Cititoru’ nostru vs. fratele cel mare


Dragi prieteni, membri ai tribului MaghiaRomania,

ma simt onorat ca va pot prezenta scrisoarea unui membru vizionar. Mesajul sau este mai mult decat binevenit in timpurile astea tulburi cand luptele interetnice verbale nu par sa incetineze in ciuda eforturilor noastre de a le potoli.

Cititorul nostru actioneaza sub pseudonimul Octavian si publica pe blogul sau Romania Patria Noastra, unde are o sectiune dedicata Ungariei si maghiarilor, printre o varietate larga de tematici actuale care privesc tara noastra. Redam integral scrisoarea sa mai jos, liber de comentarii:

Salut,

Nici nu stiu cum sa incep.  Este putin cam complicat asa ca o sa fiu foarte direct. Imi place forumul  vostru. Imi plac ideile voastre, apreciez efortul pe care il faceti.  Nimic nu este mai valoros decat  sacrificul de a rupe din timpul vostru, pentru un scop nobil. Buna intelegere dintre maghiari si romani. Felicitari.

Am ajuns pe la voi din intamplare, acum cateva saptamani. Hoinaresc si ratacesc pe internet, insingurat si trist in univers, in incercarea de a gasi semeni ai aceleiasi specii cu mine. Cea mai mare spaima existentiala a mea este acea de a te stinge si a trece in nefiinta fara sa fi intalnit macar o data in viata, un semen de-al tau.

De-a lungul timpului am inteles un lucru. Nu suntem stapani nici macar pe gandurile noastre, nici pe sentimente sau trairile noastre. In realitate, nu suntem stapani pe nimic. Ni se spune cum sa gandim, ce sa simtim, ce sa dorim si cum sa dorim.

Ochiul atotvazator al ‘’fratelui mai mare (sic)’’ ne spune: tu esti maghiar, iar tu esti roman.  Maghiarii ii urasc pe romani, iar romanii ii urasc pe maghiari, e simplu. Ideile simple sunt cele mai eficiente. Inception. Asa incepe manipularea ‘’fratelui mai mare’’.

 Ne indica cu precizie matematica cine suntem si care este locul nostru. Roman, maghiar, roman, maghiar, roman, maghiar. Repetitia e mama invataturii. 

Repetati dupa mine : Maghiar, roman, maghiar, roman, pana o sa ametiti si o sa va intre bine in cap. Atunci o sa invatam care este locul nostru exact. Unii la stanga, altii la dreapta. Unii vor flutura deasupra capului carpe albe cu dungi negre verticale, iar ceilalti vor flutura carpe negre cu dungi albe verticale, ca sa poata fi mai usor identificati. Sa nu indrazniti sa va schimbati locul. Asa ceva nu se face si oricum veti fi aspru pedepsiti.

‘’Fratele mai mare’’ va fi foarte multumit. Prima lectie va fi invatata.

Din pacate eu sunt cam tare de cap si nu am reusit sa trec de prima jumatate a lectiei. Am comis-o si am amestecat totul.  Nu am inteles nimic de la bun inceput. Am incercat eu sa-mi repar ce se mai putea repara si am trecut la partea practica a lectiei  ‘’fratelui mai mare’’ si am luat un maghiar si un roman  si i-am asezat unul langa altul.

 Am inceput sa le fac teste complexe si tot nu am inteles. Nu am inteles nimic. Am vazut doi oameni. Cu bune si rele, cu ganduri si fapte, cu sentimente sau impietriri, iubiri si tradari, cu dureri si placeri, bogati si saraci, cu suferinte sau cu bucurii. Doi oameni obisnuiti si atat.

Nu pot sa-i deosebesc nici sa ma bati. Nu pot si pace. Asta din cauza ca sunt cam natang si tare de cap. Se pare ca si voi suferiti de aceeasi boala incurabila.

Fericiti cei saraci cu duhul. Am ajuns sa inteleg ca odata cu educatia, cu emanciparea, cu inteligenta vine si suferinta.

