„CacealMAE”. Sau Baciul, spaţiul Schengen şi mitocanii


turma

de Efhadez Gízá

Citesc, aud, primesc vestea. Că degeaba m-am auto-exilat, vestea cea proastă mă cam ajunge din urmă. Oriunde m-aș duce în lume, România îmi dă aripi. Apoi le și rupe de-ndată. Acum de pildă ministrul „nostru” de externe declară că la o adică… dacă UE chiar nu ne vrea, nici nouă nu ne mai trebuie Schengenul „lor” amărât. Nefiind făcute temele de acasă, deja știm bine cu toții (au anunțat finlandezii din timp), care va fi verdictul. Ehei, atunci ce mai facem, ce să ne facem, vai doamne, unde să fugim? Că doară prietenii noștrii francezi nu o să ne țină spatele. Ne-au mai făcut fenta în trecut și ne-au cam lăsat în baltă. Apoi atunci hai să jucăm o partidă de poker cu Europa, poate ține bluful.

CacialMAE

Cică avem o țărișoară. Chiar că avem una. Una numa` bună. Așa, în principiu. Deci avem o bucată bună de Românie a mitocăniei, deghizată ingenios în pacostea bunului simț. Asta avem noi. Și e groasă ca pielea. Apoi această entitate statală este reprezentată. Temeinic, din fonduri publice, cum se cuvine. Cu elan enorm, cu îndârjire, la cele mai înalte nivele cu putință. Cu patimă romantică, chiar demențială. Așa, mai vijelios. Așa cum se poate. Acolo unde sunt lăsați să ne reprezinte. Indivizii pe care îi merităm. Pentru că, stimații mei concetățeni, știți bine: noi suntem exact ei. Iar ei, ca materie primă au încolțit din brazda noastră. La o adică Parlamentul este întruchiparea perfectă a poporului cel minunat din care se trage. Cum să nu avem infractori în mulțimea cea mare și fericită?! Apoi de Guvern mai bine să nici nu pomenim, nu cumva să plagiem pe undeva, cândva.

Doar un lucru e sigur: după un prânz greu, cu gustul slanei în cerul gurii și cu râgâitul din creier, moaca de ministru pute exact cum pute ciobanul, în mijlocul oilor. Numai loțiunea Chanel 5 și ținuta de Versace nu prea se încadrează în pictura noastră idilică. Iar în schimb baciul are o gândire mai apropiată de pământul mamă. De altfel dragul afacerist al diplomației române poate să se exteriorizeze fără jenă și să se care… nu în mă-sa (da de unde!) doar la stână. Acolo poate să discute cu ciobanul cel blănos, cam în stilul următor: Auzi, bre, ăștia tot nu vor să ne bage și pe noi în Schengen, ne tot pun la coadă, ne fac pe noi cetățeni de rangul doi ai Europei unite. Atunci mă întreb eu de ce să mai facem eforturi? Că deja am împlinit toate condițiile de aderare, ne-am prostituat în fel și chip, după cerințe și porunci europene. Tot nu suntem cu acte în regulă pentru ei. Apoi, hai că deja ajunge cu hora asta prostească! Schimbăm placa și nu mai cerem muzica lor. Dacă vor ceva de la noi, ei să vină la ușa noastră, să ne implore să aderăm la spațiul lor Schengen. Eventual s-ar cuveni chiar și ceva “mea culpa, mea maxima culpa” înainte să atingă soneria.

Citeşte TOT, aici.

Traducere din maghiară de autor, sugestii stilistice de Olahus. Articolul în maghiară (Vélemény : Parasztkülügy) a fost publicat pe 6 martie 2013.

Efhadez Gízá este fotograf şi publicist.


Anunțuri

53 de gânduri despre “„CacealMAE”. Sau Baciul, spaţiul Schengen şi mitocanii

  1. Jegoasa postare. Olahus, ce ai gasit ca merita promovat din aceasta revarsare de umori personale?

    • Multumesc de comentariu. Nu stiu la ce anume te-ai referit prin jegoasa.
      mie mi se pare foarte ok descris ciobanul in comparatie cu politicianul (pe care, in continuarea din link, il cam trimite undeva)
      „Iar în schimb baciul are o gândire mai apropiată de pământul mamă.”

      Daca te referi la partea politica, aici nu am ce adauga. Decat ca si PD-L-ul e vinovat, macar in parte, ca nu am intrat in Schengen.

      • Olahus, subscriu la primul comentariu. Umori personale, răbufniri, clișee, parabole cam trase de păr.

  2. Imi permit sa redau si eu, unele fragmente dintr-un articol publicat de Andrei Cornea in Revista 22,/ 05.03 2013, editie scrisa, intitulat Putem fără Schengen?
    In acest context, am un anumit regret ca la formatiunea considerata ca reprezentativa a comunitatii maghiare (UDMR), nu am observat sa faca nici un fel de opozitie la actuala putere. Din cate cunosc, aceasta formatiune s-a declarat adeseori ca foarte „europeana”, prin urmare ar fi fost de asteptat sa sanctioneze cu duritate derapajele „antieuropene” ale actualei puteri. Incurcate mai sunt caile Domnului!
    Mai fac totusi o remarca.. Intotdeauna primavara in Romania a fost sezonul marilor demonstratii antiguvernamentale, dar acum?! Unde sunt sindicatele de exemplu?! Este chiar atat de usor sa minti poporul cu televizorul si poporul sa uite astfel de taxe marite, de somaj si de cresterea preturilor ?! Inseamna ca traim momente deosebite cand promisiunile politicienilor, aparitia in permanenta pe ecranele televizoarelor a primului ministru si propganda impotriva unui presedinte (ca-i chior, ca-i betiv, ca ar fi fost securist, ca ar fi lovit un copil, ca fiica lui nu vorbeste corect romaneste, etc.), tine de foame.
    Din nou incurcate mai sunt caile Domnului!

    „După încercarea de puci de astă-vară, e în dubiu dacă noi merităm să fim nu doar în Schengen, dar în UE cu totul.
    „Putem trăi și fără Schengen!“, a exclamat vic­torios ministrul de Externe al României, Ti­tus Corlățean, acompaniat și de primul mi­nis­tru, și de președintele Senatului, Crin An­to­nes­cu. Câțiva s-au supărat auzindu-i, dar n-au drep­tate. Ce, au spus respectivii vreun neade­văr? Deloc! Bineînțeles că putem trăi și fără Schengen, așa cum putem trăi chiar și fără Uni­unea Europeană. Putem trăi și mar­gi­na­li­zați, îndobitociți, corupți, cu un prim-mi­nis­tru plagiator, cu miniștri trimiși în judecată pen­tru corupție; putem trăi și cu un CSM supus presiunilor politice și așa mai departe. Pu­tem trăi, am trăit așa neam-de-neamul nos­tru, iar cei peste 66% dintre votanți, care au ales USL la ultimele alegeri, n-au decât să ju­bileze – România, cică, nu mai stă în ge­nunchi, ci își cere drepturile apăsat: gata, nu mai suntem o colonie a lui Barroso-Merkel ca pe vremea lui Băsescu-Boc! (…)
    In­ca­pacitatea politicienilor români – mai ales, dar nu exclusiv a celor din actuala putere – de a accepta pe deplin și cu bună-credință regulile europene e notorie. Mai grav este că purtarea României a făcut mult pentru a compromite ideea că intrarea în UE poate funcționa și ca o „școală de democrație“: intri incomplet de­mo­cratizat și modernizat, urmând să înveți lecția democrației pe parcurs. Fals: România a de­mon­strat că mecanismele de control ale Uni­unii, inclusiv celebrul MCV, au fost gândite în mod idealist și naiv, fără înțelegerea profundă a realităților românești. Politicienii UE, atunci când au negociat acordurile de aderare, nu și-au dat seama că duplicitatea este parte aproa­­pe indisolubilă a culturii politice românești de 500 de ani. Știu, se poate spune că, de pildă, pe vremea lui Brâncoveanu, duplicitatea era che­ia păstrării autonomiei statului, iar în 1914-1916, a realizării aspirației naționale la uni­re. Și totuși, exercițiul îndelungat al du­pli­cității și ipocriziei politice a lăsat urme adânci, indelebile aproape, subțiind substanța morală a națiunii și a elitelor sale. Iar astăzi du­pli­ci­tatea nu mai are nici măcar un scop nobil: ea e în favoarea salvării unor elite corupte și îm­potriva intereselor unei mari majorități, chiar dacă aceasta pare să nu înțeleagă miza.
    Uniunea Europeană nu e Imperiul Oto­man, sau cel Rus, sau cel Austro-Ungar, pentru a nu mai vorbi despre Imperiul sovietic. Nu am fost în­glo­bați cu forța în UE, nu am fost cu­ceriți de niciun fel de ieniceri ex­pe­diați de Bruxelles, ci ne-am dorit cu toții să intrăm și ne-am bucurat când s-a întâmplat. Libertatea de a că­lă­to­ri, de a munci, de a învăța oriunde în Europa sunt indisolubil legate de apar­tenența la o UE pe care se pare că azi tot mai mulți români din țară (căci cu cei din afară e altă poveste!) – spălați pe creier de televiziuni – o consideră o nouă „Înaltă Poartă“! (…)
    Da, putem trăi și fără Schengen, și fă­ră MCV, și fără euro, și, la urma-ur­melor, chiar și fără UE! În schimb, nu putem trăi fără minciună, fără du­blu discurs, fără corupție la toate ni­velele, fără delapidarea banului pu­blic, fără incompetență, clientelism, plagiat, falsificare; nu putem trăi nici fără prostie fudulă ridicată la rangul de demnitate națională. Putem, bi­ne­înțeles, și fără Schengen; fără Antena 3 nu putem! „

    • Vorbesti de acel basist numit Andrei Cornea care l-a porcait pe Paunescu in direct la tvr IN ZIUA INMORMANTARII LUI?

