Zilele Maghiare in judetul Hunedoara


Cetatea Deva, vedere de epoca. Potrivit legendei, au ridicat-o mesterul Kelemen si 12 zidari, dupa ce au amestecat cenusa sotiei celui din tai in mortarul pentru tencuiala. Nota lui Olahus

de Pit

Aici pe MaghiaRomânia nu prea apar programele evenimentelor culturale, din fericire. Dar acum este ceva interesant. Nişte zile maghiare dedicate atât maghiarilor, cât şi românilor, de azi (miercuri) şi până duminică. Câteva recomandări din program, aici.

De ce zic interesant? Pentru că nu prea ştiu nici românii nici maghiarii cam ce se întâmplă în judeţul Hunedoara. Toată lumea se ocupă numai cu Ţinutul Secuiesc.

Acum iată un eveniment într-o zonă mai puţin cunoscută ca fiind „verde” din punct de vedere politic.

Maghiarii reprezintă 5% din populaţia totală a judeţului Hunedoara potrivit datelor recensământului din 2002. Dintotdeauna în Hunedoara maghiarii au trăit in minoritate, fapt care însă nu i-a împiedicat să-şi lase amprenta în viaţa comunităţii, să contribuie la dezvoltarea regiunii, dar, în acelaşi timp, să-şi păstreze identitatea şi tradiţiile.

mai mult, aici.

*

E lăudabil că un pumn de oameni a organizat acest festival în 23 localităţi. Pentru că pe pagina oficială nu este program în limba română (hmm), iată câteva sugestii:

JOI: aş zice că e ziua istoriei la Deva. Vor fi seminarii pe mai multe teme (1848, cetatea din Deva etc). Dacă seara sunteţi la Hunedoara, intraţi la un concert de muzică clasică, va cânta Anemţoaie Răzvan.

VINERI. Iarăşi recomand Deva, unde se deschide o expoziţie de fotografii. Sperăm că va fi o vreme frumoasă la Hunedoara unde toată ziua distracţia va fi la ea acasă.

SÂMBĂTĂ. Dacă vreţi să gustaţi nişte clătite („palacsinata”, care nu-i plăcintă), haideţi la Hunedoara la ora 12. Cei care nu cunosc judeţul, vă recomand o excursie (lpecarea de la ora 10). După masă la Lupeni puteţi să vedeţi costume populare a mai multor judeţe. Va fi şi muzică, bal etc.

DUMINICĂ. Ziua maghiară la Deva. Puteţi să gustaţi nişte gulaş; vor veni nişte călăreţi din Ungaria. Tot duminică va fi un concert Bikini

Refrenul spune: cine mă duce beat acasă?:))

Iar eu zic: cum o să ajung la Bucureşti, beat după zilele maghiare din Hunedoara???

Toate posturile de Pit, aici.

10 gânduri despre “Zilele Maghiare in judetul Hunedoara

  1. legenda construirii cetatii Deva seamana foarte mult cu mitul manastirii Curtea de Arges si implicit legenda mesterului Manole…
    Ar fi interesant de aflat cum s-au nascut aceste mituri..

  2. Legenda femeii sacrificata este un arhetip, se regaseste in foarte multe parti ale lumii.

  3. Fiind invatatoare la sectia maghiara a unei scoli din Lupeni, (1974-1977) mi-a facut placere sa citesc acest articol.

  4. Maghiarii de acolo au foarte multa nevoie de astfel de ‘intariri’. Ei devin din ce in ce mai putini, si deja nu mai e vorba de asimilare fortata, ci de un fenomen natural as zice ireversibil.

    Am petrecut multe veri la rude in judet in copilarie, unde am intilnit multi batrini maghiari si sasi. Tinerii deja vorbeau mai rau ungureste (mergeau in general la scoli romane), si jucindu-ne pe strazi, in general ne jucam ‘in romaneste’ fiindca eram prea putini maghiarii ca sa ne separam🙂
    Sa nu mai vorbesc de rudele germane, unde trebuia sa dam ‘kisztihand’ si sa bilbiim ceva in germana, astfel tata ar fi primit comentarii negative. Interesant era ca deja si copiii lor s-au departat de etnia lor, culminind cu o ruda refuzata la emigrarea in Germania in anii 80 fiindca a declarat pe cerere nationalitate romana cind avea un nume gen Anton Strasser (nume deformat)…