Credeti ca cei care urla, cu balele curgandu-le pana la genunchi, cu ochii iesiti din cap ca la melci, cu carpe colorate fluturand deasupra capului, insultandu-i pe ceilalti, credeti ca sufera? Nici vorba.  Sunt prea idioti ca sa-si dea seama de grotescul situatiei.  Si oricum nu-i ajuta mintea sa vada ridicolul si prostia in care se scalda.

De suferit, suferim noi, cei normali, cei educati care ne-am petrecut si ne petrecem timpul studiind, evoluand, mergand inainte pe drumul evolutiei, cei care iubim dialogul, cei care pretuim ascutimile mintii, cei care adoram echilibrul si autocontrolul, ratiunea si profunzimile gandirii, cei care muncim ca sa ne castigam existenta in aceasta vale a plangerii, cei care traim corect si cinstit, cei care zambim si dam buna ziua oamenilor intalniti in drumul nostru, indiferent de culoarea lor, rasa sau apartenenta etnica.

 Dar fratele cel mare nu vrea asta. Vrea ca eu sa urasc, sa urasc din toata fiinta mea, cu toate puterile. Ce sa urasc?

Nu conteaza atata timp cat urasc. Un ungur, un roman, un tigan, un neamt, un rus, un …….. ce mai conteaza, atat timp cat urasti in mod fundamental si profund cu toata puterea si din toata fiinta ta?

Nu conteaza ca asta face rau la toate nivelurile si in primul rand celor dragi si celor apropiati. Ideea este sa nu gandim cu capete noastre si sa nu ne impotrivim.

Nu-ti folosi capul si mintea, gandesc eu si pentru tine, ne spune fratele cel mare. El nu vrea ca noi sa gandim si sa rupem lanturile sclaviei, el ne vrea prosti si supusi, sclavi vesnici ai propriilor angoase si framantari, prea fricosi ca sa ne eliberam din manipularea perpetua a maselor de robi moderni.  

Ni se spune sa uram, si trebuie sa ne supunem vocii insinuante si mieroase care ne sopteste continuu la ureche: URASTE!

Dar eu, care sunt tare de cap, nu vreau sa ascult vocea care vrea sa urasc.  Nu pot sa urasc, nu este in firea mea, si numai gandul ca cineva incearca sa-mi manipuleze gandurile si sa-mi spuna pe ce si pe cine sa urasc, ma umple de o furie binefacatoare si plina de energii pozitive.

De mii de ani ni se spune ce sa iubim, ce sa uram, ce sa dorim, cum sa dorim si cat de mult sa dorim, cum sa traim, cum sa murim. Si mai avem pretentia ca suntem fiinte rationale, inzestrate cu gandire si vointa proprie. Aud deja hohotul homeric de ras al ’’fratelui mai mare’’. Gandire si vointa proprie. Ha!

Gandirea si vointa proprie este apanajul celor puternici cu adevarat. A celor carora nu le este frica sa iasa inainte si sa spuna tare si raspicat ce gandesc, si mai ales ca gandesc singuri. A celor carora nu le este frica sa se amestece cu altii, sa accepte diversitatea si sa se bucure de ea. Sa invete de la altii si sa-i accepte asa cum sunt, cu bune si rele.

De aceea am inceput constructia unui forum in care sa incerc sa atrag cat mai multi oameni liberi, carora nu le este frica sa gandeasca si sa spuna sus si tare ca nu sunt de acord cu manipularile ’’fratelui mai mare’’.

Ideea mea este de a incerca sa lamuresc pe cat mai multa lume despre faptul ca ’’Divide et Impera’’ nu este vorba goala. De fapt in jurul acestui adevar se invarte intreg forumul.

Toata lumea impotriva a toata lumea, maghiari vs. romani, ortodocsi vs. catolici, rusi vs. romani, heterosexuali vs. homosexuali, albi contra negrii, Steaua vs. Dinamo, Ungaria vs. Romania, Sud vs. Nord si as putea sa continui la nesfarsit.

