Un basm ”maghiaromânesc”


Puține basme se pot lăuda de o trecere și de o recunoaștere pe două meleaguri diferite[1] (azi România și Ungaria) precum ”Ca sarea-n bucate”, cunoscută de maghiari drept ”A só”.

Nu ne-am propus să căutăm neapărat originea basmului, ori modul de radiere a acestuia spre diferitele arii culturale. Dorim să remarcăm un fenomen frumos care se încadrează numa’ bine în spiritul ludic și pacifist al MaghiaRomânia.

Pentru acest demers am pornit de la două ”coincidențe”. Atât varianta românească a basmului, cât și cea maghiară au beneficiat de o variantă scrisă și de una video. Cunoscând acestea, am purces spre compararea pe orizontală și diagonală între cele două, până am ajuns la o concluzie simplă… dar mai întâi, rezumatul acestora:

1.     A só

vezi video

A só spune povestea un crai, cu un picior în groapă, care avea trei fiice si trei regate. Cele trei regate erau diferite, astfel că regele trebuia sa decidă cărei fiice sa-i dea cel mai frumos dintre acestea. Întrebându-le pe rând cat de mult îl iubesc, ele au răspuns astfel:

prima fiică: te iubesc precum iubește porumbelul grâul proaspăt;

a doua: te iubesc precum vântul răcoros în canicula;

a treia: te iubesc precum iubesc oamenii sarea.

Craiul s-a înfuriat pe mezină și a alungat-o. Mezina s-a rătăcit într-o pădure din care nu putea ieși (motivul labirintului) așa că s-a așezat într-o scorbură unde și-a dus zilele timp de un an de zile . După acest timp, în pădure a apărut prințul din regatul vecin și a văzut-o printre tufișurile de zmeură. Acesta o cheamă de trei ori, ultima oară amenințând-o că o va împușca dacă nu iese. În pofida zdrențelor, fata i-a fost pe plac prințului. Acesta a luat-o acasă, a îmbrăcat-o cum se cuvine și s-au cununat imediat. Aflând de la ea de ce a fost alungată de acasă, micul crai intervine pentru a schimba lucrurile. L-a invitat pe tatăl ei la palat și a poruncit ca toate mâncărurile pregătite pentru acesta din urmă să nu fie sărate. Evident, regelui nu i-au plăcut mâncărurile și i-a cerut socoteală micului crai. Acesta a răspuns că de obicei se gătește cu sare, dar că ar fi auzit că bătrânului nu-i place sarea. Nedumerit, bătrânul crai află că fiica sa a fost cea care i-a dat informațiile tânărului. Aceasta își face apariția, se împacă și primește cel mai întins regat.

2.     Ca sarea-n bucate

vezi film

Basmul românesc, cules de Petre Ispirescu are o structură ușor diferită. Mezina se numește Ileana, un nume arhiutilizat în basmele românești. La partea cu declarațiile de dragoste, găsim din nou câteva diferențe. Prima fiică spune că-și iubește tatăl precum mierea, a doua precum zahărul, iar Ileana, mezina, că-l iubește precum sarea-n bucate. Efectul rămâne același, dar fata, rătăcind, ajunge la un palat unde, după ce se roagă de chelăreasă, obține postul de îngrijitoare. După un timp, recomandată împărătesei de chelăreasă, Ileana ajunge mâna ei dreaptă. Are loc o revoltă la palat în care feciorul este rănit. Ileana are grijă de el, iar acesta, după ce se trezește, se îndrăgostește pe loc de ea. Chiar dacă mama n-a fost inițial de acord cu căsătoria, împăratul a reușit s-o convingă. La festinul pregătit pentru nuntă, Ileana a pregătit un meniu special pentru tată: sarmale cu miere, friptură cu zahăr și murături cu dulceață. Rezultatul și finalul sunt identice cu varianta maghiară, mai puțin partea cu primitul celui mai întins regat.

Singura deosebire între varianta scrisă și cea video e următoarea: În varianta scrisă când începură a face poftirile la nuntă, ”logodnica fiului de împărat se rugă cu cerul, cu pământul ca la nuntă să poftească şi pe împăratul cutare, pe tatăl ei adică; se feri însă d-a spune cuiva că este fata acelui împărat”[2]

Dincolo de aceste diferențe, sunt lesne de observat felurile în care au fost adaptate versiunile cele două. A só este mai încărcată de simboluri, apare strigarea de trei ori și ascunderea în scorbură, adică revenirea la natură. Putem spune că motivul labirintului apare în ambele povești. În conștiința culturală a omenirii, labirintul[3] a fost asociat cu căutarea plină de primejdii a luminii, a unui centru, a unei soluții salvatoare în lumea dezordinii. De asemenea, labirintul[4] e considerat și drumul spre inițiere.

Totuși, de ce sarea? Poate pentru că, bine zice Evseev, ”sarea servește la conservarea alimentelor; de aceea a devenit un simbol al incoruptibilității (fata cea mare nu s-a lăsat intrată în jocul surorilor ei, ci a dovedit înțelepciune), al substanței purificatoare și-al alianței indestructibile (legătura tatălui cu mezina a rămas indestructibilă, în ciuda adversităților)”[5].

În concluzie, dincolo de limba în care au fost spuse și de felul în care au fost adaptate, variantele maghiară și română au un mesaj unic, simplu și util: detaliile fac diferența, iar în iubire (fie ea părintească, prietenească sau între îndrăgostiți), acestea dau gustul… nu mă credeți? Copiii știu cel mai bine cum s-o declare – sincer și simplu! La mulți ani copiilor voștri și a copiilor din voi!

Articol realizat în colaborare cu reccsman (traduceri din limba maghiară după A só)


[1] dacă luăm Transilvania și Ungaria, deosebirile nu sunt într-atât de mari, ele apar o dată cu influențele de facturi diferite din sud și est, perfect de înțeles din punct de vedere istoric

[2] după http://www.povesti-pentru-copii.com/petre-ispirescu/sarea-in-bucate.html accesat pe 30 mai 2013

[3] I. EVSEEV, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, ed.Amarcord, Timișoara, p.95

[4] ibidem

[5] ibidem, p.170

Anunțuri

4 gânduri despre “Un basm ”maghiaromânesc”

  1. Pingback: Elena, ți se pregătește ceva! | Zboară Niangrâpsiti - blog armânescu

  2. Pingback: SAREA ÎN BUCATE VS. A SÓ – analiză hermeneutică detaliată | Colțul Cultural

Comentariile nu sunt permise.