„Are influență presa maghiară din România?” O privire dincolo de barieră.


Cum v-am promis, răspunsul jurnalistului Zoltán Sipos la articolul despre presa maghiară şi lipsa ei de putere. Articolul se inspiră dintr-un eveniment petrecut dincolo de bariera lingvistică ce-i desparte pe maghiari de români. O întalnire recentă cu presa centrală. Altfel spus, „o experiență suprarealistă”.


Foto: Imagine de la filmarea lungmetrajului Jaws. Sursa.

RE: KISS GÁBOR

Are influență presa maghiară din România?

Dacă nu părăsim niciodată sfera comunității maghiare din România,  ne putem crea ușor iluzia că avem o oarecare influență ca  jurnaliști maghiari din Transilvania.

Acum câteva săptămâni ascultam expunerea unui procuror la un curs de formare pentru jurnaliști. Nu-mi mai amintesc cum a devenit subiect de discuție cazul Mikó și demonstrația de la Sfântu Gheorghe, dar nu o să uit prea curând cum fața procurorului – tânăr la 30 și ceva de ani, elegant și nonșalant, cu o gândire analitică și exprimare precisă – s-a întunecat.

A remarcat răutăcios că maghiarii și-au făcut calculele greșit: demonstrația a fost organizată în ziua nunții Elenei Băsescu, de aceea nu a primit prea multă atenție în media din București. Cei prezenți – majoritatea jurnaliști la „marile” companii media din București – au aprobat, au șoptit unul către celălalt că ungurii sunt așa și așa, iar după un timp, subiectul s-a epuizat.

Cam atât valorează în ochii celor din București o demonstrație de 25 mii persoane, organizat de o echipă de comunicare profesionistă.

E o experiență suprarealistă pentru un jurnalist maghiar din Transilvania să participe discuții cu jurnaliști din București: parcă am trăi în universuri paralele. Deși suntem cetățeni ai aceleiași țări, cu greu găsim subiecte comune. Orașele, numele persoanelor, partidele, firmele, poveștile îmi sunt cunoscute, deci întotdeauna știu despre ce e vorba. Dar background-ul, trimiterile, sensul sunt  total diferite.

Nu am habar din ce grup de influență face parte Icsulescu, nu știu cine e tatăl lui Igreceanu care a fost numit de curând vicepreședinte la ceva instituție, cu cine își înșală soția Zetea, și nu, din păcate nu am văzut nici acea emisiune care iscă discuții animate timp de jumătate de oră.

Colac peste pupăză, nu râd la bancuri atunci când trebuie, de aceea prezentarea mea construită cu multă grijă nu are prea mult efect. În scurt timp, mai toți mă privesc ca pe un tip care a venit de undeva din provincie, lucrează la un portal internet cu nume ciudat și scrie articole în limba maghiară. Sunt o veritabilă curiozitate: reprezentantul presei invizibile a unei comunități despre care nu se știe prea mult. Cred că nu mai are rost să răspund la întrebarea din titlu.

Desigur dacă nu părăsim niciodată sfera comunității maghiare din România, ușor ne putem crea iluzia că avem o oarecare influență ca jurnaliști maghiari din Transilvania. Primim feedback din partea comunității, din când în când suntem felicitați, articolele noastre au multe like-uri și sunt comentate.

Din când în când cei care au putere ne cer părerea, și mai aflăm că am cauzat câteva momente grele pentru președintele pe veci a unei comisii obscure. Ca jurnaliști maghiari din Transilvania, polemizăm, dar dăm dovadă de considerație, ne ajutăm, și – cu mai multă sau mai puțină dedicație – ne servim comunitatea.

Dacă ne gândim bine, suntem într-o poziție bunicică. Dar trebuie să acceptăm: privim comunitatea noastră, cu legile ei scrise și nescrise, drept singura realitate existentă, nu forțăm niciodată limitele. Așa putem avea o viață liniștită, și cine știe, poate cândva o să primim și un premiu pentru opera vieții de la Asociația Jurnaliștilor Maghiari din România (MÚRE).

Participanții la demonstrația din Sfântu Gheorghe trebuie să fi simțit un sentiment de înălțare: dacă suntem atît de mulți, cine ne-ar putea sta in cale? Dușul rece vine când devine clar că cel care decide în acest caz face parte din majoritate, și privește această chestiune dintr-o altă perspectivă.

Trebuie să recunoaștem că deciziile care influențează într-adevăr societatea din România (și comunitatea maghiară, care, la rândul lui, face parte din această societate) nu sunt luate nici la nivel central, și nici la nivel local de reprezentanți, oameni de afaceri care fac parte din comunitatea maghiară.

