Ce am invatat de la prietenii mei maghiari


Pana va ofer invatamintele cititorilor nostri de la vecinii lor maghiari/romani, sa va spun eu ce am invatat de la prietenii mei maghiari. Căci, bucureştean fiind, nu am avut niciodată vecini maghiari.

Pe lângă ce am scris pe facebook, am adăugat alte lucruri pe care le-am învăţat de la ei, în peste cinci ani de când m-am aplecat serios asupra vieţii maghiarimii din România şi am interacţionat cu ea.
Cana MaghiaRomania. Foto: Aaron
Aşadar, am învăţat:

-ca mâncarea ungurească nu e aşa de iute pe cât credeam. Şi că nu e un păcat să beau pălincă – e un păcat să NU o beau

-sa imi apreciez mai tare orasul natal. Chiar daca e unul dintre cele mai neiubite din tara: Bucuresti

-ospitalitatea. de fapt, o invăţasem de la părinţii mei, dar o vizitele la prietenii mei maghiari din Ardeal mi-au arătat cât de mult ţin ardelenii la buna primire a oaspeţilor. Iar prietenii mei români ardeleni mi-au confirmat acest lucru

-sa descopar si sa ma bucur de ce am eu mai bun in cultura si istoria mea, ca roman. Nu maghiarii m-au invatat, dar ei m-au incurajat, prin exemplul lor, sa continui pe drumul asta.

-sa vorbesc mai putin, mai ales cand lucrez cu unul dintre ei, un coleg foarte operativ

-ca daca nu e usor sa fii roman in Romania, e si mai greu sa fii maghiar aici – si ma refer la autodefinire, la raportarea la „ai tai” si ceilalti, nu la conditiile economice care-s la fel de grele si pentru romani si pentru maghiari.

-si ca, totodata, poţi fi mai bogat spiritual ca minoritar decât ca majoritar, devreme ce cunoşti DOUĂ culturi dintr-o ţară. Cu condiţia să ai deschidere de spirit

-sa fiu mai atent la gustul painii (de la un secui care regreta lipsa produselor Dioszegi la Bucuresti)

-ca e greu să găseşti nişte trăsături definitorii unui popor. cel mult, trăsături care sunt mai răspândite la un popor şi mai puţin răspândit la altul. Drept urmare, am mai învăţat

-ca maghiarii din România sunt o etnie la fel de variata, in ceea ce priveste caracterele, temperamentul etc, cum este a noastra

Dar tu, ce ai învăţat de la prietenii tăi de altă etnie?

Anunțuri

11 gânduri despre “Ce am invatat de la prietenii mei maghiari

  1. -Am invatat o limba frumoasa si deosebita in Europa si in lume
    -O prietena m-a invatat sa fac cozonac foarte bun
    -Am invatat despre istoria si cultura lor si am inteles de ce sunt mandri de ele(si eu sunt mandra de ei,ca cetatean european)
    -Am derulat programe interculturale,cu finantare externa,in beneficiul comunitatii multiculturale
    -Am ,datorita acestei oprtunitati de a trai printre maghiari ,o familie interculturala,
    -Am doi copii care vorbesc 3 limbi ca limbi materne !(straluciti elevi!)
    -Am citit si am invatat multe lucruri noi,am dobandit expertiza in acest domeniu
    -Am beneficiat astfel de burse la Strasbourg,Montreal,Debrecen,in domeniul Drepturilor omului
    -Am fost consilier local in Odorheiu Secuiesc,aleasa de o populatie peste 90% maghiara…
    -Odata cand am ajuns la granita ,am observat ca nu am pasaportul.Nu a trebuit sa ma intorc,deoarece o cunostinta a sunat un cetatean maghiar care era la M.Ciuc si l-a rugat sa treaca prin Odorhei sa-mi aduca pasaportul.El trebuia sa vina acasa,in Ungaria.Am asteptat vreo 11 ore in vama,el a venit,m-a luat si m-a dus in oraselul in care doream sa merg,tot in Ungaria.Nu stiu nici cum il cheama…Cam asa functioneaza relatiile noastre..
    -Am o cariera didactica de succes datorita faptului ca mi-am insusit si eu educatia inter..
    Si pentru asta pot sa spun din inima: Isten ,aldd meg a magyart!