Ce–mi doresc cel mai mult?

Imi doresc sa declansez o reactie in lant, prin care sa eliberez cat mai multe minti care sa aiba curajul sa sparga tiparele lumii in care traim.

De ce sa ne uram intre noi, cand putem trai frumos si armonios? De ce sa ne supunem fara impotrivire glasului urii si lipsei de ratiune, cand putem sa facem contrariul? E atat de usor si la indemana sa respingi, sa izolezi, sa separi. Asa am fost invatati de mici.

Sta in puterea noastra sa demonstram lumii intregi ca nu suntem niste animale lipsite de ratiune si simtire, ci dimpotriva, suntem capabili de cele mai frumoase realizari. Iar una dintre aceste realizari ar putea sa fie armonia, pacea si intelegerea dintre oameni, indiferent de originile lor. Cine crede ca mai este posibil, sa vina cu noi.

Nu va fie teama sa rupeti lanturile sclaviei, chiar daca o sa va fie greu.  Tot ce este valoros in lumea asta se obtine foarte greu si cu mari eforturi. Tot ce e gratis nu are nici o valoare, iar ura e gratis si din abundenta.

Multe salutari si curaj,

Octavian

Multumim si iti dorim la fel, Octaviane!

Anunțuri

18 gânduri despre “Cititoru’ nostru vs. fratele cel mare

  1. Sunt de acord cu descoperirea rorulilor invatate de mici – dar nu cu inevitabilitatea lor. Sunt de acord cu „Am ajuns sa inteleg ca odata cu educatia, cu emanciparea, cu inteligenta vine si suferinta.”, dar nu sunt de acord cu identificarea lui Big Brother ici sau colea (cred ca asta abea asteapta, „distrbiutorul de roluri”). Si mai ales in sfarsit sunt de acord ca ura se gaseste, se replica singura ca si virusii.

    Dar asta sa nu ne inchida ochii asupra faptului ca si dragostea este unica si indivizibila: spre deosebire de toate celelalte ale lumii, supuse legii „ai, dai, n-ai”, aici cu cât dai mai mult, primesti – si ai – mai mult! Chiar daca este intr-adevar loc de ceva suferinta.

  2. Teoria ca teorie, dar practica ne omoara. Prin anii 1908 – 1909, presedinte al Dietei de la Budapesta era unul pe care-l chema Justh. Acesta milita, printre altele, pentru votul universal, egal, direct si secret, lucru deosebit de apreciat de nemaghiarii din Ungaria si afirma ca a venit momentul ca ungurii si romanii sa se inteleaga si sa nu se mai certe intre ei. Pana la urma insa, romanii au tras concluzia ca aceasta intelegere care o vedea Justh si disparitia oricaror contradictii intre unguri si romani, inseamna, in viziunea acestuia, ca atunci cand romanii sunt „biciuti”, acestia „sa tina spatele” si sa nu spuna nimic (cittat dintr-u articol din Tribuna din timpul respectiv). Astfel se realizeaza, dupa Justh ,buna intelegere si maghiarii si romanii nu se vor mai certa intre ei.
    Acuma prin romani, fiecare intelege ce vrea.
    In alta ordine de idei, comentarii ale unor maghiari sau romani care va injura, cat de cat argumentat, nu aveti?!

  3. O definitie geniala, foarte la locul ei in contextul discutiile cu bentita – ca si in milioane de alte contexte.

    „Political correctness” is the dogma of a small, sectarian community, strongly backed up by the media, and which claims that there always is a clean end of shit by which one should grab it.

    Este suficient de bun ca argument, Tirimineanu? A câstigat un premiu in 2010!

