„Uriaşa” antipatie faţă de maghiari şi cauzele ei [Joia MaghiaRomânia]


Acum câteva săptămâni a apărut un comentariu care, cred eu, merită o discuţie mai amplă. Tema: “doza uriaşă de antipatie acumulată în rândul majorităţii” în ultimii ani, ca urmare a acţiunilor maghiarilor pentru unele drepturi.

Înainte de ură a fost ura

În comentariu se face referire la “un sentiment de respingere, suspiciune, reticenţă, “strâmbare din nas” din partea românilor, chiar şi a celor mai educaţi, oricând vine vorba de unguri. Că n-o să vă zică în faţă e alta, dar, crede-mă, acest sentiment există, parcă mult mai amplificat ca pe vremuri. Ţin minte când mai mergeam la chefuri cu foşti colegi de facultate – dacă nu era vreun ungur prin zonă, ţineau musai să asculte “Treceţi, batalioane…” în playlist. Aşa ceva nu vedeai înainte de revoluţie, când eram sătui de impostura ceauşistă care a falsificat până şi patriotismul.
Am observat cum au evoluat relaţiile dintre noi din ’90 încoace, pe vremea comunismului parcă eraţi mult mai îndrăgiţi decât acum, şi ce drepturi aveaţi atunci?”

Să începem, atunci, cu sfârşitul: „pe vremea comunismului”, „drepturile” noastre şi „îndrăgirea” de care am avut parte.

  • Da, o parte din suferinţe erau comune: aceleaşi raţii de unt, pâine, zahăr, ulei, aceleaşi cozi pentru mai tot.
    De asemenea, am putea compara şi îngrădirile din cultură: cenzura, înlăturarea unor autori.
  • În plus, “noi” aveam îngrădirile administrative contra culturii şi limbii maghiare, cu scopul de a intensifica/forţa asimilarea:
  • învăţământ: reducerea locurilor la clasele maghiare, reducerea numărului de clase maghiare, introducerea de clase române în şcolile maghiare (niciodată viceversa!);
    • interzicerea folosirii limbii maghiare;
    • la festivitatea de încheiere a anului şcolar în clasa a XII-a nu aveam voie să recităm poezii sau să cântăm în limba maghiară);
    • interzicerea folosirii în ziare sau pe afişele teatrelor a toponimiei maghiare;
  • repartizarea forţată a maghiarilor în judeţe “române” ş.a.m.d…

Toate, coordonate de la nivel central – era o politică de asimilare forţată. Vorbesc de sfârşitul anilor ’70 şi de anii ’80.

  • “Treceţi, batalioane române , Carpaţii!” se cânta la fiecare Cenaclu Flacăra de către zeci de mii de oameni în transă. Tot “Treceţi, batalioane române, Carpaţii!” era cântat de plutoanele de armată ce treceau prin oraş aproape zilnic în drum spre poligon.
  • Fenomenul de respingere a existat şi în acei ani: tatăl meu se dădea drept polonez prin zona Apusenilor, că aşa îi era mai simplă munca.
  • Când Paştele era pe aceeaşi dată, întotdeauna apăreau conflicte verbale (câteodată chiar fizice) la Cluj cu “bozgori”, “vorbiţi româneşte” ş.a.m.d.
    Conflictele verbale erau, de altfel, destul de frecvente în autobuze, pe străzi, pe terenuri de joacă/fotbal.

Dar cred, totuşi, că are ceva adevăr comentariul, întrucât respingerea şi sentimentul de suspiciune şi de reticenţă s-au accentuat, au ieşit la suprafaţă.

Sentimentele acestea însă sunt departe de a fi generale şi majoritare, vezi sondajul IRES:  „63% dintre intervievați au o părere bună și foarte bună despre etnicii maghiari. …maghiarii sunt văzuţi defavorabil de 29,8% dintre moldoveni, de 24,9% dintre munteni şi de doar 18,9% dintre ardeleni şi bănăţeni. Gradul de acceptare a acestei minorități este unul crescut.”

Cauzele: Politica, presa şi o groază de tembeli

Iată câteva dintre cauze (nu le-aş putea ordona în funcţie de importanţă). Folosesc în mod intenţionat “noi” şi “voi”, că sigur nici eu nu sunt înger, şi poate pe unele le-am comis toţi, pe altele, sigur doar alţii mai “tembeli”…