  3. Tirimineanu @ Eu inteleg ce VREI tu sa spui, dar imi permit sa protestez cu precautie impotriva a ceea ce spui. Ma explic:

    1. Teoria ta a duplicitate este prea lipsita de discernamant, pentru a putea fi folosita in realitate! TOTI sunt duplicitari, nu numai romanii. Cand America predica drepturile universale ale omului, dar in 1980 un general american bate cu pumnul in masa in Vietnam, pentru ca 12 Missed In Action americani ar fi fost cautati cu prea putina pasiune – si ii Vietnamezul ii raspunde umil si ferm: voi aveti 12, noi avem 2-3 milioane de morti, familii ratacite, orfani, etc. Nu este asta duplicitate? Cand Germania vinde pentre miliarde, folosind coruptia locala, niste sisteme electrice eoliene care stau si astazi peste Atena nemiscate, caci erau defecte de la inceput, cand vand un submarin ultramodern, care se stia din productie ca este defect, dar ministrul apararii a putut fi cumparat, asta nu este tot duplicitate? De acord, de alt tip.

    2. Revenind la „duplicitatea” traditionala romaneasca, Bismark spunea cu sincera admiratie „a fi Român nu este o chestiune de nationalitate, ci una de dipliomatie”. Aceasta diplomatie româneasca nascuta in conditiile de inferioritate ale tarii, a lucrat de-a lungul secolelor. Revin la cartea lui Watts – ne dovedeste cum in „primavara românesca din ’64”, chiar si sub comunisti, aceasta traditie ne scosese de facto deja din blocul rusesc. Ceasca a continuat o bucata de vreme – mai ales ‘1968 si mesajul clar (Watts are revelatii spectaculare ale pregatirilor de aparare contra unei invazii imanente) ca ne vom apara, nu vom face ca Cehii, a fost o continuare a acestei diplomatii. DAR – pe atunci acela mai avea in jurul lui pe Maurer, si altii din vechea garda, care fara indoiala fusesera adevaratii artizani (cum au facut-o, in timp ce pe de alta parte umpleau inchisorile, la comanda lui Stalin sau din prorpriu elan, eu nu inteleg, dar este un fapt!). In anii ’70 stim prea bine cum a facut gol in jurul lui, ca sa nu il mai complexeze nimeni. Iar in ’78 cand a fost ora consecintei logice a faptului ca gravitam deja intre blocuri – spatiu intergalactic rece si primejdios – si Carter i-a propus sa deschide portile economiei de piata, ceasca nu putea fi pregatit sa zica da. Din doua motive – toti bunii sfatuitori i-a eliminat, iar el insusi era un criminal in sensul nemijlocit al cuvantului, deci ii era teama. Si alegerea lui de a zice nu a dus la celelalte consecinte evidente: de facto in afara oricarui bloc, de ochii lumi denigrata intreaga tara si neam de rusi pentru a crea aparenta ca de fapt niciodata nu s-ar fi indepartat Romania de blocul lor. Pe scurt, „duplicitatea” istorica, care se mai numeste diplomatie, a fost dusa la naruire de ceausescu, care a primit consecintele unei valoroase constructii si a dat cu ea de pamant prin prostia si criminalitatea sa. Cititi Watts! Doar ca nici el aceste concluzii nu le formuleaza suficient de clar, dar cine cunoaste Romania poate bine intelege. Cei neplacut surprinsi se screm sa vada in cartea lui o „aparare a lui ceasca si a sistemului sau”. Contrarul este adevarat, este o aparare a traditionalei diplomatii românesti si a roadelor ei, punând degetul pe consecintele ce au avut loc, atunci când nu au mai existat în jurul puterii oamenii capabili sa o reprezinte mai departe, exact in momentul DECISIV: oferta lui Carter.

    3. Ce ne spune asta despre tema „duplicitate”? Ca de la prostia lui ceasca, traditia diplomatica româneasca a fost naruita, si pigmeii ce au urmat, Iliescu si copiii lui nici nu au incercat si deci nici nu au reusit sa innoade cu ea. Dar nu veni tu sa folosesti acest termen ca si cand ar fi un defect universal. Tot este masura! Folosita cu intelepciune si intelegerea lumii este intelepciune, folosita in mod egoist si hraparet este ultima coruptie. Si asta este valabil in Orient si in Occident.

    4. Ce este Europa – aici esti usor generos. Sa nu confundem ce visam noi – si unii occidentali – despre Europa cu ce ESTE EU! „Mecanismele Europene” nu sunt bune sau rele, sunt multiple! Este perfect ADEVARAT ca in domeniul juridic exista interesul comun al EU si al cetateanului Român, sa se stabilizeze si imputerniceasca legea, sa se elimine mica marea si omniprezenta coruptie. Aici putem deci lauda mecanismele. Dar aici se si opreste mesajul Caci dincolo de aceasta, buba EU este ca nu a devenit Europa, ci o emanatie a dominatiei financiare mondiale si a ideologiei ei, care este la fel de metastatica ca si comunismul tarziu. DIn toate idealurile europene, primul care s-a pus in functiune a fost impartirea pietelor, spre folosul celor producatori. Iar cand Europa de Est a intrat in EU, nu mai era nimic de impartit, vacile grase trecusera – au fost mulse de tarile sudului in deceniul precedent – si nu mai ramanea decat dirijarea acestor tari in mod destul de orbesc in direactia unor piete. Si s-a intervenit activ: subminezi productia si concurenta locala pe teluri strategice. Iar tarile de Est care fiind atacate cam in acelasi fel toate, trebuia sa faca front comun, au facut orice altceva, doar asta nu – au facut concurenta la sange cine primeste frimiturile mai mari de la masa grasanilor! Asta este.
    Decide singur daca este chiar asa de usor a spune unde este binele si unde este raul. Eu nu cred.

    5. Dar incontestabil, blestemul acutal al României este ca in fata acestei situatii foarte dificile, in care nu poti sa te lasi strâns in brate de EU pana te sufoci, dar nu ai nici motivul si nici interesul sa ii intorci spatele – ci ar trebui sa alcatuiesti un bloc puternic capabil de NEGOCIERE, noi evem niste fanfaroni la putere, care isi pot permite escapade caci au invatat de la Ilici Iliescu ca in ultima instanta mai exista meleagurile pe care el si-a vacut ucenicia, si care abea asteapta sa „ne sara in ajutor”.

    Aici stam. Cine este duplicitar, ce inseamna duplicitar, te intreaba si socoate!

  4. Tirimineanu @ Ar fi Off-topic, dar nu-l gasesc. Am gasit in sitoricul Rasinarilor:

    ” La 1488, in zilele „Marii sale de Dumnezeu cinstit Matias Craiu, prefacutu-s-au si s-au preinoit carte ocolnita a hotarului a satului Rasinariului, prin îndemnarea si ruga a cinstit scaun de leaghe 40 batrîni, pentru ca sa se stie si sa se pazeasca pe unde margi(ni)le hotarului nostru a Rasinariului, preste tot imprejur, precum veachia carte hotarnica, cea de la bunul si vechiul Craiu Atila 420…”. Dupa ce se indica punctele de hotar, iscalesc cneazul Bunea si cei 40 de bâtrîni, nu inainte de a inscrie in act aceasta tulburator de hotarita incheiere: „Ce iaste inlauntru aiestui ocol iaste pamant rumanesc a satului Rasinariului, nimanui induplecat, n-are cine a-l porunci nice in pamant, nice în apa, nice în ghinde, nice în jir…”.

    Deci se reinnoiesc hotarele dupa vechea carte hotarnica a bunului si vechiului Craiu Atila 420 … tu ca Ardelean citit, ce mai e si asta? Inseamna oare ca au Marginenii un document, care atesta ca pe vremea lui Matei Corvinu, ei aveau documente … de la Atila al Hunilor, de la anul 420? Si ca pe vremea aceea acest lucru era comun, nu surprindea pe nimeni sa exista documente de la Atila? Innebunesc, poti sa imi explici te rog?

    Preda

  5. Preda.
    Nu sunt un specialist in istoria hunilor sau a ungurilor, dar dupa cele scrise pe Internet: „Attila sau Atila (latină Attila, greacă Ἀττήλας, n. 406 – d. 453) a fost ultimul și cel mai puternic rege a hunilor, domnind între anii 433–453. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Roas, împreună cu fratele său Bleda.”
    In concluzie, nu a existat nici un crai (rege) Atila in anul 420. (Atila („biciul lui Dumnezeu”) ar fi avut 14 ani in anul 420).
    De asemenea, din cate imi dau seama nu exista nici o scriere ramasa in limba hunilor si sunt putine cuvinte care pot fi considerate de origine hunica. Unii i-au considerat pe secui urmasii hunilor, dar nu este nimic clarificat.
    Originea comunei Rasinari, din cele citite, este legata mai mult de pecenegi, prin urmare mult mai tarziu de „disparitia” hunilor.
    Un rege ungur care a purtat numele de Atila si a fost inaintea lui Matei Corvin, n-a existat.,
    In consecinta, cred ca nu a existat nici un document de la Atila si din anul 420

    • Tirimineanu @ Asta mi se pare verosimil. Dar documentul din vremea lui Matei Corvinul exista, si atesta o reinnoire de la vechiul crai Atila. Ar trebui vazut documentul, se pare ca este la Rasinari, un prieten a vorbit cu un preot care l-a salvat intr-o arhiva. Este scris in slavona – parerea mea este ca cere urgent o verificare si interpretare. Caci in orice caz, atesta cateva lucruri profund miscatoare, oricare ar fi realitatea ultime:

      1. Ca la 1480 Rainarenii se puteau prevala de niste acte stravechi de „ocol” al pamanturilor lor.
      2. Ca aceste acte aveau ceva curent, fiind acceptate in mod firesc de regele Matei

      Ipoteze care vin in minte nu sunt multe:

      A. Actul se refera la un drept acordat in perioada mai tarzie, a romanilor inca liberi, fie sub Gyula-sii Transilvaniei, pana la 1000, sau mai tarziu in perioada starilor Transilvane, de vreun potentat local, care vine numit Attila – macar in epoca moderna, nume curent intre maghiari, poate mai era si pe acea vreme cate unul care se numea asa.