  4. In special in perioada interbelica au existat mari contradictii intre ortodocsi si greco – catolici. Dupa desfiintarea Bisericii Greco – Catolice din anul 1848, prin propaganda comunista si a Bisericii Ortodoxe Romane se dorea sa se demonstreze cat este de fericit poporul roman ca nu mai sunt aceste contradictii.
    Intr-un mod asemanator propaganda comunista s-a manifestat si cand s-au desfiintat partidele din perioada interbelica, existand numai partidul unic. „Ce fericit este acum poporul roman, ca nu mai existe partide care toata ziua nu faceau nimic si numai se ceartau intre ele!”
    Avand in vedere si cele scrise in articolul de mai sus, cred ca, parafrazandu-l pe Caragiale, o societate fara contradictii, inseamna ca nu exista. Prin urmare, nu au decat sa se certe „maghiari vs. romani, ortodocsi vs. catolici, rusi vs. romani, heterosexuali vs. homosexuali, albi contra negrii, Steaua vs. Dinamo, Ungaria vs. Romania, Sud vs. Nord si as putea sa continui la nesfarsit.” (citat din articolul de mai sus). Nu trebuie toti sa gandim la fel.
    Recent mi-a placut mult lupta de argumente pe tema Istoriei secuilor, cu toate ca nu am fost de acord cu multe din cele afirmate in unele comentarii. Dar ar fi fost groaznic, sa nu existe nici un comentariu sau toata lumea sa aplaude aceasta lucrare.
    In concluzie, legalitatea trebuie respectata ca in orice stat de drept, dar certati-va si iar certati-va.

    • Tirimineanu – inteleg sugestia si argumentatia ta. Ceva este insa straniu: cand spui ca propaganda comunista a cautat sa se laude pentru „simplificarea bisericii” este aproape un eufemism. Stim foarte bine ce s-a petrecut cu preotii greco-catolici care au fost in acest chip „simplificati”. Tu spui pur si simplu „disputa intinereste spiritul” – corect, mai ales când se respecta anumite limite …

  5. Preda.
    Privind realizarea „unitatii nationale” a minoritatii maghiare din Romania (tot suntem pe Maghiaromania si tot se spune ca ungurii au fost si sunt mult mai uniti ca romanii), dupa cele scrise de Kacso Alexandru in Scanteia din 8 ianuarie 1949 (am folosit numele cu care a semnat articolul din Scanteia, in acel moment presedinte UPM, organizatia considerata de regimul comunist ca reprezinta minoritatea maghiara), exista, la timpul respectiv, in minoritatea maghiara doua curente. Unul care dorea „unitatea nationala” a maghiarimii, considerand ca numai astfel se poate rezista unor actiuni ale Statului comunist, care le-ar distruge autonomia existenta. Acesta era propagat de Bisericile istorice maghiare, dar si de cea mai parte a intelectualitatii maghiare interbelice.
    Altul sustinea ca nu trebuie sa existe nici o unitate a maghiarimii in acel moment, trebuie sa existe o lupta de clasa si in interiorul maghiarimii, clasa sociala este mai presus decat comunitatea de sange si exploatatorii si reactiunea bisericeasca sprijinita de Vatican, trebuie eliminata. Prin urmare,unitatea maghiarimii viitoare, trebuie sa se realizeze fara clerul reactionar si fara clasa instarita.
    In privinta „unitatii romanesti” pe plan religios, comunistii au facut (aproape) ce au dorit. .Au schimbat practic dupa anul 1945 intreaga ierarhie a Bisericii Ortodoxe Romane, punand in locul lor persoane care le credea obediente noului regim, desfiintand si Biserica Greco – Catolica, in privinta insa a maghiarimii lucrurile nu au stat cum au dorit. Au dorit sa-si subordoneze toate Bisericile istorice maghiare, pe unele se pare ca au reusit sa le subordoneze (nu intru in amanunte pe acest subiect, stiu ca au fost fel de fel de acuzatii intre Biserici pe subiectul cine a fost mai anticomunista), dar pe Biserica Romano – Catolica, in care singurul episcop ramas a fost Marton Aron, nu a reusit. Practic, omul acesta, purtat si prin puscarii si cu zece ani domiciliul obligatoriu, nu a facut nici o concesie fata de regimul comunist.
    De ce? Ca a fost romano – catolic, (prin urmare”biserica mea nu este nationala, ci universala”)? Ca fost maghiar (de fapt secui si incapatanat ca toti secuii cum se spunea in acel timp)? A avut in spate Vaticanul si Occidentul (ca noi UE si nu permite puterii actuale sa faca ce doreste)? A murit Stalin si Hrusciov a fost mai deschis pentru colaborarea cu Occidentul si Vaticanul? Patriarhul Constantinopolului, Athenagoras, a fost deschis unei colaborari cu Vaticanul si astfel a fisurat intr-un fel unitatea ortodoxade lupta impotriva lumii romano – catolice? Liderii comunisti romani dupa ce au simtit gustul unei relaxari dupa moartea lui Stalin, si-au dat seama ca pentru a fi independenti fata de Moscova, trebuie sa ai relatii bune cu Occidentul si Vaticanul?