    • Eu am invatat in primul rind limba romana.
      Apoi am vazut ca romanii sint mai deschisi, initiaza o discutie mai rapid, pe cind noi sintem mai rezervati.
      Si incerc sa-mi educ copiii sa fie mai deschisi, chiar mai galagiosi 🙂

      • Lorand @ „Si incerc sa-mi educ copiii sa fie mai deschisi, chiar mai galagios” – sper ca glumesti! Banuiesc ca spui ca incerci sa ii ajuti sa nu se lase inhibati – motiv care deseori face copii sa para mai retinuti decat sunt de fapt. Dar dincolo de asta vor exista mereu copii mai extrovertiti si altii mai introvertiti, asta nu se poate schimba prin educatie.

  2. De la niste prieteni nemti am invatat:
    -cel mai important e sa fii onest si punctual
    -daca promiti ceva sa te tii de cuvant pt ca altfel nu te vor lua in serios

  3. In primulmrand am invatat ca trebuie sa las prejudecatile si stereotipiile de gandire acasa (cand vecinii mei din Botosani au vazut ca ma mut, m-au intrebat unde. cand am raspuns Odorheiu-Secuiesc si-au facut cruce si mi-au zis cu mare jale: „nu te du, maica, acolo ca te omoara secuii!” Am trait intre ei 10 ani si am devenit „mai vie” decat inainte fiindca am trait o alta realitate).
    Am invatat ca tu esti ca o oglinda a celui din fata ta: gesturile, felul de a vorbi, de a privi omul in ochi, de a te bucura de bucuria lui si de a plange cu el la necaz iti aduc exact aceleasi sentimente si manifestari.
    Am invatat ca limba bucuriei si ce a tristetii e una singura si nu e nevoie de cuvinte pentru asta.
    Am invatat ca doua culturi se pot influenta pozitiv reciproc si pot convietui fara competitie si fara ura, ca nasterea, nunta, inmormantarea, sarbatorile sunt traite la acelasi nivel de intensitate, ca lacrimile nu poarta nici tricolor rosu/galben/albastru, nici rosu/alb/verde….
    Am invatat – poate cel mai important – ca indiferent de limba materna copiii se nasc puri si deschisi convietuirii, doresc sa invete si curiozitatea si spiritul lor nu au limite… Interculturalitatea imbogateste orice individ, nu este o sursa de divergente si de rivalitati. Copiii sunt cei care ofera lectik de prietenie, de toleranta, de iubire… Si ar trebui ca unul dintre scopurile principale ale educatiei sa fie conservarea acestor calitati pana tarziu pentru ca ura sa nu-si poata niciodata face loc in inimile lor.

  4. Pingback: Ce am învăţat de la unguri. Şi ungurii de la noi | MaghiaRomania

  5. Sunt nascuta la vecinatatea Munteniei cu Moldova, din tata oltean si mama munteanca. Toata viata am fost numita moldoveanca de rudele din Oltenia si olteanca de rudele din Muntenia, dar nu m-am suparat. Am inceput studiile universitare la Galati si pe urma la Targu Mures. Multiculturalismul, regional sau etnic, m-a ajutat foarte mult sa-mi dau seama ca noi, romanii, suntem bolnavi de stereotipii.Va pot spune ca am legat multe prietenii cu colegele de etnie maghiara, ne-am inteles excelent, eram singura romanca dintr-o camera cu 3 unguroaice si nu ma deranja deloc daca vorbeau in limba maghiara intre ele. Ce am invatat de la ele: toleranta, amicitia, bunul simt si eleganta in vorbire. Am invatat ca am putea realiza multe impreuna daca putem elimina niste stereotipii de prost gust. Cred ca noua romanilor ( cand zic romani ma refer la toti cetatenii romani fie ei si de diverse etnii) ne-ar merge mai bine daca am fi uniti, nu ne-am mai lasa condusi de idei preconcepute, invechite sau de-a dreptul idioate, daca nu am mai fi influentati de politica interna sau externa. La urma urmei, asa cum am trecut prin comunism impreuna, putem continua si in prezent, uniti la bine si la rau.

  6. Parerea mea ca nu oamenii de toate zile siau pus ura in unu altu ci politicienii…..Am avut vecini romani si neam inteles foarte bine,neam iubit unu pe altul…Poti sa fii roman ,sau maghiar trebuie sa fii om de treaba.Sus in Rai cu Dumnezeu nu o sa fie diferite natii,o sa vorbim limba Mielului ,a iubirii….Si trebuie sa facem practica aici jos pe pamint…..

  7. Pingback: Mit tanultunk a magyaroktól. És ők tőlünk – Adevărul | EuroCom - Romániai Sajtófigyelő

  8. Mai bine traiesc in Ardeal alaturi de prieteni Maghiari decat sa ma mut in Bucuresti!
    Ura asta nu exista in Ardeal !

Comentariile nu sunt permise.