      B sau, mai mult chiar, se refera intr-adevar la un act din vremuri imemorababile, atribuit singurului crai din acele vremuri imemorabile care a dainuit in amintirea populara, Attila.

      Din pacate a ramas doar actul de reinnoire a dreptului, cel vechi nu se spune ca ar fi fost gasit. In orice caz, pentru mic este un caz tipic de diletantism romansc: un act de o asemenea relevanta este salvat prin intamplare, se mentioneaza de vreo 10 ani incoace, dar nimeni nu il studiaza serios. In treacat fie spus, chiar daca nu s-ar afla nimic de acel Attila, un act in roman din 1489, antedateaza vestita scrisoare a lui Neacsu cu peste 20 de ani.

      Foaie verde de scriptura, romanul uita de la mana pana la gura!

  6. Preda.
    M-am uitat din nou pe cartea lui Karoly Vekov, Locul de adeverire din Alba Iulia (secolele XIII – XVI), care prezinta documentele cu valoare notariala si cunoscand cat de meticulos si documentat este autorul, mi se pare imposibil sa nu aminteasca de un document al lui Atila din anul 420, daca ar fi existat.
    Acuma este prea tarziu sa i-au legatura cu acesta, insa am sa incerc sa-l sun zilele urmatoare pe Vekov, dar mi se pare imposibil sa existe asemenea document, fara sa se cunoasca in istoriografie despre acesta.

  7. Tirimineanu @ Vezi aici https://sites.google.com/site/comunarasinari/istorie
    Documentul se pare ca a fost salvat din arhivele bisericii de un preot cu prezenta de spirit, in urma cu nu mai mult de 10 ani. L-a interviewat un prieten de-al meu pe vremea aceea, mi-a spus ca a vazut si el documentul (vorbesc de cel de pe vremea lui Corvin, singurul pastrat). Poate este explicatia pentru care pana azi specialistii nu s-au ocupat de el?

    • Preda: pe internet gasesti ca Attila a fost schimbat in 418 dupa tratative de pace cu un roman si trimis la Roma, de unde s-a intors mult mai tirziu. A fost fost „numit” co-conducator al triburilor hunice in 434. Adica la 420 era la Roma, iar regnarea lui incepea abia din 434.

      „Statul” hunilor era organziat in triburi (multele nefiind hunice, ci alte triburi ce li s-au alaturat), au avut preocupari militare, de cucerire, putin probabil sa se fi ocupat cu hotare, cu ocoluri, si cu atit mai putin cu inscriptia lor. Insusi scribii (asa se spune? la cei ce se ocupau de scris linga domnitori?) era romani si bizantini linga Attila.
      Adica foarte putin probabil sa fi avut inscriptii interne ale lor, si nu prea cred sa fii fost atit de organizati intern sa se fii ocupat cu hotarele unui singur sat.

  8. Mie toata treaba cu „ma doare-n cot de schengenu vostru” (nu stiu daca traduc exagerat din limbajul „diplomatic” actual :-)) imi aduce aminte cum Ceasca a renuntat la „clauza natiunii celei mai favorizate” in 1988 inainte ca SUA sa i-o retraga.

    • Lorand@ Ti-o fi aducand tie aminte, dar stii tu vorba „musca-ti limba, nu cobi!”. Asa-s romanii mai superstitiosi 🙂

  9. Preda.
    De acord cu Olorand in privinta hunilor si cu apetitul acestora spre scris.

    Dupa mai multi istorici, in perioada migratiilor nu putem vorbi de un stat centralizat si nici de un stat in intelesul de astazi, de autoritate suverana asupra unui teritoriu. Regele (conducatorul) era de fapt numai seful razboinicilor, pe care-i reunea de regula in fiecare primavara si cu care pornea dupa prada. El se considera stapanul absolut asupra unui teritoriu, dar fara a incerca sa-l administreze in intelesul de astazi sau dupa cum spunea cineva, fara a se considera ca este responsabil de organizarea vietii sociale si economice din teritoriul respectiv. Pe el il interesa numai prada (in unele scrieri bizantine, apare denumirea de „pamantul nesfarsit al dacilor”, cu referire la teritoriul nord – dunarean, fara a exemplifica o entitate statala), existand o deplasare a tribului (cetei) aproape continua, in functie de resursele necesare traiului.
    Un teritoriu transilvanean unit, administrat in intregime, se intampla numai prin anul 1200 (dupa anul 1150), cand secuii s-au asezat in totalitate pe locurile unde sunt astazi. In perioada premaghiara imediata, au existat mai multe entitati statale, dar fara ca teritoriul transilvanean, in intregul sau, sa fie in stapanirea unui monarh.
    Pe de alta parte, dupa Sextil Puscariu, comportamentul migratorilor a facut sa dainuie in zonele muntoase ale Ardealului o populatie latinizata sau partial latinizata, care nu s-a mai amestecat cu nimeni si astfel au putut sa-si pastreze aceasta latinitate in limba.
    Migratorii s-au asezat, avand in vedere si puterea lor militara, pe vaile cele mai fertile ale raurilor, dar nu i-au interesat muntii si administrarea lor. Vocabularul limbii romane arata ca marea majoritate a cuvintelor limbii romane care se refera la munte sunt de origine latina, inclusiv disparitia unor cuvinte latine specifice sesului (via, dom), dar pastrarea unor cuvinte ca si carare sau casa (domul era locuinta mai mare, iar casa era o locuinta mai mica, un fel de coliba, specifica muntelui).Acolo prin munti, au devenit crescatori de oi si capre, animale care se pretau reliefului si astfel in primele croinici latino – maghiare sau bizantine, romanii apar ca si pastori (crescatori de oi si capre). Cuvantul ciurda, care inseamna turma de vaci, a fost preluat din maghiara, pentru ca romanii, datorita si conditiilor de relief, nu cresteau acest animal.
    De asemenea, acest neinteres a migratorilor pentru administrare si a faptului ca populatia din munti a trait neamestecata cu migratorii, a facut ca in limba romana sa existe foarte putine cuvinte ale migratorilor. Unul dintre acestea este capcaun, considerat a fi a unui popor migrator (mi se pare a avarilor), care ar insemna strangator de dare.
    Singura convietuire care va exista, mai ales de prin secolul X dintre romani si popoarele migratoare a fost cu slavii sau bulgarii slavizati, care au inceput sa si administreze teritoriul, cei de pe teritoriul Romaniei de astazi fiind si legatura dintre slavii nordici si cei din sud. In istoriografie, de cele mai multe ori teritoriul transilvanean premaghiar (prin secolul X) este prezentat ca facand parte din Imperiul Bulgar (slavizat) .
    Cuvintele din limba romana, care se refera la ses, sunt in general de origine slavona (poporul cel mai puternic militar se aseaza in zonele cele mai fertile), Unele cuvinte referitoare la clasa dominanta sunt de origine slavona (cum ar fi boier, dar si denumirile unor conducatori cum ar fi fost Menumorut, Glad, Ahtum, care nu aveau o rezonanta latina) sau la administratie (ocna, loc de exploatare a sarii, dar si de detentie). Slavii au inceput si exploatarea aurului (denumirea localitatii Zlatna, zlatno insemnand aur), impunerea de dari pe localitati (Ohaba, denumire slavona, mosie sau localitate care nu plateste dare), o anumita organizare militara (mai multe localitati poarta denumirea de Straja, denumire slavona) si biserica va avea coloratura clasei dominante, adica slavone (Victor Kernbach a scris o carte despre miturile esentiale romanesti, in care argumenteaza faptul, in special prin creatia populara romaneasca, ca crestinismul romanesc preslavon, a fost o religie taraneasca, lipsita de rigori teologice, combinatie intre elemente crestine si cele pagane. Organizarea slavona premaghiara l-a facut sa reziste si la catolicism, adus de entitatea maghiara).
    Romanii au preluat si alte denumiri slavone, cum ar fi Tarnava sau Balgrad (Alba Iulia, batranii romani, pe care i-am cunoscut din aceasta zona foloseau si in zilele noastre denumirea de Balgrad, s-a descoperit si o biserica de zid de tip bizantin, datata , dupa unii, din secolul X, prin urmare coloratura slavona a bisericii romanesti s-a intamplat si in Transilvania si nu numai in Peninsula Balcanica, cum spunea Roesler), denumirile unor localitati le-au preluat dupa maghiari (Uioara de exemplu, langa Ocna Mures, deci pe valea fertila a Muresului), dar in Munti au ramas denumiri vechi latine, cum ar fi Abrud, Ampoi, unele ape la ses au avut denumiri slavone, dar in munti au avut denumiri latine, la care se adauga apele mari, cum ar fi Muresul, Oltul, Somesul.
    Subiectul este mai complex, dar ma opresc aici.

