca ma gandesc bine, probabil cel mai cinstiti om pe care l-am intalnit, locuieste la Ramnicu -Valcea si este oltean oltean
    Ticalosi sunt pretutindeni si sunt curios daca exista vreun studiu in ce parte tarii sunt mai multi ticalosi, sa spunem in anul 2014.. Asa ca sa vorbim ceva concret..
    Mai sunt si altele, dar ma opresc aici.Prin urmare, astept un studiu concret sa vad ce inseamna identitate transilvaneana in anul 2014. Altminteri mi se pare ca sunt numai simple lozinci..

    • Ca blog de opinii, ne permitem să recurgem și la experiențe personale, nu doar studii sau litera legii. Așa cum permitem și apreciem comentarii contradictorii. De altfel, da, susțin în continuare că în Ardeal e altă mentalitate, altă identitate și că naționalismul unitar nu a cucerit toată lumea de nicio parte a Carpaților, ba dimpotrivă: regionalismul este în creștere și mai vizibilă mulțumită rețelelor sociale virtuale.

  2. Recsman.
    Daca tot „ne permitem sa recurgem si la experiente personale” as spune si eu cateva ceva, din propria experienta, despre mentalitatea „superioara” care a existat intr-un sat transilvanean.
    Din povestirile celor care prin anii 1965 – 1970 aveau 70 – 80 ani (cam analfabeti, stiau majoritatea numai sa-si scrie numele), mi-am format parerea ca pe la sfarsitul secolului al XiX – lea si inceputul secolului urmator, ca si in perioada interbelica, in sat traiau niste oameni deosebiti. Incomparabili mai cinstiti si morali, decat copiii acestora care locuiau in sat si ii cunosteam destul de bine..Despre satele vecine, de multe auzeam expresii ca in unul sunt cei mai prosti oameni de pe fata pamantului, in altul ca acolo sunt cei mai hoti oameni de pe suprafata pamantului, etc. (s-au mai pastrat la unii din generatia mai veche si astazi asemenea pareri) si prin deducere, numai la noi in sat erau locuitorii si mai destepti. si mai cinstiti.
    Apoi am gasit in presa romaneasca un articol al unui preot din sat, tot de pe la inceputul secolului al XX – lea, in care spunea ca locuitorii din satul meu natal sunt niste oameni deosebiti, foarte linistiti, care nu se pot compara ca mentalitate cu locuitorii unguri din satele apropiate. In acestea din urma, toata ziua auzi ca s-au batut satenii pe la carciumi, injunghieri de oameni, tras cu revolvere, unul asupra altuia, pe cand la noi niciodata nu s-a intamplat asa ceva.
    Tot in respectiva perioada, se scria in gazetele romanesti ale timpului, ca pentru prima data in istoria Transilvaniei, toti locuitorii satului meu natal, si-au luat angajamentul in scris sa nu mai bea rachiu, iar cine indraznea sa puna gura pe aceasta bautura si era prins, trebuia sa plateasca o amenda care sa intre in fondul biserici.
    Intradevar niste oameni deosebiti! Si am ramas cu aceasta parere destul de mult timp.
    Cautand insa ceva pe arhive, am dat nu cu mult timp in urma de un proces la un tribunal bisericesc al Bisericii Greco – Catolice de la sfarsitul secolului al XIX- lea, in care un satean il acuza pe preotul local ca a avut timp de sapte ani relatii „necuvincioase” cu nevasta lui. Erau si vecini. Si urmeaza cercetarile, in care satenii incep sa povesteasca cine si cu cine s-a culcat, cine-i nu-i tatal copiilor lui, cine si-a dat nevasta pentru bani, cine sunt „prostituatele satului”, popa cu cine a mai avut relatii, etc., de un canonic de la Blaj spunea ca asemenea ” curvasag” nu crede sa mai fi existat in vreun alt sat. Oameni deosebiti!
    Apoi cercetand fondurile bisericii de prin anul 1906 pana in anul 1938, deci o perioada de peste treizeci de ani, trei din curatorii primari (sefii „civili” ai parohiei), au luat din banii bisericii si au uitat sa-i mai dea inapoi. Unul a murit, iar copii lui, care cu banii luati de la biserica si-au cumparat una alta, spuneau sa mearga in cimitir si sa-i ceara bani de tatal lor, ca nu ei au furat. Altul a plecat cu banii bisericii la Ploiesti, in Romania, deci intr-un alt stat si niciodata nu s-a mai intors.
    Altii au luat cu imprumut din banii bisericii si au uitat, de asemenea, si ei sa-i mai dea inapoi, altii au luat in arenda locurile bisericii si de asemenea niciodata nu au platit intreaga suma stabilita prin contractul de arendare. Cand cineva a propus sa nu se mai dea imprumuturi din banii biserici „, banii sa se depuna la banci pentru ca se castiga mai mult si este spre binele bisericii,”adunarea generala” nu a fost de acord. . Oameni deosebiti!
    Prin anul 1929 se aduce un pictor pentru pictarea unor parti din biserica. Se incheie contractul si parohia uita sa-i dea toti banii dupa terminarea picturiii (a venit si criza economica). Dupa vreo zece ani, pictorul respectiv renunta la jumatate din banii prevazuti contract, numai sa-i primeasca macar pe acestia. Oameni deosebiti!
    Mai sunt si altele care ne pot lamuri ce a insemnat „cinstea si corectitudinea” pentru unii din dragii mei consateni (dintr-un sat din Ardeal), dar ma opresc aici.
    In concluzie, consatenii mei, indiferent cat patriotism local exista in mine, nu au fost niciodata mai buni ca altii..Mentalitate superioara ?!
    Dar cand ma mai intalnesc cu cate unul din generatia mea, tot mai spunem ca in satul X sunt cei mai prosti de pe suprafata pamantului, iar in satuil Y sunt cei mai mari hoti de pe suprafata pamantului. Sau urmasii lor sunt ” facuti din oameni prosti” sau sunt „neamuri de hoti”. Si dam impresia ca chiar credem in ce spunem si ne face si placere sa si o spunem.

