Aromanii, secuii romanilor


Nu se putea o incununare mai frumoasa a acestor doua zile aromanesti, decat comentariul urmator:

Tot respectul pentru aromânii. Jos pălăria, cum zicem noi. Parcă ar fi secuii românilor.O minoritate care în ciuda încercărilor grele nu s-a asimilat, ține la identitatea, limba, apartenența, obiceiurile moștenite, merită atenția tuturor.

de Kalaci (dupa logica lui, un aroman al ungurilor ;). Vezi restul aici.

Anunțuri

11 gânduri despre “Aromanii, secuii romanilor

    • Ba si in Romania, dar cel mult minoritate culturala, nu etnica si cu atat mai putin nationala!

  1. Cred ca sunt minoritate etnica. Vorbesc un dialect destul de diferit, au alte obiceiuri, se pricep la comert ( romanii se pricep la mestesuguri 🙂 etc.
    Totusi, ce se ascunde in spatele acestei cereri si de ce tocmai acum?
    Le e rusine sa poarte numele de „roman”? N-ar fi exclus cu faima pe care romanii o au in lume.
    A fi minoritar e un avantaj economic?

    • Cineva, de 20 incearca sa bage librici in cap. Tema ca Aromanii sunt o minoritate in Romania, si deci Romania ii trateaza in mod paternalist, pentru a se sustrage de la datorii de protectie a minoritatilor, se fierbea. Pe viu m-au incitat la discutii un anumit soi de exilanti maghiari la acesta tema, pe atunci. Apoi am intalnit niste internationalisti – speak stalinisti reciclati – care manipulau in lume aceasta idee. Si pe urma am vazut-o preluata si de niste greci, care nu aveau nimic comun nici cu maghiari, nici cu stalin – doar cu o forma de tampenie numita de unii fanatism. Ciudat nu? Cum se raspandesc idei de te miri!

      Si remarci ca nu pot vorbi decat de o perioada, mai de mult, cand au defilat aceste idei ca peisajul printre stalpii unui tunel anti-avalanse. Nu stiu nici eu de unde vin ele, si nici prea bine qui prodet. Dar stiu ca nu vin de la Aromani, si nici nu le servesc lor.

    • PS. Pe plan practic (deci nu de reverse engineering al sursei deviationiste), afirmatia ca aromanii sunt minoritate in Romania, este din ciclul „Sasii, Sudetii, si alte minoritati nerecunoscute in Germania”. Aici s-ar da masiv cu tifla, indicand exercitarea dreptului de Verein. Cine ii impinge de la spate si prosteste in Romania, greu de spus.

  2. Da,e un avantaj economic dacă ajungi ministru sau secretar de stat ca minoritar.Alfel nu prea .Eventual te simți mai special pt. că faci parte dintr-o specie pe cale de dispariție,dar fără rezervație (a se citi autonomie):).

  3. Doua intalniri cu „secuii”
    ===================

    Nu am avut ocazia sa am nici un prieten secui – mai multi maghiari, dar nici un secui secui. Am cunoscut aceasta grup aparte prin doua intalniri „colective”, pe care, cu ingaduinta Dumneavoastra vreau sa vi le relatez aici, fiind cumva in tema „Aromani si Secui”.

    Prima, eram copil, poate cel mult sapte ani, coboram cu familie – doi copii, parinti si un bunic – de prin Ceahlau catre Ardeal, si la poalele muntilor ne-am oprit intr-un orasel, era intunecat si ploios (nu oraselul, ci ziua, dar veti vedea ca pentru copilul ce eram, pret de cateva ore toata lumea a fost intunecata). Era dupa-amiaza, urmea sa ne reaprovizionam si sa luam un autobuz sper campie, pentru a ne reintoarce le Bucuresti.

    Intram sa luam o paine. Singur in magazin, tata cere frumos trei paini … si este intampinat cu o distractie neatenta si lipsita de vorbe. Dupa un minut intra un cetatean, trece pe langa tata si spune ceva ce nu inteleg. Vanzatorul se uita semnificativ la tata, parca spunand „Vezi, asa trebuie sa faci”, mie mi se parea ca vrea sa zica ca tata i-a luat-o inainte la coada cetateanului ce a intrat un minut doua mai tarziu. Dar nu, acela iese, mai vin doi trei la intervale de cateva minute, sunt serviti fiecare. Tata mai incearca intre musterii de doua ori sa ceara „Va rog frumos, daca doriti, puteti sa imi vindeti si mie trei paini” – cu acelas rezultat. Dupa zece minute ne lasam pagubasi. Mai incercam intr-o „Alimentara Statului”, si aici cu acelas succes, numai ca a durat mai putin. Tata cu destul sange fierbinte armanesc si el, era gata sa isi piarda firea si a fost delicat scos din priza de mama cea linistita. Si ne-am dus sa ne consumam resturile de merinde din rucsaci undeva, la marginea de sat/oras. Dupa care insa trebuia sa luam autobuzul – si nu este de surprins ca acolo era deja imposibil sa afli mersul autobuzelor, pasamite sa procuri un bilet. Ne-am invartit deci cam vreun sfert de ora – cand se intampla ceea ce uneori o buna mana nevazuta face sa se intample.