Contribuția maghiarilor la legea educației se reduce la câteva paragrafe; în dezbaterea despre redesenarea regiunilor ne putem considera norocoși dacă putem împiedica ca Secuimea să nu fie divizată. Economie? Taxe? Politicile de energie? Investițiile de infrastructură? Justiție? Reprezentanții comunității maghiare, dacă sunt prezenți, au un rol mai degrabă de figuranți.

La nivel local, situația este la fel. Deși în primării, instituții deconcentrate și regii autonome lucrează maghiari, numărul și influența lor asupra deciziilor este de regulă cu mult sub proporția și puterea economică a comunității maghiare din localitatea respectivă. Nu încape îndoială, în afara Secuimii, deciziile cu impact aparțin aproape exclusiv oamenilor de afaceri, funcționarilor, experților, politicienilor români.

Iar deciziile politice – oricât de complicate ar părea – funcționează după o schemă extrem de simplă: politicienii deservesc voința, interesele alegătorilor, sperând voturi, și – cine știe – poate chiar un nou mandat.

Orice politician român știe însă că nu poate spera la voturile maghiarilor. De ce ar îndeplini o cerință „maghiară”? Cu atât mai mult încât de multe ori aceste „interese maghiare” sunt contrare „intereselor române” – deci a favoriza maghiarii nu numai că nu merită, dar este chiar periculos din punct de vedere electoral.

Dat fiind această situație, presa maghiară din Transilvania nu-și poate îndeplini funcția de mediere între alegători și cei care iau deciziile care îi afectează. Politicianul român nu este interesat de părerea comunității pe care nu îl reprezintă. Acest lucru funcționează și invers: dacă comunitatea vede că nu are influență asupra unor decizii, își pierde interesul.

În plus, avem și problema limbii: cei care iau decizii, chiar dacă ar fi oarecum interesați de comunitatea maghiară, din cauză că nu înțeleg limba maghiară, nu citesc presa maghiară. Eu personal cunosc un singur român care este la curent cu presa maghiară din Transilvania. El însă este un blogger, și sincer nu cred că va avea o ascensiune rapidă în politică.


Foto:
Thomas Hawk

Pentru a a vea o imagine de ansamblu, trebuie să recunosc și faptul că presa maghiară din Transilvania nu este tradusă în limba română în mod regulat.

De-a lungul anilor, mai mulți jurnaliști români mi-au semnalat că o revistă a presei maghiare tradusă în limba română le-ar fi de folos. În anii 2000 au existat proiecte media bilingve, dar acestea au încetat să existe din cauza lipsei banilor și a unor restructurări.

Deci pentru jurnalistul maghiari din Transilvania care decide să mai iasă din meschinul război maghiar de declarații de presă și începe să scrie despre subiecte „române” sau neutre din punct de vedere etnic nu rămâne decât insuportabila ușurătate a ființei. Materialul scris de el – oricât de bine fundamentat ar fi – va fi ignorat pe partea română.

Există o rezolvare? Nu știu. Un lucru e cert: pe termen scurt poate fi o strategie comodă retragerea în sfera publică maghiară din Transilvania care este deja restrânsă, și se micșorează pe zi ce trece. Pe termen lung însă acest lucru este o amăgire.

O cale de scăpare se află în inovație, în comunicare în limba română, în proiecte bi- și multilingve, cooperări transfrontaliere, în prelucrarea credibilă a unor subiecte ce sunt relevante și pentru majoritate.

Dar, desigur se poate că greșesc.

Articol scris si tradus de Zoltán Sipos, editat de Olahus.  Publicat inițial pe 26 octombrie,  pe blogul său de pe Transindex.ro, sub titlul „RE: KISS GÁBOR Van-e az erdélyi magyar sajtónak tényleges hatalma?”. 

Zoltán Sipos este jurnalist, redactor-șef adjunct la Transindex.

Nota editorului:

Acest articol, ca toate cele scrise de „Invitații noștri”, nu reprezintムopinia MaghiaRomânia.

Totusi, se apropie mult de opinia mea.

Dar a voastra, care este?  Ce trebuie să facă presa maghiară  pentru a ieși din izolare și a conta pentru mass-media centrală?

PS: Mulțumesc lui Tamás Sisak pentru ideea traducerii!

Anunțuri

11 gânduri despre “„Are influență presa maghiară din România?” O privire dincolo de barieră.

  1. Atentie la concluzii pripite de genul:

    „Participanții la demonstrația din Sfântu Gheorghe trebuie să fi simțit un sentiment de înălțare: dacă suntem atît de mulți, cine ne-ar putea sta in cale? Dușul rece vine când devine clar că cel care decide în acest caz face parte din majoritate, și privește această chestiune dintr-o altă perspectivă.”