  3. Recsman.
    Uitasem sa adaug ca aproximativ 20% din locuitorii satului au fost maghiari. La un moment dat, vazand ca romanii din sat nu prea platesc arenda datorata biserica, s-a luat masura ca pamanturile bisericii greco – catolice sa se arendeze si maghiarilor din sat, acestia avand si o situatie materiala mai buna. Dar surpriza, cat de „buni” platitori au fost romanii, tot asa de „buni” platitori au fost si maghiarii.
    Mai am cateva si despre consatenii mei maghiari, dar ma opresc aici.

    • Tirimineanu, cred că am umblat și am citit suficient de mult mai peste tot în țară ca să-mi formez o opinie despre popoarele regiunilor – pun la plural pentru că nu cred că trăiește un singur popor român omogen în România.
      Și în Ardeal mi s-a părut că e mai multă cultură și ordine, bună-creștere și bun-simț. Nu văd rostul de a cvantifica lucrurile și nici nu recurg la exemple. Asta este opinia mea personală, bazată pe experiențe de viață proprii, nicidecum bazate pe stereotipii anterioare.

  4. Tirimineanu! Nu trebuie sa exagerez mult, pt. ca din comentariile tale sa-mi dau seama, ca vrei sa ajungi la o singura concluzie, aceea, ca in Romania nu exista ardeleni, moldoveni, olteni, etc., ci numai romani. Bineinteles inafara de celelate etnii. Si imi aduc aminte de vremurile de dinainte de ’89, cand la prognoza meteo era interzis sa se spuna ca, de ex. in Banat sau in Crisana va ploua, trebuia spus ca in vestul Romaniei. Asa ca toata aceasta negare a existentei mentalitatilor regionale o pun pe seama acestui atavism ramas din „epoca de aur. Si asta din cauza ca, altfel nu pricep ce aveti (impreuna cu Preda) impotriva faptului ca oameni care traiesc in diferitele zone a unei tari, toti apartinand aceleiasi etnii, sunt intr-o anumita masura diferiti intre ei. Adica, nu unul mai destept si celalalt mai prost, sau unul mai cinstit si celalalt mai smecher, ci pur si simplu diferiti. De altfel asta cu cine-i mai cinstit sau necinstit tu ai adus-o in discutie, in articolul lui Tzika nu exista asa ceva!
    Nu stii, de ce are mai mult in comun romanul ardelean cu vecinul lui ungur, decat cu cel din Botosani? Fiindca relatia multora dintre acestia nu se limiteaza la a se saluta atunci cand se intalnesc. Si copii lor probabil se joaca impreuna. Dar care e problema? O fi aia, ca din cauza asta Romania nu e un stat destul de „national, unitar, indivizibil” si omogen? Ori ca, romanul ardelean se intelege prea bine cu vecinul lui ungur, si cel din urma il convinge sa fure impreuna Ardealul? 😀

  5. Covasneanu.

    Sunt multe de spus, dupa parerea mea, pe seama „identitatii transilvanene” si „mentalitatii superioare ” care ar exista in Transilvania, comparabil cu alte regiuni ale tarii. Incerc sa fiu cat mai scurt posibil.
    Spre informare, nu am avut in vedere niciodata faptul de care ma acuzi, ca cred ca Romania este un stat “national, unitar, indivizibil” si eu ca patriot si nationalist roman nu-mi permit sa ies dintr-un asemena tipar. Dar asta nu are nici o importanta.
    Si acum, sa vedem pe ce m-am bazat cand am facut afirmatiile care le-am facut.

