[Teatrul din Oradea] „Segregarea” intre romani si unguri e din 1955!


Decizia CJ Bihor de reorganizare in doua teatre consfinteste o realitatea veche!

In februarie 2010, Teatrul de Stat Oradea, cu trupele Iosif Vulcan, respectiv Szigligeti, s-a separat in doua teatre, unul roman si unul maghiar.

[Update iulie 2012 : de atunci, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Si in bine pentru teatrul maghiar, spune o spectatoare]

Oameni de cultura, dar si oradeni de rand au vorbit desegregare„, ba au organizat  si un „priveghi” pentru teatru. Nu am citit insa nicaieri sa fi protestat cineva ca spectacolele maghiare nu sunt traduse in romana! Cum nu-s nici afisele trupei maghiare! Iar cele doua trupe, create in 1955, sunt complet separate pe internet, pe doua site-uri care nu vor sa „vorbeasca” limba celeilalte!

->Un singur teatru, doua spatii virtuale

->Doar ungurii sa stie ce se joaca!

->Directorul roman: Separare administrativa, inca dinainte de ’89

->Ok, dar ce inseamna „segregare”?

Un singur teatru, doua spatii virtuale

Nu sunt oradean si nu am avut niciodata ocazia sa asist la vreo piesa in maghiara a trupei Szigligeti, respectiv in romana a trupei „Iosif Vulcan„. Auzisem o opinie nu tocmai pozitiva despre Szigligeti* si speram sa aflu mai multe despre trupa pe siteul Teatrului de Stat Oradea. Dar, surpriza: siteul este dedicat trupei romane „Iosif Vulcan” (si inca nu teatrului/institutiei de spectacole Iosif Vulcan/Teatrului Regina Maria). Nici o versiune maghiara (doar engleza si franceza), iar trupa maghiara apare in numai cinci articole si, doar mentionata, la istoric. [Update 2012: acum teatrul are un nou site. Tot fara versiune maghiara]

Aceeasi poveste si in maghiara: cauti Nagyváradi Állami Színház si dai de siteul trupei care poarta numele lui Ede Szigligeti. Nu exista vreo versiune in romana si nici macar in alte limbi, nu cumva sa afle strainii ce teatru se face in maghiara la Oradea![Update 2012: acum teatrul are si o versiune romana si una engleza!]

La o cautare cu Iosif Vulcan gasesti mai multe rezultate decat pe siteul romanesc (3 pagini!), desi in unele  cazuri este vorba de piesele dramaturgului Iosif Vulcan, nu de trupa. Nici o mentiune la trupa romana pe pagina cu istoria teatrului

Si sa nu-mi spuneti ca situatia dateaza doar de la separarea oficiala a institutiilor: la fel se intampla si in 2008 cu site-ul Trupei Szigligeti, respectiv Iosif Vulcan, dupa cum vedem cu Wayback Machine de la Internet Archive.

Spectacole si afise doar in maghiara

Intr-un comentariu anterior banuiam ca spectacolele maghiare sunt traduse pe romaneste asa cum se intampla de pilda la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (dar si la Bucuresti, cu piesele in yiddish de la Teatrul Evreiesc de Stat). Banuiam prost! Pe internet, o singura piesa apare ca fiind supratitrata in romana la Oradea si asta exceptional, intr-o microstagiune. [Update 2012: anul acesta, un spectacol a fost subtitrat in romana]
Si ma indoiesc sa fi fost tradusa vreuna in mod curent, de vreme ce toate afisele, de la cele mai vechi online (2001-2002) si pana in prezent sunt exclusiv in maghiara**!

sursa si mai multe afise monolingve, aici

Comparati, va rog, cu Clujul,

sursa si mai multe afise, aici.

unde apare cel putin titlul piesei in romana (ce-i drept, cu litere de obicei mai mici) daca nu si mentiuni ca „regizor”, „traducerea”, „stagiune” etc.

A protestat vreun oradean, fie el roman sau maghiar, pentru situatia asta? Il astept sa imi spuna ce atitudine a luat, intr-un comentariu.

