Colegiul Mikó: o față a dosarului


Am promis ca public cel mai votat comentariu „care sa imbine informatiile cu parerea personala”. Chiar daca nu ne spune direct de ce  s-au adunat maghiarii sa protesteze pentru colegiul Székely Mikó din Sfantu Gheorghe, comentariul merita citit:


„Afirmati ca aceasta cladire nu a apartinut niciodata Bisericii Reformate. Astept sa enumerati documentele pe care va bazati!

Potrivit celor care se ocupa de dosarul retrocedarii Colegiului “Székely Mikó”, actele care dovedesc proprietatea Bisericii Reformate sunt urmatoarele:
1. Contractul incheiat intre Biserica Reformata ca beneficiar si firma constructoare.
2. Autorizatia de functionare a institutiei, data de ministerul invatamantului de atunci, din Romania, din anul 1928, care mentioneaza ca proprietar al imobilului si averii mobile – Biserica Reformata. Semnat de ministrul Anghelescu.
3. Monitorul Oficial al nationalizarilor din 1948, de unde rezulta ca proprietarul de la care se nationalizeaza colegiul – este Biserica Reformata. (Legea nationaliyarilor nr. 176/1948, anexele)
4. Sentinta data de Parchetul din Brasov din 2006, pe 15 martie, care constata ca bunurile mobile si imobile nationalizate ale Colegiului au apartinut inainte de nationalizare Bisericii Reformate si pot constitui pe drept subiectul revedicarilor.

Una dintre argumentele contestatarilor este urmatoarea: construirea imobilului s-a facut si din donatii ale enoriasilor, deci Biserica nu poate fi proprietar.

Propun un exerciutiu de logica si drept. Daca argumentul sus-mentionat al contestatarilor ar fi legal, atunci teoretic si noua Catedrala a Mantuirii Neamului din Bucuresti, in constructie, ar trebui sa devina proprietatea comuna a statului, BOR si Bisericii Catolice, pentru ca statul finanteaza aceasta constructie din bani publici, respectiv papa Ioan Paul al II-lea in calitate de suveran pontif a donat in favoarea acestei constructii 100.000 de euro.”

comentariu postat aici de Robert si care a primit 10 voturi pozitive si 2 negative. Alt comentariu care a obtinut tot noua voturi, dar care contine prea putina informatie si prea multa parere personala, este aici.

Din punctul meu de vedere, cine se osteneste sa citeasca dialogul OvidiuOLorand vede ca situatia este mai complexa decat ne-o prezinta Robert (altfel, o persoana foarte ok, care-mi va permite poate sa-i zic si numele complet ;).

Astept ziua in care cineva se va incumeta sa se aplece asupra documentelor prezentate de cele doua parti si sa faca o sinteza obiectiva. Ceva imi spune ca ziua aceea nu este foarte departe ;).

Olahus

PS: Multumesc lui Preda pentru efortul, adesea donquijotesc, dar demn de lauda, de a modera aceasta discutie si a indemna la obiectivitate. Consider comentariile precum cele ale juristului Reccsman o incununare a eforturilor sale.

Anunțuri

Un gând despre “Colegiul Mikó: o față a dosarului

  1. Pingback: „Cine a-ndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii…” sau Marea fobie a politicii românești, maghiarimea « the remote controlled

Comentariile nu sunt permise.