    1..Exemplele de mai sus care le-am dat cu privire la satul meu,, vin si in consens cu cea ce scria un preot pe la inceputul secolului trecut, ca firea umana a fost in toate timpurile si in toate locurile la fel, prin urmare, zic eu si in Ardeal si in Banat si in Muntenia si in Moldova, etc, ( Mi-aduc aminte ca „Banatul ii fruncea”, dar in acelasi timp. exista in creatia populara banateana si versurile „Banatean cu suman sur / Ziua doarme, noaptea fura”, dar nu mai intru in amanunte in privinta a cea ce exista in creatia populara)..
    2.Sa vedem acum daca a existat vreodata la romani o „identitate transilvaneana”, dupa cum vorbesc unii, adica sa-i cuprinda la un loc pe romanii din Banat, Ardeal, Crisana si Maramures.
    Lingvistii spun ca nu. Intre graiurile care compun dialectul daco-roman, adica vorbit de romanii din nordul Dunarii, unii considera ca exista graiul banatean, crisean, maramuresean si graiurile ardelene. Pe de alta parte, alti lingvisti considera ca in Ardealul propriu zis, a existat de la linia Miercurea – Ciuc – Targu – Mures spre nord un grai comun cu al romanilor din Moldova (numit si graiul moldovenesc, de fapt graiul Carpatilor Orientali), iar de la aceasta linie spre sud un grai comun cu cel al celor din Muntenia (numit si graiul muntenesc, de fapt al Carpatilor Meridionali).
    Altii considera ca graiul maramuresenilor are foarte multe lucruri in comun cu cel vorbit de romanii din Bucovina.. Oltenia este considerata de unii lingvisti ca o zona de tranzitie intre graiul muntean si cel banatean,
    Prin urmare, o „identitate transilvaneana” din punct de vedere lingvistic, adica sa spunem un grai comun numai al transilvanenilor romani nu a existat niciodata. Sunt multe de spus pe aceasta tema, dar ma opresc aici.
    2. In folclorul romanilor transilvaneni exista ceva asemanator, dar nu mai intru in amanunte..(Vezi Barlea Ovidiu, Folclorul romanesc, vol. II, 1983)
    3. Traditiile si obiceiurile se incadreaza in acelasi calapod. Daca luam scrierile lui Florin Simion Marian de pe la sfarsitul secolului al XIX – lea, vedem ca sunt obiceiuri comune tuturor romanilor, dar sunt si diferente intre regiunile transilvanene.
    4. Din punct de vedere religios, aceasi religie ortodoxa a existat in toate partile locuite de romani, sute de ani preotii si „vladicii” ardeleni erau hirotoniti in sudul Carpatilor si a existat si o literatura religioasa comuna tuturor regiunilor locuite de romani. De unde o „identitate transilvaneana” in acest domeniu?!
    Biserica Greco – Catolica din Transilvania de dupa anul si-a pastrat in mare parte si ea fondul ortodox, comun tuturor romanilor.
    6. In Transilvania atat sasii, cat si ungurii, si ei, dupa cum vedem in harta pusa de autorul articolului, destul de faramintati, aveau specificatiile lor. Influente comune au existat, dar acestea nu le-a dat un caracter unitar transilvanean.

    In concluzie, dupa cum scria si Ilarie Chendi pe la inceputul secolului trecut, o identitate romaneasca transilvaneana, nu a existat niciodata. Au existat la romanii transilvaneni numai niste identitati regionale. (Se spunea intr-o poezie populara din Banat: „Nu-i roman ca banateanu”, prin urmare nu se spune: „Nu-i roman ca transilvaneanu”de exemplu), Sunt mai multe cauze, una dintre ele este ca n-a existat un centru politic si cultural romanesc transilvanean de unde sa iradieze o constiinta si o cultura specific transilvaneana. Centre ca Blajul, Sibiul, Brasovul,, Aradul in Banat au aparut tarziu si aceastea militau pentru o identitate romaneasca si nu pentru una transilvaneana romaneasca.

