Atenție! Rânduri rezervate maghiaromâniștilor cu handicap (lingvistic)!


Pare-se că luna decembrie este perioada în care se discută exponențial mai mult despre maghiarii din România decât în alte perioade ale anului. Săptămâna trecută, de exemplu, predarea limbii române în rândul elevilor maghiari a fost în centrul atenției. Reacția în lanț a pornit de la declarația primarului de Târgu Mureș Dorin Florea (vezi mai jos), urmată de replica secretarului general al UDMR și articolul-surpriză „Orbi şi surzi prin România. Calvarul tinerilor maghiari din Secuime”  din serialul „Adevărul despre români și unguri”, care articol reproduce de fapt anumite ipoteze și concluzii prezentate deja de Olahusul nostru, cu aproximativ un an mai devreme, pe blogul său personal de pe Adevărul.

Tocmai de aceea am lansat în grupul nostru „ultrasecret” al maghiaromâniștilor o discuție în această materie, pornind de la acea declarație rostită de infamul Dorin Florea:

Dar Unirea tre să rămână mă totuși un liceu emblematic și faptul că e singurul liceu mixt, adică singurul mixt, mixt acceptat. Este un liceu românesc și unul maghiar de excepție, nu? Este Papiu și este Bolyai. Foarte bine. Și Unirea era liceul care dădea spiritul acestui oraș, adică un liceu și român și maghiar, împreună făceau lecțiile(?). Asta era plăcerea. Dincolo și-au dat seama tâmpiții că au făcut o greșeală și acuma fug și-și inventează clase pe la Bolyai am înțeles că vor să ceară clase românești. Îi convine că el știe că dă la arhitectură și tre să știe perfect, nu? Sau să se facă avocat. Păi cum e(?) „Nem tudom, nem beszel”, nu știu ce, nu merge. Tre să înțelegi fidel toate particularitățile, avocații câștigă din asta. Degeaba(?) are de toate copilul maghiar pentru că poate să fie handicapat din chestia asta. Deci e normal să îi invent.. faci o clasă, nu? E normal. Cum la fel și un român care vrea să meargă să studieze la Budapesta istorie sau nu știu ce. Bun, perfect. Învață, poate să învețe și într-o clasă maghiară, nu?

Bogdan C.: o prostie pe care am auzit-o la niște brașoveni prin ’94. Când întrebam de ce matematica se gândește la fel în toate limbile, se enervau.

István-Attila T.: trebuie să-i spună cineva domnului primar că cel care e incapabil să învețe măcar două limbi este handicapat… cultural. Totuși, nu înțeleg logica acestei handicapații (scris-am bine?). Dacă ar fi după mine, timpul pe care-l am la dispoziție și neuronii din cap – aș învăța toate cele peste 3000 de limbi și dialecte existente pe această lume. Vorbesc hu-en-ro în fiecare zi… și mă simt bogat că pot înțelege cum gândește câte-un om din 3 culturi diferite.

Culmea e că în Rai mă voi descurca fără nicio problemă – acolo se vorbește maghiară, că-ți ia o eternitate până o înveți – dar aici pe Pământ ridicăm garduri artificiale între noi pentru că ne este frică de necunoscut… dar nici nu vrem să învățăm nimic despre culturile care ne înconjoară.

Béla K.: cât despre handicap, n-am simţit niciodată acest lucru, şi mi-ar plăcea dacă dl. Florea (şi semenii dânsului) mi-ar lăsa dreptul de a decide acest lucru pt. mine şi pt. copii mei – dânsul în momentul de faţă şi prin funcţia pe care o deţine are obligaţia să ofere concitadinilor posibilitatea folosirii limbii materne în institutul condus de dânsul, posibilitate garantată prin lege, şi tratată cu indiferenţă (şi) de către el…

În al doilea val, am primit comentarii mai mult sau mai puțin haioase despre gafele și obstacolele întâlnite de maghiaromâniștii cu limba română, la școală, la muncă sau în familie:

Bogdan C.: Mha, eu nu o să uit de vecinii de cameră și prietenii noștri Andras și Sziszi (Szilagyi). Andras avea o gagică româncă mișto rău, știa românește foarte bine. Amândoi din Miercurea Ciuc. Intra amândoi; nu intră, dau buzna, și zic: am făcut pariu, care e femininul de la spion; Andras zice: eu zic spioană; Sziszi: eu zic spioneză. Ne-am revenit din râs după 2 ore și o ladă de bere.

