Akabelle, pe litere


A este prima vocală din prenumele real al lui Akabelle. Eu i-l ştiu. Cum ştiu şi mai multe lucruri despre Aka’ decat a vrut ea sa scrie pe pagină ;). Aflaţi-le şi voi, în următoarele rânduri ale  acrostihului de faţă!

Kântă 😛 din grădiniţă, când o punea educatoarea să îşi înveţe colegii şi nu înţelegea cum de ceilalţi o luau cu melodia pe arătură. Şi poate fi extrem de modestă (vezi şi la E), aşa că nu îmi va permite să păstrez rândul asta. Dar cum nu a vrut să fie şi ea şef pe blog, ghici de la cine nu trebuie să iau permisiune…

Al treilea rând e ăsta şi nu ştiu ce să scriu.

Barul sighişorean la care ne-am văzut prima data în carne şi oase (şi ultima de până acum) se numea „Raluca”. Sub auspiciile Ralucăi (care habar nu avea că deţine un local în Sighişoara) am băut vin şi ceai  şi am vorbit, serioşi -despre romi- şi zâmbitori – despre Hipioată. După care ne-am pus pe editat textul „Cum am devenit tolerantă”. Dovadă că titlul articolului ei e adevărat: mi-a tolerat majoritatea sugestiilor de editare.

E  genul de om care ascultă mai mult decât vorbeşte şi tace mai puţin decât face :P. Poate părea rece celor mai temperamentali (aşa, ca mine :)), dar dacă ai nevoie de ceva şi are cum să te ajute, te poţi baza pe ea. Are o mulţime de alte calităţi despre care nu e deplin conştientă. Dar, la 20 de ani, are încă timp să se descopere pe sine.

Limba română o vorbeşte bine spre foarte bine, cu un uşor accent, mai curând ardelenesc decât maghiar. Limba maghiară o vorbeşte, cred, cu un uşor accent românesc. Cum vorbeşte ceha, aştept să ne spună prietenul !

Lituania nu cred că a văzut-o şi încă două-trei ţări. În rest a bătut toată Europa cu cercetaşii ei

E este prima vocală din numele ei de familie. Şi ultima din pseudonimul a cărui semnificaţie se încăpăţânează să o ţină secretă. Nu încercaţi să i-o ghiciţi ! Asta dacă n-aveţi chef de distracţie !

Anunțuri

4 gânduri despre “Akabelle, pe litere

Comentariile nu sunt permise.