    Auzim un „Domnul profesor” vesel si tare dintr-o directie, se apropie un om zdravan si vadit bucuros si se indreapta spre bucunicul meu. Il avusese ca profesor cu 20 de ani in urma si se bucura nespus de faptul ca ö-a recunoscut si de revedere. Bunica-meu, dupa scurt timp l-a localizat la randul lui intre miile de studenti avuti, si a urmat o scurta digestie a veseliei. Dupa care invitatii – de ce nu veniti sa dormiti la noi? Dar trebuie neaparat sa v-o prezint pe sotia si copiii mei, cum este intre oameni. SI desigur am fost la o gustare si o cafea, am cunoscut pe doamna, s-au depanat povesti. Desi eram la sfarsitul comunismului celui mai negru, inainte de ’64, si desi amintirile erau din cealalta vreme, si oamenii nu erau totusi atat de apropiati, amintirile s-au depanat din suflet, fara temerile la acea vreme atat de prezente si intre oameni mai apropiati. Din pacate cred ca era sfarsitul vacantei si nu am putut raspunde invitatiei calduroase de a mai petrece o zi acolo. Altfel as fi invata deodata foarte multe despre secui!

    Dar fara doar si poate, nici painea si nici aprovizionarea si autobuzul nu au mai creat probleme, caci omul era secui si vorbea tocmai ceea ce eu nu intelsesem ca limba. Un om, un secui intre secui. Si o ospitalitate dintre acelea care este mult mai similara intre toate etniile ce traiesc prin rasaritul Europei, decat poate chiar la una si aceeasi, cand te misti insa spre occidentul europei centrale – ca urmare a doua sute de ani de industrializare si modificare a relatiilor directe intre oameni.

    Al doilea episod, 20 de ani buni mai tarziu, intr-un context care trebuie mai intai descris.
    Dupa ’82-’83, Ceausescu devenea in sfarsit non-grata in Occident, Americanii cautau ceva, un punct de sprijin cum a fost Valesa in Polonia, orice ar fi. S-a intamplat ca prin 84-85 sa fie vestitul plan de urbanizare fortata, ramas in istorie sub titlul de daramarea satelor. O coincidenta de interese si intelegere intre unii exponenti ai emigratiei maghiare, activi foarte in Petöfi House din Washington, si oameni in conducerea Americana, sa duca la faptul ca acest eveniment a fost preluat ca varf de lance propagandistica. Penru a impunge si Europa sa se uite mai atent la Ceausescu, si ma rog, sa se miste ceva. Ceea ce a urmat, imi permit sa numesc o avalansa de propaganda desueta si grav rupta de realitate – se zicea ca in Romania exista „genocid cultural”, planul nu mai era de urbanizare tampita si destructiva, ci indreptat doar si numai impotriva maghiarilor (carora, din cate aflam din surse proprii, daca le fusesera atinse doua-trei sate – dar stiti mai bine decat mine ce era de fapt!)”. Iar despre problemele majore in care se invarteau impreuna romani si maghiari, mai nici o vorba. Asta era tenorul presei acelor ani, atunci cand se mai citea cate ceva despre Romania, at all. (Greva de la Brasov, poate o exceptie).

    Evident ca intre romani asta se resimtea ca o profund neplacuta desolidarizare de la problemele generale, comune traite sub comunism. Si neavand for de exprimare, romanii muscau din dinti si mai si se ratoiau, intre trei sarmale. Dar sufereau o suferinta mai mare, caci fara ecou. Mi-a trebuit mult sa accept ca in fond, si asa este mai bine: caci macar se mai aude ceva si ne da si noua prilejul sa explicam la cine vrea sa asculte, mai multe. Totusi, manipularea grava a realitateii si desolidarizarea la nivel inalt, inaccesibil, de ce sa mint, ma apasau si pe mine.