Apoi, același Sziszi la alimentara din campus; era coadă mare, aveau un suc, ceva nebunie, nu alta. Sziszi tare: dați-mi și mie doi suci. Toată coada începe să râdă. Nu ironic, ci sincer și spontan. Sziszi, un secui mândru, un roacker roșcat și haios, își drege glasul și zice și mai tare: pardon, doua suce. A râs până și tanti de la chioșc :))

Sorin D.: O prietenă de-a mea (din Miercurea Ciuc) înșira, odată, ingredientele pe care le pune la nu mai știu ce fel de friptură; la un moment dat zice: „… iar la sfârșit mai pun și o cățea de usturoi…”

Kiwi: eu am făcut școala doar în germană de la grădiniță până la bac (și bacul l-am dat pe nemțește). Apoi, când am ajuns la facultatea de matematică habar nu aveam terminologie de limbă română decât ce mai prinsesem din mers, și a fost un pic cu skepsis să mă adaptez. Uneori și acum mai gândesc matematica în germană, sau într-o varză terminologică româno-germană. Cea mai tare fază a fost când în anul 1 de facultate, la un curs de geometrie, am numit cercul circumscris „cerc circumcis” și unghiurile unghii. Evident că toți au fost pe jos de râs, inclusiv profu!

OLorandEu am terminat 12 clase în limba maghiară, și întotdeauna ne învățau și terminologia română. Profa de mate a avut și o mică poveste, când a fost întrebată de un elev: „cum se numește oszlop (coloana) la matrice, că stâlp nu sună bine?” (oszlop în maghiară înseamnă ambele).

Stanca Lung: mi-aduc aminte de-o colegă, făcuse de la grădiniță până inclusiv într-a 8-a în germană, la Vișeu-de-Sus, după care cl. a 9-a la Sibiu, dar nu s-a adaptat, era prea departe de casă. A venit la noi la Baia Mare, tot internat dar măcar putea merge în fiecare weekend la Vișeu. A scos-o diriga la chimie la tablă să răspundă la oral în a 2-a oră din primul trimestru. Se blocase, biata fată, diriga a început să strige că să-i iasă fumurile de Brukenthal din cap când n-am mai rezistat și-am intervenit spunându-i deșteptei „da puneți-o să zică nemțește, că poate așa știe”. Mai de voie, de nevoie, mârâind printre dinți, a lăsat-o. Și unde nu s-a pornit drăguța de Christina pe turuit și pe umplut ambele table cu formule! M-am bucurat să aflu că acum e profă de germană la cel mai cel liceu (pardon, colegiu) din Baia Mare.

Reccsman: Boboc la drept (facultate exclusiv în română, după 18 ani de școală maghiară), m-am trezit foarte târziu la o tabără și mi-am adus aminte că urma să mâncăm la grătar în acea zi. Întrebam disperat de la toată lumea: „Unde sunt miciurile?” Mureau de râs, mai alescă „miciurile” erau de mult mâncate. Altă dată, am dat un test de lexic și gramatică și i-am bătut pe toți colegii români din grupă – era o satisfacție de neuitat!

„Ungurilor mei”, ia spuneți-mi, ne-am putut realiza/descurca în țara asta în ciuda educației în limba maghiară până la absolvire/bacalaureat? Eu aș zice că da.

Béla K.: păi ce să vă povestesc, ciar dacă locuiam într-o localitate majoritară română, nu prea aveam legături în afară de bătăile zilnice din şcoală (mixtă), mai târziu ne-am rezumat la Rockotecă doar la „asta-i muzică faină, dă-mi caseta să mi-o trag şi eu :P”, cu fetele barierele lingvistice dispăreau relativ rapid, studiile le-am făcut în limba maghiară, însă în instituţii mixte, după facultate am lucrat doi ani de zile unde foloseam simultan trei limbi eng-hu-ro + puţină arabă, era destul de greu la început, dar cu timpul şi ceva efort în „plus” a trecut şi asta, apoi la muncă de birou în Cluj era ok, nu-mi aduc aminte de probleme de acest gen, iar aici în Miercurea Ciuc folosesc lb. română destul de rar, şi din când în când simt că pierd din vocabular – pare ceva normal, dacă omul nu foloseşte destul de des limba respectivă…