    Ce sa zica Piata Universitatii din 1990 – ce sa zica cei care au stat in Piata Victoriei timp de o luna sa arate ca nu sunt de acord cu Ponta? Nu orice opinie neglijata sau calcata in picioare este o opinie de „minoritari” si nu orice „majoritari” sunt ascultati – iar cei care isi rup puterea de partea lor, sunt o trista minoritate dintre majoritari (si si dintre ‘minoritari’). Ceva ca bolsevicii, care erau de fapt mensevici. Ce vreau sa spun este ca o reorientare a persepctivelor este buna – dar sa nu duca la concluzii prea triste si pripite!

  2. Foarte fain scris articolul, si foarte bine ca e in romana:).Problema cu presa sau subiectele „din afara Bucurestilor” este o problema generalizata si nu are de-a face exclusiv cu minoritati etnice. Insa asa cum bine spui, o abordare pertinenta a subiectelor care sa intereseze majoritatea poate construi o credibilitate care sa dea posibilitatea ulterior a abordarii unor subiecte ” minoritare”. Aici unde locuiesc sunt minoritar (fiind emigrant) si am avut un angajat maghiar caruia ii tot destainuiam frustrarile mele de minoritar, si de ignorat de catre majoritate. Ei bine el mi-a replicat ca el nu simte acelasi lucru, si aceeasi presiune, deoarece el asa a trait toata viata in Romania, ca minoritar, drept pentru care nu mai resimte „tensiunea frustrarii” ci o ia ca o realitate si cauta sa se focuseze pe ceea ce conteaza. Ceea ce mi s-a parut un raspuns foarte fain si o atitudine foarte buna, dar nu sunt sigur ca avut aceeasi atitudine si in Romania, tinand cont ca a invatat romana- bine- abia in facultate, fiind din secuime. Deci cred ca o detasare de „miezul problemei” si o privire mai buna de ansamblu ar ajuta foarte mult. Deci in concluzie , mi se pare foarte faina concluzia articolului, si cred ca in Romania lucrurile ar merge mult mai bine daca, comunitatea maghiara , la nivel de business si de pragmatism, ar avea un rol mai mare. Dar cred sincer ca o credibilizare a opinei prin obiectivizare ar ajuta foarte mult. Si mai este un lucru pe care eu ca minoritar l-am simtiti: pentru aface parte din discutie, discutia trebuie sa fie in limba majoritatii. Asa se paote interactiona si creste interesul de ambele parti. Nu inseaman ca trebuie pierduta identitatea, dar este vorba de incluziune si de deschidere la dialog. Long live facebook:), ca asa am ajuns sa citesc articolul acesta.

    • foarte interesant comentariul tau, bun venit pe MaghiaRomania!

      Olahus

      PS: „Long live facebook:), ca asa am ajuns sa citesc articolul acesta.” mai exact, cu ajutorului unui anumit rechin 😉

  3. De acord, presa maghiara este de multe ori provinciala si intrinseca: scrie despre noi pentru noi. In unele cazuri si calitatea lasa de dorit.

    Vad insa aceasi provincialitate si la unele „trusturi de presa” regionale romane. Nu stiu daca si ei sint la zi cu cine este „…escu”, cine cu cine face afaceri subterane, samd, aceste informatii vor fi la indemina mediei centrale numai: ei au bani mai multi sa plateasca surse, au audienta destula sa fie „invitati” de baroni si de sefii de comunicatii / PR. Cei din provincie nu vor fi luati in seama.

    Proiectele de presa in romana de catre jurnalist maghiari au esuat in mare masura (zic eu) fiindca focusul era prea mult pe tema minoritara, iar majoritarul nu va cumpara un ziar doar pentru asta, chiar daca l-ar interesa subiectul. Chiar si interesul constant lipseste ca sa se aboneze sau sa cumpere ziarul frecvent. Sincer, nu cred ca ar functiona.

    Cred insa ca multi jurnalisti maghiari ar trebui sa lucreze SI la ziare „romane”, centrale eventual (ca corespondenti regionali de exemplu), sa infrunte o concurenta mai mare ca la media maghiara. Poate si exista astfel de jurnalisti, si eu sint de vina ca nu-i cunosc.
    Atunci poate vor putea infiltra citeva articole mai nuantate pe teme minoritare. De acord, pentru asta e nevoie de o stapinire foarte buna a limbii romane, dar si trebuie sa ai o empatie fata de gindirea majoritara, chiar daca nu esti de acord cu ea.

    • Dar ziare de cancane pe romaneste si ungureste – exista?