    Noi faceam demonstratii impreuna, aveam prietenul meu Csaba, maghiar 56-ist din Ungaria, care organiza mereu prezenta lor intre noi, eram laolalta, alesi si respectuosi reciproc, intelesi. Pentru Csaba am pastrat aceeasi prietenie calda si neconditionala si ne intelegeam in atitudinea fata de comunism, dar si fata de tara in care traiam, fata de lucruri care fac viata mai colorata, o buna baza de prietenie. Trebuie insa spus ca atunci cand se ratacea discutia la teme Transilvane, Csaba – de fel cu 20 de ani buni mai in varsta – imi vorbea in tonul obisnuit care presupunea ca fiind de acord in toate celelalte, eu fiind deci un om de buna credinta, si in aceste teme avem acelas punct de vedere. Si nu stiam cum sa o tai mai scurta – pentru ca sarmanul habar nu avea de ce vorbeste, dar vorbea in mod evident dintr-un main stream puternic de opinion making. Si prea imi era prieten si mai in varsta ca sa sparg vraja punand intrebari care nu i le-a pus nimeni, sugerand documente de care nu a auzit. Pe scurt demonstrandu-i macar irefutabil despre Trianon, ca a fost departe de a fi fost acea manipulare rau voitoare si anti maghiara de care stia. Dimpotriva, a fost fundat pe doi ani de cercetare si negocieri, si poate singurul din tratatele de la Paris in care decizia a fost pe baza aplicarii stricte a doctrinei Wilson, si nu ca asa impune strategia – ca in cazul Alscacie-Lorena, spre exemplu. Deci taceam, ca era mai bine, si am ramas prieteni pana azi. La suferinta oamenii uneori au nevoie de iluzii simple, care le dau liniste.

    Astfel se face ca in 1988 vine Csaba cu o mapa de presa de 40 de pagini anuntandu-mi o mare manifestare anti – Ceausescu, organizata de data aceasta de ei, de maghiari. Ei da ca erau organizati, asta nu intra in discutie. Tac, ma uit la cele 40 de pagini si ma ingrozesc: acelas tenor general al presei, doar pe mai rau: doar genocid cultural, daramarea satelor numai unguresti – unde ramanea lupta noastra mereu comuna? Daca vedea un roman asta, ma surghiunea ca m-am vandut la nemici. Daca nu faceam nimic, demonstratia avea sa dea apa la moara tocmai la cei care sunt specialisti in a spune „ti-am spus eu!”, cand nimic nu se mai poate face. Pe scurt, am decis o strategie de compromis: nu voi spune la absolut nici un roman ce am vazut in aceea mapa de presa, dar voi intreba cativa bine alesi si mai cumpatati, sa vad cati oameni imi pot aduce. Au fost vreo 30 promisi, si un vorbitor – un batranel fost detinut politic, care suferise, dar ii si placea sa vorbeasca. Abia atunci l-am intrebat pe Csaba daca are ceva impotriva sa venim si noi – si desigur nu avea, altfel nu imi dadea mapa. Cum se intrerpreta ea, el chiar nu realiza, era ingenuu in felul sau, macar in aceasta directie, ca orice altceva decat ingenuu nu era in viata.

    Duminica mare la Berna, 30 de Romani, 2000 de maghiari, piata mare din fata consiliului Federal. Trei vorbitori, dintre care unul roman, fiecare spunea ce-i place, al nostru cunostea asociatia fostilor detinuti maghiari, si a vorbit de asta, oricum nimeni nu a realizat, unii chiar au fost atenti. Dar rezultatul? Bomba de adevar ! Din „Romanii de distrug Cultura”, prin prezenta in carne si oase a catorva, tema se transformase intr-una de vie solidaritate, sponatana si neconditionata. O ora a urmat cortegiul dupa aceea prin oras. Veneau palcuri de 20 – 30 de maghiari sa vorbeasca cu cate un roman, vroiau sa ne atinga, sa ne miroasa, sa ne INTALNEASCA, erau fericiti. SI majoritatea din Romania erau secui – de aici tema. Iar ce spuneau ei, ma lasa pe mine interzis. Caci avusesera pentru prima data revelatia, care le-a deschis in mod evident si nesimulat sufletele, revelatia ca „… vai, si Dumneavoastra de fapt tot nu l-ati dorit pe Ceausescu, si voi suferiti ca si noi „. Cum ? Dar cam ce va inchipuiati voi? Ca toti 20 de milioane de Romani sunt niste mici Ceausesti care va darama satele? Evident intrebarea ramanea in minte, nu strici frumusete de moment. Dar era evident ca ei credeau ce le spune presa – cine stie cine mai avea rude in tara, parea ca nimeni nu se gandea ca si in vest informatia poate fi altceva decat adevarul. Au ramas asa impreuna, si parea ca, cate unul pentru o suta, eram mult prea putini romani pentru a absorbi aceasta imensa sete de imprientenire care iesise deoadata la suprafata. Dar oricum, multi au schimbat adrese, au continuat sa se intalneasca inca ani in sir.