    • In privinta “unitatii romanesti” pe plan religios, comunistii au facut (aproape) ce au dorit. .Au schimbat practic dupa anul 1945 intreaga ierarhie a Bisericii Ortodoxe Romane…

    • Tirimineanu – Nu am inteles pomelnicul tau de de ce-uri! Doar nu era si episcopul greco-catoilc un secui?! Iar Athenagoras a putut sa se inteleaga cu Vojtila, se pare ca aveau unele puncte de vedere comune – spre exemplu relativ la rusi. Athenagoras era tot (A)roman…

  6. Ovidiu.
    Surpriza foarte placuta. Nu stiam de aceste melodii.
    Pe de alta parte, referindu-ne la cele doua personaje din prima melodie (Justinian Marina si Sebastian Rusan), fara a intra in multe amanunte, cred ca este si mult alb in biografia lor, nu numai negru.
    Vartolomeu (Bartolomeu) Anania (Anania Valeriu, fostul mitropolit de la Cluj) in Memorii, scrie foarte apreciativ de Justinian Marina si foarte urat (probabil nu este cuvantul potrivit) de Iustin Moisescu, Teocrist (urmasii lui Justinian), Plamadeala, Nicolae al Banatului si altii
    Si cred ca avea dreptate. Aceleasi aprecieri fata de Justinian le gasim si in Enache George (…), Biserica Ortodoxa Romana in anii 1948 – 1964, 2009 si in Plamadeala Antonie, De la Alecu Russo la Nicolae de la Rohia, 1977.
    In anul 1954, Gala Galaction spunea despre Justinian ca „din punct teologic este aproape analfabet”, dar este „istet,si gospodar, norocos si simpatic”. si este „omul care ne trebuie azi”.
    Dupa cum stii, Justinian a facut declaratii zgomotoase de iubire eterna pentru comunism si a criticat la fel de zgomotos imperialismul american si Vaticanul, dar pe ascuns sau semiascuns, a inlaturat treptat din unele posturi cei promovati de regimul comunist (inclusiv un episcop de Oradea), a promovat multi preoti, inclusiv in invatamantul teologic, care au fost in detentie si considerati indezirabili de regimul comunist. Putem merge mai departe cu laudele, dar ma opresc aici.
    Din documentele care le-am gasit in arhive, rezulta ca intre Justinian si Marton Aron de la Alba Iulia a existat o stransa prietenie sau o foarte buna relatie si am o certitudine cand afirm ca Marton Aron nu devenea prietenul unei persoane care era o lepra. (Cu cardinalul greco – catolic Todea a mai avut Marton, o stransa prietenie, fiind impreuna in aceeasi celula la Sighet).
    Sebastian Rusan, originar de langa Blaj, fara studii in strainatate si multa vreme pe functia de paroh, ca si Justinian (i se spunea patriarhului si „popa de la tara”), a fost finul lui Petru Groza si a fost sprijinit de acesta sa ajunga mitropolit la Iasi. (Justinian a fost sprijinit de Gheorghe Gheorghiu – Dej). Sunt mai multe dovezi ca ar fi murit otravit de catre autoritatile comuniste in anul 1956. Deci nici acesta nu a avut numai negru in el.
    In orice caz, am convingerea ca Justinian a fost mult mai putin atasat de comunism decat Iustin Moisescu sau Teocrist (probabil si pentru ca cred ca Anania nu a mintit in memoriile lui).

