Trei zile cu un barbat necunoscut si ungur: Ipoteza


de Andreea Iordan*

M-am nascut intr-o fosta „mahala” bucuresteana, am copilarit in ea si inca mai „copilaresc”. Relatiile mele cu minoritatile au tins catre 0,01, exceptand contactul aproape zilnic cu rromii (da, tin sa confirm teoria dintr-un post anterior despre „sudisti„). Cu ungurii aveam o „problema”, formata si alimentata prin zvonurile circulate pe cale orala, prin miturile din ziare si alte dracovenii…Iar singura asociere istorica legata de maghiari era cu  „veacurile intunecate”.

Sa cunosc cu adevarat un ungur, sa schimb mai mult de doua cuvinte cu el, nu am avut ocazia… Mi se parea oricum banal si parca fierbea sangele in mine a scepticism si dispret doar la gandul ca as putea sa privesc un ungur in ochi.

Ei bine, in vara asta m-am trezit intr-un experiment propriu… Singura in Germania, fara vreun prieten sau vreo ruda, lucrand intr-o clinica aflata intr-o localitate uitata de lume, in mijlocul padurii, insa la cam 100 km de Berlin…

Am vazut in Berlin singura mea speranta de a iesi din pustietatea pe care a trebuit sa o suport o luna… Ok, Berlin, Berlin, dar la cine sa innoptez, macar un weekend? Mi-am adus aminte de o persoana…

In urma cu un an luasem parte la un workshop la un jurnal din Romania; printre „colegi” se afla si un ungur cu nume nemtesc** (aveam sa aflu mai tarziu ca avea un stramos neamt, desi familia lui era 95% maghiara).  Hmm, cum l-as descrie? Inalt, bine facut, chipes, sociabil, cu „vino-ncoa”, pe romaneste; la vremea aceea mi s-a parut foarte arogant, probabil pentru ca parea extrem de increzator in sine si vroia sa fie mereu in centrul atentiei. L-am vazut de cateva ori si nu cred ca am schimbat mai mult de cinci fraze (!). Intre timp a ajuns sa lucreze la un ziar din Berlin.

Din cand in cand am conversat pe Facebook. Si odata m-am plans de singuratatea pe care o simt numai intre nemti in acest coltisor rupt de civilizatie (am expus problema binenteles dramatic). La care ungurul nostru s-a oferit sa ma gazduiasca.

M-am simtit nesigura la gandul ca voi calatori singura printr-o metropola mult prea „multikulti”. Am luat trenul catre Hauptbahnhof cu o hartiuta, pe care era mazgalita o adresa incalcita, tremurand agitata de necunoscut, colegele mele ma vedeau miscandu-ma nervos pe scaun si-mi ranjeau a mila. In mintea mea zburdau intrebari anxioase, cu tenta paranoica.

Oare va fi ok? Oare o sa ma simt si de data asta, ca pana acum straina printre straini? Ar trebui sa am incredere intr-un om (mai bine zis barbat!) pe care l-am intalnit doar de cateva ori si care pe deasupra e si ungur….? Curata nebunie, mi-am zis!

Descoperiti in episodul urmator, de miercuri, 24 august,  prima zi cand cand Andreea a locuit impreuna cu un  barbat necunoscut si ungur! 😉

O

__________________

*Andreea Iordan  este psiholog clinician in devenire, ocazional pedagog :). -n.red.

**Din cauza acestui nume am crezut ca este neamt. Am aflat mult mai tarziu ca e maghiar, in parte datorita discutiilor cu el pe facebook, in parte gratie unor colege mai bine „informate”.

Anunțuri

5 gânduri despre “Trei zile cu un barbat necunoscut si ungur: Ipoteza

  1. „… la vremea aceea mi s-a parut foarte arogant, probabil pentru ca parea extrem de increzator in sine …”

    Deja ghicesc continuare, parcă aşa încep toate poveştile romantice 😀 😀 Niciodată că ” la început mi s-a părut foarte cuminte şi cumsecade, apoi … „

  2. ” la început mi s-a părut foarte cuminte şi cumsecade, apoi … “- asa incep toate mai toate povestile ne-romantice.
    „apoi, dupa ce ne-am casatorit, a devenit un betiv imputit care ma batea in fiecare duminica!”

  3. Pingback: Trei zile cu un barbat necunoscut si ungur: Ziua Intai « MaghiaRomania

Comentariile nu sunt permise.