    In privinta documentelor scrise, dupa Karoly Vekov:
    – popoarele din Europa Centrala au fost depozitarii unui sistem cutumiar, in care legile inca nu erau consemnate, ci practicate si aplicate potrivit obiceiului si traditiei. Proba orala si dreptul obisnuielnic, neconsemnat in scris, dominau aceste societati;
    – dupa crestinare si incadrarea in circuitul culturii scrise din Apusul Europei vor aparea si in Europa Centrala documente scrise:
    – aceasta aparitie a scrisului si a documentelor cu valoare notariala a fost determinata si de cresterea proprietatii feudale (individuale), in raport cu proprietatea obsteasca asupra pamantului. Prin urmare s-a format un interes din partea conducatorilor societatii in delimitarea propriilor proprietati (proprietatii regale, ale Bisericii si a clericilor sai si ulterior a clasei care se numea nobilime):
    In concluzie, documentele scrise cu valoare notariala in Europa Centrala au aparut dupa anul 1.000, procesul a fost insa mai indelungat, unii considerand ca de fapt numai din secolul XII.

    • Tirimineanu, Lorand @ Oameni buni, foarte frumoase si instruitoare cele ce imi povestiti. Dar vorbim de alte lucruri – voi vorbiti de detaliile unor doctrine istorice, stabilite. Eu vorbesc de un DOCUMENT, real din hartie si cerneala, care a dainuit intr-un pod al unei biserici, pana a fost salvat de un incendiu sau inundatie, nu mai stiu, de un preot, care a realizat insemnatatea, si macar l-a salvat. Dar nu pare de loc sa fie luat in seama. Inca.

      Caci repet, chiar daca mentiunea cu Craiul Atila se sugruma si se impinge in afara rationalului, dupa obiceiul „stiintific” de a trata detalii surprinzatoare, ramane faptul ca este un document in limba romana, mai vechi decat vestita scrisoare a lui Neacsu (care, fie vorba intre noi, pentru mine vine cel putin 1000 de ani mai tarziu decat primele scrisuri romanesti, dar asta este alta tema). Asta-i tot, intrebarea, la ce se puteau referi catre precinstitul crai Matias, cand vorbeau de drepturile lor vechi de la vechiul crai Attila? Si asta nu se rezolva cu lieux communs mai vechi, caci se pare ca nu a mai existat asa o situatie – iar daca asta este ingropata sub tacere, vor mai veni si altele, care in egala masura nu vor mai fi existat :-). Nu stiu ce expertiza are dl Karoly Vekov, dar ti-am dat si un link unde se gaseste traducerea si transliteratia documentului. Cel original ar trebui copiat in multe exemplare fidele, analizat atat chimic, cat si lingvistic si istoric. Si pe urma se sta de vorba. Eu nu afirm ca ar fi scris Atila personal in limba huna un act de proprietate. Pe de alta parte, nici nu vad cum se poate trece cu vederea acea afirmatie intr-un act oficial din vremea lui Corvin, de care s-au prevalat apoi Rasinarenii inca sute de ani buni, fara avem un minim de explicatie verosimila!

  10. Kalaci @ Privitor la denaturarea istoriei, la care o citeai taman de doamna Pilon, am gasit in Welt de ieri un citat din Hannah Arendt – intelegatoarea totalitarismului ca fenomen fara culoare si „ambidextru”, ca sa zicem asa. „Telul utopiei comuniste nu era numai sa stinga orice opozitie, ci chiar sa inabuseasca orica amintire a istoriei, care se impotrivea idealului omului ‘egalizat’ „. Mai bine decat sa o luam la modul personal – ceea ce este mereu prima reactie, caci suntem atinsi la modul personal in primul rand – ar fi bine sa avem in vedere aceasta constatare, pe care am trait-o, iar Hannah Arendt, de la o si mai mare distanta, si cu o privire critica de perspectiva, o remarca in termeni atat de pregnanti!

    Pentru noi lucrurile au fost asa: mai intai – sub decizia si a unor parinti ca cei ai doamnei Pilon, ca sa fie clar cine ne vorbeste – s-a instaurat „istoria cu caracter de clasa”. Tinem minte ca la scoala era atat de usor sa iei o nota buna, caci ajungea sa tii minte cine era asupritorul de clasa si cum s-a opus clasa oprimata, asta era reteta universala. Restul ca oprimantii erau imparati romani, regi sau boieri, maghiari sau colonialisti, erau detalii asupra carora puteai sa te tot balbai, esential era sa nu o scrantesti cu mesajul de clasa!

    Cat s-a denaturat din istoria universala, si in mod particular din cea a Romaniei in acea perioada, sa iti mai povestesc? Asa ca la 1980 cand vine ceasca – ca distrugatorul tampit si foarte ancorat in doctrina comunista, in numele careia devenise criminal in anii ’50 (crimele savarsite ca detinator al puterii, cu propria mana, conteaza mai greu cumva decat eventuale crime de ‘ilegalist’, aici vorbesc de crimele savarsite cu pistolul in mana, la cooperativizare, nu toti au mers atat de departe, si modifica omul, crima!) unui proces de care nu mai vorbesc – si, combina istoria marxista de clasa cu niste instincte primitive, zis nationale, ale sale, si dispareti din istoria Transilvaniei … Pai copil sau de rea credinta (vezi Pilon, cu scuze spus) cel care se mira si vede nationalism si nu o continuare fidela a „istoriei stiintifice de clasa”, instaurata de comunisti. Eu nu pot sa imi recunosc natia in acele denaturari infantile pe picioarele de lut al ideologiei de clasa. Caci odata indoctrinat in acest fel, nu trebuie sa cauti prea departe pentru a vedea in maghiarii din Transilvania de la 1351 pana la 1920 tocmai clasa dominanta, care a fost exclusa din istorie si pusa la zid in intreaga intrepretare comunista. Nu a fost bine – nici cealalta insa nu a fost bine. Si nu accept ca natiunea mea, pentru care exista si alte intelesuri decat cel al unui paranoic INDISCUTABIL COMUNIST, sa fie amestecata cu excesele lui. Asta deja este la limitele deziniformarii – dar nu maghiare, ci a celor care s-au scremut de la 1950 incolo sa scoata „ideea” basma curata, incarcand toate excesele reale facute in comunismul real, pe seama ALTOR chitibusuri; creatiunea vorbei „national-comunist” le-a produs orgasme, la fel cum Sartre cu 20 de ani in urma jubila de propria inteligenta, când a inlocuit „stat socialist” cu „imperialism de stat”, in descrierea uniunii sovietelor, scotându-se pe sine si pe cei cointeresati iarasi basma curata, si evitând sa se uite pâna in fundul namolos al fântânei fara apa de viata. NISTE MINCINOSI.

    Sper sa fie destul de clar ca nu APAR distrugerea istoriei maghiare sub ceasca, si o pun in mod logic in continuarea si apogeul (unul din posibilele, multiplele apogeuri vazute in lume), a ideologiei istorice comuniste, cum Hannah Arrendt a formulat-o atât de bine inca 20 de ani inainte de ceasca. Era oare profeta, sau se uita doar atenta in jur?

  11. M-i se pare plauzibilă idea,cum că:”maghiarii din Transilvania de la 1351 pana la 1920 tocmai clasa dominanta, care a fost exclusa din istorie si pusa la zid in intreaga intrepretare comunista.” dar să nu uităm comunismul din România a fost national -comunism,mai ales în ”epoca de aur”,aș zice comunism cu caracter puternic naționalist.Scopul era omogenizar ea ,asimilarea,minorităților. Din acest scenariu făcea parte și cele amintite de Pilon.(nu prea e important persoana doamnei,ți-am citat ca să-ți atrag atenția asupra conținutului documentului respectiv,ce descrie problemele maghiarilor) Să revenim,comuniștii:erau ” conştienţi de faptul că un popor care nu îşi cunoaşte trecutul, îşi poate pierde mult mai uşor identitatea naţională. Această idee a fost formulată în politica internaţională încă înainte de înfiinţarea regatului român (1881). Nu trebuie să ne mirăm că ministrul educaţiei, Constantin Anghelescu, a desfiinţat în legea emisă în anul 1923 şi predarea în limba maternă a istoriei române.”(http://www.dantanasa.ro/2013/01/11/revista-presei-maghiare-din-romania-15-12-31-12-2012/
    În legatură cu citatul (”Manualele de istorie au fost treptat rescrise pentru a se concentra exclusiv pe contribuţia românească la
    istoria Transilvaniei, excluzând cu desăvârşire maghiarii (Pilon, 1992:63, 64).”)și afirmația Ta:”ISTORIA TRANSILVANIEI NU EXISTA! ”(și eu parcă am zis cândva:Ardealul are ”istorii” paralele,variante scrise de istorici maghiari și variante scrise de istorici români)am găsit documente ce confirmă afirmația Ta.Merită citit.http://www.provincia.ro/pdf_roman/r000170.pdf,http://www.provincia.ro/pdf_roman/r000190.pdf,

    • Kalaci @ Am gasit, foarte bun, citesc cu atentie. O prima remarca, acest om nu este inca „modern istoric competent”, caci spune – hait nu pot copia ce spune. Spune ca un om normal la cap, ca istoria va avea intotdeauna o latura subiectiva. Nu este aliniat cu curentul care pretinde o „istorie stiintifica”, untouchable, in care subiectivul celui care are privilegiul de a grai devine obiectiviatea (ceea ce nu inseamna ca ironizez sistematica bazata pe surse, interpretari verificate, etc – atata de subtire insa pentru a imbraca subiectiviatea de parca ar fi obiectiv). Citesc mai departe, multumesc!

      • Klaci @ „Istorie a civilizatiei in Transilvania” – imi place titlul. Si in egala masura spune clara ca, pe de o partea libertatea unor contributii pe specialitati venind din toate vânturile poate fi un avantaj. Dar trebuie si o unitate interpretativa! Corect – caci altfel faci indigestie la salturile de stil si mentalitate de la o contributie la alta. Si eu cred ca este cu putinta, dar asta va fi rodul unei munci in timp. In conditii financiar mai lesnicioase, ar merita o fundatie – institut a „civilizatiei Transilvane”, cu angajati permanenti, bursieri si experti externi, in care sa se plamadeasca un asemenea spirit interpretativ comun. Imposibil nu este!

