Mi s-a reprosat ca vorbesc ungureste cu fetita. La mine acasa…


Intr-un comentariu pe care il mutam aici, cu un bonus de cateva adaugari, Ann-Paula Cserei, unguroaica stabilita in SUA, isi aminteste cateva intamplari din Romania sfarsitului anilor 70 si inceputul anilor 80. Despre reprosurile pe care le poate primi o mama la ea acasa, despre eforturile pe care le faci ca sa pastrezi o limba, dar si despre cum amesteca limbile copiii, in randurile de mai jos.

In Constanta, in 1978, cu ocazia unei petreceri mi s-a atras atentia, in propria casa, ca vorbesc ungureste cu fetita mea. Ii spusesem doar sa nu manance atat de mult. Cand am dat-o la scoala maghiara in Sibiu, la mama, prietenii mei romani nu au inteles explicatia mea, ca daca nu o dau la scoala maghiara, macar la inceput, o sa-mi fie foarte greu sa-i mentin identitatea si iubirea limbii materne (vorbea ambele limbi la acelasi nivel).

Noi vorbeam cu ea numai ungureste, atat in casa cat si oriunde altundeva . Ca sa nu aiba vreun sentiment negativ fata de nici una dintre cele doua limbi, ca fetita de trei ani, ii spuneam, cand fugea in casa de la joaca: „schimba limba romana in maghiara, cand pasesti peste prag„. Am amintiri haioase de la inceputul anilor 80, cum fugea sa-mi zica ceva (in romaneste, ca doar asa se juca cu copii), intra in casa si imi spune in maghiara. Iesea, vorbind in romaneste, apoi intra din nou, continuand in maghiara.

Imi mai amintesc cum Luminita, o colega de joaca, m-a intrebat o data: Doamna Anna, ce inseamna „pokrotul”? Fetita mea lua cuvinte unguresti, cum ar fi pokroc (patura), adauga articolul hotarat si credea ca vorbeste romaneste.

In America vorbeam din nou numai ungureste intre noi, ca acum ma zbateam cu alte mori de vant: sa mentin limba materna, cand nimeni nu o vorbeste in jur.Fata mea cea mica avea numai 5 ani, si fata ceea mare 10 .

Parerea mea este ca niste romani iti vor zice „vorbeste romaneste ca traiesti in Romania” pentru ca dupa felul in care am fost educati in timpul comunismului nici nu ma mir ca gandesc asa. Eu deja vad semnele ca foarte multi din generatia tanara sunt atat de deschisi la asemenea lucruri, incat in viitor asa ceva nu va fi o problema.

Anunțuri

Un gând despre “Mi s-a reprosat ca vorbesc ungureste cu fetita. La mine acasa…

  1. O nota necesara: autoarea nu reproseaza nimic romanilor, vorbeste despre UNII oameni. Comentariul a fost in legatura cu postul meu despre vorbit maghiara in Romania.
    Scriu asta pentru ca stiu ce comentarii am primit cand am dat postul lui Judit
    https://maghiaromania.wordpress.com/2010/05/15/discriminare-sau-%E2%80%9Cintamplare-insolita%E2%80%9D-o-poveste-c-un%C2%A0taximetrist/
    si nu mai doresc sa am parte de mesaje de la oameni care se simt vizati fara sa fie cazul.

Comentariile nu sunt permise.