Unguru’ trădător: Remiza Ungaria-România = echilibru interetnic?


Image

Sincer? Eu nu prea cred, pentru că la astfel de meciuri, care încă sunt socotite ca niște bătălii din sec. al XIX-lea, un egal nu mulțumește pe nimeni. Dar măcar se bat mai puțin între ei – asta arată statisticile. Poate nici nu contează răspunsul la întrebare, pentru că, de fapt, vreau să vă povestesc despre sentimentele mele legate de aceste „războaie” între cele două țări d-ale mele.

Când vine vorba de meciurile între Ungaria și România, oamenii din jurul meu mă pun într-o situație imposibilă de a alege partea cu care țin. Oameni buni, chiar nu înțelegeți că nu pot alege pentru că ori devin trădător de neam ori trădător de țară? N-aș prefera pe niciunul. Mă abțin. Ca să nu vorbim de atmosfera penibilă care cuprinde stadioanele noastre, lipsind orice fel de respect, toleranță și fair-play între taberele de suporteri. Da, mie-mi place să aplaud un gol frumos chiar dacă e înscris de adversarul (nu dușman!)… Știu că aș fi fost huiduit pentru un asemenea gest, de aceea mă și țin departe de stadioane. Pur și simplu nu mă simt în apele mele când văd că mediul de acolo nu reflectă valorile și principiile în care cred.

Și totuși, aseară m-a prins un sentiment ciudat. Rațiunea a vorbit din mine prima: să câștige cel mai bun! Dar culorile naționalei ungare și numele ungurești au declanșat ceva în subconștientul meu ce n-am mai putut controla. Am zâmbit când au înscris „ai mei” de dincolo și am fost întristat când au înscris „ai mei” de aici (invers decât pe poză). Per total, m-am simțit prost pentru că nu eram capabil să rămân imparțial așa cum mi-aș fi dorit să fiu.

Lecția pentru mine a fost că, oricât de mult mi-aș dori să fiu cu de-a totul cosmopolit și să mă ridic asupra situațiilor de genul ăsta, nu îmi pot sfida identitatea care a prins rădăcini în cei mai importanți ani din viața unui om: copilăria. Dau prezenta mărturisire cu motivația de a rămâne onest față de cititori care vor să ne cunoască mai bine.

Anunțuri

13 gânduri despre “Unguru’ trădător: Remiza Ungaria-România = echilibru interetnic?

  1. Buna! E greu sa ii multumim pe toti si si pe noi insine. Sa fi impartial e usor in teorie si greu in practica. Eu am avut acelasi sentiment pe timpul meciului. Mi-am propus de la inceput sa fiu neutra, dar cand am vazut primul gol dat de ungurii nostrii nu am putut sa nu ma bucur si sa zic bravo. Chiar daca eram singura unguroaica din tot localul unde vizionam meciul. Lucrurile acestea vin normal, fara sa le putem stapani, cum ai zis si tu, aici are rol important copilaria. De fiecare data cand este vre-un eveniment important intre romani si unguri ma simt vinovata.

    Szep napot kivanok neked! Romanul irtam mivel igy erti mindenki.

  2. Interesanta argumentarea psihanalitic-freudiana cu „subconstientul” (infantil si incontrolabil).

    Exista o diferenta intre ce simti ca ti-ar place, ca ai vrea, (Id) si ce faci/cum te comporti de fapt (Ego si Super-Ego). Daca nu ar exista totdeauna si auto-controlul, daca am fi automate controlate de emotii primare, am fi cu toti violatori, criminali, xenofobi, etc.

    iar „impartialitatea” e ceva foarte rar de fapt. Daca exista vreodata. Aproape in orice subiect omul e o „masa de contradictii” (Pascal), o masa de conflicte interioare, si astfel e meru pus in situatia sa isi exercite capacitatea de autocontrol, sa aleaga, sa gaseasca un compromis, sa armonizeze logic, intre tendinte/impulsuri/valori.

    • Ovidiu @ Tot Pascal spunea si „le coeur a des raisons que la raison ne connait pas”. Dand de inteles ca ratiunea inimii poate deseori sa fie foarte nobila, dar diversa de cea a logicii. Iar despre puterea ratiunii de a armoniza contrariile, el avea remarca cea mai pertinenta:
      „l’homme n’est ni ange ni bête, le malheur vuet que quand il veut faire l’Ange il devient bête”. Aviz perfectilor si prefectionistilor.

