Şi nu trageţi în profii de română!


De când cu englezu’ din Miercurea Ciuc, se discută iar, mai mult sau mai puţin aprins, despre predarea limbii române în Harghita şi Covasna, mă rog, în zonele cu populaţie majoritar maghiară.

Discuţiile sunt  de regulă politice. Politicianiste, de fapt. Să se predea româna ca limbă străină (limbă modernă, să nu supere cuvântul „străin”), ca a doua limbă, ca limbă non-maternă… Să se elaboreze programe speciale… În parte, ele există deja.

Dar să lăsăm programa.

I.

 …Eşti prof de română. Ai făcut Litere la Bucureşti. Ai ajuns, mai ştiţi ce însemna repartiţia, la un liceu din Odorheiu Secuiesc, prin anii ’80. Nu ştiai prea bine pe unde vine asta. Dar ai aterizat acolo. Ţi-ai văzut de apartament. L-ai mobilat sumar. Apoi a început anul şcolar. Trecem acum peste faza cu munca patriotică. Ai ajuns în clasă. Şi ai constatat că nu te poţi înţelege cu elevii. Ei nu pricep ce le spui, tu nu pricepi o iotă din ce vorbesc ei. Foarte repede ţi se năruie toate speranţele de a o psihanaliza pe Doamna T la ora de română. Începi să cauţi, să experimentezi tot felul de metode pentru a putea comunica cu elevii tăi sau măcar pentru a te face înţeles. Dezamăgire: nimeni de-a lungul anilor de studenţie nu ţi-a pus în vedere că te poţi trezi într-o astfel de situaţie. Nimeni nu ţi-a explicat cum naiba poţi preda teorie literară într-o limbă care elevilor le este aproape străină.

Te-ai încăpăţânat totuşi. Orăşelul a ajuns chiar să-ţi placă. În timp, s-a prins de tine şi ceva maghiară. Nu prea multă, doar cât s-o întrebi de sănătate pe vecina.

…Şi aşa au trecut vreo treizeci de ani. Şi într-o bună zi vine la tine o ziaristă din Bucureşti şi te întreabă ce înseamnă pentru tine satisfacţie profesională. Stai puţin pe gânduri: pornirea iniţială e să îngaimi ceva despre rezultatele de la bac, dar renunţi îndată. Apoi dai un răspuns de o francheţe dezarmantă: „Dacă la sfârşitul clasei a XII-a reuşesc să port conversaţii simple în limba română cu 15 dintre cei 30 de elevi din clasă, consider că mi-am îndeplinit misiunea”. Punct.

II.

…Cu patru ani în urmă, imediat după absolvire, ai găsit un loc la o şcoală din oraşul tău natal, Miercurea Ciuc. În dimineaţa asta ai o oră în clasa a V-a. Lecţia se concentrează pe diferenţele dintre genul liric şi genul epic, dar conţine şi noţiuni de bază de prozodie. Tu încerci să-i antrenezi pe copii, să eviţi timpii morţi. Totul pare simplu, până când citeşti primul vers din manual şi un elev te întreabă ce înseamnă „licurici”. În cei patru ani de când predai, ţi-ai dezvoltat o metodă proprie. Eşti de-al locului, ştii ceva maghiară, dar eviţi să o foloseşti la ore. Încerci să explici totul prin metode directe; dacă nu merge altfel, prin imagini. Nu poţi însă desena un licurici. Eşti pe cale de a face un compromis, dar îţi scapă cuvântul în maghiară. Începi deci să explici: …licuriciul este o gâză mică –  ştiţi ce-nseamnă gâză?… Hai, cine-mi spune ce este o gâză? Gâ-ză. Sau insectă?  Hai, ce este o insectă? Cine-mi spune repede? Gâză, insectă. Ia zi, Endre, ce înseamnă?  „Bogár”, răspunde copilul. Da, „bogar”…Deci licuriciul este o insectă care luminează. Lu-mi-nea-ză. O vezi ca pe o luminiţă prin iarbă. Lu-mi-ni-ţă. Înţelegeţi: luminiţă ? O gâză mică care luminează. „Szentjánosbogár!”, se luminează şi elevii. Da, sentianoşbogar…

…Să revenim. Cum spuneam, genul liric se deosebeşte de genul epic prin…

Confesiuni după ora de română: „Nu-mi pot imagina cum e să predai într-o clasă în care copiii înţeleg tot ce spui. Fiecare cuvânt”.