    • Kalaci @ Istoria – ma gandesc ca pasul greu de realizat in directia „unitatii interpretative” se invarte cumva nu atat in jurul natiunii romane si maghiare – cat a faliei istorice, nascuta din schisma bisericilor, si care a fost in timp incorporata in relatiile dintre natiunile traitoare in Tranislivania.

      Daca ne uitam cu ceva distanta si intelegere, vedem ca nici ungarii nu au picat in Panonia ca niste barbari calari, cum au fost pe nedrept stilizati, veneau cu o civilizatie din Kazaria. Si nici lipsa de romani nu au dat, daca in secolul 10, dupa atatea migratii peste acel pamant, tot au mai dat de macar un principat roman – Gelou – lasand semn de intrebare asupra populatiei din celelalte trei mentionate doar de Anonimus (pesemne, populatie mixta). Vedem si ca sub Arpadieni, a existat o Universitas Valahorum care se respecta cumva, si nu sunt nici consemnate excese de harnicie din parte Arpadiana, sa satisfaca pretentiile papistase de a-i trata pe „ereticii” vechii biserici cum au facut-o cruciatii. Lucrurile s-au schimbat destul de rapid dupa ce au venit Angevinii, si a fost sfarsitul – si inceputul relatiilor potrivnice cum le mai cunoastem.

      Acum, cine face un pas inapoi si uita de neam si de detalii si priveste de la o distanta, ce vede: vede ca aceste urme ale schismei si atitudinii papale dure de la inceputul mileniului (vreme in care, ca sa le spunem pe fata, au existat si cruciadele impotriva propriilor franci, a Albigenilor – ca mostra de obiceiuri), au fost ingropate in timp dar au ramas cu consecinte in mentalitati si relatii reciproce pana azi. Distanta, privind diferenta intre Arpadieni si Angevini, spre exemplu, privind realitatea care face ca in fond si unii si altii, mândrie la o parte, daca se poate, suntem niste popoare relativ mici, sub bataia vânturilor influentelor puterilor mari, ne-ar invita la concluzia ca intâmplarea a facut ca Ungarii sa pada de partea catolica, mai agresiva dar in timp si mai aducatoare de civilizatie, romanii ramanând, in parte si din intâmplare (episcopia Ilirica, din care faceam parte, a tinut pana la 720 de Roma !), la rasarit. Daca in loc sa ne identificam cu aceste produse ale intâmplarii si ale jocului unor puteri mai mari decât noi, si am cauta sa ne regasim pe un teren mai pe dimensiunea relatiilor proprii – s-ar putea vedea lucrurile cu mai multa detasare, zic eu. Mai ales cred ca si de-o parte si de alta s-ar descoperi cu surpriza stereotipuri de gândire, care se credeau foarte proprii, si care de fapt vin din afara, dintr-un context mai larg, si au fost insusite.

      Primul meu gând la lectura pe care mi-ai oferit-o.

  12. Kalaci @ Iarta-ma daca ma intelegi asa – eu nu nesocotesc cele prin care ati trecut. Iubesc verticalitatea cu care vorbesti, iubesc demnitatea si drepturile care vi se cuvin, pentru ca ma iubesc ca om, cum as mai putea sa ma iubesc si sontac cum sunt, daca nu as mai fi in stare sa iubesc si pe alt om cum este? Cum sa iti explic eu, ce resimt, ca sa ma intelegi mai bine? Se pare ca intr-adevar termenii nu ajuta la nimica, viata este cea care vorbeste!

    Omogenizare spui tu. Si eu ma gandesc, ne-ai omogenizat de la ’44 incolo, de ne-au sarit capacele. Eu asta mi-aduc aminte din copilaria cum ne omogenizau ca pe ciulama. Oamenii care nu erau in teminta, claie peste gramada. La casa invatai frumos ce a fost si cum este, si invatai mai ales, la scoala cand te duci iti tii gurita fedeles, ca nu stii cine ce este. Noi am avut noroc, pe bunica-meu l-au reabilitat in ’59, tata a fost doar doi ani somer, erau trei salarii in casa – fac socoteala, pe aceste salarii se ajutau patru familii Kalaci: unchiul cutare mort la Fagaras (nu era Pitesti, Aiud sau Jilava, dar se murea si acolo – el, a aflat var-meu in ’90 din memoriile unui coleg de temnita, si-a sfarsit sorocul, si-a primit hainele sa se intoarca acasa, la poarta l-au oprit: stai, ti s-au mai dat trei ani! A murti in trei saptamani, groapa comuna, nimeni nu stie unde este. Si ceilalti, fiecare cu povestea lui – unul ca era scriitor Bucovinean, si cu astia nu se stie, daca nu ling funduri ca Beniuc, ce mai pot face, si tot asa) O poveste de romani intre sute de mii, poate milioane, dupa razboi. Omogenizare, lupta de clasa, egalitate. Natiunea, ce era? Promisiunile si intrebarile ramasa fara raspuns din generatia parintilor, noi am crescut fara natiune, egali si internationalizati, cuvantul „Basarabia si Bucovina” te ducea la Gherla. Aveam o colega care avea rude la Chisinau, odata ne-a aratat la cativa in ascuns o carte de povesti scrisa in cirilica de la Chisinau – ne uitam nenica, parca era playboy, ceva sa-ti tremure inima in piept ca nu ai voie sa privesti. De ce? Eu nu stiu cum traiati voi atuncea – dar banuiesc ca nu v-a evitat nici pe voi valul.

    De aceea cand citesc aceste lucruri, eu la asta ma gandesc in primul rand! Ce stiu eu, poate mi s-a indurit inima, poate, ca omul, simt doar din experienta, si ce a fost dupa ’73 nu am mai trait pe propria piele. Se prea poate ca din aceasta cauza sa nu fiu suficient de sensibil la distinctia intre omogenizarea cea mare pe care am trait-o cu totii, unii mai bine altii mai in pamant, si cealalta care v-a atins ceva in plus, in 80. Iarta-ma, dar permite-mi sa ma apropiu tot din lucrurile pe care eu le pot intelege si resimti: Soarta României a fost extraordinar de dura dupa razboi din motive care abea vor incepe sa se inteleaga, daca nu se pun cei care au profitat (cat mai era de profitat!) impotriva sa inabuse iarasi adevarul. Un lucru am inteles in Occidentul acesta, ca nu era loc pentru nealineati – nealineat era cumva ca un satelit iesit din traiectoria gravitational controlata. A existat un singur caz – Nicaragua – care risca sa fie nealineat, si pe acela Americanii l-au impins in mod constient in bratele Cubei si al rusilor, caci daunele le evaluau ca fiind mai mici, decat daca ar fi incercat o tara latino-americana sa creasca un drum pe masura realitatii lor, liberal-national ii zicea Eden Pastora. Si a fost Romania. Da, numai ca nu Romania lui ceasca. Romania s-a dezalineat din anii 60, i-au dat in brate nealinearea, a reactionat inca bine la ’68 – de aceea nu ne-au ocupat – pentru ca avea inca echipa de sfatuitori, comunisti, dar cumva se vede mai competenti. Dar el s-a debarasat de oameni, caci era complexat, si a ramas singur cu corabia aceea ce mergea spre marea nealineerii – iar cand Carter i-a oferit sa-l primeasca la un port bun, sa faca investitii, nenorocitul indoctrinat a zis nu. Deci daca o iei din punctul de vedere al nostru, romani – ceasca nu a fost nationalist, a fost distrugatorul unei politici nationale care a mers frumusel de o suta si mai bine de ani, si au stiut chiar si primii comunisti sa o duca mai departe. El a distrus tara – si reactia lumii a fost necrutatoare, pentru ca rusii au pus piciorul pe gaz in defaimare, ca sa se piarda pe timp lung orice credibilitate – caci se faceau de pomina, au avut alaturea asa un mare pericol de securitate! Citeste cartea lui Watts, a documentat toate lucrurile acestea, tu o poti citi! Si acum vin mancurtii, si se freaca pe limba de moarte, ce inventeaza ei ca sa nege evidentele: ca ar incerca sa reabiliteze nu o tara si un neam ponegrit pe nedrept si care a suferit si el – ci pe paranoicul care a produs aceste suferinte. Daca, pentru a-l cita pe Tirimineanu, aceasta nu este „duplicitate”, si pe romaneste spus, perfidie, atunci eu nu stiu ce mai este!

    Dar de aceea pentru mine, poate aparea pro forma, este important sa insist asupra acestor evidente: cand ceasca a zis ioc lui Carter, a facut-o pentru ca era indoctrinat comunisti si nu putea altfel. Cand i s-a casunat pe maghiari, si voua v-a facut viata grea, de fapt se deschidea, in aceea corabie declarat „Vogelfrei”, fara sustinere is aliati, scuipa cine vrea, si se tragea foame, ceasca a dus comunismul la refuz, a facut cirurile foamei, i s-a casunat pe Dumnezeu si biserica – sunt multe de spus si aici – si, da, si pe maghiari. Raul, draga, raul liber sa mai dea odata din coada pe pamant.

    Asa, si acuma venim la ce au fost pentru voi acesti ani. Eu, asa ii inteleg. Dar cum este scris, a fost dat sa dureze si sa se sfarseasca, eu nu cred in continuare ca termenul de genocid li se poate asocia. In masura in care acest termen a fost refuzat categoric persecutiilor staliniste, lagarelor de la Kamceatka pana in Brandenburg, nu pot intelege termenul. Dar a fost fara de indoiala cumplit, nu am contestat niciodata.