    5. Sa vedem ce „identitate transilvaneana” romaneasca exista la ora actuala. Lingvistica?! Limba literara romaneasca se vorbeste pretutindeni. Cine mai pronunta astazi de exemplu ai si nu usturoi? Sau sabau in loc de croitor?! Curechi in loc de varza? Iscola in loc de scoala? ispitai in loc de spital? In orice caz, tot mai putini oameni.
    Exista si o nivelare folcorica, de care scria si Ovidiu Barlea prin anul 1983.
    De aproape 100 ani si romanii transilvaneni si cei din alte parti sunt incadrati in acelasi sistem de invatamant, invata dupa aceleasi manuale, invatatorii si profesorii sunt educati in acelasi mod (au existat mici diferente in perioada interbelica privind educarea care o aveau profesorii si invatatorii, dar nu mai intru in amanunte).
    Daca acum o suta si ceva de ani, rar se casatoreau cineva dintr-un sat cu altcineva din alt sat, acum probabil rar se casatoresc cineva dintr-un sat cu altcineva din acelasi sat. Daca acum doua sute de ani, rar un roman iobag isi putea parasi satul, acum exista o migratie si o emigratie in toate partile.
    Si asupra romanilor ardeleni si asupra celor din Vechiul Regat exista aceasi influenta a mass – mediei. Pe plan politic,nici in perioada interbelica nu a putut exista mult timp un partid ardelenesc romanesc, cum a fost PNR. Acesta, din motive obiective, s-a unit prin naul 1927, daca nu ma insel, cu Partidul Taranesc din Vechiul Regat. Daca ma gandesc bine, nici in zilele noastre nu a a existat o singura identitate politica ardeleneasca. Ungurii ardeleni au votat intotdeauna cu UDMR-ul lor, romanii transilvaneni in anul 1990 au votat de Duminica Orbului, cum a votat „tara”, in anul 2012, cu mici exceptii, tot cum a votat „tara”, iar in ceilalti ani au votat cu „dreapta”, cum au votat intotdeauna si bucurestenii. cei din valea Jiului au votat intotdeauna cu au vota cei din Gorj.
    Iar constituirea acum a unei formatiuni transilvanene comune romano – maghiare, pe care sa o voteze si romanii si maghiarii din Transilvania, adica ungurii sa nu mai voteze cu partidele lor etnice si sa aiba un cuvant important de spus in politica romaneasca, mi se pare cam absurda. Adica va curge multa apa pe Mures in jos pana vom vedea ca un asemenea partid „dicteaza” in Romania.

    6. Despre mentalitatea transilvaneana, dupa cum am citat la inceput „firea umana a fost in toate timpurile si in toate locurile la fel”

    Daca tu crezi, ca din orbirea mea „nationalista” am spus aceste lucruri, care nu au avut si nu au nimic cu realittaea existenta, asta este. Eu cred ca dispar treptat in aceasta lume si Europa globalizatoare si identitatile mari nationale (romanesti, unguresti, poloneze, etc.,), prin urmare am mari dubi daca aceasta identitate transilvaneana, cu conditia sa fi existat vreodata, se poate mentine.

    • Da, Tirimineanu, cu multe detalii, ca de obicei! 🙂 Mersi!
      Cred ca ai dreptate, din pacate, cu globalizarea, chiar daca astazi inca se mai folosesc regionalisme, ele incet-incet vor disparea, la fel ca diferitele identitati nationale chiar. Si in acest caz ma cuprinde sentimentul nostalgiei, la fel ca si atunci cand ma gandesc de ex. la cultura amerindienilor, distrusa mai mult sau mai putin voit de catre europenii (spanioli, anglo-saxoni etc.) care nu au vazut nimic valoros la ei, decat aurul,apoi pamanturile.
      Ca urmare ma deranjeaza textele de genul:”Maghiaromania…..incearca sa inventeze o „identitate ardeleneasca””. Care-i problema cu o astfel de identitate? Daca mai exista lasa-o sa fie, ca oricum nu mai dureaza mult pana dispare, la fel ca multe alte identitati! Chiar tu spuneai de multe ori, draga Tirimineanu, ca nu trebuie sa fim toti la fel. Eu nu vad nimic rau in cultivarea diversitatii de toate felurile, si nu inteleg pe altii de ce-i deranjeaza. Nu pot sa ma gandesc la altceva decat cele amintite de mine in comentariul anterior.

  6. Excelent articol reccsman ! Ma bucur ca si la mine in familie identitatea transilvana castiga tot mai mult teren ! Multa dreptate are si Czika in articolul sau.

  7. Covasneanul@ Sintetizand, orice identitate a unei populatii, „chiar asazis transilvaneana” presupune existenta a 4(patru) elemente comune, si anume: Limba, Credinta, Traditii si Obiceiuri, Teritoriu. Exceptand Teritoriul si acesta aflat intr-o disputa continua, celelalte nu au nici macar o tangenta. Ba mai mult, Limba ca si Credinta sunt complect antagoniste si cauzatoare si ele insale de conflicte. Asa ca numai cei ce iau „dorintele drept realitate”, pot scrie asemenea articole perverse. Mai bine s-ar apuca de literatura SF, este mai util si nu ar crea atatea resentimente. De aceia am si scris mai sus , ca e „multa lume amarata printre minoritari”. Nu a existat si nu exista o identitate transilvaneana, ci numai una Romaneasca si una Ungureasca, si mai nou vad, una Maghiara, daca asa va place unora sa va ziceti. Noi Romanii insa v-am considerat pe toti totdeauna „ca identitate” Cetateni Romani, si v-am tratat ca egali si prieteni. Daca „unii dintre voi” se considera „altceva ” e treaba lor si sa le fie de bine, dar sa nu isi imagineze altceva si sa fie vocali, caci deranjaza (crede-ma) si asa apar resentimentele.

