Mulţumesc pentru manele. Ţiganilor!


manelistIeri alaltăieri a fost ziua internaţională a romilor. Pardon, ţiganilor. Aş fi putea să vă scriu de actori ţigani, pictori ţigani, sociologi ţigani. Dar nu  se citeşte. Şi nici nu mă inspiră atâta cât manelele. Manele pentru care mulţumesc. Ţiganilor!

Mulţumesc, ţiganilor, pentru manele. Muzică pen’ cei cu mai puţine clase ca trenul. N-ai cum să fi terminat liceul şi să asculţi manele. Nici facultate, master, sau doctorat. Se ştie: doar analfabeţii ascultă, dansează pe şi scriu despre manele. Pentru care vă mulţumesc

Mulţumesc, ţiganilor, pentru manele. Care merg la pachet cu seminţele de floare, lanţul de aur, ceafa groasă. Eu nu sparg seminţe. Că e urât. Şi le înghit coaja. Nu port lanţ de aur, mitocănesc. Un intelectuall ca mine impresionează doar prin citate din Carl Jung. Din cartea despre Jung. Aia cu benzi desenate.

Şi nu, mulţumesc, eu nu dau muzica la maxim. Nici când, adolescent, am oferit, la oră de odihnă, Mozart la toţi vecinii. Cu ferestrele larg deschise, s-audă cât de finuţ sunt. Şi că n-ascult manele. Pentru care vă mulţumesc.

Mulţumesc, ţiganilor, pentru manele. Pe care le cântaţi doar voi, cei negri. Nu şi românii mei albi. Ca Şuşanu şi NEK şi Costi Ioniţă. Drept pentru care manelele voastre, exclusiv ţigăneşti, sunt cea mai mare ameninţare pentru România mea. Mai mare ca criza economică mondială. Mulţumesc.

Mulţumesc pentru manele, ţiganilor. Că le cântaţi aşa, că vi se scoală vouă. Şi nu că le cere publicul. Public format din noi, românii, care ascultăm numa’ folk şi rock. Şi, doar după a treia sticlă de vin, muzică simfonică. Pentru care vă mulţumesc.

Mulţumesc pentru manele, ţiganilor. Că le cântaţi doar în română, nu în engleză. Nu în engleza de Ungaria a Innei. Nu în engleza mea britanică, cu accent de varză murată ambasador la Londra. Mulţumesc.

Mulţumesc, ţiganilor, pentru manele. Pe care le ascultă doar ţăranii. Nu un orăşean rafinat ca mine, animal urban, cool, accesorizat. Fără nici un bunic născut la ţară, în Oltenia, judeţul Dolj, comuna Amărăştii de Jos. Eu, neam de amărăştean? Amărăşteni sunt cei ce ascultă manelele. Pentru care vă mulţumesc.

Mulţumesc, ţiganilor, pentru manele. Că vorbiţi, în ele, de bani, tupeu şi duşmani. Ce subiecte nenorocite, vulgare, infecte! Şi fără nici o legătură cu poporul meu şi ţara mea! Mulţumesc.

Mulţumesc, ţiganilor, pentru manele. Şi pentru manelişti. Şi pentru ce sunt. Eu. Eu, cetăţeanul european. Eu, anglafonul neostentativ. Intelectualul complet. Urbanul integral. Politicosul –f’tu-v-aş  mama voastră de manelişti în– desăvârşit.

Sunt calităţi, ţiganilor manelişti. Calităţi pe care voi nu le aveţi. Calităţi pe care eu le am. Calităţi pe care nu le-aş vedea  fără oglinda aia neagră a voastră. Calităţi care mă. Calităţi care ne. Ne. Mulţumesc.

Acest articol are elemente de pamflet, care trebuie tratate ca atare. Dincolo de ingrosari se ascund, insa, adevaruri, inclusiv in elementele autobiografice.

Anunțuri

Un gând despre “Mulţumesc pentru manele. Ţiganilor!

Comentariile nu sunt permise.