Cu puțin timp în urmă*, s-a terminat meciul de handbal din optimile de la Jocurile Olimpice. Au câștigat unguroaicele. Oare cu cine am ținut noi, maghiarii din Ardeal? E o întrebare eternă. Şi probabil că nu există un răspuns simplu. Depinde de context, de regiune, de emoții.
Și la Paprika Rádió din Cluj a întrebat cineva ieri dimineață: deci până la urmă România sau Ungaria? Crainicul a putut să spună doar atât: fiecare să decidă personal.
Am crescut în Sf. Gheorghe, în Covasna, printre prieteni numai maghiari, și m-am obișnuit că majoritatea lor ținea cu oricine, dar nu cu românii. Inițial mi s-a părut ciudat, pentru că în familia mea nu era o problemă să ținem, de exemplu, la gimnastică sau la fotbal, cu România, dar cu timpul m-am obișnuit. Urmărind câteva meciuri de fotbal, de handbal împreună cu prietenii, am constatat că nu numai că nu țin cu românii, dar că, dacă adversara românilor ar fi Țara Galilor, Kazahstan sau Angola, cu siguranță că majoritatea prietenilor le va prefera pe acestea în detrimentul României. Mă întrebam așa în sinea mea: dar ce treabă avem noi cu Angola sau cu Țara Galilor? Sigur, răspunsul era clar: cu oricine, dar nu cu românii ăia urâți. Acest fapt era și este o expresie a naționalismului maghiar din Ardeal, cu care eu nu eram de acord.
După ce m-am mutat din secuime, m-am întâlnit mult mai rar cu o astfel de atitudine. La Cluj, Oradea sau Brașov, Angola sau Kazahstan nu mai îndeplineau rolul de „maghiar de rezervă”.
O problemă puțin mai complicată însă apare pentru noi toți atunci când este un meci România-Ungaria. Ei, aici e mai greu de decis. Țin minte un episod al serialulul Minoritates Mundi de la Duna TV, când un reporter a întrebat un suedez din Insulele Aland (teritoriu autonom suedez al Finlandei), cetățean finlandez : cu cine țin suedezii din Finlanda, dacă e meci de hochei Finlanda-Suedia? Suedezul din Aaland a răspuns imediat că țin, bineînțeles, cu Finlanda. Atunci, prin 2001, în contextul secuiesc în care încă eram, mi s-a părut foarte stranie afirmația aceasta. Între timp, am început să o înțeleg, cunoscând în detaliu situația foarte bună a minorității suedeze din Finlanda.
Chestiunea privată a lui Frunda
O altă amintire a mea se leagă de senatorul Frunda György, de prin 2002. Urma să se joace meciul Ungaria-România din preliminariile pentru Mondiale, la Budapesta. Un reporter de la București l-a prins pe Frunda undeva și l-a întrebat, în fața camerelor de luat vederi, cu cine va ține. Senatorul UDMR-ului din parlamentul României, cu un zâmbet caracteristic lui, a răspuns lejer: „Este o chestiune privată a fiecăruia„. Am priceput și noi, și ei, ce înțelegea prin acest zâmbet.
Meciul acela l-am urmarit cântând chiar pe stadionul din Budapesta -în maghiară, împotriva românilor. Azi nu cred că aș face la fel, nu aș putea, nu aș dori. Mai degrabă aș spune: să câștige cel mai bun.
Am avut ocazia să văd o altă scenă, similară, la Sf Gheorghe. În mai 2008, în campania electorală pentru locale, staff-ul de campanie al lui Antal Árpád, candidat la primărie din partea UDMR, a asigurat un cort pe terasa Sugás pentru a difuza meciurile de la Campionatul European (din 2008 – n. tr.). Am urmărit din rândurile din față cum reacționau oamenii la câte un gol marcat de România sau împotriva României. Majoritatea mulțimii (atât românii, cât și maghiarii) a sărit când au înscris românii, sărbătorind golul României, dar o minoritate, mai ales un grup local zgomotos de secui, din spate, a sărbătorit golul Italiei și se bucura la orice ocazie a Italiei. O româncă din față s-a ridicat, s-a uitat în spate și s-a aşezat înapoi pe scaun. S-a simțit prost.