  • Tembelii “noştri”: au ieşit şi ei la suprafaţă, libertatea cuvântului le-a dat dreptul să vorbească despre valahi plus (nici nu vreau sa repet adjectivele), despre Ardealul recucerit, despre Ungaria Mare etc.
    Mijloacele mai simple şi eficace de azi (Internet, bloguri, …) oferă forum şi acestei mase, care le foloseşte din plin.
    Asta nu ne ajută cu nimic când încercăm să negociem drepturile.
  • Tembelii “voştri”: au ieşit şi ei la iveală, libertatea cuvântului le-a dat dreptul să vorbească despre bozgori, despre înapoi în Asia, în Ungaria, despre mongoli, despre carne sub şa ş.a.m.d.
    Mijloacele mai simple şi eficace de azi (Internet, bloguri, …) oferă un forum şi acestei mase, iar ei le folosesc din plin.
  • Graba şi nerăbdarea “noastră”: după zeci de ani de restrângere de drepturi, maghiarii au dorit educaţie în limba maghiară, inscripţii, folosirea limbii imediat. Timp avem cam puţin, trebuie să vedeţi că pierdem prin emigrare şi asimilarea naturală a 200 de mii de maghiari la fiecare 10 ani. Graba şi nerăbdarea sunt  parţial justificate după atâţia ani. Parţial sau total, greu de spus.
  • Stângăcia “noastră”:  în pregătirea acţiunilor politice/civice, în declaraţii, în executare. Din păcate, am avut puţini profesionişti în comunicare, atât în politică, cât şi în ONG-uri.
  • Necunoaşterea situaţiei altor minorităţi de către “voi”:  ce scandal a fost în ’90, când s-a pus denumirea oraşelor Miercurea-Ciuc şi Gheorgheni ŞI în limba maghiară pe clădirea gărilor CFR? „Nicăieri în lume” era un argument frecvent sau se vorbea că „nici în SUA”, „nici în Franţa” nu sunt (când colo, sunt…). De autonomii, iarăşi, nu s-a auzit (vezi link), de universitate suedeză în Finlanda, iarăşi nu.
  • Mass-media: unele, doar din interes pentru senzaţional, altele, manipulate şi controlate din spate (de cine?) s-au grăbit să incite. Au existat şi în partea noastră, desigur, dar mai multe în partea “voastră”: vezi ştirile cu eliminarea inscripţiei române pe 16 martie 1990 de pe farmacie şi neservirea românilor, când colo, doar s-a pus ŞI inscripţia maghiară, vezi ştirile mincinoase recente, cu tragerea cu Kalasnikovul  de la Borzonţ.
  • Interesul politic:  vezi Funar, Vadim, sau unii care au migrat în alte partide, care ar fi zero barat fără discursul anti-unguri. Sau cât de uşor e să distragi atenţia oamenilor de la problemele economice, ilegalităţi sau incapacitate (destule exemple în istorie). Sau mineriadele, în care tot un grup social (“ntelectualii”, studenţii) a fost numit vinovat de politic şi “pedepsit” de masele manipulate şi dirijate (vezi mai jos despre SRI).
    Să fie doar responsabilii cu comunicarea ai partidelor şi/sau SRI care dirijează campaniile manipulatoare prin minciuni şi, în unele cazuri, timing-ul publicării ştirilor? De exemplu: manifestul de la Baia-Mare, publicat în presa română cu o intârziere de două luni, dar (coincidenţă???) fix după încheierea referendumului. N-o să aflăm niciodată.
    La fel, interesul politic de a ajunge în funcţii de influenţă politico-economică al unor lideri maghiari probabil nu a ajutat – de acord cu Ovidiu, nu m-ar mira dacă meetingul UDMR pentru „Colegiul Secuiesc Miko din Sfântu Gheorghe” deja face parte din campania pentru alegeri (cu toată simpatia mea pentru cauza în sine).
  • Imaginea proprie a ambelor naţii: toţi avem o imagine despre naţia noastră, care, probabil, trebuie adaptată la realitate; suntem cei mai…, avem istoria cea mai…, noi suntem curaţi şi nepătaţi, ei însă…, noi suntem superiori lor – asta, mai tare la “noi”, probabil, dar acest lucru este contracarat de tentativele “voastre” de a ne pune cu botul pe labe… (cetăţeni de rangul doi), cum însuşi comentariul menţionat o spune: “statut de «inamic învins»”…

Multe sunt deja în schimbare spre bine şi cred că unele lucruri devin din ce în ce mai acceptate – vezi şi descrierea Zilelor Culturale Maghiare de la Cluj în ziarele române, vezi sărbătorirea zilei de 15 martie, din ce în ce mai acceptată.

Mai avem şi “noi” de lucru la delimitarea de discursurile arogante, la imaginea proprie ş.a.m.d.

Dar am ajuns deja destul de departe împreună, este muuuult mai bine decât în anii ’80-’90, de exemplu, cred sincer că antipatia şi reticenţa sunt în scădere.

45 de gânduri despre “„Uriaşa” antipatie faţă de maghiari şi cauzele ei [Joia MaghiaRomânia]

  1. Lorand@ Dumnezeule, sunt multe teme. Nu pot si la majoritatea nici nu stiu sa raspund. Dar ce stiu sigur este ca e nevoie de un spatiu de liniste si emptatie bogat, in care sa se poata lucra in liniste si incredere la scoaterea ghimpilor otraviti, totusi numerosi care s-au acumulat de-a lungul timpului de parte si alta. Pe care le mentionezi in ultimul punct, la „Imaginea proprie a ambelor natii” – este un bun inceput si sunt multe de adaugat. Motive exista si s-au acumulat de-o parte si alta. CE LIPSESTE PUTIN sunt oameni care sa stea impreuna strigand „CE MOTIVE pot exista, pentru ca oameni sa nu vada pe alti ca oameni, ca fiind oameni?! ASEMENEA MOTIVE NU EXISTA”. Considerare critica a trecutului si prezentului, a dorintelor unora si altora, da – dar reducerea respectului si anularea demnitatii celorlalti, asta nu se poate accepta!

  2. Am si eu o intrebare: De ce firmele infiintate de maghiari sau cu management maghiar angajeaza strict personal maghiar ? Mi se pare profund incorect. Ah, si mai am una vis a vis de dorinta voastra de a avea invatamant maghiar: Cum se integreaza in societate un individ care a terminat 2 facultati Marketing! si Psihologie! si nu e in stare sa lege 2 propozitii coerente in limba romana(eu l-am intervievat din postura de Director Marketing si eram socat. Iar el a fost si mai socat cand si-a dat seama ca el, ca marketer wannabe, nu se va putea adresa clientilor majoritari din tara in care traieste.) ? Va faceti rau cu mana voastra. Singuri, departe de aberatiile politicienilor maghiari, va izolati si nasteti antipatie. Si mai sunt, pot sa iti scriu 10 pagini doar cu intrebarile si sa astept cativa ani sa aveti maturitatea sa raspundeti sincer😉 .