    De ce i-au spus national-comunism? Pai o gaselnita ca oricare gaselnita, pe de o parte se potrivea, pe de alta parte insa – si eu acest lucru vreau sa il clarific – servea multor scopuri. Pe de o parte, stanga occidentala il imbratisa cu drag – pentru ca acea continuitate care Hannei Arendt nu i-ar fi scapat – si care la cativa, intr-adevar nu a scapat – se trecea sub tacere prin acest termen, se scapa de intrebari si nesigurante existentiale. Dar mai ales pentru ca se potrivea ca manusa pentru nevoia ruseasca de a musamaliza riscul prin care trecusera in anii 70. Era un comunism, o luase putin anapoda un tovaras, nationalist a devenit. Corect, prin manifestari. Dar eu intreb nationalist al carei mama ei de natiune, pentru ca NATIUNEA MEA au calcat-o in picioare din anii 50! Ma intelegi, ca nu voi accepta niciodata fara comentarii acest termen?

    Asa – si acum este firesc sa vii tu si sa intrebi (chiar daca esti mult prea fin ca sa pui intrebarea, ea sta cumva in mod natural, in aer!): „si ce ma incalzeste pe mine tot ce imi spui, caci mie in anii 80 tot ma injurau ziarele ca imi permit sa fiu maghiar, ca in scoli zise maghiare nu mai invatam istorie si nu mai putem scrie?” si cate or mai fi fost. Ce sa-ti raspund – stii ca la asta nu se poate raspunde. Doar daca cineva intreaba mai insolent, atunci se poate raspunde „Si ce crezi ca ma incalzea pe mine ca roman, ceea ce tie ti s-a spus ca ar fi ‘nationalism romanesc’, cand istoria a calcat-o in picioare, si societatea a inrait-o?” – de fapt chintesenta reactiei romanesti la acel val este pentru mine frumosul banc cu Motzul care merge la doftor la Bucuresti „Buna bade, no ce te doare – ma doare pula-penis, domnul doftor! – No, pai cum se poate-asa? Si de unde vii? – Eu viu de la Cluj-Napoca!”. Stiu e vechi… Nu, in mod serios la aceasta intrebare nu se poate raspunde, decat asa sa spun „iti cer iertare pentru faptul ca in limba mea s-au produs acele mojicii, dar mai mult decat limba, sau stalcitura limbii, nu au in comun cu natia romana acele fapte”. Si stiu ca distrugerea societatii nu s-a vindecat nici pe departe.

    Am putea noi discuta inca mult si bine Kalaci, dar catinel. Ma bucur ca esti de acord ca istoria Transilvaniei ramâne inca sa fie scrisa – eu ma bucur pentru ziua când ea se va plamadi, va fi frumoasa! O sa citesc si eu ce mi-ai transmis. Si inca o veste buna: poate sunt naiv, dar tot ii repetam lui Lorand ca nu se poate sa nu se nasca in Romania o miscare de oameni mai tineri care vor o alta tara, un alt stat – si un stat pe masura romanilor nu poate fi unul in care voi sa fiti tratati cum se incearca de ultimele zeci de ani. Si iata ca am gasit azi urmatorul site – mi se pare ca sunt, macar la prima vedere, genul de oameni la care ma gandeam … si, na, ca mi s-a intrerupt netul si nu am salvat linkul. Il regasesc odata – era si doamna Macovei acolo, dar in rest mai mult tineri pana in 40 de ani, am spicuit printre programe. Vom reveni. Pe doamna Pilon o lasam sa hodineasca, o faptura de pe alta planeta, nu am nimic insa cu ea, poti sa ma crezi. Cel mult cateva reminiscente cu complexul din care face parte, dar si de alea ma liberez.

    Si ca sa fac si ceva propaganda in nume propriu, poti sa te uiti si la
    http://adevarul.ro/news/societate/preda-mihailescu-vrei-pleci-nu-ma-nu-iei–cum-asa-ceva-1_513a384f00f5182b85e4bf49/index.html
    dar nu ma spune mai departe.

    • Ovidiu: presa romaneasca are interesul de a minimiza numarul participantilor. O scapare totusi: „atunci ştiam din calculele pe care le realizăm ca număr de călători din mijloacele de transport că ne aflăm undeva la 4-5.000 şi apreciam că se amplifica numărul pe seama celor din Târgu Mureş, ” Adica doar din autobuze si masini prefectul estima cca 4-5mii, plus Targu-Muresenii…
      http://www.mediafax.ro/social/prefect-mures-basescu-m-a-sunat-ingrijorat-ca-tinerii-nu-sunt-educati-sa-respecte-simbolurile-tarii-10659535

      Si presa maghiara are interesul sa amplifice prezenta.

      Nu vom afla adevarul, eu nu am fost la fata locului, nu am cum sa verific.

      • Ovidiu @ „e usor de verificat din imagini,” – si de unde stii tu cum au fost alese imaginile, se poate binisor trisa la imagini, daca lumea nu este comasata. Dar oricum idea insusi a meetingului mi se pare absolut colosala, de salutat si … calul de dar nu se cauta de dinti! Caci altfel data viitoare nu sunt nici 5000 daca romanii se arata atata de picky.

      • Fi serios, sunt sute de imagini pe net si reportaje TV, nu trebuie sa fi fost acolo.
        De la ~5000 cati au fost in piata pana la „zeci de mii” si „30 000” cat apare in presa de limba maghiara diferenta e enorma, halucinanta. Ceva gen reportaje Antena 3.

        Si nu e prima data cand apar astfel de aberatii propagandistice.
        La un miting similar Sf.Gheorghe au fost 1000 (800 in aperecierea politiei locale) dar presa de limba maghiara a dat 4000 !…adica avem de-a face aici cu erori de 500% !

      • Si de unde stii ca nu exista eroare (trisare) SI la partea romana interesata in bagatelizare. Spun SI, atentie! Cine poate cuantifica cine minte mai mult?

      • Ovidiu, Lorand – Ma rog, remarca mea era in primul rand pentru a sublinia ca oricati ar fi fost, cateva mii este deja un semn bun, si semnalul bun trebuie acceptat, fara discutii asupra estimatiilor. Dar se vede ca nu am reusit sa sparg discutia 🙂

      • N-ai inteles mare lucru din tot ce s-a intamplat, Preda.

        A fost un miting tipic PPMT-CNS, cu obisnuitii Tokes, Balazs, Toro, etc.
        Din afara orasului au venit vre-o 3-4 000 cu autocarele si masinile.
        Din secuime majoritatea dar au venit si din Oradea, unde PPMT are o organizatie mai puternica, si din Ungaria. La astia s-au mai adaugat vre-o 1500 de localnici targumureseni (57 000 de maghiari in Targu Mures, 45%).
        Si uite mitingul.

      • Ovidiu @ Eu ce-am inteles este titlul pe care tu l-ai redat: „impotriva separatismului “a szabadság egy és oszthatatlan ” – mai ales partea a doua am inteles-o, dar m-a folosit si de prima pentru confirmare :-). Si acest titlu, daca imi este permis sa il iau in serios, mi-a placut. Banuiesc ca nu a fost un titlu de saga, sau gresesc?

      • era de saga, am interpretat creativ sloganul mitingului “a szabadság egy és oszthatatlan” -libertatea e indivizibila-

      • Ovidiu @ Nu ma mai joc cu tine, esti conspirativ si elitist si profitor al deficientelor intelectuale ale celor care muncesc si nu vorbesc … ungureste 🙂 Mi-ai pus piedica, rusine!

  13. Olorand.
    Observand, in urma unui comentariu al tau de mai sus, ca ai incercat sa readuci in discutie problematica Schengen – ului (cand am deviat intr-o dezbatere despre huni si capacitatea lor de a emite documente) si pentru faptul ca nu doresc sa fac un comentariu propriu, in care, de fapt, sa plagiez ideile altora (cu care sunt in totalitate de acord), redau un scurt fragment dintr-un comentariu aparut in Revista 22, editia online, din 11.03 2013, autor Andrei Plesu.
    Spunea, mi se pare, dramaturgul Ionesco, ca nu ma inspaimanta cerul, ci imensitatea lui. Prin urmare, nu ma inspaimanta ca in politica romaneasca exista asemenea personaje, amintite si de Plesu (Corlatean, Plesu, Dusa, Stroe, Antonescu, Mircea Diaconu, etc.), dar ma inspaimanta (probabil nu este termenul potrivit) faptul ca au fost votati cu peste 60% din numarul celor prezenti la vot si probabil vom avea si un presedinte, multi ani, pe unul ca Antonescu, responsabilul galagiei nationaliste si antioccidentale.
    Probabil acesta nici nu prea crede in ce a spus, a facut totul numai pentru a fi suspendat Basescu si a castiga voturi, nu ma mir ca-si schimba discursul de la o zi la alta, ca si Ponta (un om fara principii,inseamna ca nu le are), dar alaturi de faptul ca sunt niste indivizi fara principii (cum pot niste indivizi care se considera liberali sa creada ca sunt asemanatoare principiile liberale cu cele socialist – comuniste de exemplu?! ), inseamna si ca-si cred electoratul tampit si fara tinere de minte.
    Daca acesti indivizi, in functie de cum bate vantul, devin europeni sau antieuropeni (vezi si declaratiile recente ale lui Antonescu despre Merkel si P.P.E.), atunci ma intreb, daca in tara aceasta poti castiga niste alegeri si te poti mentine la putere fara probleme (practic fara nici o contestare vizibila de Doamne Ajuta, de parca am traii vremurile lui Ceausescu) , numai daca adopti o astfel de atitudine duplicitara?!