István-Attila T.: No, să mă bag și eu în seamă. După 12 ani de linie maghiară, din care 4 la real… ajung în băncile politehnicii din Cluj. Prima oră de matematică – limbaj universal – înțelegeam tot ce scria pe tablă, mai nimic din ce spunea… noroc că-s intuitiv. Dar după vreo 6 luni de Politechnică, vezi tu cum adunam în cap pe românește, fără nicio problemă. În anul doi l-am întrebat pe colegul de bancă ce e aia semisumă? Și prin anul trei am întrebat odată la un seminar… „decât cât?”

Ilona-Ibolya A.: Parcă. La facultate, pe lângă români am fost doi unguri şi doi germani, şi la terminarea celor patru ani, în anul 5 de specializare, pe cele şapte locuri bugetare am intrat toţi patru. Handicapul nostru de a nu cunoaşte la perfecţiune limba româna ne-a obligat să tragem şi mai tare.

Dar la acorduri şi acuma sunt tare. Doi scauni sau două scaune parcă e acelaşi lucru, numai după ce pronunţ, aud că ceva nu este în regulă. Dar la facultate explicam la colegele românce semnificaţia unor cuvinte, de pildă, cuvântul carenţă. Şi mă minunam că ele nu ştiau. Sau nu ştiam cum se spune la scădere sau la adunare, că la matematici superioare nu le mai foloseam.

Botond O.: Păi în cazul meu e interesant situația, am „studiat” 2 ani la facultatea de filosofie (linia maghiară) și după ce am schimbat universitatea, adică am ajuns la Univ. de Arte Plastice. Era nașpa că nu știam cum se spune la ascuțitor. Chiar și azi nu vin cuvintele banale, dar asta e vina mea că trăiam destul de izolat. Chiar și astăzi prefer să fiu între maghiari, din cauza asta e greu pentru mine să recuperez din cele mai banale greșeli. Cred că gramatical no să fie niciodată corect felul în care vorbesc în situați spontane…

Stanca Lung: Mi-aduc aminte de o întâmplare, era prin 1982 cred. Prietena cea mai bună a mamei mele e din Csomafalva, măritata la Baia Mare și are un singur fiu. Din dorința de a-i netezi viitorul, l-a dat încă de la grădiniță la secția română. Când s-a dus în armată (și a făcut armata lungă și grea, îl respinseseră din dosar la drept la Cluj, secretara i-a spus că-i pare rău, dar ungur fiind n-are rost să-și dea examenele, că pica oricum), a început bineînțeles corespondența cu mama lui. Ea îi scria în maghiară, el răspundea românește. Într-o bună zi i-a scris. „Édes anya, tu știi cât te iubesc, dar te rog spune-i lui tata să-mi scrie el românește, că nu înțeleg ce-mi scrii”. Întâmplarea face că mama era acolo, prietena ei a inceput să plângă, jignită, rănită, vă imaginați scena! Moment în care mama (româncă 100%) i-a spus că ar trebui să-i fie rusine, că se vor rasuci toti străbunii ei în groapă acasă la Ciumani că nu și-a învățat fiul să scrie și să citească în limba maternă! Degeaba au vorbit în casă ungurește, scrisul și cititul sunt altă mâncare de pește! Ei, vezi tu, Boti, și asta face parte din realitate și nu poți să nu te revolți la gândul că, de dragul viitorului „de aur” oamenii au fost constrânși să-și pună pe planul doi limba maternă! (Recunosc că am pleznit pe la încheieturi când băiatul ăsta a luat singurul 10 la retorică din anul lui, a făcut după revoluție dreptul la București, nu știu câți maghiari erau atunci înscriși acolo, dar și-a luat oarecum revanșa pentru umilința de la Cluj)

În fine, am discutat despre cum ar putea funcționa mai bine acest sistem deficitar al predării limbii române printre elevii minoritari:

Kiwi: chit că nu-s maghiar (sau sunt doar pe-un sfert), mă bag și eu în discuție:

Hiba cea mai mare e că la orele de limba română este programa identică. Eu țin minte că noi în 1-4 aveam manuale de română care practic ne învățau românește de la zero, inclusiv gramatica era pentru persoane care atunci au început să învețe românește. Din câte am înțeles, s-au scos ulterior și accentul este pe idioțeniile de analize literare (idioate și pentru aproape toți vorbitorii nativi de română, deci chiar mi-i milă de voi), nu pe comunicare. Cât despre analize: eu am fost la liceu de mate-info. Am avut câte 3 ore de română și germană maternă în săptămână, 5 de mate, 5 de info, 3 de fizică, dar la bac am avut 100% același subiect la română și germană cu filologii, care aveau 5 ore de română și germană pe săptămână.

Béla K.: Eh, eu cred că totul ar trebui restructurat drastic: banii din educaţie ar trebui împărţiţi între BOR şi organele de apărare (îs destule), oricum sunt bani aruncaţi, bagi bani în educaţie şi sănătate timp de 18-25 de ani după care rezultatul este alungat din ţară, să producă pt. alţii…

Ilona-Ibolya Andre: Și vedeți, ce ușoară ar fi eliminarea tuturor acestor povești, dacă în manualele făcute minorităților s-ar trece fiecare titlu, denumire, regulă importantă și românește. Gen biligv. Când se cere autonomie, se dorește și organizarea învățământului în așa fel încât să fie competitiv: în limba maternă, că să fie accesibil tuturor, dar și cu elemente importante de cunoștințe în română.

Și acum, e rândul vostru, dragi cititori: ce povești/idei/păreri aveți pentru noi?

Anunțuri

16 gânduri despre “Atenție! Rânduri rezervate maghiaromâniștilor cu handicap (lingvistic)!

  1. eu pe copilul meu il invat romaneste dar de dragul ca sa nu fie fregat in viata de romani cum se spune traiesc intre doua comunitati si e normal ca sa le cunosc pe amandoua

  2. In copilaria mea[anii60]la noi in Lugoj aproape toti stiau romana,maghiara germana.Dupa 12 ani de scoala in limba maghiara ,examenele pt politehnica le-am dat in romana fara nici o problema.Noi maghiarii din Banat avem un avantaj fata de cei din secuime,faptul ca peste tot se vorbeste romaneste,si vrei nu vrei auzi cum se pronunta,cum se intoneaza cuvintele,chit ca acasa se vorbeste numai ungureste.Pe mine ma deranjeaza cind suntem criticati ca nu vorbim corect ,de cei care nu-si cunosc propria limba MATERNA{oameni politici,reporteri,prezentatori,moderatori]O intimplare haioasa din familie ;sotul matusii nu stia bine romaneste si a fost trimis la farmacie sa cumpere ceai de musetel.Ajuns la farmacie cere ceai de camila[kamilla=musetel],si nu itelege de ce rid toti de el.Noroc in farmacista care stia ungureste si asa a venit acasa cu ceai de musetel,si nu cu ceai de camila.

  3. poate nu-ntzeleg eu poanta,dar… citatul e direct de la Florea? adica, pe acest nivel vorbeste/scrie dansul?