    • Salut si merci de intrebari, pentru raspunsuri sincere de la mine nu trebuie sa astepti mult.

      La firmele maghiare si angajati: este o intrebare generala, raspuns tot general:
      – daca eu as avea o firma in secuime de prestatii de servicii, as angaja oameni care vorbesc AMBELE limbi, nu m-ar interesa etnia. Acolo oricum si romanii vorbesc maghiara. Ambele limbi ar insemna si cunoasterea limbii romane, ca vreau sa am venituri si de la cei 15%-25% romani de acolo.
      (tortul sa fie cit mai mare).
      – daca as avea o firma de prestatii de servicii intr-o regiune unde maghiarii sint mai redusi in numar, as angaja SI oameni care vorbesc maghiara, romana fiind mandatorie.
      – daca as avea firma de productie, as angaja in interior profesionisti, la sales si marketing depinde de regiune (vezi mai sus)
      Ce fac altii (UNII?), nu stiu.

      Invatamint: eu am terminat 12 clase in maghiara, nu am avut nici o problema in facultate sa invat si sa dau examenele in limba romana. Am invatat SI terminologia romana in scoala. Cine nu face acest efort in scoala sau la faculte, da-l afara cind vine la interviu. O sa invete repede, ca altfel nu va avea slujba in Romania.
      Am mai spus pe blog: invatamintul in limba maghiara este necesar pentru a prezerva limba, limba se „corceste” daca nu o practici 6-7-8 pre pe zi. In familie ai numai 2-3 ore pe zi, nemaivorbind ca unii termeni nu prea ii folosesti in familie, vocabularul pe care il vei folosi va fi unul foarte ingust. Pina la cel nivel sa inveti in limba materna, e alta chestie, dar sintem de acord ca tre’ sa stii limba romana bine, pentru unele joburi chiar foarte bine (sales, call center, …).

      Fiecare minoritate doreste invatamint in limba lor, unii au numai scoli elementare, altii (suedezii din Finlanda) chiar universitate. Sau la universitatea din Barcelona, poti invata in catalana orice curs din cite stiu.

      • Sinceră postare oLorand.Nu cred că există maghiar,care nu a luat măcar o dată în viața lui un„vorbește românește”,”du-te-n Ungaria„.Chestiile astea se poarte ierta,dar nu se poate uita.Dar totuși se schimbă treaba,față de anii 90 când v.c. tudor sau funar erau oameni importanți,astăzi parcă nu prea sunt.
        Naționalismul nu a dispărut,dar nu are atâta putere.

      • kalaci@ Ierta si uita – este foarte misterioasa dinamica in realitate a acestor doua forte ale sufletului. In viata de toate zilele pot sa cred cu fermitate ca am si inteles, iertat si uitat o lista bogata de afronturi xenofobe de toate provenientele. Mirare: ajunge sa fiu la o masa in care se lauda unul prea tare cu marinimia curata a, e.g., elvetienilor, si imi vine din profundul sufletului, din niste cutiute care se vede ca le-am ordonat bine inainte de a le da uitarii, un exemplu incontestabil si distilat de xenofobie. Daca nu se opreste in cinci minute, i-l si servesc cu savoare, daca schimba discutia, uit. Incontestabil, uitarea, in sensul de a nu mai sti, este o iluzie! Si mai ciudat, daca nu sunt provocat si enervat, mi-e imposibil sa acced la un exemplu deslusit, si nici nu imi doresc. Oare memoria noastra a afronturilor xenofobe, nu este in noi, ci tocmai in energia xenofobilor?

        Din fericire, daca nu putem sa ne aparam pe moment, ramane insa in deplina noastra libertate de alegere, cum geram in viata asemenea impacte, pentru a putea trai deschisi si voiosi – ceea ce mi se pare ca stii sa faci cel putin la fel de bine ca si mine🙂

      • Lorand@ „invatamintul in limba maghiara este necesar pentru a prezerva limba, limba se “corceste” daca nu o practici 6-7-8 pre pe zi” – nu am nimic impotriva realizarii dorintelor tale, ti-o doresc din suflet. Doar ca pe noi, cei emigrati ne-ai bagat la cutia „corciti” cu brio, si asta ma cam deranjeaza. Cam cate ore pe zi, in medie, crezi ca am practicat eu romana in ultimii aproape 40 de ani? Fapt la care as adauga in mod comparativ, efortul depus de frate-meu ca fii lui sa nu isi insuseasca o limba romana corcita in cu totul alt fel – manelist, ca sa-i dam un nume🙂 Aceeasi lupta au dus-o parintii nostri sa invatam ca a existat o alta limba romana inainte de comunism … Concluzia mea este ca parca undeva mai trebuie si ceva curaj si incredere in tanara generatie. Am cunoscut italieni care la 18 ani treceau de trei ori din italiana in germana intr-o singura fraza. Dar la 30 de ani, maturizati, aveau o limba curata, in amandoua limbile!

    • Am o intrebare pentru clujeni: patronul de la Insomnia e maghiar? Eu stiam ca e bar de unguri, si am fost cu atat mai mirat cu cat, intr-o seara, o tipa a raspuns cu „Nem magyar”(adica nu vorbeste maghiara) unui grup de prieteni maghiari.

    • Preda, unii fac eforturi pentru a vorbi frumos, pentru a prezerva limba. Marea masa insa este mai lenesa, la ei ma refer cind spun ca limba folosita de ei va fi una corcita.