  7. Preda.
    Au fost o multime de preoti ortodocsi (si nu au fost secui) sau de alte confesiuni prin inchisorile comuniste, nimeni nu poate contesta acest fapt. Episcopii greco – catolici in totalitate au refuzat sa treaca la Biserica Greco – Catolica si au ajuns cu totii in detentie si n-au fost secui. Biserica Greco – Catolica insa a fost desfiintata.
    Simplificand lucrurile, dupa anul 1948 au mai ramas Biserica Ortodoxa (credinciosi romani), Biserica Reformata (credinciosi maghiari), Biserica Unitariana (credinciosi maghiari), Biserica Evanghelica Augustiana (credinciosi sasi), Biserica Romano – Catolica (credinciosi maghiari si svabi) si cei de religie mozaica (credinciosi evrei)
    Daca privim lucrurile numai in alb sau negru (nu mai am timp acum sa mai privim si in alb si negru), repet ce am spus mai sus, singura Biserica (confesiune, religie) din cele sase enumerate mai sus, pe care puterea comunista nu a reusit sa o subordoneze, a fost Biserica Romano – Catolica, condusa de episcopul Marton Aron de la Alba Iulia (dupa ce ceilalti episcopi au ajuns prin puscarii sau au fost desfiintate unele episcopii romano – catolice). Si mi-am pus intrebarea: de ce?
    Ce ma determina sa afirm ca Biserica Romano – Catolica din Romania nu a fost subordonata puterii comuniste, cum au fost celelalte?
    Ma refer numai la cateva aspecte.
    Cel mai important pe care-l consider. Conform Legii pentru Regimul Cultelor din anul 1948, printre altele, cultele, pentru a obtine recunoasterea legala, erau obligate sa elaboreze un Statut, care va fi avizat in prima instanta de ministrul Cultelor, apoi guvernul il trimitea Marii Adunari Nationale pentru aprobare. In comparatie cu celelalte culte, a caror statute au fost aprobate fara probleme de puterea comunista si pentru ca respectau cerintele acesteia, Statutul Bisericii Catolice a fost respins. Cauza: conducatorii acestei Biserici au refuzat sa accepte vreo modificare impusa de autoritatile comuniste. Si au fost enorm de multe presiuni, inclusiv inlocuitori ai episcopului Marton Aron ajunsi in puscarie. Au fost cazuri cand guvernul a facut Statutul Bisericii Catolice, a fost adus la Alba iulia pentru a fi semnat de inlocuitorii lui Marton, dar au fost refuzati. Prin urmare, singura confesiune care n-a avut Statut intocmit dupa cerintele puterii comuniste si aprobat de aceasta, a fost Biserica Catolica.