  4. Scuzati-ma, dar am si eu o nelamurire in afara subiectului. Critici la adresa UDMR-ului pentru votarea acestei superimunitati au existat?! Ati vazut cumva vreun ungur nervos de porcaria asta, sa se plimbe cu vreo pancarda prin fata vreunui sediu UDMR?! M-am tot uitat si pe Duna Tv, sa apara cineva cu o critica, dar nimic.
    Si uite ce mai vad in Revista 22, online, de astazi (16. 12 2013):
    „Deputatii UDMR Mate Andras si Marton Arpad au initiat un proiect de lege care prevede faptul ca un proces este suspendat pe durata judecarii de Curtea Constitutionala a exceptiilor de neconstitutionaliatate ridicate in acel proces, scrie HotNews.ro Prin aceasta prevedere, eliminata in 2010, se pot amina cu ani intregi dosarele de coruptie, dupa cum au demonstrat-o Adrian Nastase, George Copos sau Miron Mitrea. Proiectul de lege promovat de cei doi deputati UDMR este semnat si de deputati de la PSD, PP-DD si Minoritati. Proiectul a fost respins luni de catre Comisia Juridica din Camera Deputatilor si urmeaza sa intre in plen. In acest caz, Senatul este Camera Decizionala.
    Printre semnatarii proiectului de lege se numara deputatii PSD Ioan Adam, Marian Neacsu si Sorin Stragea, deputatii PP-DD: Luminita Adam, Maria, Dragomir, Niculina Mocioi, si deputatul Mircea Grosaru din grupul Minoritatilor.
    Guvernul a transmis Parlamentului un punct de vedere potrivit caruia nu sustine aceasta initiativa legislativa.
    Initiatorii proiectului au probleme cu legea:
    (…) Deputatul UDMR Mate Andras Levente a fost trimis in septembrie 2013 in judecata pentru conflict de interese, el fiind acuzat de procurorii Parchetului General ca si-a angajat ilegal sotia in biroul parlamentar, potrivit Agerpres.

  5. Sunt un handicapat din Moldova –nu inteleg de ce nu se deplaseaza lumea SA VADA CU OCHII PROPRII Teroarea psihica in care traieste un om care nu are unde sa invete limba materna.Nu avem nici gradinite nici clase primare,si nici licee in limba materna–-Suntem una dintre cele mai expuse comunitati la asimilare din europa.PRIMORDIAL pentru orice copil ar fii sa invete sa gandeasca in limba materna–dupa care poate invata orice.STRUTOCAMILA domnului primar din TARGU MURES serveste terorizarea propriilor cetateni.

