[Interviu, partea a II-a] Românii din Timoc şi teama pentru frontierele Serbiei


CLICK ca sa vezi IN MISCARE!

Din 1991 până în 2008, frontierele Iugoslaviei, apoi ale Serbiei s-au tot restrâns ( CLICK pe imagine pentru a vedea DINAMICA modificărilor teritoriale) . Dar este minoritatea românească din Timoc o ameninţare reală pentru graniţele Serbiei?

Situaţia românilor din Timoc, Serbia de Est, s-ar putea explica printr-o teamăfrontierele ţării se pot modifica din nou. Este părerea jurnalistului Ionel Dancu, autorul unui reportaj printre aşa-zişii „vlahi„. Tot de la Ionel aflăm, în această ultimă parte a interviului, cum ajung adolescenţii români să vorbească între ei în limba sârbă şi ce drepturi au, faţă de timoceni, maghiarii şi românii din Provincia autonomă Voivodina.

Olahus (continui discuţia despre cum pot ajuta instituţiile din România -n.m., O. )- Dar la nivelul ONG-urilor?

Ionel Dancu-Nu, ce să facă ? N-au ce sa facă. Mai mult de ce fac acuma, adică să organizeze mici spectacole, mici intalniri, mici scenete, mai mult de atât nu au ce sa facă şi cu asta nu poţi sa schimbi nimic. Toată chestia e politică, aici e clar.

Eu am încercat sa mă pun in pielea sârbilor şi m-am uitat la harta Serbiei (s.m., O.). A fost Iugoslavia, care s-a destrămat, s-a făcut vraişte, mă gândesc, cât de mult o fi suferit, c-a pierdut toate teritoriile. Şi-a rămas cu ce a mai rămas Serbia.
Acuma Kosovo nu mai e, Voivodina are autonomie. Dacă şi în Estul Serbiei recunoşti toţi românii ăia, gândeşte-te că sârbii mai rămân cu ce ? Cu Belgradul şi ceva în jur . Deci care unde mai e Serbia ?
Deci politicienii sarbi eu cred ca au o teamă justificată de a…
[sună telefonul, apoi Ionel începe altă idee. La a doua intalnire, îi citez ultimele propoziţii şi îl rog să continue ideea]
ID-Voiam să zic atunci ca aş întelege de ce ar avea niste puseuri din astea mai naţionaliste, ţinând cont ca sunt un stat format relativ recent, efectiv ca naţiune sunt după 1800. Or e şi o situatie economică foarte precară, nu sunt în Uniunea Europeană, practic nu sunt protejaţi de eventuale reconfigurări teritoriale – ei ar rămâne, ca ţară, cu o suprafaţă teritorială foarte mică.
O-Păi şi există un risc real ca România să le ia Estul Serbiei?


ID-Eu nu am zis că există un risc real. Eu am spus că din punctul lor de vedere asta ar putea fi un argument pentru care sunt aşa de circumspecţi în a acorda toate drepturile care sunt acordate, prin convenţiile europene, unei minorităţi în statul respectiv.
O-Ok, pentru că prin “justificat” se poate inţelege ca e legitimă teama asta.
ID-Nu, eu doar am încercat să mă pun în pielea lor, că uite, poate au alt motiv, dincolo de faptul că „sunt nebuni„.Că e imposibil să nu ştie că sunt români acolo, deci asta ştiu. Acuma, dacă alţii nu aveau niciun drept în ţara aia, înţelegeam. Ok, eşti mumă pentru toţi, sau ciumă pentru toţi ; dar în momentul în care ai un dublu standard, atunci e o problemă, că ai ceva cu persoana respectivă.
Românii ăia de acolo nu au avut vreodată vreo pretenţie, nu „vrem ministru” sau ceva de genul ăsta. Nu au avut chestii din astea separatiste, de ce sa aibă (Serbia –n.m.) ceva cu ei?