    • Şeful meu este secui din Harghita şi în afară de el suntem încă doi maghiari la firmă din 30 de persoane. Nu generaliza

  3. domnului facator de realitate@ In yidish exista un cuvant pentru cei care provocau, prin atitudinea lor, antisemitism. Aceasta nu depinde de dreptate sau de nedreptate, ci depindea de masura! Era un cuvant foarte puternic, si in general eficace pentru a aduce aminte unor oameni ca modul ales de ei individual, pentru a-si exprima calitatile sau dreptatea, nu era personal, pentru ca avea impact asupra comunitatii.

    Fenomenul nu lipseste nici la romani, dar lipseste termenul. In lipsa de unul mai bun eu propun termenul de „cotzofeneala” si „cotzofan”. Cel care zgandare tensiuni etnice prin modul de exprimare este un cotzofan, actiunea sa se numeste cotzofeneala🙂

    Dumneavoastra, domnul „realist”, tragand concluzia umflata „Va faceti rau cu mana voastra. Singuri, departe de aberatiile politicienilor maghiari, va izolati si nasteti antipatie” pe un material exemplicativ derizoriu, sunteti la subiect in mod incontestabil vinovat de cotzofeneala! Caci asemenea tirade duc la concluzia inversa – fum fara foc!

    Avertisment: Sa nici nu va ganditi, nici dumneavoastra, nici altcineva, sa deduceti din vorbele mele un indemn la a trece sub covor probleme reale ce pot trebuiesc dezbatute.
    Dimpotriva, ele trebuiesc masurate si discutate – dar stiti foarte bine cum este cu baba care striga prea des „lupul!”. Rade lumea de ea, si in ziua cand vine lupul o si papa!

    Hertha Müller a invatat la 15 ani romana, dar a dezvoltat o relatie de dragoste cu aceasta limba, si in interviul dat saptamana asta in Spiegel vorbeste cu multa afectiune de ce poate exprima doar in romana, si ii lipseste in germana! Chiar si sub comunism, ea a putut sa se dezvolte in ritmul ei. Daca insa ar fi fost cotzofenita, fara indoiala romana ar fi devenit repugnanta pentru ea, si nu aveam azi o premiu Nobel, care vorbeste cu afectiune justa pentru limba noastra. Limba romana are virtuti care merita sa fie descoperite de cei cu alta limba materna in pace si ritmul, caci altfel este pacat de Dumnezeu si nu vor descoperi niciodata savoarea specifica a acestei limbi, devenind cel mult traducatori automati si prosti. Si evident, cei care ii trateaza in felul dumneavoastra, nu savoarea le-o dezvaluie – ci incrancenarea cotzofana si apatrida, caci se gaseste peste tot si la toate neamurile.

  4. cotzofan@ Mai am ceva de adaugat la termenul de cotzofeneala. Este un verb tranzitiv!
    Eu cotzofenesc, tu cotzofenesti, realistul a cotzofenit.

    Exista insa si forma reflexiva a cotzofenelii, atunci cand un individ isi batjocoreste in mod abuziv si din exces de zel propria natie. De exemplu, unii intelectuali Bucuersteni care se cred pro-Occidentalisti, se cotzofenesc cautand in note de calatorie ale unor obscuri occidentali din vremuri apuse, doar si numai remarci pejorative despre romani. Este o alegere activa de auto-cotzofeneala, caci exista multe exemple si de alta natura. Unii germani astazi merg cu auto.-cotzofeneala pana la a pretinde ca turcii ar trebui sa fie lasati sa se judece intre ei in Germania dupa Sharia, daca le place.

    • Are dreptate articolul in multe locuri, probabil daca ar fi a orasului si nu a statului, nu ar fi problema atit de mare.

      Ce nu este comunicat nicaieri, ca Mikó Imre a fost unul dintre conducatorii („főgondnok”) eparhiei reformate din Ardeal, a fost curatorul („főkurátor”) faimosului colegiu reformat din Aiud, a facut donatii pentru acest colegiu din Aiud, dar si altor scoli reformate din Ardeal plus a facut o donatie importanta si la crearea teologiei reformate din Cluj.

      Din cite stiu, la nationalizare s-a consemnat oficial ca a fost nationalizat de la reformati.

  5. Lorand@ „Preda, unii fac eforturi pentru a vorbi frumos, pentru a prezerva limba. Marea masa insa este mai lenesa, la ei ma refer cind spun ca limba folosita de ei va fi una corcita.” – era de asteptat sa raspunzi „tu vei fi o exceptie, dar majoritatea …”. Am cautat cu exemplele sa-ti sugerez ca ma astept la acest raspuns, dar nu este valabil. Am predat curs seral cinci ani la scoala sindicatelor italiene din Zürich (mama lor de comunisti, copiam mii de foi volante anti-Ceausescu pe banii lor, si le raspundeam in oras – dar oamenii mi-erau dragi!), oameni simpli, 8 clase primare, la 40-50 de ani, cu o germana stricata. Copiii, cu germana perfecta si italiana amestecata, Dar 10 ani mai tarziu, copiii aveau italiana intacta, gasisera echilibrul. Am un prieten francez, vorbea franceza cat eu romana – mi-a dat odata un text scris de el, m-a infiorat: fara exegerare, 50 de erori pe pagina, si crescuse la Paris! Doi ani mai tarziu, gasise un post de traducator, nu mai gaseai greseala! Eu inteleg grija ta, si ce vreau este sa-ti dau incredere si curaj: iarta-ma este ceva temator in approachul tau si problemele mari nu se rezolva cu frana de mana pusa.