    • Identitatea unei populații este de obicei mai complexă decât zici tu. Cele 4 factori arătate de tine sunt poate cele mai importante în cazul identității etnice, cel puțin în regiunea central-europeană și balcanică. Dar mai ales în zilele noastre, mai ales în vest identitatea etnică pierde foarte mult teren, intrând în calcul și identitatea regională, europeană sau chiar cetățean al lumii. Sunt din ce în ce mai mulți oameni care nu vor să declare nici o etnie și se identifică prin alți factori.
      Chiar dacă am lua ca lege ce zici tu, chiar și în acel sistem rigid și vechi făcut ca regulă în secolul XIX identitatea transilvană poate avea o șansă. Da, limba nu este comună, însă sunt o grămadă de nații îe glob care nu au limbă comună, și tot au identitate comună și se declară națiuni. Identități ne-etnice sau supra-etnice există și în multe alte locuri de pe planetă: Elveția, Belgia, UK, Canada, India, cel puțin câteva țări africane multietnice care au deja o coeziune națională bine înfiptă, ca Ghana sau Africa de Sud, etc.
      Credința nu cred că are prea multă relevanță în zilele de azi, cel puțin în țările civilizate nu este ceva ce divide oameni în cadrul aceleiași nații. În UK sunt britanici anglicani, prezbiterieni, catolici, musulmani, hinduși, budiști și poate cei mai mulți sunt atei – toți pot să se declare britanici fără problemă. Dacă vrei exemplu foarte apropiat, chiar crezi că românii ortodocși și greco-catolici nu sunt toți români? Sau maghiarii catolici și protestanți nu au coeziune națională? Ce să mai zici de milioanele de atei, cărora chiar nu le mai pasă din amândouă nații. Și aceștia o să devină majoritatea treptat peste tot, în Europa cel puțin.
      Despre tradiții și obiceiuri îți zici numai o singură întâmplare din viața mea. A fost odată la o serbare sătească pe Câmpie/Mezőség în comuna Buza/Búza. S-au prezentat acolo trupe de dans popular dintr-o grămadă de sate din Câmpia Transilvană, și români și maghiari, chiar și romi. Când maghiarii dansau și cântau pe scenă, români din public dansau același dans. Și invers la fel. Maghiarii o numea csárdás, românii ceardaș, și era exact același lucru. Muzica era făcută de muzicanții romi din Palatca, care făcea aproape aceeași muzică pentru toți. Chiar și costumele erau foarte apropiate. Ce să mai zic de mâncarea din Ardeal, la fel aproape același la amândouă nații sau la serbările comune ca stropitul de paște sau luminarea cimitirelor de ziua morților pe 1 noiembrie. Chiar și bisericile vechi tradiționale erau foarte apropiate ca stil. După 1920 BOR au impus masiv și în Transilvania stilul bizantin, deci cele noi sunt diferite. Dar dacă te uiți la orice biserică românească tradițională în Transilvania, o să îți fie destul de greu să o deosebești cel puțin din afară de cel maghiar din același sat. Nu zici că totul e comun, sunt și destule diferite, dar pot să zic că chiar și în tradiții un ardelean român e probabil mai aproape de ardeleanul maghiar decât de românul din Oltenia. Și la fel un ardelean maghiar are mai mult în comun în tradiții cu vecinul român decât cu maghiarul din Veszprém. Nu degeaba am trăit împreună vreo o mie de anii, și ne-am împrumutat ce era bun și de iubit.
      Din experiență pot să îți spun că transilvanismul este ceva deranjează din fire/din start/instinctiv și naționalismul românesc și cel maghiar, prin natură centralizator și uniformizator, pentru că amândouă se tem de acesta, crezând că au ceva de pierdut. Este normal că din punctul de vedere al Bucureștiului sau Budapestei tot ce zic transilvaniștii nu are sens, nu este logic, pentru că ochelarii naționaliști nu înțeleg, nu concep, nu vor identități naționale ne-etnice sau supra-etnice. Pot să înțeleg frica, deși mi se pare nejustificată. Dar la fel de normal este ca cei din Transilvania care s-au săturat peste cap de amândouă naționalisme și de divizarea care o aduc, vor în loc ceva ce ne leagă de vecinul de stradă de altă etnie, și nu ceva ce ne separă. Asta nu înseamnă că ne-am pierde identitatea de român sau maghiar, cum și Belgianul se declară flamand sau valon, dar rămâne și Belgian. Nu știu dacă identitatea transilvană are șanse să revină cu adevărat, poate sufocarea naționalistă din cele două capitale nu o vor lăsa să crească peste de niște grupuri restrânse de intelectuali. Eu pot totuși să sper. Cea ce am văzut în ultimii ani mă îndreptățește să fac asta.

