Bere, fanfare si carti peste carti -Marea Intalnire a Sasilor de la Brasov [Cu foto!]



Mă grăbesc pe stradă, prin Piaţa Sfatului, prin muncitorii care încă dezasamblează scena de la nebunia ce a fost „Romanian Music Awards” de seara trecută. Măresc pasul, pentru că păgânul de mine a dormit prea mult şi a ratat slujba de deschidere din Biserica Neagră (care sigur a fost interesantă).

Iar cât mă grăbesc, să vă explic ce se întâmplă: de 21 de ani, saşii din Ardeal au o mare întâlnire, unde se adună, petrec, vorbesc germană şi-şi împart cultura cu oricine doreşte. Anul acesta s-au întâlnit pe 18 septembrie la Braşov, pentru că s-au împlinit şi 800 de ani de la înfiinţarea Ţării Bârsei de către cavalerii teutoni (alţi nemţi!) şi aşa un eveniment mare se putea sărbători doar acolo.

Biserica Neagra, sâmbătă, decorată cu drapelul saşilor

Aşadar, mă grăbeam spre curtea liceului meu, liceul german Honterus, sâmbătă dimineaţa. Când am ajuns, puhoi de lume. În mijlocul gloatei erau fanfarele şi trupele de dans din toată Ţara Bârsei, în costume populare şi cu câte un steag pentru fiecare oraş. Foarte frumos! Şi cu atât mai bine cu cât am ajuns la timp pentru începerea paradei: toate fanfarele şi trupele respective vor defila prin centrul Braşovului, ca apoi să ajungă la terenul Liceului Sportiv. Foarte bine, mi-am zis. O să-i las să defileze, eu scap de mulţime şi merg liniştit să-i întâmpin pe teren. Pe drum, am tras o tură de vizitare şi prin liceu, unde era o mică expoziţie de lucruri făcute de mână(mă abţin să zic „handmade”, în context e mai corect „Handarbeit”) şi am dat mâna şi cu directorul. Aşa, de nostalgie.

Din expozitia liceului Honterus-„Transilvanie, patrie dulce

Am ajuns la Liceul Sportiv, şi în mijlocul terenului, ce văd – un cort imens, rămăşiţă de la Oktoberfest-ul de anul acesta, înconjurat de chioşculeţe şi mese. Am tras încă o raită, să văd ce porumb fiert şi vată de zahăr se vinde la tarabe. M-am înşelat amarnic: dulciuri săseşti, ştergare, meşteşugării şi cărţi. CĂRŢI peste CĂRŢI; tot ce avea pagini, era scris pe germană şi era de la Sibiu era de vânzare aici.

Desigur că s-au epuizat toate într-o oră

Până la urmă au apărut şi vedetele, a început muzica; cine avea costum s-a aliniat pentru poze şi cine a avut ceva de spus s-a aşezat în faţa reporterilor. După primul cuvânt de deschidere, au urmat şi alte cuvinte de deschidere, de la diverse figuri politice, de aici sau de peste hotare, amintindu-ne căror partide trebuie să le mulţumim de fapt pentru ziua asta excelentă. Şi de-abia după discursurile politice m-am uitat în jur şi am văzut cel mai frumos lucru: oameni de toate vârstele, dar de aceeaşi limbă, se îmbrăţişau, râdeau, şi-şi aminteau. Toată lumea se cunoştea cu toată lumea! Era extraordinar. La un moment dat mă simţeam şi eu străin, prin atâtea cunoştinţe vechi şi discuţii pe săseşte, din care nu pricepeam un cuvânt, dar zâmbetul pe feţele tuturor m-a mai liniştit. Eram printre prieteni.

Cel mai simpatic lucru de pe lume

Pe scena cortului au apărut, spre bucuria publicului, coruri muzicale (ţine-o tot aşa, Frau Acker!) şi trupe de dans din zonă, în caz că atmosfera generală nu era prea călduroasă. Se bea bere, se mânca mici, dar şi Bratwurst. Cine a rămas în România încerca să-şi amintească germană, iar cine a plecat în Germania încerca să-şi amintească română. De asemenea, puteai ghici cine a fost plecat pentru că nu purta „Tracht” – costumul popular.

S-a şi dansat, fireşte!

Făcând o mică paranteză, la acea întâlnire am dat şi peste doamna Angela Dobrescu, de la Grupul pentru Iniţiativă Locală CORONA, o organizaţie non-profit cu care am avut şi plăcerea de a lucra la o carte pentru copii(mai multe detalii pe blogul meu. Într-o zi) şi, cine ştie, poate voi lucra mai departe. Oricum, m-am cam perindat pe la standul Grupului, unde am aflat că poetul Caius Dobrescu e mare bedefil. Ce chestie!

Ca să închei, tot ce aţi citit până acum a durat cam de la 11 până pe la 4, cinci ore în care m-am simţit extraordinar, m-am distrat şi mi-am hrănit nostalgiile şi dorul de Braşov. Danke schön, saşilor!
Articol de Vlad Forsea/Nilu. Fotografii de Radu Nicolae

Anunțuri

5 gânduri despre “Bere, fanfare si carti peste carti -Marea Intalnire a Sasilor de la Brasov [Cu foto!]

  1. Pana cu vreo 2-3 ani in urma, intalnirea avea loc tot timpul la Sibiu si Biertan, de atunci s-a stabilit sa o „plimbe” prin diversele localitati odinioara sasesti. Tin minte in clasa a 9-a, la inceputul (sau la sfarsitul? nu mai tin minte, cert e ca era aproape de vacanta de vara) montau in curtea liceului (Brukenthal) corturi de bere si mancare, si mese si scaune de plastic, si nu stiam ce se intampla, si colegii mai mari ne-au zis de Sachsentreffen. Atunci a fost prima oara cand am baut bere in curtea scolii. Mi-a dat un feeling de… rebel, cumva.

    Formatia de dansuri populare sasesti a liceului (formata doar din elevi romani, si extrem de populara; mai nou sunt, din cate am inteles, doua grupe, „grupa mare” si „grupa mica”, ca nu incapeau toti intr-una singura) avea tot timpul spectacol stradal in Piata Mare si parada la Biertan, si era si singura ocazie, cred, cand dansau pe fanfara si nu pe muzica inregistrata.

    Unul din fostii mei profesori (cel de geografie, profesor la Brukenthal din 1963, dascal in adevaratul sens al cuvantului, unul din profesorii pe care i-am stimat cel mai mult), care era foarte implicat in viata muribundei comunitati si a bisericii si punea mult suflet, avea de obicei rolul de amfitrion si maestru de ceremonii.

    Am mai aflat, nu stiu de unde, ca un numar semnificativ de sasi batrani din zona Sibiului isi cumpara case in vechile lor asezari si vin inapoi la pensie, si ca in Germania, dintre toate dversele grupuri culturale si dialectale, ei sunt printre cei mai religiosi si conservatori.

    • 1. L-am recunoscut pe profesorul de geografie din comentariul anterior intr-o fotografie.
      2. Vreau si eu un stergar din ala cu Siebenbürgen süße Heimat, sa imi pun pe perete!!!!!

Comentariile nu sunt permise.