    Eu m-am dus la conferinta de presa- ea a avut loc, dar nu a mai venit nimeni. Mirare, in ciuda impecabilei organizatii, nu a venit nici un reporter – eu faceam ad-hoc si aveam mereu cinci sase si televiziunea. Nu am inteles niciodata: poate fusesera jurnalistii deja in piata si au vazut ca nu este rost de scoop, caci prietenia intre oameni nu da titluri? Dar cu siguranta, experienta mi-a ramas ca intrebare si avertisment, mereu cand sunt ispitit sa trag concluzii premature.

    Asa a fost cu secuii. Eu cred ca oamenii in conditiile lor normale, ca or fi secui sau romani, maghiari, tatari sau venezuelani – prefera de zece ori mai multa conditiile prieteniei, decat sa poate in spinare jugul ascuns al neincrederii si temerii reciproce. De aceea, de indata ce pot simti ca pot intra fara riscuri pe poarta prieteniei, ei lasa jugul. Din pacate insa asta nu ajunge, suntem toti intr-o istorie despre care stim cate ceva dar niciodata destul, in ceea ce priveste intrebarile „de unde vine, incotro se indreapta?”. Si pentru ca aceasta nu trece fara urme, sunt inca suficienti dintre aceia care se indeletnicesc cu sportul de a convinge pe altii ca istoria vine de undeva din paradisul pentru „noi”, si de aceea trebuie sa ne luptam ca „ei” sa nu o intoarca mai departe in paradisul pentru „ei” si infernul pentru „noi”. Pe peste tot – si inhiba astfel miscarea naturala spre portita descoperirii drumului in necunoscut, dar in prietenie.

    Pentru cei dintre voi care vor socoti ca istoriile mele ar putea fi niste smecherii pentru a va abate de la cauza imporatanta care
    este vehiculata pe aici sub o viziune vaga de autonomie: fiti pe pace. Eu spun ca, egal unde veti trai, in Romaniai sau Siberia, Patagonia sau San Marino, asta este basca, datoria pe care o aveti, sa va luptati ca sa primiti acele lucruri elementare – denumire bilingva a localitatilor, administratie bilingva unde este cazul, etc. etc. Mesajul nu are nimic cu asta, datoria voastra, egal de oamenii va ies in intampinare ori nu, este sa nu va uitati acest tel. Dar ce adauga aceasta experienta este poate avertismentul ca s-ar putea sa nu ii cunoasteti pe vecini bine, uitandu-va numai la politrucii care din nevoie si intamplare – chair cu vot, cumva – decid pentru ei. Si sa va indice poate, ca pastrand aceleasi teluri, este totusi adevarat ca diferenta intre unele atinse in prietenie sau negociate sub invrajbire, diferenta este imensa. Si este foarte logic ca, dobandite in conditii de intelegere si respect reciproc, si o parte mai mica din teluri pot crea satisfactie de viata mai mare si rabdarea necesara pentru dobandire tuturor dorintelor. Si invers, castigand de trei ori mai mult, dar in amenintari si vrajba, va vor aparea pururea insuficiente. Asa este pentru toti.