Anunțuri

6 gânduri despre “Şi nu trageţi în profii de română!

  1. româna n-ar trebui predată ca limbă paternă?

    acum pe bune:
    eu cred că învățarea unor lucruri ca genul liric nu face decât să-i îndepărteze pe copiii secui de română.
    ar trebui învățată limba ca atare, și nu învățată teoria literară (plus literatura) în română.
    să știe purta o discuție, să-și însușească lexicul de bază, și nu să învețe concepte.
    adică să nu fugă după doi iepuri în același timp.

    • De acord, mai ales ca pe „astea” le invata si la orele de limba si literatura maghiara.

    • „româna n-ar trebui predată ca limbă paternă ?”

      Ar trebui invatata in primul rand si doar apoi are vre-un sens sa discutam subtilitati metodologice ..”Dacă la sfârşitul clasei a XII-a reuşesc să port conversaţii simple în limba română cu 15 dintre cei 30 de elevi din clasă..” ..iti dai seama la despre ce nivel vorbim , inveti singur mai mult in sase luni de uitat la televizor decat in 12 ani de scoala..daca vrei desigur, nimic nu poate inlocui motivatia si atitudinile

      http://harghita.transilvania-tv.ro/concurs-de-limba-romana-pentru-elevii-maghiari/2508

  2. Situația e demult la pământ și probabil că până nu se face o sensibilizare obiectivă a autorităților la posturile TV prin documentar, chiar și film artistic, pentru că are priză, nu se vor rezolva multe. Trebuie ajuns cu situația asta sus, la Bruxelles, pentru că nu e deloc inedită (în alte țări e rezolvată onorabil), dar se întâmpină aceleași greutăți: indolență, încăpățânare, naționalism. Gata!

  3. Ma bucur, ca exista acest forum. E drept, ca eu nu m-am nascut pe plaiurile secuiesti, dar am crescut ca minoritar maghiar intr-un oras din vestul Romaniei. Mi-a fost greu in primii ani de scoala sa invat limba romana, pentruca acasa nu am auzit parintii vorbind romaneste, si nici pe strada nu am cautat sa ma joc cu vecini romani. Dar mi-a placut de invatatoare, apoi de profesoara de romana (care a stiut un pic ungureste), si astfel in clasa a opta am citit romanul Pe aripile vintului in limba romana. Apoi in liceu am avut o profesoara si mai buna, foarte inteligenta, pe care nu o puteai pacali ca ai citit lectura obligatorie, caci punea intrebarile foarte smecher. Cind am ajuns la facultate, nu mai aveam nici o problema cu limba. Dupa ce am terminat am fost repartizata la un liceu cu limba de predare romana, si am lucrat aici fara probleme. Cred ca asa este normal, daca te nasti minoritar intr-o tara. Cu o cultura dubla am avut dubla posibilitate sa ma descurc in viata.
    Dupa revolutie am avut elev, care s-a dus la facultate, unde putea sa invete in limba maghiara, si sa se faca profesor de fizica fara sa stie macar meseria in limba romana! Deci n-ar fi putut preda intr-o clasa romana, n-ar fi putut publica intr-o revista de specialitate, sau sa participe la o conferinta. Atunci? El nu a pierdut prin a nu invata bine limba statului?
    Dau insa dreptate acelui corespondent, care scria ca nu cu teorie literara ar trebui inceput, ci cu a invata limba curenta, de care va avea cea mai mare nevoie in viata. Eventual la liceu s-ar putea incepe istoria literaturii romane.

Comentariile nu sunt permise.