Cum înlocuieşte sârba limba română

O-. Daca ai asistat la scene la care părinţii vorbeau cu copiii lor, în ce limba vorbeau şi cum explici chestia asta?
ID-Ei între ei vorbeau şi în sârbeşte şi în româneşte. De exemplu m-am dus şi am vorbit cu un om, pe româneşte. A venit băiatul lui, cu băiatul lui vorbea sârbeşte. Taică-su i-a spus pe româneşte că eu sunt din România, reporter, băiatul lui îi spunea tatălui tot pe sârbeşte, dar întelegea româneşte
Deci ăsta e un caz clar pe care l-am întâlnit. Si restul, tot ceva de genul ăsta. Ideea ar fi în felul urmator : copiii, ei vorbesc acasă.
O-Ai văzut tu, sau ţi-au povestit oamenii ?

La intrare în Bor. Foto: Ionel Dancu

ID-Mi-au povestit şi oamenii şi am văzut şi copii mici care se ţineau de fusta mamei, vorbeau : mami, mami, nu ştiu ce, nu stiu cum. În schimb, ăştia pe care i-am vazut în Bor, vorbeau între ei sârbeşte, dar când vorbeam româneşte cu ei, toţi începeau sa vorbească româneşte.
O-Ce varsta aveau cei din Bor?
ID-Cam de la şapte ani aşa şi până pe la vreo 14-15. Aici e o chestie : ei îşi adaptează limba în funcţie de cine îi întreabă. Acuma te gândeşti : ei de fapt ce vorbesc? În fond şi la urma urmei, trebuie sa aibă totuşi o limbă maternă. Chestia asta am aflat-o de la părinţi, sau de la oameni mai mari, pe care i-am întrebat « bă nene, voi când eraţi mici, voi ce vorbeaţi ? Sau, copiii ? Si toti îmi spuneau că vorbesc româneşte
O-Ce intervine de se serbizează ? Şcoala ?
ID-Intervine şcoala, pentru că în şcoală nu învaţă absolut deloc româneşte. Ei sunt daţi cu un an mai deveme la şcoală ; şcoala începe de la şapte ani, ca la noi, doar că ei încep de la şase ani, să se obişnuiască cu limba sârbă, pentru ca nu ştiu absolut deloc limba. E anul pregătitor. Pe urmă… daca îşi fac şcoala la sat, ei vor sa ajungă într-un oraş mai mare, la liceu, de exemplu. Şi acolo, când se duc la liceu, încep să vorbească şi în sârbeşte şi în româneşte. Şi cu timpul ajung să vorbească numai în sârbeşte. Sunt şi unii parinti care-şi sfătuiesc copiii : ok, ai fost lânga noi, ai vorbit romaneşte, dar acuma, pe viitor, ca să iţi fie bine, vorbeşte foarte bine sârbeşte. Că poate ajungi la Belgrad sau poate obţii un post la o deconcentrată, sau ceva de genul ăsta .
O-Ei spun « Româneşte » sau spun « Vlăheşte » ?
ID-Unii, « româneşte », unii, « vlăheşte », dar aceleaşi sunete scot pe gură.

„Nu arunca nimeni cu toporul după români”