    Iata la tema secui si aromani, duminica placuta

    • CULMEA MIZERIEI UMANE ESTE MIZERIA DE INTERELATIE UMANA.Am trait in patru tari Europene si acum traiesc in Spania.Am si eu durerea Romaneasca si in Livretul Militar m-i se pune -Nationalitatea,maghiar.DAR!Exista o lume fara ideologii si filozofie si ea este VIATA si cea ce este comun intre noi oamenii e ca putem comunica.Alta realitate este de forma si falsificata.Ungurii-Romanii din Romania santem prost informati si de aici rezulta problema.In logica unii unguri au uitat ca ardealul nu este Ungaria si romanii nu inteleg ca a fost administratie Maghiara…Este important un lucru!Multi unguri-secui in Ungaria au fost Roman-Magyar considerati si au fost chiar si umiliti.Sclavizati prin munca si dispretuiti-Ducetiva Ardeal-se mai spunea.In concluzie maghiarii din Ardeal au patria Transilvania ca si Sasii(disparuti din Romania) si TRAIM IMPREUNA SI NU NE CUNOASTEM…Santem prost informa-ti.Transilvania a fost PRINCIPAT si a fost parte de Ungaria doar de doua ori.Cu Batori Istvan-rege al Ungariei si Poloniei si in timpul lui Matei Corvinul fiul lui Jancu de Hunedoara-rege al Ungariei si Bohemiei.Exista o realitate al vietii care este mai presus de orice cadru national-lingvistic.Este viata cu oamenii lui si noi facem parte din ea oriunde am fii.Lumea este mare si nu ne dam seama ca si altul este OM.Sant cu simturiile in afara cadrurilor nationaliste si numai sant ,,animal de teritoriu,,Aici in Spania am super Spaniolii mei si mizerabilii care mi-au furat viata,dar nu-i urasc si nu-i condamn pt. ca inteleg ca in viata sintem in jocul binelui si raului.Am invatat sa spun NU ,si acum accept raul altfel si aleg oamenii altfel.Este libertate si lupta si asta este important pt. mine.Raman in continuoare in Spania si am lumea mea propie si sant acceptat.Romanii si Ungurii,Secuii din Romania se vor intelege mai bine, pt. ca prin traditie nu sau batut intre ei.La Tg. Mures putea fi inceputul unei batalii ca-n Iugoslavia,dar na fost asa!!!Trebuie sa ne cunoastem, pt. ca traim impreuna de secole si NU NE CUNOASTEM..Santem prost informati.Adevarul este adevar si chiar si cel istoric!…Eu sant pt.reconciliere intre cele trei culturi din Transilvania.Latina,maghiara si germana.Care sint TOTAL componentele culturii Europene si pt. acest fapt noi din Ardeal santem EUROPA UNITA(EU) chiar de secole si nu ne dam seama de ACEST lucru.ROMANIA pt. mine este CEA MAI INTERESANTA tara din Europa,Si nu numai pt. mine….In curand vom avea strainii nostrii din OCCIDENT…In Sighisoara(de unde sant)am un mare prieten Italian-Vittorio Balaroti-si nu pt. ca este italian, ci pt, ca ma inteleg ,,muy bien con el,,.El traieste de saptesprezce ani in Sighisoara si in casa lui propietate.Vom avea o alta realitate,fara unguri si romani.Vom avea realitatea GLOBALIZARII si trebuie sa ne PREGATIM pt. asta…Eu raman acasa in España si va iubesc -ROMANII mei.Sant maghiar-roman sau CE MA SIMT EU!!!!Am liberttatea si dreptul de a ma simti chiar si Extraterestru…Fara partea mea romanaesca nu pot fii JOSKA din Sighisoara si nationalismul va exista pina vom vorbii diferite limbi!!!Eu vorbesc patru si simt fenomenul altfel!Ura,dominatia este si va ramane si in unguri si in romani-dar nu in toti!!-si asta este problema!Dar este o problema GLOBAL UMANA!Am trait in patru tari si numai sant de ACASA…Undeva tb. sa ne simtim acasa si am casa mea in Madrid,chiar propietate.Am invatat sa traiesc intre OAMENI ,la GLOBAL.Numai sant tari,numai sant natii.Totul este SUPERMERCADO, este MERCADO(piata).,,Unde canta banul muzica tace,,In jungla baniilor ne salvam fiecare cum poate.Ne vindem forta de munca GLOBAL.Am devenit emigranti pt.MAI BINE PLATIT!!Nu stiu ce va fi,dar sigur traim intr-o alta realitate si nu o percepem real..Va fi o alta lume si va disparea omul de teritoriu,sau cel national-istoric.Trditionalismul este capital turistic si nu un mod de viata.Va iubesc romanii mei!In oras la mine,in Sighisoara sant CHINEJI!!!!!!!!!…

  4. Iosif Varga@ Impresionant si miscator post, Iosif Varga, Multumim. „Traditionalismul este capital turistic dar nu mod de viata”. Pentru chinezi – am un sfat: gasiti unul de omenie, v-apropiati daca nu chiar imprieteniti. Este un leac foarte eficace, functioneaza – una este umbra miliardului de oameni, si alta este unul singur in carne si oase, care capata contururi umane de inteles – ii aduce pe toti mai aproape de pamant!

  5. citiții pe net istoria tracia si scrieții de unde vin strămoși tracilor vedeții unde scrie tracia . vlahii sunt romînii de astăzii.

Comentariile nu sunt permise.