    Trebuiesc esalonate prioritati realiste, si mers cu incredere! O minima administratie bilingva, care insa sa fie axioma, sa nu o bage si scoata de la un guvern la altul. O justitie in care sa nu mai fie posibil, cum spuneai, ca acuzatii romani de la Targu Mures au fost achitati, cei maghiari si-au primit pedeapsa. Asta – si de acolo directia principala este mai intai stabilirea unor legaturi trainice si de viitor in societatea civila, intre romani si maghiari. Pentru a avea premizele unor oameni care au viziuni comune, dincolo de propria etnie, si care se asociaza pentru a putea sa aiba si politica de care au nevoie. Impreuna veti prelua tot mai mult din puterea si raspunderea pentru problemele comune de la Bucuresti in Ardeal – Bucurestiul se incarca inutil cu aceste probleme, nu este in interesul nimanui. Problemele convietuirii celor doua mari etnii din Romania, cu toate aspectele lor sociale, sunt probleme precumpanitor ale Ardealului, si trebuie sa se poate rezolva cu puteri executive precumpanitor locale (ceea ce nu inseamna sa fie uitati maghiarii de la Bucuersti :-)) Veti elabora pas cu pas solutii fiabile si cu care pot trai cu totii in pace. Primul pas este dobandirea increderii reciproce si a viziunii unei constructii comune a spatiului de viata, depasirea neincrederii care a fost semanata si a crescut ca buruiana.

    Potentialul Romaniei nu este cultura politica, si nu este bogatia tarii. Potentialul este insa o sete mai vie de viitor, decat in Occident, si este generozitatea care zace in oamenii, inca speriata de nesiguranta si insinuari. Si aici nu simt nevoia sa diferentiez dupa etnii! Daca inventati moara eoliana care poate capta aceste energii potentiale, si aveti energie gratis!

    Drumul invers, de evaluare acribica a nevoilor minime, si negociere in contradictoriu, la nesfarsit si in rea credinta, duce la pieire. Caci se face de o parte in teama parca existentiala, si in conditii politice potrivnice. Folositi nemultumirea politica comuna, pentru a crea noi intelegeri si legaturi trainice, crescute in viata, si rezolvati pas cu pas ce va este cel mai important. Si crede-ma, nu isi vor pierde copiii identitatea sau limba in 10 sau 20 de ani in care poate nu au 6-7-8 ore de vorbit maghiara pe zi, nu cred. Daca se poate, si unde se poate, sa le aiba – dar nu in spiritul „ori le obtinem ori ne ‘pierdem'” – pentru ca este in egala masura neadevarat si contraproductiv. Nu vreau sa repet detalii, din care ti-am mai scris si direct! Si mi-as dori sa poata trece ceva din aceste ganduri – sunt perfect constient, cum se pot aduce si contraargumente la fiecare din ele. Eu insa cred sincer in ele, si in eficacitatea lor – si bazat si pe unele experiente.

    • Preda: eu cunosc situatia din Cluj si din citeva zone de diaspora interna (maghiari sub 10%).
      La Cluj cca 40% din copiii maghiari urmeaza scoli romane. Deja au aparut si clipuri ale unor umoristi maghiari ridiculizind cum vorbesc MULTI, DAR NU TOTI dintre maghiarii clujeni. Eu vorbesc de propozitii cu cuvinte amestecate („megyek a agenciába/diszpenszárba” – ma duc la agentie/dispensar/…), de frazeologie tradusa (cel mai raspindit: „iti dau un telefon” in loc de „te sun”) si in unele cazuri de accent romanesc!
      Nu-mi pot da seama daca acesti multi chiar sint majoritate sau inca? minoritate, dar sint destui, crede-ma.

      Nici vorba sa nu fiu de acord cu ultima parte din cea ce scrii,si nu cred ca cea ce spun eu despre invatamint ar fi impotriva.

      • Lorand@ Talk to me! Tu crezi ca acei copii italieni nu erau carghiosi de mori: ti-am spus fara exagerare, de trei ori schimbau intre italiana si germana intr-o fraza. „Andiamo einkaufen nella Migros Supermarkt” ar fi o fraza tipica, si da, existau si acolo unii rapisti care faceau misto. Nu, ceea ce spui despre invatamant nu este impotriva – dar din pacate (poti spune si din fericire ?), este un fenomen mult mai frecvent decat crezi – eu corectam la studentii de anul intai in egala masura germana cat si matematica, este normal?

        Eu gasesc foarte important sa intelegem ce este specific si ce face parte din crucea timpului in care traim. Ce nu ar fi productiv ar fi o fixare asupra celor 6-7-8 ore, care, daca ele un pot fi obtinute intr-un context, sa duca la deprimare sau altele. Cam asta vroiam sa indic. La gradinita, cred si eu ca este preferabil sa o faca in limba materna (si asta daca nu reuseste, nu este sfarsitul lumii, dar este avantajos). Dupa 7-8 ani insa, cred ca limba, daca este mentinuta, este destul de stabila

        In boca al luppo, cum se zice – bafta!

      • Preda: cei 6-7-8 ore erau doar o traducere pe plan material a necesitatii invatamintului in limba materna. Cerinta CRUCIALA pentru orice minoritate:
        – a fost pentru romanii din Ardeal inainte de 1918: aveau peste 3000 de scoli elementare, dar doreau pe bune dreptate gimnazii, scoli superioare, universitate, si nu le-au primit…
        – slovenii, croatii in Austria: ani de zile se luptau pentru clasele (scolile) lor, acuma se pare ca sint pe cale buna
        – austriecii in Italia
        – catalanii in Spania
        – micile minoritati in Franta: din cite stiu s-a introdus in unele comunitati citeva ore pe saptamina de ore in occitana, in bretona
        – in Wales idem
        – poti sa spui ca sin Ungaria de azi este o discutie vie: germanii isi recreaza scolile, romanii au probleme in scolile lor din cauza dezinteresului multor familii de ai inscrie in clase romane, dar si din cauza de lipsa de profesori.