    Batrinii sint deja plecati, in cimitirurile de acolo e trist sa vezi ‘ponderea etnica’: sint pline de placi funerare in germana (‘hier ruht…’) pe linga cele romane si maghiare. Pe strazi nu mai auzi deloc germana, maghiara rar. Si vorbesc de Calan, de Simeria, de satele din imprejurimi…

  5. Lorand–fiindca eram prea putini maghiarii ca sa ne separam

    Îmi aduc aminte şi eu de copilăria într-un stat (comună) multi etnică- Buziaş, jud.Timiş.
    La colţul de stradă unde locuiam eu (bunicii) erau – maghiar-român-german, iar vis-a-vis- român-sârb-român.
    De jucat ne jucam, în româneşte dar şi „amestecat” uneori, la capătul celelalt de stradă unde erau iar câţiva copii germani.
    Maghiarii de la colţul meu de stradă nu aveau copii, aşa că nu aveam cu cine mă juca, dar doamna -„Ciulicoane” (Ciulik ?) mă lasa să ma joc în atelierul ei de croitorie. Ca să nu îi mai tai cu foarfeca la întâmplare aţele când nu era atentă imi dădea de când veneam o foarfecă şi câteva resturi de cârpe ca să am ocupaţie.

    Dar nu asta e povestea. Mai încolo pe stradă în sus era şi altă familie maghiară ce avea un copil de vârsta mea, Zoli, la care mai mergeam să ma joc. Ce îmi amintesc după atâţia ani e că -familia, mama lui Zoli- nu mă agrea când veneam să mă joc cu Zoli. Am observat asta cumva, nu mi-a spus aşa ceva dar am sesizat eu din atitudine o „raceală”, şi apoi nu m-am mai dus deloc să ma joc cu Zoli. În plus Zoli rareori venea să se joace cu noi toţi la capăt de stradă, nu cred că o venit de două ori într-o vară. Nu prea ştiam mare lucuru despre ce face el. Aveam senzaţia că se joacă singur în curtea lui.

    Mi-am amintit de povestea asta scriind aici pe MaghiaRomania, cu luni în urmă. Nici atunci nu am ştiut ce s-a întâmplat, care a fost problema cu mama lui Zoli. Dar mi-a rămas în minte ca o întrebare fără raspuns.
    Să fi fost vorba şi atunci despre „separatismul maghiar” ? Adică să nu-l fi lăsat să vina să se joace cu noi (nu doar români, dar şi sârbi şi germani) şi să nu fi dorit „din principiu” ca eu să merg pe la ei ?
    Se poate că, după atâţia ani, am găsit aici pe blog explicaţia la ce mi s-a întâmplat atunci şi nu reuşit să înţăleg „de ce”.

    • Poate e asta motivul, sau poate erau ei excesiv de grijulii cu al mic (sa nu fie batut, etc) si atunci nu are treaba cu etnia

      • am scris „se poate că”, nu „sunt sigur că”– era un eveniment personal la care nu am găsit răspunsul atunci şi mi-a rămas în minte ca un fapt neobişnuit..mai am şi altele, am o problemă de matematică pe care mi-a dat-o un prof în liceu în clas a a IX-a şi care nu am reuşit să o rezolv până azi, îmi mai aduc aminte de ea din când în când.. şi tot nu găsesc solutia🙂

      • Pai o poti scrie aici, problema ta de matematica si poate se gaseste un geniu sa o rezolve?😛 In mod obisnuit te trimeteam la offtpic, dar mi-au placut ultimele tale comentarii😉

    • Nu vreau sa stric revelatia ce am facut🙂, dar pot sa dau mai multe cauze:
      – poa’ sa fie etnicul, cum zici
      – poa’ sa fie copilul unic care este ocrotit si de vint(„szellőtől is óvják”)
      – poa’ sa fie un elitism profesional: saraca bunica mea germano-maghiara era asa de mindra, incit nu ne lasa sa ne jucam cu copiii din jur ca un copil de doctor nu se joaca cu copiii aia „csiszlik” de pe strada („csiszlik” e ceva batjocoritor pentru ucenicul de pantofar). Si era tare impotriva faptului ca noi mergem sa ne jucam pe strada sau la footbal sau la pescuit cind sintem la celelalte rude, ca invatam prostii de la ceilalti, ca ne murdarim hainele…
      – sau poate sa fie ceva disensiuni intre familii din sat
      Sau combinatia a citorva de mai sus🙂

Comentariile nu sunt permise.