Despre lumină, umbre şi limite. Un mesaj de Paşte.


paste ortodox

Hristos a Înviat, dragi maghiaromâni care aţi sărbătorit Paştele acum. La urările pe care vi le-am adresat deja – inclusiv celor care nu sărbătoresc- adăugăm nişte gânduri  despre Învierea lui Isus şi legătura ei cu umbrele noastre. Inclusiv cele interetnice, ce ii dezbină pe români şi maghiari

„Paştele nu înseamna

doar strălucire, bucurie. Ci, în primul rând, coborâre în abisuri, în iad.

"Coborârea lui Hristos în Iad" Pieter van der Heyden după Peter Brueghel.

Acolo unde Isus a cucerit frica, demonii şi întunericul, mai apoi revenind glorios să ne arate, printre ruine, speranţa, comorile ascunse. Să ne inţelegem şi să ne acceptăm umbrele: asta înseamnă adevărata cucerire. Asta e lumina.
Atât pentru unguri, cat şi pentru români, asta ar însemna alchimizarea urii faţă de celălalt popor. O ură creată artificial, care vine, uneori, din afara noastră, iar, alteori, din propriile limitări.
Durer_Albrecht-The_Large_Passion_12._The_Resurrection_of_Christ.normal
Ne ciocnim, ajungem în prăpastie, dar exact prăpastia ne înalţă. Paştele e înflorire, înviere, dar rădăcinile sunt în sol, în întuneric.
Vedem, şi la serviciu, şi în familie, că atunci când cineva ne atinge limitele, când ne provoacă, e dureros, dar tocmai această durere ne sparge învelişul cu care ne înconjurăm. Şi fără ca acest înveliş să crape, nu putem prinde rădăcini. Care sunt mereu în pământ, la rece, nevăzute şi negre.

Românii şi ungurii au acest SOL comun, dat de Dumnezeu. Doar crengile, ramurile şi florile trebuie sa se îmbrăţişeze, căci rădăcinile sunt în acelaşi tărâm”

Gabriela A, unguroaică din Bucureşti

Ce părere aveţi despre ideile Gabrielei?

Anunțuri

11 gânduri despre “Despre lumină, umbre şi limite. Un mesaj de Paşte.

  1. „Atât pentru unguri, cat şi pentru români, asta ar însemna alchimizarea urii faţă de celălalt popor”

    Da, alchimizarea ei , adica transmutarea ei in ura fata de un dusman comun. E posibil, s-a mai intamplat in istoria recenta sau mai indepartata..

    o sugestie pentru viitor :

    Malraux spunea „L’Europe est une utopie, seul l’islam pourra l’unifier”…“Politically, the unity of Europe is a utopia. To achieve a common European unity would require a common enemy, but the only possible common enemy would be Islam.”

  2. Ovidiu – Frumusica dilema. Intr-adevar uitandu-ne inapoi in istorie nu decoperim alt mijloc de unificare mai puternic decat inamicul comun. Dar oare este asa? Europa a crescut dupa razboi tocmai constientizan mecanismul de Feindbild/Scape goat sau dusmanire exterioara. Nu s-a ajuns prea departe, dar este o propunere – Malraux scria cam la inceputul acstui proces, deci se poate spune ca, mare filozof cat era, era inca ancorat in vechea paradigma.

    Fara a citi fraza frumoasa cu alchimizarea de mai sus, chiar si eu prostul de o vreme buna tot repet ca Ungaria si Romania – fara a dusmani Europa – au atatea interese comune de aparat in aceasta comunitate, ca este o prostie daca se lasa in schimb divizate (sau se divid de buna voie, pentru a fi mai corect).

    • –Dar oare este asa ?

      da, asa este, cu absoluta certitudine

      –Scape goat sau dusmanire exterioara

      „scapegoat” si „dusmanire exterioara” sunt fenomene diferite
      primul se refera la proiectarea(deci exculaprea) culpabilitatii si/sau rusinii , iar al doilea e specific identitatii sociale

    • Ah Ovidiu ce bine le stii tu pe toate! Si totusi incercarea de mai sus este disperata: exemplu? Evreii erau in WWII Feindbild – deci dusman exterior. Fara de indoiala, erau de vina pentru orice. Dar erau si tapi ispasitori. La fel cu „inamicul de clasa”, etc etc. Dar daca tie iti place sa crezi altfel, e cum spui tu!

      • „Fara de indoiala, erau de vina pentru orice. Dar erau si tapi ispasitori.”

        nu „dar” ci „deci”… daca „erau de vina pentru orice” asta inseamna ca erau „tap iaspasitor”- asta e definitia conceptului

        Poti pur si simplu sa citesti wikipedia ca sa te lamuresti ca sunt „concepte separate” adica unul nu implica (in mod neaparat, necesar) si prezenta celuilalt

    • Ovidiu draga, foaie verde! … intrebarea de la care ai deviat cu acest despicat al firului in patru era alta: Feindbild, alianta de frica sau potrivinicia unui dusman comun, a fost intr-adevar de-a lungul secolelor un temei puternic de alianta. Si Malraux pe care il citezi gandeste in continuarea acestei constatari. Intrebarea pe care o puneam este „Oare TREBUIE sa fie un Feindbild comun, pentru a avea o alianta puternica?”. Este o intrebare foarte corecta, in fond multe lucruri care au fost asa „dintotdeauna”, sunt pe cale de a se schimba. Si intrebarea nu are nimic de-a face cu tipicarii gramaticale, in care am lunecat pe nesimtitelea.

  3. Adevarat a inviat! Draga Preda, ceea ce am scris despre Paste, traiesc zi de zi aici acasa, in Bucuresti. in suflet sunt unguroaica, dar in minte sunt romanca. lucrez cu romani, gandesc proiectele in romaneste dar noaptea visez in ungureste. cand apar umbre, mereu vin din minte, din gandire negativista despre ceilalti, cand simt cu adevarat ceva profund si luminos, o simte inima LA CAPATUL TUNELULUI. Inima, care ma duce mereu foarte departe, in profunzimi, in dragostea pentru oameni, indiferent de natie, rasa, sex. Taina Invierii pentru mine inseamna si taina descoperirii ca dincolo de istorie, ura, umbre si limite, exista speranta ca din otrava noi oamenii putem face nectar, incepand cu noi insine. Am invatat in Bucuresti, ca nu conteaza sa fiu neaparat unguroaica sau romanca sau the best sau the most ci sa fiu OM.

  4. Pingback: Despre lumină, umbre şi limite. Un mesaj de Paşte. | Romania Patria Nostra

  5. Va felicit si pentru faptul ca prin intermediul vostru am reusit sa citesc articolul Secuii si romanii. Evolutia unei neintelegeri, autor Bruno Stefan, probabil una din scrierile despre secui si romani, care nu ar fi rau sa fie studiata si in scolile din zona respectiva.

    • Te felicit și eu,datorită postării Tale am citit și eu.Mi-a plăcut ,este un studiu destul de obiectiv(chiar deranjant de obiectiv:)și cu totul că e destul de vechi,a fost publicat în 98,(parcă) problemele studiate sunt actuale și acum.

Comentariile nu sunt permise.