Directorul roman: Separare administrativa, inca dinainte de ’89

(directorul manager Daniel -n.m.) Vulcu (de la nou infiintata „Instituţie de Spectacole” romaneasca -n.m.)  a rostit pentru prima oară câteva lucruri (…), şi anume că, încă dinainte de 1989, personalul secţiei maghiare oricum nu dădea seama directorului Teatrului de Stat. „Întrebaţi-l pe Mircea Bradu dacă pe vremea sa actorii de la secţia maghiară îi dădeau socoteală!”, a cerut el, arătând că, după 1990, cu atât mai puţin s-a întâmplat acest lucru, deoarece secţia maghiară a fost, oricum, stat în stat. sursa

Fireste, pentru cine isi ia timp sa se uite pe siteul trupei romane, acest lucru nu mai este un secret: cele doua sectii dateaza din 1955!

Stat in stat, dar la bugete si cu administratia se jenau reciproc:

„Trupa Szigligeti a fost nevoită de-a lungul timpului să facă faţă unor numeroase probleme de natură administrativă. Subliniez faptul că nu au fost probleme de natură etnică, colectivele înţelegân-du-se mereu foarte bine, dar ne călcam pe picioare şi ne tot împiedicam unii de alţii.” Dimeny Levente, directorul Szigligeti. Vezi Sursa +argumentele fostului director al teatrului Lucian Silaghi.

Ok, dar ce  inseamna „segregare”?

Ca am vazut ce se intampla cu site-urile, spectacolele si afisele si ce spun directorii despre organizarea separata, sa vedem cuvantul cheie al acestui post. Conform Dex online, segregarea sau „segregatia rasiala” inseamna:

formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială

Pai ia sa vedem. Sufera cineva de discriminare?

-Nu publicul oradean, care se poate duce in continuare la spectacole romanesti doar daca stie romana si la spectacole unguresti doar daca stie maghiara. In acelasi spatiu***. Putem specula un pic si zice ca, fata de intelectualii maghiari, cei romani sunt discriminati (din 1955!) prin faptul ca nu stiu maghiara. Dar nu de catre teatru ci prin sistemul de invatamant romanesc care nu ii invata pe majoritari limba maghiarilor nici ca materie optionala!****

Nu actorii, care continua sa joace in trupele lor.

Cu atat mai putin directorii, care devin mai multi prin reorganizare

Sigur ca orice actiune a maghiarilor din Romania poate fi catalogata drept „segregare”. De la vorbitul in public in limba materna pana la infiintarea unui teatru in maghiara. Cei care vorbesc in aceste cazuri de „segregare”, insa, fie nu inteleg termenul, fie il inteleg,  dar au o imensa durere in fund fata de drepturile minoritatilor. Pe masura politicianismului si/sau a nostalgiei lor  dupa epoca lui Ceausescu.

Cand drepturile lingvistice si culturale ale maghiarilor se restrangeau pe zi ce trece, in timp ce toti cetatenii romani erau „segregati” tot mai mult de Occident!

______
*de la o unguroaica nascut in Oradea si care prefera, si din acest motiv, sa locuiasca la Cluj

**asta daca nu le consideram bilingve pentru ca apare si numele teatrului in romaneste (mai nou, si „problema” asta a fost „corectata”, vezi al doilea afis!).

***”Locuitorii oraşului se tem ca urmarea acestei reorganizări să nu însemne şi alungarea Instituţiei de Spectacole „Iosif Vulcan” din clădirea renovată a teatrului care va fi redeschisă în toamnă”, dar eu unul pana nu vad stirea voi clasa randul asta la categoria: uite ce ne mai iau ungurii!

****cam frustrant pentru niste „stapani” ce ne pretindem sa nu stim ce se vorbeste „la noi” in tara, nu? 😛

Anunțuri

39 de gânduri despre “[Teatrul din Oradea] „Segregarea” intre romani si unguri e din 1955!