  6. In legatura cu intrebarea lui Reccsman, daca ne putem descurca aici in Romania in ciuda faptului ca am facut scoala intr-o alta limba decat cea oficiala: sigur ca da! Eu am terminat 12 clase si am dat bacalaureatul in lb. maghiara, dupa care am invatat pt. admitere la facultate in limba romana si am intrat( si nu am dat examen din matematica, ci printre altele din genetica). Chiar asa „handicapat” fiind, pot sa spun ca am terminat facultatea in limba romana fara probleme, sau fara probleme mai mari decat colegii romani. Chiar mi-a spus la un moment dat un coleg roman, ca sunt in avantaj fata de ei, din cauza faptului ca stiu doua limbi, atunci cand il „certam” pe un altul, din cauza faptului ca nu reusea sa se obisnuiasca cu pronuntarea corecta a denumirilor in latina, la botanica. Bineinteles, l-am ironizat atunci, intrebandu-l daca nu cumva vrea sa spuna, ca mie imi e mai usor sa pronunt corect, fata de ei, cuvintele in latina, numai din cauza faptului ca-s ungur 🙂 Am uitat sa spun ca cea mai mare nota obtinuta de mine la bac, a fost cea din limba si literatura romana, iar cea mai mare nota( nota 10) la limba si literatura romana la bac in acel liceu, in anul respectiv,a fost obtinuta de o colega de a mea de clasa, desi la sectia romana erau trei clase, iar la cea maghiara una. Se intampla asta in 1986, intr-un orasel din jud. Cluj.
    Insa trebuie sa recunosc ca, usurinta cu care ne-am insusit atunci limba romana, se datora faptului ca am crescut printre romani in acel orasel. In schimb colegii de clasa care veneau din sate invecinate, locuite numai de unguri, aveau probleme cu limba romana.
    In legatura cu invatarea limbii romane de catre cei care au alta lb. materna, cred ca trebuie sa acceptam doua aspecte. Primul este ca orice persoana care si-a dobandit cetatenia romana prin nastere pe teritoriul Romaniei, are dreptul sa NU cunoasca limba romana. Pur si simplu are acest drept. Si spun asta numai apropo de atitudinea „binevoitoare” a celor ca d-l primar Dorin Florea, si in legatura cu indignarea unui fost coleg de armata, care primind o permisie, a iesit in oras(Tg.-Mures), si dupa ce s-a intors, ne-a povestit indignat, ca a intrebat pe strada un copil de vreo 10-12 ani cat e ceasul, si si-a dat seama ca acesta nu intelege intrebarea pusa in romaneste. Si dati-mi voie sa nu cred, ca in spatele acestor indignari s-ar afla grija fata de soarta acestor persoane,sau grija fata de viitorul acelor copii care nu cunosc, sau nu cunosc destul de bine limba romana. Spunea cineva intr-un comentariu si pe acest blog, prin august-septembrie, ca stie o familie din orasul Covasna, in care cei doi copii nu stiu deloc romaneste, fiindca sunt indemnati sa nu invete. Eu traiesc aici de 17 ani, si cunosc pe multi, din multe localitati, dar asa ceva nu am auzit pana acum. Bineinteles, nu spun ca nu ar putea exista astfel de cazuri dar sunt sigur ca sunt foarte putine. Deci, daca cineva nu stie romaneste, asta e din cauza faptului ca traieste in anumite conditii in care nu este nevoit sa invete. Pe de alta parte, si acesta ar fi al doilea aspect, trebuie sa accepte toti, si mai ales acesti indignati, ca pt. cei care au alta limba materna, limba romana este o limba straina. Si ca urmare predarea limbii romane in scoli, in cazul acestor copii cu alta limba materna, trebuie sa se faca exact dupa aceeasi metodologie dupa care se preda de ex. engleza copiilor romani. De fapt acest lucru a si fost recunoscut de catre Basescu, acum vreo 2-3 ani, dar rezultatul se lasa asteptat.
    Si inca ceva, tot legat de invatamantul in lb. materna, mai ales ca pe marginea articolului anterior s-a comentat: situatia de la UMF Tg-Mures. Si aici sunt niste persoane care sunt „ingrijorate” pt. viitorul celor care invata in limba lor materna. Teoretic, UMF este o universitate multiculturala, unde studentii de etnie maghiara pot studia in ungureste, in realitate instruirea practica( care, dupa cate am inteles, constituie o pondere de 70% din totalul instruirii) se face numai in limba romana. Si asta numai din cauza faptului ca unii sunt ingrijorati ca viitorii medici nu vor cunoaste terminologia romana. Rezulta de aici o situatie aberanta: in cazul in care intr-un spital un pacient ungur este consultat de un student tot ungur, ei nu au voie sa discute intre ei in ungureste! Tot de aici rezulta altceva, si mai interesant. Dupa cate stiu, profesori ajung sa devina acele persoane care au fost mai intai asistenti la instruirea practica a studentilor. Acesti asistenti urmeaza apoi sa parcurga scara ierarhica, sa devina sefi de lucrari, conferentiari, apoi profesori, bineinteles dupa anumite examene. Insa in cazul in care instruirea practica nu se poate face in lb. maghiara, deci nu exista asistenti care sa faca acest lucru in ungureste, cine va ajunge sa devina profesor, care sa predea la cursuri in ungureste? Astfel, incet-incet se va ajunge la o situatie similara ca si in cazul folosirii limbii materne in administratie, la M.-Ciuc( ca ar fi discriminatorie cerinta ca arhitectul-sef sa cunoasca lb. maghiara): avem dreptul, dar nu avem cu cine.

      • S-a mai discutat aici pe aceasta tema toamna trecuta. Spunea atunci Ovidiu ca numai la anumite posturi dintr-o primarie se poate cere ca functionarul sa cunoasca limba unei minoritati nationale. Apoi, acum cateva saptamani aflu ca s-a mai discutat aceeasi tema aici si in februarie a.c., si este si un link cu un articol din „erdely.ma”, in care presedintele Asztalos spune ca pt. a fi valabila cerinta cunoasrterii unei alte limbi decat cea romana, in fisa postului trebuie sa fie specificat ca respectivul are printre sarcinile de serviciu si comunicarea cu localnicii. Si Lorand da un link cu o astfel de fisa a postului (in care intr-adevar e si sarcina de a discuta cu localnicii) dupa care Ovidiu scrie ca legea nu e suficient de clara. In articolul respectiv Asztalos aminteste ca au mai avut astfel de caz ca au adus o hotarare, ca cerinta cunoasterii unei alte limbi nu e discriminatirie, dar reclamantul i-a dat in judecata si ca urmare au platit despagubiri. Asa ca eu nu mai inteleg ce se petrece, dar pe de o parte ne batem in piept ca avem niste legi foarte favorabile minoritatilor,si din cauza asta Romania e un model pt. restul Europei, pe de alta parte aceste legi sunt facute astfel incat sa se poata gasi cate o portita, prin care se pot „fenta”. Asa ca am un banuiala, ca in cazul concret al lui Raduly s-au gandit ca, decat sa mai plateasca despagubiri, mai bine aduc o astfel de hotarare.Si ca urmare degeaba exista legea cu care ne mandrim, fiindca secuiul din M.-Ciuc, atunci cand are ceva de discutat la primarie, nu-si poate folosi limba materna fiinca nu are cu cine.