O- Au fost nişte cazuri, de exemplu în aprilie 2010, când au fost audiaţi peste 300 de români de la Petrovac de catre procurori ca ar fi falsificat semnaturile de pe listele de alegeri, potrivit lui Predrag Balasevic (Presedintele Partiei Democrate a Rumânilor din Serbia -n.m.). Apoi, că au fost peste 300 de localnici în zona Petrovac si Pozarevac, ridicaţi noaptea din casele lor în perioada alegerilor pentru consiliile nationale ale minorităţilor (iunie 2010). Au fost ameninţati, făcuţi trădători pentru vina de a se fi înscris pe listele româneşti.
După iunie 2010, ştii să mai fi existat alte abuzuri ale autorităţilor asupra românilor, celor care vor să fie români?
ID-Nu vreau să fiu al naibii, da’ nici chestiile astea pe care le spui tu nu sunt sigur că s-au întâmplat. Da, am auzit chestii de genul ăsta, mi-au spus lideri de-ai lor.
De exemplu, în Pojarevac. Acolo, iniţial, tradiţional, erau socialiştii şi a venit lista românească, care avea foarte multe voturi. Sârbii au făcut listă comună, Partidul Democrat cu Partidul Socialist, astfel încât să-i învingă pe români. Şi chiar şi aşa au iesit aproape la egalitate (cu românii n.m.).
Si asta cu toate că, -spun liderii locali- i-au luat pe-ăştia, i-au întrebat « de ce aţi votat ? » ,« eşti sigur c-ai votat pe lista aia ? sau « eşti sigur că vrei sa votezi pe lista romanească ? » La modul ăsta s-a facut un fel de chestionar la secţie. Nu la modul la care să îi bată sau să le facă ceva.
Si asta din ce am auzit eu şi nu din mărturii directe, să nu se inţeleagă altceva.
-I-ai cautat (pe romanii chestionati –n.m.)?
– Nu, nici nu i-am cautat, da’ asta vreau sa spun, nu pot nici să confirm nici să infirm. Eu am o chestie de-a mea : până nu stau de vorbă cu omul ăla şi ma conving, ok, te cred pe cuvânt, da’ am o mică rezervă. Că totuşi şi eu am minţit, şi tu ai minţit şi toată lumea minte la un moment dat în viaţă. Şi n-ar fi primul om care ar minţi.
Oamenii ăştia, într-adevăr, au probleme, nu se bucură de nici un drept (pentru minorităţi–n.m), da asta nu înseamnă că li se intamplă toate lucrurile rele de pe lumea asta.

Ştii, la fondurile europene vorbeşti despre « conştientizarea populaţiei ». Dacă iei iei 200 de proiecte pe fonduri Phare, toate au « conştientizarea populatiei şi de fapt nu au făcut nimic, e o frază care dă bine şi atât.
Aşa e şi într-un raport de drepturile omului. Cuvântul discriminare se foloseşte la orice. Orice chestie – « rasism, rasism », sau orice chestie – « xenofobie, xenofobie ».
Sunt tot felul de fraze care te fac sa crezi că, bă, acolo arunca oamenii cu toporul pe strada şi trag cu AG-ul (lansator de grenade/rachete -n.m) după români. Un om care citeste işi imaginează că bă, o fi aşa, sau bă, or vrea să plece din Serbia, dar nu pot, că ii omoară aia, cine ştie la ce se gândesc oamenii.
Or, un raport de genul ăsta. de multe ori… nu că ca exagerează, dar nu oferă o imagine adevărată, foloseşte un limbaj de lemn
O-Bine, aici nu vorbim de rapoarte, vorbim de ce au declarat lideri locali
ID- Nu, dar se spune, din ceea ce zic liderii locali, că situaţia e gravă, da’ eu nu am constat că ar fi atât de gravă. E gravă, intr-adevăr, dar nu la modul ăsta.

Limbă română, fără răspuns de la Belgrad

O-Care este cel mai grav lucru, din punct de vedere al drepturilor omului, pe care l-ai intâlnit în zonă de la cineva păţit, de la o persoană direct implicată în situaţia respectivă?
ID-Cel mai grav este că părinţii au cerut ore cu predare în limba română, au semnat pentru chestia asta. Măcar facultativ, sau sub orice forma, ideea e că nu au cerut în anumita forma, au cerut macar să fie în curriculă şi predare în limba română.
Am vorbit cu un părinte în Pojarevac şi cu doi în Zlot, lânga Bor. La început, nu că le era frică, ci au fost un pic reticienţi, in sensul că « n-o să avem sanse, nu mai există, si nu o să ne dea noua»
In schimb ăştia, liderii ăştia locali, oameni de la ONG-uri, de la partide, consilieri la Bor care erau de la partide româneşti, le-au spus, : « băi oamenilor, trebuie să încercaţi ». Şi s-au strâns ceva de genul 50-100 de semnături pentru o zonă.
Semnăturile s-au dus la Ministerul Educaţiei de la Belgrad, şi chestiile astea au ramas fără răspuns, nici că « da », nici că « nu ». Ok, « e în curs de solutionare », ceva de genul ăsta. Şi aşa a rămas de acum doi ani, nu s-a primit răspuns nici că da, nici ca nu