Întrebarea „Cu cine ținem?” devine și mai complicată dacă știm că echipa României este compusă într-o bună parte și din maghiari din Ardeal. De exemplu, cu cine să ținem,
dacă o echipă românească de hochei (în majoritate secuiască) întâlnește una din Ungaria?
Este oarecum mai ușor de decis când o echipă „pur” secuiască are de jucat cu una din Ungaria sau din București. Atunci galeria știe sigur că trebuie să batem „tápos”-ii** sau „miticii”. Dar ce facem când avem o echipă mixtă sub drapelul României?
Foto: Manna.ro
În zilele noastre, în Europa, trufia naționalistă, “confrontațională” a popoarelor se manifestă în sport– din fericire, numai în sport. Nu este nu știu ce fairplay să aduci politica în sport. Totuși, e mai bine așa decât cum luptau străbunicii noștri, cu pușca în mână. Nimeni nu se bucură dacă fanii a două națiuni mari europene se insultă reciproc sau, Doamne, ferește!, se iau la bătaie după meci. Ar fi mai bine dacă n-ar fi așa. Dar poate că spiritele trebuie lăsate să se descarce în acest fel, măcar cât timp mai sunt puternice aceste porniri naţionaliste.
Întrebarea „Cu cine țin?” este foarte sensibilă în cercuri minoritare, unde inevitabil va apărea întrebarea loialității. Loialitatea, la rândul ei, este rezultatul unei emoții foarte subiective, pe care o putem numi: „mă simt acasă în această țară”.
Poate că nu este întâmplător că, în timp ce suedezii din Aaland țin cu Finlanda, marea majoritate a maghiarilor din Ardeal ține cu Ungaria într-un meci România-Ungaria. Cei din Aland trăiesc într-o zonă protejată de niște legi minoritare foarte elaborate, o zonă care se bucură de autonomie teritorială pe baze total etnice.
Azi, se pare, cei mai mulți dintre noi, maghiarii din România, încă nu simțim țara asta ca fiind a noastră. Să sperăm că va veni și ziua aceea.
Czika Tihamér este fost publicist şi fost politician maghiar. Articolul a apărut în limba maghiară pe data de 19.08.2008, pe portalul Manna.ro.
Traducere şi adaptare de Csaba Daday. Corectură traducere: Reccsman şi Emese Koszta. Corectură punctuaţie şi ortografie: Cătălina Tincu.
_____________
*Nota Redactiei: V-am întrebat deja cu ce ţin maghiarii din Ardeal când Ungaria joacă împotriva României. Nu suntem singurii care şi-au pus întrebarea. Tihamér Czika a şi răspuns la ea, într-un frumos articol scris în 2008, pe care îl publicăm prima oară în româneşte.
**Trad. aprox:„îmbuibaţii”. Poreclă dată maghiarilor din Ungaria de către cei din Ardeal. Face referinţă la faptul că, în timpul comunismului, aceştia au avut acces la preparate alimentare hrănitoare, spre deosebire de maghiarii ardeleni.
MaghiaRomânia blog 
” dacă adversara românilor ar fi Țara Galilor, Kazahstan sau Angola, cu siguranță că majoritatea prietenilor le va prefera pe acestea în detrimentul României.”
Am inteles, singura speranta ar fi deci intr-un meci Romania vs.Moldova.
Insa in acest caz maghiarii nu se vor uita la meci pentru ca nu pot pierde amandoua.
eu cred ca, maghiarii amintitzi mai sus s-ar uita la meci sperand ca… tot Romania pierde.
Ca Moldova-i Moldova. Kazahstan, Angola.
Deci, carevasăzică problema centrala a articolului este următoarea fraza:” …maghiarii din România, încă nu simțim țara asta ca fiind a noastră. Să sperăm că va veni și ziua aceea”.
Ce trebuie sa se întâmple în acea zi? Pentru ca nu se da un raspuns concret ci doar se prezinta situatia insulelor Aland,trag concluzia logica ca autonomia ar fi necesara pentru ca maghiarii sa considerea Romania ca si tara a lor.
