Citatul zilei, despre „statul cu o singură limbă”


„Nam unius lingue uniusque moris regnum inbecille et fragile est”

„. În traducere:

Statul cu o singură limbă şi cu o singură tradiţie e slab şi zbuciumat.

Din Ordinele Sfântului Ştefan către ducele Imre (Szent Istvan Intelmei Imre herceghez; în latină, Admonitiones). Scrise la 1027.

contribuţie de Pit.

Iar contribuţia lui Olahus: ce credeţi, o singură limbă vorbită într-un stat îl slăbeşte sau îl întăreşte?

Anunțuri

8 gânduri despre “Citatul zilei, despre „statul cu o singură limbă”

  1. E vorba de statul medieval, adica inainte de epoca moderna a statelor nationale.
    In statul medieval liantul politic nu era limba si cultura (etnia) ci regele/voievodul si loialitatea „supusilor” fata de rege.
    Era alt sistem, in ala puteau convietuii diverse etnii fiindca etnia nu conta politic (limba oficiala, a educatiei si a birocratiei, a regatului ungar a fost Latina de la Szent Istvan pana pe la inceputul sec.19).

    Adica citatul e „scos din context”, context istoric ce insemana in acest caz si o ordine politica mult diferita.

  2. Cred ca cel mai bun raspuns l-a dat Calin: Supa de pasare este mai buna cu pasare in ea.
    Intrebarea ta, draga Olahus, este altfel prea plina de capcane. La ce se gandea exact Istvan cel Sfant cand a spus ce spui c-a spus? Afirmatia este atat de generala si vaga ca se poate mulge orice din ea – in mod cert este o afirmatie de bun simt.

  3. Pentru ca acest citat să fie mai clar, hai să punem în contextul lui:
    „Oaspeţii şi străinii reprezintă un câştic atât de mare că e drep să-i considerăm al şaselea ornament ale demnităţii regale” (primele cinci fiind: credinţa creştină, respectul faţă de ordinul preoţilor, respectul faţă de ierahii bisericeşti, respectul faţă de dregătorii şi „vitejii” regatul, respectiv virtutea toleranţei şi a judecăţii drepte). „Pentru că oaspeşii venind dinspre diferite meleaguri şi provincii aduc diferite limbi, tradiţii, modele de conduită şi arme, care vor împodobii ţara, vor sporii lumina curţii regale şi vor descuraja îngâmfarea duşmanilor. Pentru că statul cu o singură limbă şi cu o singură tradiţie e slab şi zbuciumat. Prin urmare îţi dau în poruncă fiul meu, să ocroteşi cu bunăvoiţă şi să preţuieşti străinii, ca ei să prefere să stea în ţara ta, decât în alte locuri” (Scuze pentru traducerea rapidă şi aproximativă, dar nu e uşor să transpui texte din latină).
    Iar drept dovadă, că acest text nu era doar un vis al unui monarh idealist, trebuie să ştim, că Poruncile, sau mai bine zis Sfaturile Sfântului Ştefan au fost considerate în tot decursul istoriei Regatului Ungariei ca un fel de capitol introductiv pentru „Legile Regelui Ştefan cel Sfânt” (primele norme legislative scrise în istoria acestei ţări) şi timp de peste 9 secole a alcătuit articolul I. din Corpus Iuris Hungarici (adică Compendiul Legilor Ungariei). Un detaliu interesan: acest articol nefiind abrogat vreodată în mod oficial, cel puţin teoretic este în vigoare încă şi astăzi. . .

    • Attila@ Multumesc pentru aceasta traducere de adanca frumusete. Cata intelepciune si mai ales incredere in sine in vorbele acelui batran. Ar trebui introduse si in istoria predata in Romania. Ma fac sa imi zboare iarasi gandul la provenienta tatalui lui Arpad din imperiul Khazar – imperiu suficient de bine cunoscut pentru a se sti ca practica un asemenea gen de deschidere!

  4. Nu mai exista ( poate n-a existat niciodata ? ) stat in care sa se vorbeasca o singura limba ( nu e vorba de statutul oficial al limbii respective ). Nici Regatul Ungariei din vremea lui Stefan I nu era un astfel de stat dupa cum nu prea erau nici unul dintre statele din Evul Mediu timpuriu. Cu alte cuvinte un stat in care se vorbeste o singura limba nu poate fi nici slabit nici intarit fiindca un astfel de stat nu exista si – probabil – nici nu a existat.

    Acest citat – care ar arata deschiderea spre exterior a regilor arpadieni – este insa folosit adesea pentru a sugera ca, pana la infiintarea Regatului Ungariei, acesta era populat exclusiv de maghiari si ca ulterior ( dupa 1001 AD) Stefan si urmasii lui au permis si incurajat venirea unor imigranti „in tinuturile Sfantului Stefan”. Romani, slovaci, sarbi, germani – toti sunt minoritati carora „li s-a permis” la un moment dat sa se „aseze” in Ungaria milenara. Continuarea logica a acestui inceput si cum se ajunge usor cu un astfel de discurs la Trianon este usor de banuit.

    • seinean@ Asta este alta poveste. Parerea mea este ca deja la decizia luata in a doua runda in Unio Trio Natiorum, acest act a fost calcat in picioare. Caci romanii evident existau pe-atunci numerosi, de vreme ce s-a pus problema sa fie mai intai si ei parte din natiunile confederate, iar apoi au fost dati afara fara indoiala pe temei de ortodoxie (caci asta si nu natia era atunci principal). Si asta ar trebui scris in istoria maghiara, ca sa ne intelegem si cunoastem reciproc mai in liniste, in reciprocitate.

      Dar sursa ramane minunata, it made my day!

    • toti@ http://en.wikipedia.org/wiki/Decree_of_Turda.
      Scrie (se pare si in istoria maghiara?) dar trebuie cunoscut. Iata aici sfarsitul respectarii mostenirii lui Sf. Stefan, explicit is radical. Incepe istoria aplicarii netarmuite a tratarii ortodocsilor ca eretici,sursa cam a tuturor epitetelor ‘mangaietoare’ pe care le-ati auzit vreodata, se afla cumva aici: NUCLEUL DOCTRINEI.

      Personal tind in acel an de glorie 1366 sa am mai multa incredere in moralitatea nobilimii maghiare decat in aceasta ramura de rataciti de Anjou. Iar acesta este intr-un fel actul de nastere al relatiilor dificile dintre romani si maghiari. Trebuie oare sa ne identificam inca pana in ziua de azi cu consecintele acelor decizii, devenite de mult folclor negativ?

      • @preda „Iata aici sfarsitul respectarii mostenirii lui Sf. Stefan..” De ce? Tu ai spus mai sus ca acel decret era impotriva religiei si nu a etniei. De ce nu se poate intelege drept ca un manifest politic – religios? Ortodoxia apartinea estului. Sa nu uitam ca Stefan l-a omorat chiar si pe fratele sau Vajk ca nu a dorit sa sa se converte la catolicism. Nu a trecut mult timp de la Turda si protestantii aveau mult de suferit. Tot din partea catolicilor. (cu intentie am scris protestantii si nu maghiarii) catolici. Iar Iancu de Hunedoara a devenit rege ca roman catolic. Deci acel act nu era impotriva romanilor, sau sirbilor. Aveau si ei o sansa, cum a avut Iancu sau cum ar fi avut si Vajk.

Comentariile nu sunt permise.