[Cred că am terminat interviul şi închid reportofonul. Vorbim însă în continuare despre reportajul lui Ionel şi ajungem cu discutia la un sat, unde erau doar afişele electorale în sârbeşte, cele în româneşte lipsind. Redeschid, aşadar, aparatul]
O-Ce sat era ?
ID-Era Zlot.

Statui din satul Zlot. Foto: Ionel Dancu

O-Politicienii români spui că au candidat acolo cu mesaje in limba română pe afiş ?
ID-Da. Asta mi-au spus. A fost Partidul Democrat al Romanilor din Serbia, PDRS. Şi mesajul era ceva de genul, noi trebuie să ne păstrăm identitatea, pentru că suntem români, ăia care vă simţiţi români. Şi avem dreptul la şcoală, la asta, la aia şi trebuie să obţinem şi noi chestiile astea.
Problema e că n-aveau bani. Si pe urma veneau politicienii de la partidele sârbeşti care spuneau aşa : noi vă facem străzi, noi vă facem podul, noi vă facem reţea electrică, noi vă facem canalizare… si oamenii ce alegeau? (râde). Cam asta era diferenţa asta de mesaj. Partidele sârbeşti aveau bani şi prin bani puteau să facă chestii mai concrete pentru oamenii ăia şi să-i atragă să voteze pentru lista sârbească.
O-Care este explicatia că nu ai văzut afişele româneşti ?
ID-Asta nu ştiu.

Despre Biserica Ortodoxă Sârba şi drepturile maghiarilor

O-Biserica Sârbă are un rol de spus în această poveste de păstrare a ideii, că, dom’le, nu sunt români ci sunt vlahi?
ID-Nu, biserica sârbă nu zice că sunt vlahi, biserica sârbă zice sârbi. Nu e stai că, nu sunt, sunt pe jumătate, nu sunt chiar români, sunt vlahi, la biserica sârbă e ceva de genul : slujbă în sârbă, nume sârbesc şi pa ! Sârbi, atât !.

O-Cum e situaţia românilor din Estul Serbiei faţă de minorităţile din Serbia?
ID-Cel mai bine şi mai bine o duc ungurii din Voivodina. Ei au cele mai multe drepturi.
O-De ce ?
ID-pentru că Ungaria a făcut cele mai multe presiuni şi a negociat de pe poziţii de forţă cu Serbia. Avem aici o comunitate foarte mare, în momentul de faţă cea mai mare minoritate etnică oficiala în recensământ în Serbia. Şi Ungaria, sistematic, « băi, vrem tot ce trebuie să avem ».

Placă în sârbă, română şi maghiară pe o clădire din Vârşeţ, Provindia Autonomă Voivodina

Au tot ce vrei : biblioteci, teatre, gradiniţă în limba maghiară. Cer şi se face fără nici un fel de problemă, fără tergiversări, fără pus la indoială, fără « da’ de ce vreţi voi asta? » , « da’ ce-i cu pretenţia asta) ? ».În partea astalaltă, în Valea Timocului ,e invers, in. Nu exista comparatite intre situatiile astea doua.

Şi situaţia românilor în Voivodina e mai buna faţă de Estul Serbiei. E mai ok, în sensul în care există catedrala ortodoxă română, în Vârşet, există acolo şi o mică bibliotecă, totuşi e ceva.