        Adica minoritatile PESTE TOT doresc mai mult decit gradinita, si cred ca asta se poate impaca si la noi cu necesitatea invatarii limbii romane. Nu cred ca se darima lumea, daca se accepta acest deziderat.

    • Lorand@ Gata discutia, doamne fereste, mai las impresia ca eu sunt impotriva. Tot ce incerc este sa descongestionez putin discutia. Nu trebuie pe mine sa ma convingi de necesitatea scolilor in limba materna – aromanii le-au avut exact cateva zeci de ani, platite de statul roman, in Bulgaria, Grecia, Albania. Iar dincolo de importanta incepe chestiunea reala a dozarii – chestiune in care nu am competenta sa ma bag, Pot sa fac sugestii, si acestea merg in directia de a spune ca dozarea este bine sa fie precauta, pentru a avea – nu la politicieni, dar la o transa sanatoasa de societate civila intelegerea si sustinerea de partea voastra. Lista pe care o faci mai sus nu poate decat sa ma deruteze: de Sasi stiu pertinent ca au avut intotdeauna liceele lor traditionale la Sibiu, la Sighisoara, etc. Banuiesc ca si la voi va fi similar. Apoi mai intervine de luat in pondere argumentul adus de o doamna aici, care cu mare sinceritate isi exprima aprecierea pentru faptul ca a invatat intr-o scoala in care scoala maghiara si romana erau adiacente, ceea ce a inlesnite prietenii la varsta la care se fundeaza ele in modul cel mai trainic. Poate mesajul pe scurt este „Conditiile optime pentru cultivarea si mentinerea limbii sunt o inalta prioritate – dar sa nu devina una izolata, caci mai usor se atinge scopul tinand balanta intre vreo trei patru prioritati importante”.

      Privitor la lista, un lucru ti-l pot spune cu siguranta: la invatamant superior stati incomparabil de bine. In Elvetia, Musterknabe, Ticinezii cu acelas procent de populatie au o singura universitate incompleta, cu doar trei facultati, si asta doar de 20-30 de ani.

    • Lorand@ Oare cum arata de partea cealalta a granitzei? „Heute ist er (Tökes) als zielstrebiger Separatist unterwegs, zu dessem Repertoire, auch schon einmal die offene Ausrufung der „territorialen Autonomie” in Siebenbürgen gehört.” – din http://www.pesterlloyd.net/html/1209siebenbuergen.html . Pester Lloyd intelege din discursurile lui Tökes destul de clar ca ideile lui de autonomie sunt de tip separatist! Articolul in mod evident nu este scris de atol sau alt roman temator. Tökes a condus maghiarii, acum unul din cele doua partide – nu se poate spune ca ideile lui sunt marginale! Mi se pare o dovada concludenta pentru faptul ca dorintele firesti de autonomie locala cer sa fie exprimate cu deosebita precizie si atentie – pentru ca oameni importanti le-au defaimat creind premize inderptatite de difidenta la romani. Privind asemenea amanunte, putea fi si mai rau! Este munca pentru a dezomorsa bombele aruncate pe terenul convietuirii, pentru a se putea discuta in inceredere viitorul.

      • Agree, Tőkés este o figura ce este in lumina reflectoarelor, si din pacate da cu bata in balta de prea multe ori.
        Presedintia de partid maghiar: la alegerile locale din 2012 UDMR a luat 85% din voturile maghiare daca-mi amintesc bine, iar PCM si PPMT si-au impartit aproape egal restul…

      • Lorand@ Imi vine sa spun „da-l la pustia de Tökes”, dar nu-i frumos. Problema este ca sunt totusi niste personalitati marcante care amesteca frangerea Romaniei cu dorinta de autonomie, prima inacceptabila, a doua binevenita din mai toate punctele de vedere. De aceea mesajul meu era ca trebuie incetul cu incetul vise mai dozate si masurate, ca sa poata si romanul sa inteleaga mai usor daca vorbeste cu cineva care se gandeste concret la realizarea unor dorinte absolut legitime – pentru care cred ca, bine intelese, se gaseste suport la 80% din romani. Sau daca este un luptator ostenit care hraneste visuri neconturate – dar periculoase. Tökes este un exemplu care indica faptul ca fenomenul exista si este de luat in serios. Nu este singurul, dar nu este nici de speriat. Asa, ca sa avem un reper, care serveste discutiei!

    • Interesante sint si alte amanunt ce apar pe transindex:
      1. tinerii vad relatiile dintre Romania si Ungaria mai bune, decit „batrinii”

      2. Interesant este si deosebirea geografica:
      – totalul pe tara al raportului Ungariei fata de Romania: 43% mai degraba prietena, 8% nici-nici, 38% mai degraba dusmani
      – ardelenii si banatenii: 47,6% pozitiva
      – moldovenii: 45% spun ca Ungaria ne este dusmana
      http://itthon.transindex.ro/?hir=30426

      Asta ma intareste cind vorbesc despre rolul mass-mediei:
      – oamenii care calatoresc mai usor spre vest si vad lucruri: ardeleni, banateni, tineri vad lucrurile mai pozitiv
      – cei care nu traiesc impreuna cu maghiari, doar aud stirile insa…

      • Lorand@ Punctul 1 mi se pare FUNDAMENTAL! Si acesti tineri, mai puri si mai deschisi vietii merita ca cei care nu sunt nici tineri nici batrani, sa le lumineze putin calea inainte ca sa invete unde se poate calca in strachini si in ce fel creste prietenia, dar in ce fel creste repetitia prejudecatilor vechi!