      Am auzit azi de la un coleg american de un senator ce risca sa fie votat in Indiana, care a anuntat ca de va fi votat va cere abolirea departamentelor de educatie (no return of invetment), economie (ce sa ne controleze de la centru) si parca sanatate (evident). Asta a trecut la alegatori, dar ce i-a socat a fost ca a declarat ca sarcini ca urmare a unor violuri sunt si ele voia divina (cu d foarte mic), si deci nu poate fi vorba nici acolo de avort – asta l-a pus in chestiune. Cancanele misca miticul universal.

      Scuze de interventie – poate pentru ca imi este atat de greu sa imi inchipui ziare interesante si cu adevarat independente, egal ca majoritare sau minoritare 🙂 Cunoscul unul care isi apara cu greu reputatia independentei: Monde Diplomatique. In rest, ceva apa in vin se toarna ori si cum – sa nu fie otet!

      • Ziare de cancanuri romanesti (tabloide) sunt Libertatea si Click, amandoua „print”, in timp ce Cancan, fost tabloid tiparit, a trecut pe online si tv (nu ca post tv, ci ca emisiune) http://www.cancan.ro/ , ca sa iti treaca dorul de tara 😉 Presa ardeleana NU acopera segmentul tabloid. Pentru asta exista presa din Ungaria sau, pentru cei mai conectati la mizeriile noastre decat ale lor, din Romania. O incercare de radiografie a presei maghiare a fost facuta de Stefan Mako in revista de media The Industry http://theindustry.ro/2012/09/jurnalismul-de-date-like-urile-fermecate-si-audientele-tv-ale-verii-in-noul-numar-the-industry/ Din pacate, articolul nu exista pe internet.

      • *amandoua print si online, fireste, (aproape?) orice publicatie romaneasca importanta e azi pe net macar partial daca nu cu totul.

        2012/11/6 sever miu

        > Ziare de cancanuri romanesti (tabloide) sunt Libertatea si Click, amandoua > „print”, in timp ce Cancan, fost tabloid tiparit, a trecut pe online si tv > (nu ca post tv, ci ca emisiune) http://www.cancan.ro/ , ca sa iti treaca > dorul de tara 😉 > Presa ardeleana NU acopera segmentul tabloid. Pentru asta exista presa din > Ungaria sau, pentru cei mai conectati la mizeriile noastre decat ale lor, > din Romania. > O incercare de radiografie a presei maghiare a fost facuta de Stefan Mako > in revista de media The Industry > http://theindustry.ro/2012/09/jurnalismul-de-date-like-urile-fermecate-si-audientele-tv-ale-verii-in-noul-numar-the-industry/ > Din pacate, articolul nu exista pe internet. > >

      • Olahus – treaca dorul de tara: am fost la Bucuresti si am vazut o emisiune secvente de certuri cu dl Vadim si Becali, greu de batut!

        Nu la asta ma refeream. Ma gandeam la ceva mai subtil – in primul rand in romana si maghiara, in care redactia (etnic mixta) face misto dar si dezvaluie stereotipuri reciproce, cat si momente tusante si inaltzatoare. Ia vezi – poate este o nisa de piata: facuta bine cred ca ar prinde 🙂 Poate sa aiba din gand in cand si articole serioase de fond – dar sa nu se jeneze nici de cancanuri din viata de toate zilele.

  4. Apropo de ce spuneam anterior cu focusarea pe subiectele majoritatii si nu exclusiv pe cele ale minoritatii. O focusare exclusiva pe electoratul maghiar a politicienilor UDMR ii poate duce in parlament, dar sigur nu ii va face respectati de catre majoritate prin astfel de declaratii (Gyorgy Frunda). Si aici ideea este foarte actuala, caci euro-regiunile functioneaza si in Romania de ani de zile, la nivel de accesare de fonduri comunitare, dar sugestia ca Bucurestiul sa o lasa mai usor cu statul national nu face decat sa puna gaz pe foc si sa distraga atentia de la un subiect actual (cel al euroregiunilor). O observatie buna si constructiva la nivel european, brusc s-a transformat in gaz, datorita „add-onului minoritar”. Acum ar trebui vazut cum reflecta presa maghiara aceasta declaratie, daca o ia obiectiv ca fiind superflua sau ca o „declaratie mobilizatoare”:)
    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-13555410-gyorgy-frunda-udmr-romania-lase-mai-usor-statul-national-viitorul-bazeaza-regiuni.htm

    • Euroregoinile sunt o idee foarte buna – ele isi propun nu sa schimbe ci sa ajute structuri naturale regionale care nu sunt nici in contradictie – dar nici deplin acoperite de statele existente. La o vreme se vorbea si de „rezolvarea” problemei mai ales a romanilor din Bucovina prin euroregiuni. Ceva aud ca s-a facut, nu stiu ce? Foarte simpatica constructie!

Comentariile nu sunt permise.