    „Strategia politică şi retorică a guvernanţilor actuali în chestiunea Schengen e remarcabilă prin infantilism, amatorism diplomatic şi agresivitate vidă. Mă mir sincer că dl. Corlăţean, care nu e, totuşi, străin de teritoriul politicii externe şi părea să navigheze cu mai multă prudenţă printre fiţele răzgîiului naţionalist de la vîrf, a căzut în această derivă. De personaje secundare, fără nici o experienţă în domeniu (genul Duşa, Stroe, Antonescu etc) nu mă mir. Marea lor „strategie” e încercarea de a transfera la Bruxelles un vajnic eroism de Găeşti, o mîndrie băţoasă (şi perdantă) de nubile răzvrătite. Nu ne vreţi? Foarte bine! Ne luăm jucăriile şi plecăm! Suntem un neam viril şi veşnic nedreptăţit. Şi dacă ne enervăm, avem noi ac de cojocul vostru! O să vă facem” aroganţe” peste „aroganţe”! UE ne persecută? O s-o persecutăm şi noi pe ea! Nu-i mai cumpărăm lalelele, îi cerem viză la intrarea pe teritoriul patriei noastre, îi dăm afară pe investitorii europeni şi exportăm pui cu salmonela. Am putea începe, sfătuiţi de subtilul diplomat Mircea Diaconu (e de necrezut cum omul acesta atît de talentat se întrece mereu pe sine în derapaj şi inadecvare!) prin evacuarea Carrefour-ului de pe meleagurile noastre. Să vedem unde o să-şi mai vîndă dumnealor marfa? Nu vor să-l traducă în engleză pe Vlahuţă? N-o să-l mai traducem nici noi în română pe Shakespeare! Şi la urma urmelor, a se slăbi cu turismul şi plecarea la muncă spre vest! Avem tot ce ne trebuie la noi acasă, pe plaiurile noastre. Suntem aici de milenii şi putem foarte bine să nu mai trecem graniţele niciodată. Vom sta laolaltă, vom plînge strămoşeşte pe la chefuri, vom chibiţa războaiele istorice organizate de politicienii noştri prin codrii naţionali: preşedinte contra premier (şi viceversa!), USL contra PDL, PDL contra USL, USL contra USL, USL contra PNL (şi viceversa), PNL contra PNL şi contra USL, referendumuri vesele şi triste, dansuri braziliene cu Mazăre, nopţi „de fior şi rîs” cu Badea şi cîte şi mai cîte. Nu ne lipseşte nimic! Să-şi vază de treburile ei Europa! Ce? Noi ne amestecăm într-ale sale? Să ne dea doar ceva bănuţi, căci suntem „membri cu drepturi egale”! Avem răbdare! Poate cîndva ne va ruga şi Uniunea bruxelleză să se integreze în România! O vom îngopa deîndată în MCV-uri severe şi JAI-uri nemiloase! O vom ţine la coadă la Curtici şi la Nădlag! Dacă e reciprocitate, reciprocitate să fie! Şi-au făcut-o cu mîna lor!”

  14. Lorand, Kalaci, Ovidiu, etc @ Am regasit siteul de care vorbeam mai sus. Miscarea se numeste „Noua Republica” – a auzit cineva de ei, pare ca ar merita suport, asa la prima vedere.

    • “Noua Republica” @ Retrag intrebarea. Am aflat de la Bucuresti ca au inceput promitator, dar se pare ca au cam lovit mantinela din dreapta, si acum au cam disparut. Pacat!

  15. Kalaci @ Ce spui, Kalaci – ai vazut ca a aparut o istorie a Transilvaniei de 1600 de pagini la Cluj, care macar se lauda ca este scrisa de cercetatori de patru etnii? Nu ma grabesc sa spun: „Te-a auzit Dumnezeu”, dar macar s-a miscat ceva. Sa vedem daca pune vreo roata in miscare!

    Asta mi-aduce aminte cu jde ani in urma, vorbeam cu un prieten de pruncie – era de pe malul celalalt, de tatane-sau spunea singur ca „a ramas Stalinist”, dar eram amici – si ma lamentam cu foc de nenorocitii care imi spuneau mie in presa „mamaliga nu explodeaza” si strigam si la el „cat o sa mai fim obligati sa ne spuna toti motofletii aceste obraznicii in fata, de parca ei s-ar da inainte la gloante in locul altora?”. Eram foarte focos, mai focos chair decat noi doi cu istoria Transilvaniei care nu exista. Si trei zile mai tarziu imi telefoneaza: „Te-a auzit Doamne-Doamne” – tocmai izbucnise Brasovul! E bine uneori sa te infurii, chiar daca nu poate fi mereu „cauzal” reactia 🙂

    • Cum se zice?Dacă dorești foarte tare ceva o să se întâmple.Na,că s-a întâmplat,numai că noi nu știam.Am găsit și locul de unde se poate cumpăra toate trei volume.(http://www.cluj4all.com/istoria_transilvaniei#vol1)Nu pricep de nu-i scoasă în comerț,numai la Centrul de Studii Transilvane se poate procura.Adevărul nu se vinde bine?Sunt curios oricum ,merci Preda pentru informare.

      • Kalaci @ Dela Reccsman citire, am descoperit din intamplare ca se canta la doua viori, si pe facebook. Ma bucur si eu, cu placere. Eu am intrebat inocent la Cluj de ea, si mi se va si face cadou. Doar timpul pentru 1600 de pagini trebuie sa il investesc singur 🙂 S-auzim de bine!

  16. Preda, Kalaci.
    Nu stiu ce se scrie in manualele scolare din Romania despre istoria Transilvaniei, dar in ansamblu, situatia nu este deloc disperata pentru un roman care doreste sa fie cat mai documentat intr-o problema, pentru ca sunt o multime de carti si articole in limba romana scrise de istorici unguri sau traduceri din scrierile acestora Cine este pasionat de istorie si doreste sa le studieze, cred ca le gaseste, in mare parte, prin toate bibliotecile judetene din tara, iar daca nu le gaseste acolo, cu certitudine sunt in bibliotecile cu un regim mai special (ale muzeelor, universitatilor, etc.).
    Ca sa exemplific doream sa incerc sa dau o lista cu scrierile autorilor maghiari, pe care-i cunosc, tradusi in romaneste sau care au publicat carti in romaneste, dar mi-am dat seama ca este prea lunga si am renuntat.
    Prin urmare, o imagine cat de cat mai aproape de realitate a istoriei Transilvaniei si prin studiul autorilor maghiari tradusi in romaneste, oricine poate sa si-o faca.
    De asemenea, au fost publicate si documentele Securitatii (Sigurantei) romane despre minoritatea maghiara, iar documentele latino – maghiare din arhivele maghiare despre romani si implicit despre Transilvania medievala si perioada de inceput a Marelui Principat al Transilvaniei, au fost publicate in mai multe volume de Andrei Veress in perioada interbelica si unde-i documentul, nu prea ai ce contesta. Prin urmare, fantani sunt destule, numai cine sa se adape din ele sa fie.
    Pe de alta parte, oricate bune intentii ar avea un autor sau un colectiv de autori sa scrie o istorie obiectiva a Transilvaniei, sunt sigur ca vor fi contestari despre ce au scris si nemultumiti si probabil ca nici autorul sau autorii nu sunt oameni fara greseli (numai unul singur este fara greseala si acela se afla in alta parte). Nici nu trebuie toti sa gandim la fel.
    Observ insa ca ne place la multi dintre noi, sa scoatem in evidenta aberatiile scrise de unii romani sau maghiari si nu lucrurile rationale si documentate scrise de alti romani sau maghiari. Ne place sa aratam cu degetul spre prostia altora si cat de inferiori sunt acestia, de parca printre istoricii romani sau maghiari ar fi numai oligofreni. Pot sa aduc mai multe exemple concrete din experientele care le-am trait, dar ma opresc aici.
    In concluzie, intotdeuna vor fi pareri diferite, dar cine doreste sa se documenteze despre diverse aspecte din istoria Transilvania, chiar daca este cunoscator numai a limbii romane, are la indemana tot ce-si poate dori.
    .

  17. Tirimineanu @ Mi se pare ca s-a atins o coarda sensibila la tine, caci tu, inteleg, te ocupi intr-adevar profesional, din cum vad ca tratezi sursele si ai scris carti. Nu toata lumea are ragazul sa faca asta. Desigur ca ai dreptate, si se poate, pe aceeasi linie spune: fiecare om are posibilitatea sa devina sfant, trebuie doar sa osteneasca in legile sfinte si sa se pocaiasca, etc. Poti sa cercetezi, de acord.

    Ma simt provocat sa raspund ce inteleg printr-o istorie a Transilvanie. Pe scurt am rezumat-o in fraza „un ‘frame’ de intelegere (rama suna prost 🙂 ) al desfasurarilor de evenimente cunoscute, completat cu ceea ce acestea lasa sa se inteleaga in deduca cu logica si bun simt, mergand de la primele surse si pana la contemporaneitate, si trecand prin mileniul de tenebre cel mult manipulat – un sistem alcatuit cu suficienta intelpciune, respect de adevar si de oameni, incat sa se poate regasi in el si unii si altii”. La aceasta contribuie desigur nu numai informatia pasiva ci si prelucrarea si dezbaterea publica.

    La ora actuala, ma tem, majoritatea maghiarilor, chiar culti si ponderati, se regasesc in fraza pe care am citit-o chiar recent „Dacii au fost o realitate, continuitatea este o teorie” – ca exemplu. Iar Romanii – aici este mai greu, caci spectru de la o vulgara asimilara a maghiarilor cu o forta opresoare a carei vreme a trecut pana la o masochista autodepreciere in care tot ce este structurat mai occidental – inclusiv maghiarii – da dovada de virturi superioare, spectrul este destul de larg. Daca mie mi-ar arunca insa in fata cineva o fraza ca cea de mai sus, pentru a pastra balanta si echitatea, cred ca raspunsul cuvenit ar fi „Si Maghiarii au existat sub Arpadieni, dupa aceea nu stiu daca au fost mai mult decat o comunitate de interese slavo-germanica ce vorbea sau latina sau maghiara, si la care s-au asociat si unii romani, care au vrut sa scape de soarta de plebe” – formula succinta fiind probabil „Arpadienii sunt o realitate, regatul maghiar mai putin decat o teorie”. Asta ar da poate in vileag, prin reflexie, caracterul nedrept si intolerant al celeilalte afirmatii. Si stii foarte bine la ce ping-ponguri se ajunge, pe de alta parte gasesc ca trebuie sa se replice la nivelul provocarii. Fie chiar si de dargul maghiarilor, caci oameni de buna credinta, poate s-au obisniut intr-atata, ca nu isi dau seama ce spui. Fara indoiala, acelas lucru se poate intampla si de partea noastra cand vorbim de istoria mai recenta a Ardealului – acolo unde sunt constient de implicatii, stiu sa le evit, caci pot gandi.