  8. Reccsman@ Vad ca raspunsul meu la articolul tau si al lui Tihi, nu a intrat sau a fost sters, dar nu-i nimic revin cu ideia principala. Dumnezeu a impartit Democratic, excrocii, uratii, ignorantii, politicienii perversi (sa ma ierte fetele adevarate de pe centura) etc. Eu am gresi traseul acum vre-o 5 ani in Ungaria si am iesit de pe autostrada, ajungand intr-un sat prapadit de pusta, cu oameni parca din evul mediu si excroci pe deasupra. As putea sa-ti povestesc o groaza despre intamplare, dar eu nu generalizez si nu trag concluzii preconcepute ca altii. Ipocrizie, smecherie, marlanie, nesimtire, oare ce medii frecventezi in Bucuresti tu , mai baiatule? Selectivitatea si Discernerea sunt obligatorii la orice persoana respectabila, iar daca ajungi azi pe Dianei 4, sper sa nu scii maine la fel. De noi depinde pe cine frecventam si publicam pe bloguri, iar daca ai asemenea afinitati (ca acest politician Tihi) e treba ta, dar nu ne cere sa ne ascundem sila. Era sa uit, ai o singura scuza sa vorbesti asa , daca lucrezi in Vanzari e de inteles, dar sa stii ca situatia este la fel in toata lumea. (daca asta te consoleaza). Sper sa revi la Realitate si sa-ti schimbi Mediul. Succes.

    • Sandu, eu nu am bazat opinia mea despre regiunile României și oamenii pe doar câteva exemple singulare, ci pe o impresie generală pe care am trăit-o călătorind mai peste tot în țară. Nu sunt ștruț ca să-mi bag capul în nisip și să mă prefac că nu există partea negativă a lucrurilor. Bineînțeles că frecventez în primul rând medii care sunt pe placul meu și sunt mulțumit de viața mea socială, dar nu pot trăi în ignoranță față de celelalte medii în societatea românească. Cât despre idealism și realism, nu le văd exclusive, ci mai degrabă echilibrul dintre cele două duce mai departe omenirea spre un viitor mai bun.

    • Dragă Sandu, doar la un singur punct ași dorii să răspund: nu sunt politician, și nu am fost nici în momentul publicării acestui articol acum mai bine de 3 ani. Politician am fost poate 1 an, undeva între August 2008, când mi-am lansat candidatura pentru alegerile parlamentare din Noiembrie, și iulie 2009, când am fost candidat UDMR pe locul neeligibil 35 pe lista pentru Europarlamentare. La 2 săptămâni după alegerile PE m-am lăsat de politică și am început să lucrezi la o firmă de avocatură. De atunci am mai schimbat joburi, dar în politică nu am revenit, și probabil nu o să revin vreodată. Să fie clar nu vreau să mă lepăd în nici un fel de trecutul meu de politician, sunt mândru de tot ce am reușit în acel an, dar să insinuezi că acest articol (și multe altele după) au fost scrise din nu știu ce calcul politic/electoral nu mi se pare corect.

      Cea ce am scris în articolul de mai sus este cea ce cred cu adevărat, cea ce am învățat purtând ani buni discuții online și offline cu sute de români și maghiari despre Transilvania (mulți care își amintesc de blogurile mele în maghiară și în română poate îți amintesc de unele dintre discuții). Și unii și alții au fost crescuți, îndoctrinați dacă vrei, în două Transilvanii diferite, care dintr-un accident geografic sunt în același loc dar parcă nu au nimic de a face unul cu altul. Acest paralelism fals și nociv promovat de cele două naționalisme am încercat să prind în acest text.