  1. Ultima „nota” e ironica la adresa romanilor si te face sa pari lipsit de obiectivitate. Bihorul e o zona foarte „sensibila” din punct de vedere etnic. Mama mea fiind romanca de acolo, dintr-un sat mixt, stiu niste povesti datind din anii ’50-’60 prea putin avantajoase pentru maghiari. Nu vreau sa le insir aici, pentru ca tin de vremuri apuse. Dar toti localnicii recunosc ca bariera urii (ura interetnica a fost un sentiment real si puternic inainte si dupa unire, care a lasat urmele ce se vad si astazi) a fost depasita doar dupa ce etniile au inceput sa se intilneasca in spatiul public.
    Tendinta de astazi este de a se reintoarce fiecare in cochilia proprie, intorcind spatele celorlalti. Lipsa de cunoastere, instrainarea duc la ura. Asta e pericolul pe care ar trebui sa il evitam toti.
    Drepturi cit mai largi minoritatilor- da (de ce sa aiba romanii maghiara ca materie la scoala? De ce nu si ucraineana, sirba, germana, turca? Vezi ca mai sint si alte minoritati in Romania, care nu au puterea maghiarilor de a-si sustine drepturile). Intoarcerea la Declaratia de la Alba-Iulia – obligatorie. Personal, consider chiar si legea celor 20% o prostie; mi s-ar parea normal ca, daca as fi singurul turc dintr-o localitate, sa pot completa declaratia de impozit in turceste. In ziua de azi nu ar trebui sa mai fie o problema ca Statul sa aiba formulare in toate limbile minoritatilor, la dispozitia oricui. Tablitele: daca o localitate cu 3000 de oameni are 50 de locuitori ucraineni, ar trebui sa poata avea si tablita in ucraineana la intrare. Aia 50 platesc taxe pentru asta. Justitia: am vazut ca intr-un tribunal american se aduce unui inculpat vietnamez un traducator care sa il ajute pe respectivul inaintea judecatorului- nu mi s-ar parea asa de complicat sa existe si la noi justitie in limba minoritatilor. Cred ca, tehnic vorbind, ar fi simplu si fara costuri exorbitante.

    Totusi, a intoarce spatele conlocuitorilor prin re-crearea tuturor institutiilor separate, astfel incit intilnirea cu celelalte etnii sa se faca doar pe la virsta de 25 de ani mi se pare o greseala.
    Cred ca ar trebui sa muncim chiar pentru a normaliza convietuirea, pentru ca fiecare sa isi poata vorbi limba fara ca cel de alaturi sa considere asta ciudat sau ofensator.
    Si sa ma intorc la ironia ta cu „stapinii”: majoritatea romanilor din satele bihorene vorbesc maghiara fara sa o fi invatat la scoala. Nu trebuie sa le spuna cineva de la Bucuresti ca e bine sa cunoasca limba conlocuitorilor.
    In satul maica-mii, tocmai se pune problema „exilarii” scolii romane din curtea in care se afla si scoala maghiara. Crezi ca, dupa separare, vor mai avea copiii ocazia sa comunice unii cu altii in ambele limbi, asa cum o fac acum?

  2. Aici cred ca vba de prea multe chestii. Aia cu teatrul, să fim serioşi. La Sf. Gheorghe (Covasna) există tot două trupe şi nu am auzit să se fi revoltat cineva din cauza asta. Apoi, spectacolele în lb. maghiară li se adresează maghiarilor. Care-i problema? traducerea nu e mereu o soluţie. Poţi pierde ff mult, urmărind o traducere, fie aceasta scrisă, audio sau subtitrare. Cât despre şcoli, da eu votez pentru şcoli separate. La Tg. Mureş, de ex. (dar nu numai), în şcolile mixte directorii refuză să recunoască chiar prin mici gesturi caracterul bilingv al instituţiilor. Mă refer aici, da, din nou, la tăbliţe, inscripţii, evenimente etc. Pe de altă parte, în aceste instituţii mixte, copiii maghiari nu-s încurajaţi deloc să vorbească în limba lor maternă. Or cursurile nu-s suficiente. Cred cu tărie că orice copil trebuie să însuşească întâi şi întâi limba sa maternă. Asta nu exclude apropierea de ceilalţi. Şi, vai ce îndrăznesc să zic: când într-o şcoală mixtă copiii români vor fi încurajaţi să înveţe câte ceva din limba şi cultura colegilor lor maghiari, atunci da, eu voi fi o susţinătoare devotată a acestor instituţii.

  3. @Ina…astfel incit intilnirea cu celelalte etnii sa se faca doar pe la virsta de 25 de ani mi se pare o greseala.

    Motivaţia e clară, vezi şi studiul lui Brubaker cu „shaping the probabilities of encounter at critical periods”. Asigurarea căsătoriilor endogame e crucială pentru perpetuarea comunităţii, e mai importantă în ecuaţie decît „climatul inter-etnic” (dacă nu e asigurată reproducerea identităţii ce importanţă mai are „climatul” ?).
    E mai greu de înţăles această motivaţie de către români, ei neavând o astfel de problemă, aşa ca ei o interpretează ca fiind ceva împotriva lor (a românilor), ceva nefiresc şi negativ.

