[reprezentatie extraordinara]”Declar pe propria raspundere”, pe 1 mai


Va recomand o piesa pe care am vazut-o de trei ori,  in doua versiuni si care de fiecare data a reusit sa-mi umezeasca ochii. Un one-woman-show in care Alina Serban aduce pe scena frustrarile si sperantele sale din copilarie si adolescenta. Cand visa la o alta locuinta, cu peretii mai drepti. La o alta curte, cu mai putine gunoaie. Si la o alta piele. Mai alba.

Duminica, 1 mai, de la 20:00, la Green Hours (Bucuresti)

„Declar pe propria răspundere că nu vreau să ne mutăm.
Declar pe propria răspundere că nu vreau să dorm aici.
Declar pe propria răspundere că acum trebuie să iau
singură viața în piept și s-o înving.
Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie
de copii și o să-l las pe ăla să mă bată până-mi scoate toate visele din cap.
Vreau să am și eu pielea albă.
Doamne, fă-mă româncă!”

un
One-Woman-Show
cu
ALINA ȘERBAN

sound performance:
Cătălin Rulea

text de Alina Șerban
dramaturgie spectacol: Alice Monica Marinescu
scenografia: Adrian Cristea
regia: David Schwartz
partener: Biblioteca Alternativă
producţia: Teatrul LUNI de la Green Hours / tangaProject (2011)

Tichetul artist charge:

15 lei/pers platit in avans pana pe 30.04 inclusiv🙂
20 lei/pers in ziua evenimentului. Contact rezervari aici

7 gânduri despre “[reprezentatie extraordinara]”Declar pe propria raspundere”, pe 1 mai

  1. –Alina Serban aduce pe scena frustrarile si sperantele sale din copilarie si adolescenta.

    „…Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii și o să-l las pe ăla să mă bată până-mi scoate toate visele din cap. ..”

    Nu înţăleg, visa aşa ceva sau dimpotrivă detesta acest „destin etnic” ? Adică e o ironizare a
    culturii/identităţii etnice a romilor, o cultură în care norma e „căsătoria timpurie şi apoi cît mai mulţi copii”

  2. Olahus ..-Deci detesta acest “destin”-

    ok, nu înţălegeam…se pare că a reuşit ce îşi dorea, să devină „româncă” . Să „devină” în sensul că să scape de ce îi rezerva etnia ca viitor (o fustă colorată şi cinci copii după ea).

    Dar nu toţi care vor şi reuşesc. Am dat mai de mult aici un link cu povestea unei alte adolescente rome care vroia şi ea să devină „unguroaică” dar care nu a fost lăsată de părinti (au retras-o forţat de la şcoală ca să o mărite repede) şi care s-a sinucis.
    Alina a avut noroc.

  3. „Eu trăiesc un adevărat coşmar aici. Copiii mei la fel. Şi asta zi de zi. Nu este zi să nu ne spargă geamurile sau acoperişul ori la noi, ori la vecini. Peste zi este dezastru şi haos generalizat iar noaptea îi vezi pe tineri cum fax sex în faţa blocului. Fără ruşinea celor din jur. În fiecare zi e o teroare. Mai bine ar aduce un batalion de jandarmi şi să îi forţeze să se civilizeze decât să construiască zidul. După aia ce va fi în interiorul zidului nici nu mai există cuvinte în limba română să le poţi descrie”, spune o femeie care locuieşte întro casă din apropierea unui bloc şi care, de frica romilor, nu vrea să îşi dea numele.

  4. Pingback: Tiganii mei « MaghiaRomania

Comentariile nu sunt permise.