  9. Reccsman@ Fiecare om are dreptul la o opinie, oricat de nastrusnica sau rauvoitoare ar fi si cred ca e normal sa si-o exprime liber. Important e ca persoana respectiva sa fie Onesta si sa nu urmareasca alt ceva, in speta „sa bage fitile” intre romani (cand spun romani, ma gandesc la toti cetatenii tarii, indiferent de etnie) Acest politician Tihi pe care tu il citezi, numai de onestitate si buna intelegere intre romani nu poate fi banuit. Oricum pare a avea alte „criterii” de a identifica „identitatea transilvaneana”, decat cele 4(patru) stintifice, clar mentionate mai sus. Ceea ce surprinde, e ca nu ne „lumineaza”, spunandu-ne criteriile lui, iar tu te grabesti sa-i inghiti „galusca” cu identitatea transilvaneana, mentalitate, spatiu virtual si alte asemenea „perle”, imposibil de cuantificat. Dar este treaba ta ce crezi, insa ce a deranjat la tine e folosirea cuvintelor mentionate. In alta ordine de idei, aici nu e vorba de Dualismul, idealism-realism, ci de o „pierdere a contactului cu realitatea”, care pentru un politician, are consecinte grave. Altfel, pentru oamenii normali (nepoliticieni), „a crede doar ceea ce iti convine” duce la „a-ti fura singur caciula”, cu paguba de rigoare. Sper sa nu ajungi si tu la paguba.

    • Sandu Cristian:prin 1887-88? dupa o finala de campionat de baschet furata de la U Cluj contra Dinamo s-a strigat in tribune si la iesire ceva de genul „U in campionat ardelean!”. Asta de suporteri majoritar romani si in plina dictatura.

  10. Apropos de identitate comuna si mentalitate fortata.. Eu ca biciclist de exemplu, si ca propietar de caine, am descoperit ca am cu alti astfel de propietari, o mentalitate si „identitate biciclistica si filocanina”, ce ma deosebeste complect de ceilati cetateni „nepropietari”. Cred ca o sa-mi fac un Partid al Biciclistilor-Cainofili.

  11. Olorand.
    Daca tot dai exemplu din repertoriul galeriilor, cu cativa ani in urma am vazut la Alba Iulia un meci intre doua echipe ardelene si pe deasupra din acelasi oras. Probabil cate injuraturi am auzit si cu un repertoriu atat de bogat, inclusiv etnic,nu am auzit niciodata. Si am cam umblat pe stadioane. Sper ca-ti dai seama la ce echipe ma refer. Parafrazndu-te pe tine, asta da suporteri ardeleni si din acelasi oras.
    Apoi nu cred ca si galeriile din Arad si Timisoara, cand era un meci dintre UTA si Poli isi spuneau cuvinte de dragoste. Prin urmare, injuraturi isi trag si din cele mai diverse, galeriile din acelasi oras sau din zone apropiate, nu numai cele din Ardeal cu cele din Bucuresti.
    Ca suporter infocat al unei echipe, incepi de multe ori sa te ia gura pe dinainte. Si o cam stiu din propria experienta.
    De multe ori esti luat si de multime sau te aliezi parca inconstient multimii si scandarilor acesteia.. Descria Marin Preda in Cel mai iubit dintre pamanteni o faza din aceasta, cu multimea care-l aplauda pe Hitler..
    Cati tigani stelisti nu le-o fi strigat la cei din Giulesti ca acestia sunt tigani si nu mai stiu cum! Sau in galeriile Stelei mai de pe vremuri, din deplasari, cati localnici nu erau in acestea si ii injurau pe localnici!
    Daca ne luam dupa suporterii lui Atletico Madrid, cine ar trebui sa dispara de pe fata pamantului, cei din galeria lui Real sau cei din cea a Barcelonei, am impresia ca in viziunea lor ar trebui sa dispara cei ai Realului. Daca-i intrebi pe cei de la U Cluj, cine le sunt cei mai dusmani dintre suporteri, cei de la Rapid Bucuresti, deci din Vechiul Regat sau cei de la CFR Cluj, deci din Ardeal, am impresia ca ar fi cei de la CFR.
    Prin urmare atitudinile galeriilor depinde de multi factori, iar repertoriul acestora se adapteaza. Ideea este sa spui cuvinte cat mai injositoare, care ai impresia ca-i dor, despre adversarii tai.

  12. Lorand@ Lumea „elevata a microbistilor, striga orice, de la „Tiganii, tiganii”, -unii, la „Afara, afara, cu ungurii din tara” altii si putem continua la nesfarsit. Eu te sfatuiesc, (ca si Tirimineanu de altfel) sa nu tragi concluzii din scandarile acestor „chibiti”. Sufletele lor „gingase si pline de un mister adinc” nu pot fi intelese decat de adevaratii microbisti, asa ca lasa „microbistul de serviciu al blogului” ca le patrunda tainele. Oamenii seriosi nu ii iau in seama.