    Eu zic să nu îi mai dăm o interpretarea negativă, să înţălgem motivele reale şi în loc de „segregare”, „enclavizare”.. să folosim „spaţii publice în care identitatea comunitară (etnică) să îsi găseşte exprimarea şi îşi asigură continuitatea”

  4. Judit, sint de acord cu tine in privinta traducerii- e o chestiune lipsita de sens; atita vreme cit exista institutie culturala pentru ambele etnii, nici una nu are a se plinge ca ii lipseste- si nici nu vad de ce as tine mortis sa vad o piesa in maghiara, cind pot sa o vad in romana. In privinta scolilor, problema nu e ca sectiile de ambele limbi functioneaza in acelasi local, ci ingustimea mintii directorilor/ inspectorilor scolari, care nu incurajeaza utilizarea AMBELOR limbi de catre elevi. Aici ar trebui lucrat, cu curaj si responsabilitate. Cel mai simplu e de separat copiii, dar si cel mai rau pe termen lung, pentru ambele etnii. Ar trebui lasate sectiile de ambele limbi in localurile existente si de lucrat – cu legea, cu instruirea profesorilor, cu orice mijloace- pentru un bilingvism real si functional, de ambele parti. Fara prejudecati si fara sarcasme de genul „ne credem stapini” etc. (scuze, Olahus, nu e in regula nota aia). Eu nu ma consider stapina nimanui, probabil nici Ovidiu, nici alti romani pe care ii cunosc, nici rudele mele din Bihor, hirsite in relatii interetnice de orice fel si cunoscatoare de limba maghiara.
    Judit, am un excelent coleg si prieten secui, plecat de multi ani din Secuime, care mi-a zis ca el si-ar dori autonomia- la fel sotia lui, rudele lui ramase in Secuime. Imi e atit de drag si am atita incredere in el, incit eu as vota autonomia doar pentru ca si-o doreste el. Nu sint stapina lui, e colegul si prietenul meu si imi e superior in multe privinte. Dar, daca vietile noastre se desfasurau pe trasee complet separate pe criterii etnice, poate nu as fi avut onoarea si placerea de a-l cunoaste. Despre asta este vorba- despre cunoasterea reciproca, dupa parerea mea.

    • @Ina …Fara prejudecati si fara sarcasme de genul “ne credem stapini” etc. (scuze, Olahus, nu e in regula nota aia). Eu nu ma consider stapina nimanui, probabil nici Ovidiu, nici alti romani pe care ii cunosc, nici rudele mele din Bihor, hirsite in relatii interetnice de orice fel si cunoscatoare de limba maghiara.

      „Nation that wants to be superior to others becomes an executioner or a buffoon. Those who emphasize the real or imaginary virtues of their nation and refuse to hear unsparing criticisms, lead their nation into swamps. The greatest calamity for a nation is the
      destruction of its sense of judgment. Under such conditions people become demoralized so when an adventurer makes a grab for power, they will easily become his pray. There is no comparable external danger, no devastation, or thousand-year long oppression
      that would match the damage.” –Sándor Weöres

      • Ovidiu@ Citatul de mai sus se potriveste la oricine: Ungaria dupa 1867, Germania catorva perioade nefaste, Rusia sovietica … si totusi acel o mie de ani de opresiune pare o indicatie?!

  5. Ovidiu, scuza-ma, nu vazusem comentariul tau cind i-am raspuns lui Judit, probabil „compuneam” in acelasi timp 🙂
    E posibil sa exagerez eu cu teama de enclavizare; totusi, observind oamenii din jurul meu (simple observatii personale, nesustinute de studii si teorii stiintifice), constat ca oamenii se inteleg mai bine acolo unde au ocazia sa se cunoasca intre ei. Parerea mea este ca asta ar trebui sa conteze cel mai mult- buna intelegere intre oameni- inainte de lucruri dintr-astea „grele” ca prezervarea etniei dpdv genetic etc. (probabil ca „perpetuarea genetica” nu va mai conta prea mult pe planeta in max. 50 de ani. Nici nu a contat pe parcursul formarii popoarelor; nici nu va mai conta. Popoarele continua sa se amestece si se vor mai amesteca multa vreme de-aici incolo. Transmiterea mostenirii culturale a fiecarui grup etnic mi se pare cu adevarat relevanta). Pentru asta ar trebui luptat- pentru mentinerea si transmiterea limbii si culturii, in respectul limbilor si culturilor conlocuitoare.

