Înainte de unguri şi de români, în Ardeal a fost Dansul


dans.uzi yachin romania dans davrandom

E mai vechi decât ungurii şi românii în Ardeal. A fost la primul fulger văzut de om aici şi la prima casă peşteră locuită pe aceste meleaguri. La prima rugăciune, la prima îmbrăţişare şi la primul blestem.

Dansul, căci de el e vorba, e un duh. Atât de vechi si puternic, incat ne poate uni. Sau, daca e prea exigent cu paşii noştri, să ne separe. Cu siguranţă, însă, nu ne poate lăsa indiferenţi.

Nici pe noi, cei de la MaghiaRomânia, nu ne lasă indiferenţi dânsul, Dansul. Şi, dacă nu am putut să scoatem textele noastre la joc de  Ziua Internaţională a Dansului (29 aprilie), ne revanşăm azi (1 mai) şi mâine (2 mai). Când vă vom prezenta, în două articole, două întâlniri cu dansul avute de două ardelence din Echipa MaghiaRomânia.

Una este Melinda, dansatoare timp de şapte ani în ansamblul satului ei din Câmpiei Transilvaniei. Cealaltă, Akabelle, este o „laică” a dansului, care s-a întâlint, tocmai la Praga,  cu jocul moldovenesc. Fetele vă vor povesti nu doar despre muzici şi paşi, ci şi despre cât poate ajuta dansul să te simţi, în locuri străine şi cu oameni străini, acasă.

Până atunci, vă invităm să ne spuneţi dansu(ri)l(e) vostru/voastre preferat(e). Din lume, din România şi, în mod special, din Ardeal. Acolo unde dansul a fost înaintea românilor şi maghiarilor.

Foto: Davrandom, Uzi Yachin

Anunțuri

5 gânduri despre “Înainte de unguri şi de români, în Ardeal a fost Dansul

  1. Mihail Sadoveanu scria in Baltagul, aparut in anul 1930:
    „Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. (…) A chemat pe ungur cu degetul si i-a les, din cate avea pe langa sine, jucarii: Iaca dumitale iti dau boftori si pinteni si rasina sa-ti faci sfarcuri la mustati si sa fii fudul sa-ti placa petrecerile cu sotii.”

    Din creatia populara romaneasca:
    „Ii frumos jocul sasesc / Da-i frumos al rumanesc, / Ca-mi zici ceva din gura / Nu taci ca boi(i) in sura.”

    „Cine joaca si nu striga, / Zicu-i fetele talpiga; / Cine striga si nu joaca, / Zicu-i fetele tarhoaca.”

    „- Joaca, joaca, tu budie! / – Io-as juca si nu ma-mbie! / – Joaca, joaca, porumbea, / – Io-as juca, da nu ma ia.”

    „Hai la joc, mandra la joc, / Malaiu-i de joi in foc./ Bate mata peste nas, / Ca malaiul tot s-o ars. / Bate mata peste plit, / Ca malaiul tot s-o fript.”

    „Jucati, fete si surori, / Diecii-s inselatori. / Manca carne vinerea, / Tot asa si miercurea, / Si te-nsala, nu te ia!”

    „Lasa mandra, jocu-n sat,/ Si te du la adunat, / Ca tri luni s-au implinit / De cand fanul e cosit./ Tot ai mers la adunat / Si ai zis ca nu-i uscat./ Aduna-l acum de loc, / Ca nu-i bun nice de foc.”

  2. dansurile din zona Câmpiei Transilvaniei, fiindcă românii și ungurii le dansează aproape la fel

  3. Originile artei muzicale trebuie căutate în îndepartata istorie a omeniri.Ca arta sonora poate fi considerata abia in momentul în care sunetele sunt conștient organizate,reflectand un anumit grad de evoluție în spiritualitatea omului primitiv.Astfel,omul devine creator de artă în momentul în care ajunge să stăpâneasca gândirea și vorbirea articulată. Primele practici de natură artistică sunt legate de procesul muncii, în colectiv,când apar comenzi ritmate, strigăte sau chemări, ingânări sau imbărbătări etc., mai apoi ca forme evoluate de magie, rituale, incantații, când elementul melodico-ritmat este alăturat dansului si cuvântului, formand astfel o artă sincretică ce s-a desfășurat pe o lungă perioadă de timp.

Comentariile nu sunt permise.