14 gânduri despre “[Interviu, partea a II-a] Românii din Timoc şi teama pentru frontierele Serbiei

  1. Sunt acolo între 250 000 şi 400 000 de mii de români. Sunt majoritari semnificativ fiind grupaţi compact teritorial în Valea Timocului, exact pe zona geografica ce a fost şi zonă administrativă, numită „Dacia Ripensis” pe vremea Imperiului Roman. Cel mai probabil românii timoceni sunt acolo de cel putin 1500 de ani !

    Cu România chiar pe granita zonei, cu o Serbie în continuă criză economică şi politică de 20 de ani, cu „trezirea natională” în desfăsurare acolo în ultimii 10 ani- chiar că sârbii AU de ce să se teamă.
    Nu e clar însă ce pot face sârbii, sunt prinşi intr-o „capacană” fiindca represiunea risca să amplifice şi mai mult sentimentul identitar şi să accelereze procesul de naţionalizare politică.

    • Ovidiu: eu cred ca NU AU de ce sa se teama, Romania nu va initia niciodata o schimbare a frontierelor.
      Adica acest pericol exista numai in mintile unora si probabil este folosit in mod constient.

      Si nu aveti dreptate cu ONG-urile neputincioase: la ceangai se organizeaza ore de maghiara la case particulare fiindca la scoli nu se poate, la biserica iarasi. Invatatorii sint platiti de ONG-uri care citeodata mai cumpara si case unde sa faca clasele. Nu zic ca asta va asigura supravietuirea limbii, dar totusi este ceva…

      Si sirbii stiu ce fac, fara suportul Romaniei (vezi exemplul Ungariei si Voivodinei din articol) romanii de acolo vor disparea: daca copiii nu merg la scoala romaneasca, daca incep sa vorbeasca INTRE ei in sirba, atunci copiii lor vor stii foarte putin romaneste, iar nepotii deloc.
      Am vazut procesul asta in judetul Hunedoara.

      • Lorand….Si sirbii stiu ce fac

        Se poate, dar o fac din 1920 si fara mare succes pana acum. Eu am citit cite ceva despre ei si par sa fie ca secuii. Adica o comunitate inchisa si mandrii ca ei nu pot fi asimilati -Au trait in zona acea foarte compact sute de ani. I-au asimilat ei pe sarbii care s-au stabilit acolo…Ce se intampla acum e ca incep (trebuie) sa „iasa” din ea, sa se deschida, si incep acum (de vre-o 5 ani) sa lupte deschis fiindca isi dau seama ca in astfel de conditii (cand nu mai traiesc compact, izolat) vor pierde lupta.De aici si incercarea de a mobliza Romania sa ii ajute acum.
        Nu sunt ei chiar asa de neajutorati si in pericol de distrugere imediata asa cum spun.
        E si un fel de exagerare, a lor pentru a-i face pe romanii din RO sa reactioneze, acum simt ca au nevoie de ajutor s-au vor pierde pe termen lung.

      • Ovidiu,

        Tocmai de aceasta deschidere vorbeam si eu: pina cind oamenii traiau in satele lor intre semenii lor, era mai usor sa-ti pastrezi identitatea. De cind insa merg la scoli in alte orase, lucreaza in alte orase etc, lucreaza cu clienti din alte zone, apar mai multe interactiuni cu majoritatea, si se reduc posibilitatile de a vorbi limba materna. Fara scoli, fara biserica aceasta se reduce la „acasa” numai, ce limiteaza timpul si vocabularul folosit. Incep sa amesteci limbile, folosesti cuvinte sau prepozitii din cealalta limba, sau incepi sa traduci („adok egy telefont” – iti dau un telefon, „nem még megyek” – nu ma mai duc).

        Si aici poate aparea si fenomenul de jena sau rusine: daca cei din jur nu prea simpatizeaza cu etnia ta, incerci sa nu te arati diferiti de ei, si te feresti sa vorbesti limba ta, chiar si cu semenii tai.