        La raportul pe regiuni – diferentele totusi nu sunt semnificative, deci nu m-as grabi sa fac teorii in jurul lor. Dar pot spune un lucru: regateanului ii este lehamite de cateva lucruri: sa auda de bariera culturala a Carpatilor, care ii aduce prea bine aminte concret ca asta inseamna ca ei au purtat rolul de tampon spre turci in carca, au ramas ortodocsi ca s-au pus altii in cale, iar acum asta – nu le place, pe drept cuvant! Si deasemenea nu le place cand nu inteleg pe ce se incaiera ceilalti in Ardeal, dar numele de roman trebuie sa fi tras in noroi colectiv – intersant, la coruptie stim sa o asumam, caci stim ca exista, si fiecare cum se situeaza fata de ea! Si al treilea lucru, zgandarelile la integritatea teritoriiata si jocul in ape tulburi intre separatism si autonomii foarte naturale, repetat prea des, ii irita de asemenea. Si cum nu sunt direct implicati – au o memorie poate cumva in efect Doppler. Si este evident ca experienta vie este cea care arata ca dracul nu este atat de negru pe cat pare!

        Nu stiu daca se intelege ideea? Vom mai putea discuta pe aceste teme cred, caci sunt importante. De dragul tinerilor!

      • de acord cu concluziile tale, Lorand…si nu e ceva nou, aceleasi rezultate se obtin cand ii compari pe maghiarii din Ungaria (ce traiesc intr-un mediu „100% maghiar”) cu cei din Transilvania ce sunt obisnuiti cu un mediu multi-etnic.]
        Ce e mai deosebit, ce e de remaracat, e ca tinerii sunt mai diferiti (probabil pentru ca ei sunt mai „europeni” decat generatia precedenta)

      • Ovidiu@ „sunt mai “europeni” decat generatia precedenta” – poate. Tinerii sunt mai generosi si deschisi fata de viata, asta este forta naturii – caci au o viata lunga inainte de trait! Dar nu ajunge sa ne bucuram de asta, caci mai conteaza si faptul daca sunt hraniti cu vechile prejudecati sau li se dau si antidoturi. Exista o responsabilitate de a pregati niste antidoturi impotriva prejudecatilor – caci de prejudecati se vor lovi inevitabil.

        Exemplu: Aveam o prietena tanara ardeleanca – iubea totii oamenii, neconditionat, deci nu suporta nici cand in familie se vorbea cu anumita precautie (dar nu cu prejudecati sau rautate) de maghiari – eram in Elvetia. Era furioasa in numele iubirii de oameni (poti inlocui cu „Europa”, tot aia!).
        Pana s-a intamplat la un chef de tineri sa primeasca frontal tot tacamul clasic de dispret de olahi imputiti – pe care ceilalti il traisera la viata lor – prezentat de sus de un maghiar care desigur era emigrat cu 20 de ani mai devreme. Dragostea neconditionata s-a frant si a trebuit mult timp sa gaseasca un echilibru. Poate clarifica ce inteleg prin antidot!

  6. @Preda „Tinerii sunt mai generosi si deschisi fata de viata..”

    Nu neaparat, in Ungaria o gramada din ei sunt pro-Jobbik (ultra-xenofobi si ultra-nationalisti)

    In Romania situatia e diferita datorita schimbarilor politice din ultimii 8 ani

    YOUTH LESS VULNERABLE TO ULTRA-NATIONALISM

    ¶8. (C) With Internet penetration and EU membership established facets of Romanian life, most Romanian youth are too individualistic and career-oriented to fall under the influence of ultra-nationalist leaders, the history professor surmised. An exception may be members of the New Right, who, while circumspect in their public activities, are known to use the Internet to seek recruits.

    http://wikileaks.org/cable/2010/02/10BUCHAREST104.html

    • Ovidiu@ „YOUTH LESS VULNERABLE TO ULTRA-NATIONALISM ” … no bine, cu atat mai bine! Dar tot trebuie atentie sa nu fie dezamagiti!

  7. lorando@Deja au aparut si clipuri ale unor umoristi maghiari ridiculizind cum vorbesc MULTI, DAR NU TOTI dintre maghiarii clujeni. Eu vorbesc de propozitii cu cuvinte amestecate (“megyek a agenciába/diszpenszárba” – ma duc la agentie/dispensar/…), de frazeologie tradusa (cel mai raspindit: “iti dau un telefon” in loc de “te sun”) si in unele cazuri de accent romanesc

    Vai , vai ingrozitor!!! Accent romanesc , cuvinte romaneste, ceva grotesc , scirbos de-a dreptul. Care e problema cu toate astea?? Voi ati fost educati si indoctrinati asa sa aveti oroare de orice cuvint romanesc , de orice influenta romaneasca insa tot ce ai enumerat tu nu e deloc neobisnuit sau anormal e chiar foarte comun intr-o regiune multi-etnica. Sau ma rog care se pretinde asa , adica asa o declara peste tot liderii maghiari insa se pare ca multi-culturalismul lor e pe limba doar nu si in inima. Sau de fapt nici nu au habar ce inseamna multi-culturlism pentru ei asta inseamna sa transforme alte etnii( evrei, tigani, sasi in remorca maghiarimii) si sa considere orice influenta romaneasca ca asimilare. Insa astfel de influenta la nivel lingvistic si nu numai e normala intr-o regiune multi-etnica si de obicei e prezenta in cazul etniei minoritare lucru din nou normal. Maghiarii fiind 6 % in Romania nu pot evita genul asta de influenta. Cine e interesat de puritate rasiala poate alege expatrierea voluntara binenteles , au mai fost niste baieti( gen Hitler etc) care umblau cu puritatea rasiala si stim cum s-a terminat.