  7. „In legatura cu invatarea limbii romane de catre cei care au alta lb. materna, cred ca trebuie sa acceptam doua aspecte. Primul este ca orice persoana care si-a dobandit cetatenia romana prin nastere pe teritoriul Romaniei, are dreptul sa NU cunoasca limba romana”

    Au obligatia sa cunoasca limba romana.Dreptul care il au e sa li se asigure conditii sa o invete.
    Ce spui tu, si ai dreptate aici, e ca unii au si scuze rationale, scuze ce trebuie intelese si acceptate intr-o prima instanta.Anume, cei care si-au dobandit cetatenia de curand nu au avut cand sa o fi invatat, iar cei care s-au nascut in Romania dar au crescut in comunitati izolate (cum e cazul cu secuii) e de inteles ca au dificultati asemanatoare cu cei care au imigrat de curand.
    Desi asta depinde de la caz la caz, de la regiune la regiune, nu e aceasi situatie in toate locurile.

    Dar nu poate exista asa ceva : sa fi cetatean al unui stat si sa crezi ca nu ai obligatia sa stii limba oficiala a statului respectiv, fie ca vorbim de Romania, de UK sau Germania.

    • Ovidiu, Covăsneanul are dreptate, technically speaking: nu există nicio obligație legală pentru cei care au obținut cetățenia prin naștere. Asta nu înseamnă că nu există o presiune socială și o duzină de motive raționale în acest sens.

      • „Ovidiu, Covăsneanul are dreptate, technically speaking: nu există nicio obligație legală pentru cei care au obținut cetățenia prin naștere”

        Covasneanu nu vorbeste despre obligatii legale.Legal nici macar cei care au obtinut cetatenia prin imigratie nu vre-o astfel de obligatie specificata legal-expres undeva.Asa ca nu stiu despre ce „dreptate” a lui Covasneanu vorbesti tu.

  8. Am vorbit despre dreptul de a nu cunoaste limba oficiala pt. a-mi sublinia nedumerirea in legatura cu indignarea multora atunci cand se intalnesc cu cineva care nu vorbeste, sau nu vorbeste corect limba romana. Acestia din urma nu comit nici o ilegalitate, nu incalca nici o lege prin faptul ca nu stiu romaneste, si daca respecta legea, isi platesc impozitele,ca cetateni nu sunt cu nimic mai prejos decat multi altii, chiar persoane cunoscute, care incalca cu buna stiinta legile acestei tari. Si deci, de ce o parte a societatii are totusi o perceptie mai negativa fata de ei? Din cauza unor pareri exprimate in public, cum ca ungurii care nu stiu romaneste nici nu vor sa invete( uitati-va la comentariul lui Claudiu Ionut, printre comentariile facute pe marginea articolului din Adevarul, cu tiltlul „Fainosagul de a fi ungur….”), contestand astfel statutul de limba oficiala a limbii romane. Si daca au auzit de pretentia de oficializare a limbii maghiare ca limba regionala, este de inteles atitudinea negativa fata de aceste lucruri. Numai ca ei fac aceeasi greseala ca si in cazul arborarii steagului secuiesc: nimeni nu vrea oficializarea limbii maghiare ca lb. regionala in loc de lb. romana ci alaturi de aceasta, tot asa cum nimeni nu a arborat steagul secuiesc in locul steagului Romaniei, ci alaturi de acesta. Dar acest lucru nu a precizat nici Silviu Manastire in acel articol, pt. care a dat link Ovidiu data trecuta.

Comentariile nu sunt permise.