  13. Draga domnule Tihi, ma bucur sincer, ca ai reusit sa iesi la timp din „troaca”, viu si nevatamat si sper, destul de curat pentru a putea avea o conversatie decenta si deschisa. Iti acord tot creditul, de a nu mai fi „angajat in aceasta activitate mizera” si deci, fiind sperante de om normal cu tine acum, am sa ma adresez in continuare, direct, la persoana intai. De aceia desi e tarziu si sunt obosit, iti spun ca, din comentariul tau, deduc ca primul pas l-ai facut deja, esti Transilvanean Maghiar, ( nu mai esti Ungur, ceea ce e foarte important ) si vrei sa te intelegi cu vecinul tau Roman. Deja de la acest punct se poate construii ceva impreuna cu Romanii din toata tara. Bravo tie si poate maine, mai odihniti si limpezi la cap vom gasii ceva in comun.

    • Slavă Domnului, că în sfârșit ți-a căzut fisa, d-le Sandu! Îmi pare bine că ai înțeles, că cel care spune niște lucruri care nu sunt pe placul multor români, nu este neapărat împotriva românilor în general. Și, în intersul unui dialog mai normal, ar fi bine să nu le mai vorbești acestor oameni tineri de sus, în stil paternalist, folosind acel ”măi băiatule”. Admite și d-ta că vârsta in sine nu este un merit. Așa cum spune tata, nu fi mândru numai din cauza vârstei, gândește-te că și măgarul îmbătrânește. Nu de alta, dar și acum, uitându-te de sus la acest articol, nu ai observat tocmai mesajul lui.

  14. Covasneanu, trecand peste picatura de intelepciune a tatalui tau, poate ma lamuresti si pe mine, de ce din mesajul lui Tihi, al tau sau al altor corifei maghiari, nu vrei sa te intelegi bine si cu mine, Sandu Argesanu si sa construim impreuna o identitate comuna romaneasca. Sau poate, datorita varstei, am inteles eu gresit mesajul.

  15. Pingback: UPDATE: O Transilvanie, mai multe opinii |

  16. Aveau Romanii o vorbã: ‘Divizeazã $i stãpâne$te’.
    Ce este o limbã vorbitã? Nimic altceva decât mijloc de comunicare!
    Ce spune compozitia geneticã despre individ sau popor, este cã apartine unui grup sau popoare de o anumitã origine!
    Cum vã explicati faptul cã Românii, Ungurii $i Bulgarii din punct de vedere genetic, sunt aproape identici, cu unele mici variatii?
    Variatii genetice se gãsesc chiar $i în cadrul aceluia$i popor care vorbe$te o singurã limbã, deci neimportante.
    Bagajul genetic comun pe care îl au aceste trei popoare, aratã clar cã ele cândva, au avut o identitate comuna, si-au alcãtuit un popor!!!
    Popor mare $i de temut, de care Romanilor $i vestului le-a fost fricã!
    Singura cale prin care puteau sã-l slãbeascã $i sã-l controleze, era sã-l divizeze!
    $i-atunci, au încurajat tãtarii $i i-au chiar $i ajutat sã cotropeascã Bulgaria de azi!
    Ace$tia $i-au impus limba lor asupra poporului nostru comun din partea aceea!
    În Ungaria de azi, tot ‘Romanii’ au fost aceia care i-au invitat pe Atilla $i pe altii deasemeni, sã vinã $i sã cotropeascã partea cealaltã a teritoriului nostru comun.
    Ace$tia ca $i tãtarii (cu suportul Romei), $i-au impus limba peste poporul cotropit $i dominat de ei divizând astfel, o alta parte a tãrii!
    A$a am ajuns noi sã fim divizati în Români, Unguri $i Bulgari!
    Noi care din punct de vedere genetic, suntem frati $i care odatã… am fost un singur popor!
    M-a surprins unul din programele postului de televiziune din Cluj, unde i s-a luat interviu unui om de stiintã al VATICANULUI!
    Acesta spunea printre altele, cã din documentele istorice din marea arhivã a Vaticanului, reiese cã nu noi Românii am împrumutat limba latinã de la Romani, aratând cã de fapt Romanii au fost cei care au luat limba latinã de la noi!…
    Atunci mi-am spus în gând… câte alte secrete ale istoriei noastre detineti voi, dar pe care nu vreti sã le scoateti la luminã, pentru-cã vreti încontinuare sã ne Divizati, Stãpâniti $ Controlati!!!
    Istoriile actuale avute de cele trei popoare surori, nu sunt cu sigurantã compatibile cu cea ‘Originalã’ cunoscutã numai de Vatican $i de Vestul Sãlbatic!
    Români, Unguri, Bulgari, treziti-vã!
    Ar fi bine ca cele trei guverne din aceste trei tãri sã evolueze în gândire, si sa accepte ca bagajul nostru genetic comun (adicã sângele), este mult mai important decât o limba vorbita, care nu este altceva decât mijloc de comunicare!

Comentariile nu sunt permise.