      Fraza „Daca nu ar exista totdeauna si auto-controlul, daca am fi automate controlate de emotii primare, am fi cu toti violatori, criminali, xenofobi, etc.” este foarte protestanta in ochii mei – doar ei au asa o teama nemarginita fata de natura si emotiile omului. Eu gasesc ca este pacat asa.

      • @Preda–„Dand de inteles ca ratiunea inimii poate deseori sa fie foarte nobila, dar diversa de cea a logicii”

        asta ziceam si eu (si Pascal) cand vorbeam de „masa de contradictii” care obliga la autocontrol, alegeri si/sau armonizari

        –este foarte protestanta in ochii mei, doar ei au asa o teama nemarginita fata de natura si emotiile omului.

        ai inteles gresit, eu nu ziceam ca una mai buna decat cealalta, ca trebuie sa iti fie teama de una mai mult decat de alta, ziceam ca sunt cerinte multiple si contradictorii in orice moment, pe orice subiect, si e nevoie de ratiune pentru a le armoniza, de judecata valorica, axiologica si de auto-control pentru a putea alege una (in defavoarea alteia/altora).

  3. Ovidiu @ Discutia este cred veche decat lumea. In noianul de polaritati care sunt insusi campul de forte in care se desfasoara viata, inima si ratiunea au sisteme sofisticate – inascute, de buna seama, cultivabile prin liber arbitru – pentru a organiza si armoniza navigatia. Alegerile totusi sunt in cea mai mare parte in puterea „autopilotului”, ceea ce nu inseamna ca nu este important ca ratiunea si inima sa incerce sa impuna linii directoare de armonie si logica.

    Este interesanta insa toata linia de cercetare a lui Kahneman, care indica destul de bine in ce masura omul cel mai bine pregatit tinde, in viata practica sa cada practica tuturor paradoxurilor si contradictiilor, pe care pe taramul logicii le intelege, cunoaste si stapaneste. Fascinant!

    • –alegerile totusi sunt in cea mai mare parte in puterea “autopilotului”..

      Prin defintie „alegere” implica un agent si responsabilitatea acelui agent pentru alegerea facuta. Adica, totusi, implica „pilot” (nu „autopilot” cum in mod gresit pari tu sa intelegi).

      • Ovidiu – Tu esti calat pe discursul rational, eu pe cel empiric. Rational in mod evident nu se poate vorbi de alegere fara constiinta si raspundere. REALITATEA este alta. Nu degeaba exista dictonul stravechi, „alegi si atunci cand nu alegi”. Viata este facuta din zeci de mici decizii zilnice, care fiecare in parte sunt, in momente cheie, posibile decizii de viata, dar fiinta nu poate face fata la atata decizie, de aceea exista autopilotul, inconstientul, sau cum vrei sa il denumesti. Stiu despre ce vorbesc, nu pot intelege in mod gresit, din pacate. Dar este o minune, functioneaza cat de cat, chiar si asa.

        Exemplu: de 1 Decembrie nu a fost scoala – deci fata a mintit. Zeci si zeci de oameni maturi au facut acest scurt circuit logic, de doua parale, daca stai sa te gandesti logic si nu pornesti de la premiza ca minciuna este la mijloc. CINE A FACUT ACEST SCURT CIRCUIT? Agentul responsabil sau o combinatie de autopilot cu wishful thinking? (Cer scuze pentru acest exemplu foarte proaspat – si iti recomand scrierile lui Kahneman care se confrunta foarte constructiv cu aceste aspecte)

    • Ovidiu @ Un exemplu concret din studiile lui Kahneman. Intrebare: doua maternitati, una f. mare in California, alta mititica in Maryland, au predat statisticile nasterilor pe o luna. Intr-unul s-au observat 59% masculi nou nascuti, in celalalt 49%. Which is which. La test au participat doar specialisti – medici cu cunostinte de statistica, si statisticieni. Totusi in proportie dominanta au raspuns gresit – procentul mare la spitalul mare. Total absurd, caci legea numerelor mari ne-ar spune ca pe samplinguri mai mari, trebuie sa ne apropiem mai mult de valoarea medie care este 50-50. Dar iata ca raspunzand „din bun simt”, acesti oameni de stiinta au gresit cu totii; desigur, daca intrebarea se gasea intr-o carte de exercitii a fiului lor, ar fi gandit abstract si ar fi dat raspunsul corect. Studiile lui Kahneman merg toate in directia asta – intrepretari, speculatii, sarim, nu o sa scriu o carte. Dar mesajul este: sistemul nostru nervos – cerebral ne face feste la fiecare pas, chiar dincolo de probleme de buna sau rea vointa si prejudecati etnice, politice sau de apetit sexual, ca sa zicem asa. Si asta face parte din datele problemei, ale divinei comedii!