        Si🙂 de asta insistam noi pe scolile noastre pina la bac sa aiba copiii oportunitatea sa vorbeasca in maghiara 8 ore pe zi, astfel pastrind-o pt generatiile viitoare.

        Si mai vorbim atunci peste doua generatii sa vedem unde sintem noi si unde sint cei din Timoc🙂

  2. Pingback: Parlamentarii români vor opri drumul Serbiei spre UE, pentru “vlahii” din Timoc.Românii din Timoc şi teama pentru frontierele Serbiei. « CER SI PAMANT ROMANESC

  3. Pingback: Secuimea si cele “82 de situatii similare” din Europa | Rasfatzika's Blog

  4. Pingback: Secuimea si cele “82 de situatii similare” din Europa « MaghiaRomania

  5. Presa de la Belgrad lansează noi atacuri dure la adresa comunităţii româneşti din Valea Timocului.
    Sute de români/vlahi sunt anchetaţi de poliţia şi procuratura sârbă. Celor 300.000 de români din Timoc li se refuză drepturi elementare, precum învăţământ şi slujbe religioase în limba maternă.

    Serbia a picat testul promisiunilor, la întâlnirea Comisiei mixte româno-sârbe de la Belgrad.
    Pe 14 decembrie 2011, Comisia pentru românii de pretutindeni din Senatul României a dat aviz negativ Acordului de asociere şi stabilizare a Serbiei la Uniunea Europeană.

    http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Valea_Timocului-presa-autonomie-vlahi_0_610739138.html

  6. Pingback: [Interviu] Pentru “vlahii” din Timoc, parlamentarii români vor opri drumul Serbiei spre UE « MaghiaRomania

  7. Daca e sa ne luam dupa informatiile de pe wikipedia (iar eu nu am date contrare), cauza principala a dezintegrarii Yugoslaviei si a dezintegrarii partiale a Serbiei a constituit-o faptul ca guvernantii Serbiei nu erau de acord cu doleantele repubilcilor si regiunilor unde sarbii nu erau majoritari. Totodata Romania a sugerat o data subtil (si bine a facut-o) posibilitatea recurgerii la dreptul de veto in privinta aderarii Serbiei la UE. Din acest punct de vedere, cel putin teoretic, sarbii au de ce sa se teama, insa numai in masura in care nu acorda drepturile pe care le cer romanii din estul Serbiei. Deci daca eu as fi in locul guvernantilor sarbi, as acorda aceste drepturi, daca nu din considerente morale, de bun simt, cum ar fi normal, macar din ratiuni preventive. Este adevarat ca din punct de vedere international situatia sarbilor nu e echitabila si consider ca guvernul sarb ar trebui sa lupte prin toate mijloacele diplomatice posibile pentru a obtine recunoasterea internationala a dreptului populatiei teritoriilor din afara Serbiei unde sarbii sunt majoritari (de pilda Republica Sarpska, Nordul Rep Kosovo, Nordul Rep Muntenegru) de a hotari cu privire la soarta acestor teritorii.

    Cu privire la situatia maghiarilor si a romanilor din Voivodina, interlocutorul are in principiu dreptate, insa nu trebuie sa uitam faptul ca in regiunea respectiva exista numeroase cazuri in care maghiarii sunt batuti doar pentru ca vorbesc limba lor materna.

    A se vedea de pilda:
    http://hetivalasz.hu/vilag/meleg-napok-61085

    Scrisoarea filosofului liberal, de stanga, Tamas Gaspar Miklos catre presedintele sarb:
    http://kitekinto.hu/karpat-medence/2013/03/13/levelben_fordult_a_szerb_kormanyfhoz_tamas_gaspar_miklos/
    „Nasul sangerand doare, umilirea e traumatizanta. Senzatia ca poti fi agresat doar pentru ca-ti vorbesti limba materna e infricosatoare. Iar frica te imbolnaveste”

Comentariile nu sunt permise.