    • Solovastru: daca iti mai amintesti, am si scris un post despre influentele mutuale asupra limbii maghiare si romane: https://maghiaromania.wordpress.com/2010/12/26/evitati-aceste-cuvinte-ca-s-ale-lor/ Si nu l-am scris vaetindu-ma de pierderea „puritatii rasiale” sau exprimind oroare fata de influenta romaneasca, mai domol deci cu comparatiile, te rog.

      Eu vorbesc despre trecerea unui prag la influentele sanatoase asupra dezvoltarii limbii. La Cluj (dar si in alte zone unde devenim din ce in ce mai putini), pragul acesta a fost trecut de multi: cu prea multe cuvinte romane in aceeasi propozitie, cu folosirea de termeni si expresii romanesti traduse (adica TRADUC din romana inapoi in maghiara cind vor sa se exprime in maghiara)!
      Si da, asta este un inceput al asimilarii (NATURALE acum).

  8. ovidiu@cu cei din Transilvania ce sunt obisnuiti cu un mediu multi-etnic

    Ha, ha, ha !! Chiar esti funny! De unde ai tras concluzia asta?

    • –Ha, ha, ha !! Chiar esti funny! De unde ai tras concluzia asta?

      din toate studiile facute dupa 1989 pe tema asta, sunt mai mult de 10, mai citeste si tu cate ceva ca razi ca prostul la faza asta

  9. Ovidiu@Nu neaparat, in Ungaria o gramada din ei sunt pro-Jobbik (ultra-xenofobi si ultra-nationalisti)

    Total de acord cu tine, in Romania o manifestatie a Noii Drepte nu cred ca aduna mai mult dse 100-200 de adolescenti teribilisti in timp ce in Ungaria un miting Jobikk sau al Magyar Garda aduna frecvent mii de participanti fanatizati( au fost mitinguri la care au participat si pina la 10 000 de adepti). Cred ca e un indicator foarte bun pentru ponderea avuta de astefel de organizatii sovine in societate. Nu degeaba si reactia europeana referitor la situatia din Ungaria , de anul trecut. E un fapt constientizat la nivel european ca societatea maghiara este destul de mult radicalizata pe filon iredentist( anti-Trianon) si chiar antisemit. Situatia pote fi descrisa astfel: chiar daca o parte importanta din societate nu aproba manifestarile si metodele Jobikk sau MAgyar Garda in schimb empatizeaza cu o parte din ideile si revendicarile acestor organizatii: gen nedreptatea Trianonului , trauma produsa maghiarilor etc.

    • Solovastru, impersonezi diferenta regionala a sondajului IRES: ca un moldovean vede mai negativ lucrurile decit ardelenii care sint direct implicati (sau afectati)🙂


      – media pe tara al raportului Ungariei fata de Romania: 43% mai degraba prietena, 8% nici-nici, :38% mai degraba dusmani
      – ardelenii si banatenii: 47,6% pozitiva
      moldovenii: 45% spun ca Ungaria ne este dusmana

    • Ovidiu @ Nu m-as arunca in a compara Basarabia cu Ardealul, doar de dragul de a compara. Germania s-a reunit fara sa intrebe pe nimeni (sau mai precis l-a intrebat din timp pe Gorbaciov). Basarabia este un teritoriu care nu s-a delipit de Romania ca urmare a dreptului international, ci a pactului Ribentrop Molotov. Si avea o grea majoritate romaneasca – care dupa deportari s-a mai subtiat. Deci daca basarabia vrea sa revina la Romania, este ok – daca ungurii din Romania vor sa revina la Ungaria, nu prea ajunge. Si oricum in Basarabia nu se misca nimic, caci nu lasa rusii. Comparatia nu sade in picioare de fel.

      • –Nu m-as arunca in a compara Basarabia cu Ardealul, doar de dragul de a compara.

        Idea e ca o parte importanta din societatea romaneasca nu aproba manifestarile si metodele promovate de „noua dreapta”. In schimb „empatizeaza” cu o parte din ideile si revendicarile lor, de exemplu atitudinile fata de Basarabia, tiganii, homosexualitate, revendicarile maghiarilor, ortodoxismul etc.
        Mi se pare evident adevarata aceasta observatie.

        E totusi mai bine decat in Ungaria, dar asta doar fiindca Ungaria a „regresat”, a degenerat politic rapid dupa 2006 (din motive economice in primul rand) , si a devenit tot mai nationalista si anti-europeana.
        Atmosfera politica din Ungaria de acum seamana cu cea din Romania din anii 1990s, anii de glorie a lui Vadim, Funar, Iliescu etc.

  10. Interesant articolul. Dar problema este ca jumate din ”voi” sunteti tembeli. Voi vreti mult mai mult decat vi se cuvine. Si normal ca astfel ne provocati pe „noi”, e foarte adevarat si la „noi” sint multi tembeli. Atunci cand „voi” tembelii dati foc casei memoriale a lui Avram Iancu, sau un alt tembel in nu stiu ce zi importanta a Ungariei, da foc unei papusi, ce se vroia a fi Avram Iancu, ce ar fi trebuit sa facem atunci.. sa va pupam, sau sa va papam ?

    • Geo: fi suparat in cazul atacului asupra simbolurilor ca Iancu. Sa stii ca TOATA presa maghiara din Ardeal TOATE partidele maghiare din Ardeal au condamnat aceste fapte.
      Sint absolut sigur ca nu sintem 50% tembeli, crezi sau nu crezi.
      Cum definesti ce ni se cuvine? Sint modele si exemple in Europa mai avansate, cert ca Romania a progresat mult inspre acestea in ultima vreme.

Comentariile nu sunt permise.