Trecand peste faptul ca istoria este cu totul alta, nu cred ca autonomia va fi suficienta pentru ca maghiarii sa considere ca traiesc in tara lor.
Sa il citam de exemplu pe actualul presedinte al Ungariei , Janos Ader , care a grăit in stilul abscons specific: „Ungurii contemporani ar trebui să se considere creatori care îşi restabilesc statul”. Eu cred ca in aceasta afirmatie este de fapt cauza pentru care maghiarii nu considera , deocamdata, ca traiesc in tara lor.
atol: esti reciproca unei rude de a mea de care mai toti zimbeau. El „citea” (si „asculta la radio”) printre rinduri ca s-a discutat deja revizuirea tratatului de la Trianon in cancelariile vestice si este o chestie de saptamini pina se anunta. Doar se comunica cifrat, dar el intelegea.
Aici avem de a face cu ingimfarea unor leaderi Fidesz care cred ca schimbarile pe care le-au facut in ultima vreme reprezinta o reconstruire a statului ungar. Nu ala MARE, ci reconstruirea alui mic pe baza principiilor Fidesz. Atit si nimic mai mult, dar daca vrei, citeste in continueare printre rinduri 🙂
Asta este gresala politicienilor din romania cum este posibil sa fie la guvernare udmr cine ii lasa pe astia sa isi faca de cap in spania catalunia este o regiune aproape 45% din romania nu exista nici un politician in parlamentul spaniei au reprezentanti atat dar nu partide poltice au partide la ei in catalunia decid acolo la ei dar si asa hamul ete in mana parlamentului spaniol
maghiarii romani vor tine in mod normal cu Ungaria, daca joaca impotriva Romaniei si banuiesc ca majoritatea tin cu Romania, daca aceasta joaca impotriva unei echipe straine ( in cazul in care-s microbisti). Insa de la unii extremisti, cum sunt lideri locali din secuime, ma astept sa nu tina niciodata cu Romania, pentru ca ura impotriva noastra, pe care nu se sfiesc sa o arate, e adanc inradacinata in firea lor.
continuare si putin off topic. Din cauza liderilor locali din secuime nu imi doresc autonomia tinutului secuiesc.In principiu, eu, ca roman, n-am nimic impotriva sa se schimbe putin regionalizarea iar tinutul secuiesc sa fie regiune distincta, dar n-am deloc, dar absolut deloc incredere in cei care vor conduce regiunea. Daca acuma romanii-s marginalizati la nivel institutional (si am simtit-o pe propria piele in HR), pai ce va fi atunci cand oamenii astia nu vor instaura absolutismul? Vai si amar.
Un consilier local din Sf Gheorghe a dat un raspuns care e o voce a ratiunii:
„Îmi pare inadmisibil să nu realizezi, tu ca părinte, ca profesor, ca și coleg, faptul că de sărbătoarea celuilalt în loc să încerci să arăți empatie, bună creștere și bun simț și să-i urezi „la mulți ani, prietene”, tu să faci lucruri necuvenite. Și numesc lucruri necuvenite atât purtarea banderolei negre de către unii maghiari de 1 decembrie, dar și purtarea fix a tricolorului românesc de 15 martie. Cum să nu înțelegi că nu aceasta este atitudine potrivită? Cum să nu pedepsești rapid și exemplar pe cel sau cei care au amenințat-o pe fetița respectivă? Cum să nu înțelegi că spiritul vremii nu este în a ne arăta puterea, cât buna creștere, bunul simț și îngăduința unul față de celălalt? Cum să nu realizezi că relația dintre români și maghiari este mai mult decât într-o familie – te poți certa, dar trebuie să continui să trăiești împreună, pentru că divorțul nu este o soluție viabilă în aceste vremuri. Chiar credeți că ne putem anihila sau goni unii pe alții? În afară de câțiva dezaxați, și de o parte și de cealaltă, chiar credeți sincer că aici nu vom putea continua să trăim împreună, normal?Împreună cu mulți oameni din jur, români și maghiari deopotrivă, voi continua să îmi doresc să acționez ca și vaccin. Conștiința ta ce-ți spune, om bun, ești vaccin sau virus?”