  4. Am observat si au mai observat-o si altii inaintea mea (George Baritiu de exemplu) ca exista un patriotism local, in care nu are importanta de ce nationalitate esti. De exemplu, cunosc foarte bine echipa ASA Targu – Mures de la inceputul anilor 70 ai secolului trecut, cand dupa promovarea in Divizia A a fost si vicecampioana. Aceasta echipa a fost foarte iubita, indiferent ce nationalitati existau in aceasta, de un intreg oras. Pe atunci majoritari in Targu – Mures au fost maghiarii, dar cred ca cel mai „iubit” om din oras a fost romanul Muresan (Muri), probabil si pentru ca iesea mai mult in evidenta prin golurile marcate (juca varf de atac).
    Pe timpurile acelea, am asistat la un meci amical cu Tatabania, o echipa din Ungaria. Mai tarziu se povestea ca ungurii din tribune au tinut cu echipa maghiara, tradandu-si echipa locala. Fals. In zona unde am fost in tribuna, era langa mine un cetatean imbracat in ceferist, care s-a bucurat la golul inscris de maghiari (au condus cu 1-0), dar in aceeasi zona erau in imediata mea apropiere, peste 30 de maghiari, care nu s-au bucurat deloc la golul inscris de maghiari si si-au incurajat permanent echipa locala (pe romaneste, pe ungureste,cum le venea la gura si de ce nationalitate era jucatorul targumuresean de pe teren care trebuia incurajat). Prin urmare, probabil au fost o infima parte dintre unguri care aui tinut cu echipa maghiara, dar marea majoritate au fost de partea echipei locale.
    In satul meu, cu o majoritate de peste 70% romaneasca, prin anii 60 – 70 ai secolului trecut, niciodata nu am observat ca localnicii maghiari sa tina cu o echipa a maghiarilor din alt sat, indiferent daca juca vreun maghiar in echipa satului. Cand se mai iscau batai intre sateni sau jucatori pe terenul de fotbal sau in imediata apropiere a acestuia, acesti maghiari localnici niciodata nu au fost de partea maghiarilor din alt sat.Soferul pe camionul CAP-ului, era maghiar si cu acesta se faceau deplasarile, dar intotdeauna, cunoscand limba maghiara, era spionul din tabara adversa.
    Aveam si un maghiar din sat, arbitru si care adeseori se „intampla” sa arbitreze echipa propriului sat si atunci cu certitudine se castiga meciul de echipa satului meu, cu toate, ca de multe ori, adversarii aveau impresia ca este foarte obiectiv.
    Pe de alta parte, am intalnit maghiari din Ardeal, care au iubit anumite echipe din Vechiul Regat, indiferent daca jucau in acestea maghiari si eram convins, ca indiferent cu ce echipe din Ungaria ar fi jucat, tot cu acestea ar fi tinut.
    Referitor la echipele nationale, ma intreb daca in echipa Romaniei ar fi jucat un Boloni, un Hajnal, un Fazekas sau Selimesi, antrenor ar fi fost Stefan Kovacs, tot cu echipa Ungariei ar fi tinut, majoritatea sau o parte, din ungurii din Ardeal?

    • Hochei, Liga MOL, echipa ASC Corona Brasov – jucatori: secui/straini, fani: brasoveni de toate etniile. Crezi ca tine cineva cu Steaua/Ferencvaros?!

  5. Nu este prea corect sa vorbesc despre cum gandesc unele persoane si indicat ar fi sa-i las sa vorbeasca despre propria gandire pe respectivele persoane. Cred, cu toata retorica aceasta ca „sangele apa nu se face” ca daca Ungaria nu ar fi fost in pragul de a se califica la un turneu final dupa atata vreme, interesul ungurilor din Romania de sustinere a nationalei Ungariei ar fi fost mai mic, adica ar fi spus foarte multi, nu-mi pasa cine castiga. Au fost si problemele legate de „confruntarile” interne cu autoritatile romane (steagul secuiesc, tinutul secuiesc, etc), care au contribuit la o anumita stare de spirit.
    Dupa egalul cu Turcia si jocul foarte slab al nationalei Romaniei, cand sunt sanse de calificare ale nationalei Ungariei, in randurile maghiarimii din Romania se va mentine sau se vor accentua acest sentiment de sustinere a nationalei Ungariei.

Comentariile nu sunt permise.