    . Un alt aspect cu semnificatii privind relatia conducatorilor unor Biserici (religii) cu puterea comunista. Un episcop reformat a „domnit linistit” (cat se putea fi de „linistit” a fi in timpul dicaturii comuniste) din anul 1936 pana in anul 1960, cand a murit. A fost si deputat in Marea Adunare Nationala. Un episcop unitarian a „domnit linistit” din anul 1946 pana in anul 1971. Moses Rosen, preferatul comunistilor, a domnit si acesta multi ani, inclusiv dupa anul 1989. Episcopul luteran a domnit neintrerupt din anul 1945 pna la moartea sa din anul 1969. Cei impusi de puterea comunista la conducerea Bisericii Ortodoxe au ramas si acestia pe functii pana la adanci batranete (vezi si comentariul meu anterior despre Justinian si Sebastian Rusan). Episcopul Marton Aron a fost arestat in anul 1949, eliberat in anul 1955 si a avut domiciliul fortat din anul 1957 pana in anul 1967. Probabil ca ar fi fost in domiciliul fortat pana la moarte daca Ceausescu nu ar fi incercat sa aiba relatii cat mai bune cu Occidentul, de teama rusilor.
    Ce a facut Marton Aron de a enervat puterea comunista si ceilalti ierarhi nu au facut?
    De exemplu, nu a acceptat nici un amestec al puterii comuniste in numirea pe functii a preotilor din eparhia sa. In acest sens, cand a sosit din inchisoare, la Institutul Teologic din Alba Iulia a gasit mai multi profesori „numiti” de autoritatile comuniste. Conform reglementarilor in vigoare de atunci, episcopul propunea si ministrul Cultelor aproba. A facut mai multe adrese la autoritati,aratand ca el, ca episcop, nu a propus pe nimeni, deci acestia erau ilegali pe functiile respective. Vazand ca autoritatile nu-l baga in seama, a facut ce a facut si i-a obligat pe acestia sa-si dea demisia, ajungand, in functiile respective, oameni doriti de ei. Unul dintre cei eliminati va ajunge deputat in Marea Adunare Nationala, altul mare sef pe la Oradea, dar s-a constatat dupa anul 1990, ca fost informator la Securitate. Stia Marton ce face!
    O situatie asemanatoare a fost si in privinta numiri pe functii a preotilor. Trimitea propunerile la minister, acestia refuzau sa-i trimita raspunsul (aprobare sau neaprobare), iarasi trimitea aceleasi propuneri si iarasi, pana cand Ministerul aproba oamenii propusi de acesta. A fost cazul cand pe protopopul din Targu – Mures, Lestyan Ferencz, desi neaprobat de Minister, l-a tinut pe aceasta functie cativa ani, fara salarizare de la Stat, pana cand autoritatile au aprobat.
    Ma intreb, a facut vreun alt episcop asemenea gesturi?
    Pe toti credinciosii greco – catolici, care nu au vrut sa treaca la Biserica Ortodoxa, indiferent cate presiuni au fost facute, i-a primit cu bratele deschise in Biserica Romano – Catolica. Inclusiv sora lui Liviu Rebreanu din Aiud, a fost, dupa anul 1948, numai la Biserica Romano – Catolica. Un alt exemplu este biologul Alexandru Borza de la Cluj, intemeietorul Gradinii Botanice din Cluj. La Alba Iulia, le-a pus la dispozitia fostilor greco – catolici o biserica romano – catolica. A primit elevi greco – catolici la Institutul Teologic din Alba Iulia, pentru a deveni preoti, printre acestia a fost si actualul cardinal Muresan de la Blaj. Si s-au facut enorm de multe presiuni asupra sa, pentru a nu fi primiti fostii credinciosi greco – catolici in bisericile lui. A raspuns intotdeauna ca Biserica Catolica este o biserica universala, pot fi credinciosi de diferite natii, iar orice om care intra intr-o biserica, nu poate fi dat afara.
    A repus imediat pe functiile avute inainte de arestare, pe orice preot nou sosit din inchisoare, indiferent cate presiuni s-au facut asupra sa. Spunea ca daca omul in trecut a gresit, prin faptul ca si-a ispasit pedeapsa, acum este curat, prin urmare poate fi numit pe orice functie.
    Alte aspecte. A interzis categoric preotilor romano – catolici sa participe la „lupta pentru pace”, initiata de puterea comunista.
    A interzis preotilor romano – catolici sa se inscrie in Partidul Comunist (Muncitoresc) sau in alte organizatii inventate de acestia. Atata timp cat puterea comunista cenzura publicatiile si trebuiau introduse in acestea ceea ce doreau aceasta, a refuzat sa scoata vreo publicatie romano – catolica.
    Nu mai intru si in alte amanunte
    Prin urmare, nu a fost un om fara greseli,dar a preferat sa fie in puscarie, a fost in domiciliul fortat (altii nu au fost), dar nu a cedat cerintelor autoritatilor comuniste, in problemele care le considera fundamentale. Altii au cedat. De ce?
    Exista o carte in romaneste pe acesta tema, totusi in putine exemplare, Muresan iulius, Fragmente din o suta de ani de istorie si episcopii catolici din Alba Iulia, 2009..