    Sunt si filozofii ale istoriei care se opun, deaorece filozofiile in care se pot regasi maghiarii sunt – pana la o noua sinteza, care este cea despre care vorbeam eu – profund diverse de cele in care se regasesc romanii. Lucru la care trebuie adaugata circumstanta agravanta care face ca filozofia populist-marxista a istoriei, care la drept vorbind se ofera pentru cine nu este atent, intelegerii evolutiei romanilor in ultima mie de ani, a fost dus la paroxism si absurd de faza ceausista, incarcand de ridicul niste aspecte fundamentale ale istoriei noastre, care – datele neputandu-se schimba – sunt abea pe cale de a fi recuperate intr-un mod echilibrat. In acest domeniu, avand in vedere ca privesc de la distanta, vad orori, vad oameni care sunt incapabili sa discute unele repere istorice fara a le asocia cu forma desueta a unei perioade de propaganda, si deci fara a deveni destul de agresivi. Sinteza filozofiilor deci, al doilea aspect.

    Al treilea aspect la fel de important, este necesara o emancipare a notiunii de natie/etnie, si eliberare a ei de conotatiile de motivare politica si de dominare. Fara aceasta nu exista spatiu de discutie. Bun, la acest capitol banuiesc ca raspunsul mai este si prosperitatea economica, fara de care proiectarea colectiva in trecut are efecte devastatoare. Aici deci, s-ar zice, economia poate usura istoria. Oricum, gradul de identificare cu actorii trecutului mi se pare cateodata induiosator, cateodata inspaimantator. Intre „nu avem legatura cu trecutul” si „noi suntem Tracii”, sau „noi suntem fii Kazarilor si pasarea nu stiu cum”, parca lipseste forma fireasca aceia au fost cei de la care a inceput formarea noastra ca neam. Formarea fiind un proces continuu.

    Termin aici, am vrut doar sa enumar cateva aspecte care mi se par legate de ideea de „istoria a Transilvaniei” si motivul pentru care am afirmat ca nu exista.

    • Ovidiu @ Pai mi se pare ca tocmai acolo unde discutam absenta unei Istorii a Transilvaniei in care sa se regaseasca cu totii in pace, aici avem destul de vadit un exemplu de istorie provocatoare si de natura sa insamanteze prejudecati ieftine si malefice, la varsta la care acestea se pot cel mai bine insamanta. Am impresia ca propavaitorii autonomiei au dau in bara pas cu pas, deszaluind exact acea fata care pe multi romani ii face sceptici fata de aceasta miscare. Qui prodet? Sau vom auzi de la Lorand din nou ca ne luam dupa presa si sarmanul manual este inocent si prost citat sau interpretat?

      • N-are nici-o legatura. Exista destula istorie serioasa scrisa despre Transilvania pentru cei chiar interesati.
        Dar aici nu e vorba de istorie. Acest „manual” e o facatura propagandistic-nationalista a unor semi-docti locali, intelectuali de Sf.Gheorghe, ce au adunat intr-un compendiu articole de ziar. Ar tot atata legatura cu autenticitatea istorica cat are Wass sau Nyiro legatura cu literatura de calitate.

      • Ovidiu – Am inteles ca este manual scolar, nu mai e nevoie sa explici. Maghiarii au replicat ca in manualele scolare romanesti exista si mai multe difamatii si provocari – cu consecintele inexplicite de rigoare. Am intrebat, de ce nu le aduna cineva si le supune in discutie, la acelasi „Adevarul” care a publicat si aceasta „recenzie”, sa se nasca dezbatere! Cumva, aceasta intrebare a fost insa trecuta cu vederea – doresc sa cred ca motivul este ca resusesc sa scriu cum gandesc, repede, si oamenii raman pe drum 🙂

  18. Ovidiu – si pentru amatorii de comparatii de invidiat: NU SE POATE CONCEPE un manual de istorie in Südtirol, in care Tirolezii sa explice copiilor cum Italienii le-au fost slugi sub Austrieci, masacrat in razboi si alte paralele perfect posibile. Daca vrem sa fim Tirolezi, sa ne comportam cel putin ca tirolezii (nu ajunge, din motive numerice, de repartitie etnica, alta fata a medaliei, dar minima moralia exista totusi).

  19. Pentru ca suntem la rubrica „argumente clasice reincalzite” si argumente care inca nu si-au auzit replica, imi permit sa redau aici o contributie a lui Reccsman de pe facebook:

    „Un aspect pe care l-am vazut tiparit abia la istorici maghiari, pana acuma: „Regimul oligarhic maghiar, inclusiv persecuţiile şi exploatările, nu a egalat niciodată în duritate regimul teroarei româneşti, iar ţăranii din Transilvania nu şi-au dorit niciodată să treacă sub sceptrul administraţiei noastre.” ”

    Comentarii:

    1. Reccsman este un baiat in care am deplina incredere omeneste, deci nu se pune problema ca el ar cauta nod in papura.
    2. Argumentul este stravechi si eu il stiu de la un prieten evreu clujean care m-a initiat in arta gandirii maghiare despre Romani. Textul era „Romanii ultimii barbari din Europa. Ajunge sa ne uitam la anul de gratie 1907, cum i-au impuscat pe tarani”. Daca argumentul este atat de profund, si „ajunge un exemplu”, oare de ce este mereu acelasi exemplu, la toti interlocutorii maghiari care abordeaza tema? Desigur ei, in mod individual, nu mai realizeaza mitificarea colectiva – dovada Reccsman, caruia nu voi putea niciodata sa ii atribui asemenea gandiri.Dar mitul colectiv lucreaza, si haide sa ii raspundem.
    3. Daca argumentul este adus din dragoste pentru sarmanii tarani oropsiti, dupa o rascoala sangeroasa si cu represalii sangeroase, este un argument valid. Dar vezi ca au existat doua reforme agrare, si dupa 1923 taranului roman ii mergea binisor, recoltele se vindeau si aduceau un leu frumos si greu cat francul. Deci partea de dragoste a avut un oarecare raspuns. Comunismul a luat dragostea inapoi si l-a trimis pe taran frumusel la canal, sau l-a impuscat daca nu se colectiviza.

    4. Daca argumentul este insa adus ca o provocare neajutorata, hai sa amintim cateva replici posibile, sa nu fim lenesi!

    a) Cu numai 130 de ani mai devreme, ce se poate spune despre supliciul lui Horia si Closca (Crisan l-a evitat cu mana sa)? Eu afirm ca in Europa „civilizata” nu se mai vazuse asa ceva de la razboiul de 30 de ani. Si mai afirm ca in Romania necivilizata nu s-a vazut de loc – sa nu vina cineva cu Dracula si cu Vlad Tepes, caci va primi replica lui Dracula.
    b) In jurul lui 1907 a avut in Rusia o revolutie, foarte sangeroasa – Ungaria lui Kun era dornica sa se alieze cu acesti necivilizati! In Grecia, Aromanii au fost casapiti in pogroame (nu rascoala, deci lupta, ci pogroame, deci ucidere unilaterala) cam la aceeasi vreme. La 1849 cam care au fost represaliile revolutiei romane – una intr-adevar de lupta, ca si rascoala de la 1907, in care revoltatii au comis si ei crime? Replesaliile au fost pe masura si ultramasura, sa nu ne bagam degetele in ochi!

    Doar intamplarea face ca in jurul lui 1907 nu au avut loc in Ungaria sau Occident miscari sociale de mari proportii, nu ajunge pentru a-i declara pe altii inapoiati! Dar ce sa spunem de Comuna din Paris, cu 30 de ani inainte – au fost oamenii trimisi cu mangaieri acasa?

    c) Rascoala din 1907 a fost sangeroasa, a inceput cu omoruri si armata a replicat poate peste masura. De aceea a ramas in istorie ca un moment cuntremurator. Ce se poate spune despre „overreaction”? Nu rareori vine tocmai cand oamenii nu sunt pregatiti cu excese de violenta. Am trait in ’80 in Zürich, cand a fost un an de mici lupte de strada – micute, elvetiene – dar care erau pentru dimensiunea locala un factor de tensiune. Intr-o zi niste politisti care urmareau doi motociclisti i-au omorät prin overreaction: au tras in pneuri si apoi in spate, cand oamenii erau tineri si speriati. Au devenit eroii unei generatii neintelese si ai unui stat opresiv – pentru cativa ani. Mihi si Max, toata lumea isi stiau, si Panait Istrati-i epocei la Zürich scriau si ei minunat despre simbolul lui Max si Mihi. Vorbesc de Istrati, pentru ca dupa 1907 Istrati protesta tot in Elvetia, la Internationala comunista, impotriva represiunilor taranilor. Avea dreptate desigur, dar in timp, este loc pentur a privi lucrurile in context. Ma retin de la orice alt comentariu.

    • Si drept multumire institutul de sondaj a oferit participantilor o pereche de ochelari ROZA.
      Cate tari prietene are Romania, in care oamenilor li se falfaie de Romania precum noua de Laos!

Comentariile nu sunt permise.