Şapte ani în ritm de dans ardelenesc


melinda_budapesta
Dintre toţi maghiaromânii, cel mai bine la dans se pricepe Melinda Légradi Nagy. O fată care preferă dansurile bătrâneşti din Câmpia Transilvaniei ritmurilor discotecilor. Cum a ajuns să danseze şapte ani în ansamblul din satul ei, ce a învăţat înafară de dans şi ce se întâmplă când te învârţi în vârtejul muzicii, citiţi mai jos.

Era o zi de vineri când am auzit: „seara de la ora 6 vom avea repetiție. Dacă vreți, haideți și voi.” Și ne-am ne-am dus, eu şi sora mea. Acolo, în seara aceea, ceva a început.

Până acum, de-a lungul vietii mele, nu am adunat alte amintiri atât de neuitat
Profesorii ne-au predat nu doar pașii, ci și dragostea pentru dans și muzică populară. Ne-au învățat cum să fim atenți unii la ceilalți, cum să ne respectăm și să ne acceptăm reciproc.

După o repetiție reușită sau o coreografie învățată eram nespus de fericiți. Poate singurul sentiment mai puternic decât acesta era faptul că am trăit totul împreună. Am fost vreo douăzeci de persoane. Am învățat, ne-am format împreună, ne-am modelat împreună actualul stil personal.

După formarea ansamblului folcloric am avut primul spectacol, în prima zi a Paștelui. Ne tremurau picioarele înainte să urcăm pe scenă. Dansul pornea greu. Aveam privirile țintite la podea, nu în ochii celorlalți, dar publicului i-a plăcut. Au aplaudat, iar noi am simțit iubirea lor. Acest fapt ne-a eliberat și pâna la ultima parte a dansului deja zâmbeam cu toții, a dispărut tensiunea de pe fețe.


Dansuri Secuieşti cu ansamblul Melindei („Harangláb”-Clopotniţa)

Împreună am fost și în tabere de dans. Aici, lângă dansurile învățate, am reușit să ne cunoaștem mai bine. Când ești închis într-un loc cu atâția oameni timp de o săptămână, vrei-nu vrei vezi tradiții. Am învățat cântece, ne-am cunoscut dansurile și dansatorii. În această perioadă s-au născut prietenii valoroase.

Amintirea cea mai intensă o am din Casa Tradițiilor din Budapesta. Nu știu câți erau între spectatori, dar noi eram deja aproape schimbați, în vestiar, dar încă aplauda publicul. Era interesant, şi amuzant cum ne întorceam pe scenă.

Melinda mic

Când dansez, lumea exterioară încetează să existe, gândurile îmi dispar. În aceste situații existăm doar eu, partenerul meu și pașii. Ceilalți dansatori sunt șterși, seamănă mai degrabă cu pete colorate.

În dans este mereu vorba despre două persoane; despre cum pot ei colabora, cât de bine se înțeleg fără cuvinte, folosind doar mișcări și instincte. Aici nu există competiție, conveniență silită – doar pulsul muzicii și coreografia care se naște din aceasta.

Dansurile mele favorite sunt cele din Câmpia Transilvaniei, acestea le simt cele mai aproape poate din cauza că și eu locuiesc în această zonă. Un dans greoi, bătrânesc, dar care merită învățat. Figurile sunt grele, fetele sunt învârtite mult, iar portul este splendid. Lângă asta obișnuiesc să ascult muzică ungurească şi romanească din Țara Călatei.

Dansul e un vârtej din care, dacă ești o dată prins, nu ai scăpare, și acest lucru poate fi de fapt înțeles doar de cei care fac parte din acest vârtej.

Traducere din limba maghiară de Akabelle.

Melinda_poza

Melinda Légrádi Nagy a dansat între 2005si 2012 în Mezőcsávási „Harangláb” Néptáncegyüttes (Ansamblul popular „Clopotniţa” din Ceuaşu de Câmpie (Mureş). În 2012 ansamblul s-a desfiinţat. În prezent mai dansează, din când în când, la táncházak/serile de dans popular organizate de fostul ei liceu. Melinda este redactor la Erdely Tv şi voluntar pe MaghiaRomânia Facebook.

Anunțuri