    • Tirimineanu – vorbeai de Catolici, si eu intelesesem gresit, Greco-Catolici. Asta a fost neintelegerea. Tot respectul pentru Marton Aron – un om al lui Dumnezeu, ca Midszenty … se poate adauga, in inchisori, si monseniorul Ghika, etc.. Biserica catolica le oferea un sprijin puternic, in mod incontestabil, dar nu se poate reduce curajul lor doar la aceasta cauza! Despre Rosen, a vazut cum vorbeste adevaratul rabin al României, Shafir despre el in „resisting the storm”. Mda.

  8. Preda, Ovidiu.
    Ca ai vorbit de Gheorghe Calciu Dumitreasa si mai sus am discutat si despre patriarhul Justinian, exista un interviu in Renasterea, decembrie 2006, in care Gheorghe Calciu Dumitreasa il ridica in slavi pe patriarhul Justinian, care l-a sprijinit enorm de mult dupa iesirea din inchisoare in anul 1964. Asadar la biografia mentionata mai sus despre Justinian si in care a fost laudat si apreciat, se poate adauga si aceasta revista.
    Despre ce a facut Anania prin inchisoare nu stiu, L-am vazut in niste interviuri la televizor si mi s-a parut un om cult si inteligent, iar scrierile lui literare nu am avut rabdarea sa le citesc. L-am apreciat foarte mult ca in memoriile sale, nu a ascuns gunoiul din Biserica Ortodoxa sub pres. A laudat pe cine a considerat ca trebuie laudat si a criticat pe cine a considerat ca trebuie criticat, indiferent ca a fost patriarh sau episcop sau ca respectivul mai traieste. Vezi ca si despre actualul patriarh a scris ca este cult, inteligent, dar cam iubaret de femei.
    Pot sa fac pe eroul acum, dar daca as fi fost in puscarie si m-ar fi luat aia la bataie, nu stiu cum as fi procedat. Probabil ca as fi semnat tot ce-mi dadeau sa semnez, numai sa scap de batai. Prin urmare, numai in situatia unui puscarias din perioada respectiva sa nu fi fost.
    Mi se pare ca si Vadim Tudor pe vremuri umbla cu nu mai stiu ce document, semnat in puscarie, sa demonstreze ca Corneliu Coposu a fost informator al Securitatii.

    • Tirimineanu – Repet, nu imi aduc aminte ce spunea Calciu despre Anania. Dar ce spui este cert, cei ce au trecut prin inchisori cunosteau greutatea pacatului si stiau sa il distinga de semnaturi extorpate sub presiune: aici se vorbeste de Anania intr-o functie de reeducator, care este altceva decat o semnatura. Dar este in egala masura ceva ce se poate ispasi, foarte adevarat.

      Totodata, este demn de considerta punctul de vedere al lui Calciu, paradoxal doar la prima vedere. El spune ca inchisorile – cu o populatie constanta pana la doua milioane in perioada pana in 1964 – erau un oras mai mare decat Bucurestiul, o populatie mai mare decat numarul Greco-Catolicilor. Si atunci considera preotii inchisi drept biserica inchisorilor – si aceasta a fost din motive bine-cunoscute, bisercia Greco-Catolica. Iar el personal cred ca a fost spovedit si recateristi dupa Pitesti de Monseniorul Ghika. Asa se leaga …

  9. Preda.
    Nu imi aduc aminte cum vorbeste Anania, in memoriile sale, despre Gheorghe Calciu Dumitreasa. Probabil daca l-ar fi vorbit de rau, mi-as fi adus aminte.
    Nu exclud ca daca Gheorghe Calciu Dumitreasa l-ar fi vorbit de rau pe Anania, nici acesta din urma n-ar fi ramas dator.Ce sa-i faci, asta-i firea umana!

Comentariile nu sunt permise.