  6. @inainte de lucruri dintr-astea “grele” ca prezervarea etniei dpdv genetic etc.

    nu vorbeam de genetic-biologic (ADN), mă refeream la importanţa evitării căsătoriilor mixte (asigurarea celor endogame) ca factor esenţial în strategia pentru preservarea identitar/ culturală (vezi studiul de care vorbeam)

    Iar „inter-culturalitatea” (de care vorbeşti în răspunsul către Judit) nu a fost susţinută/promovată vreodată de UDMR (nici lipsa ei criticată). Ea a fost respinsă „categoric” (vezi link-urile mai vechi la studii de L.Salat despre politica UDMR din 1990-pînă acum) pe motiv că ar duce la asimilare. Cel mult a fost folosită fariseistic, ca justificare „post-factum” pentru separarea şcolilor (vezi cazul Salonta).
    Nici românii nu acţionează inteligent pe tema asta (vezi cazul UBB) dar nici maghiarii (UDMR) nu au fost vreodată interesaţi în asemenea argumente, in promovarea unui asemenea discurs politic, în a schimba ceva. Atitudinile se întreţin şi se justifică reciproc.

    Posibil ca descentralizarea şcolilor să ducă la apariţia unor astfel de situaţii, la mai mult „curaj si responsabilitate” de care vorbeai.

  7. @Judit Predand pe vremuri acasa in scolile de atunci, fiind invatatoare la sectia maghiara, nu vroiam sa cred anul trecut povestiile spuse de colegele mele din Tg. Mures, adica nu mult s-a schimbat in ultimii ani. Unele mi-au spus ca nici nu stiu cum sa lupte pentru drepturile pe care le au in legatura bilingvismului din scoli , in administratie si altele. Asa ca parerea mea e identica cu a ta.
    Scolile segregate nu sunt bune, stim exemplul american, dar nici scolile care sunt fals desegregate.

  8. @Anna ..adica nu mult s-a schimbat in ultimii ani. Unele mi-au spus ca nici nu stiu cum sa lupte pentru drepturile pe care le au in legatura bilingvismului din scoli , in administratie si altele.

    poţi să dai exemple mai concrete ? ce anume au spus, ca să înţălegem despre ce e vorba

  9. Ina, imi pare rau daca te-a deranjat acea nota. E bobarnacul meu dat ultranationalistilor, cum am dat un bobarnac si site-ului trupei maghiare, ca nu are nici o versiune macar in vreo limba de circulatie internationala. Tot respectul pentru romanii care invata maghiara pentru ca le foloseste.

    „Totusi, a intoarce spatele conlocuitorilor prin re-crearea tuturor institutiilor separate, astfel incit intilnirea cu celelalte etnii sa se faca doar pe la virsta de 25 de ani mi se pare o greseala.”

    Eu nu am zis ca toate institutiile trebuie separate. Iar ce se intampla la Salonta mi se pare, din ce am citit, o mare magarie. Am zis doar atat: sectiile/trupele de teatru romana/maghiara erau deja separate, iar accesul romanilor la spectacolele in maghiara e blocat prin lipsa traducerii. Asa ca doua teatre sau doua trupe, tot aia e, atata timp cat raman in ACTUALUL sediu. Oamenii, maghiar si romani, vor continua sa se intalneasca asa cum se intalneau si pana acum.

    Ce rost are traducere, zice Judit, cand se pierde mult. Ce rost are sa vad o piesa in maghiara, cand pot sa o vad in romana, zici tu? Sa o luam pe rand

    1) Poate pierd din jocul actorilor urmarind traducerea, dar tot inteleg mai multe.

    2)In cazul in care piesa a fost pusa in scena si in romaneste, dar stiu ca trupa maghiara o joaca mai bine, merita sa ma duc sa o vad, cu conditia sa inteleg

    3) Daca piesa este una din dramaturgia maghiara din Romania, am sanse mici sa o vad tradusa si pusa in scena la teatrele romanesti. Deci am acces la o parte din cultura maghiara din Romania

    4) Sa zicem ca nu e un autor maghiar, sunt totusi sanse sa nu il vad jucat in teatrele „noastre”. Sau sa fi ratat respectiva reprezentatie de pe scena teatrelor romanesti, din diverse motive (ca s-a jucat la Bucuresti si nu la Oradea, ca nu am putut (material/fizic/etc) sa fiu in sala. Deci iar ies in castig

    5) Last but not least, prin asigurarea traducerii la casca, se atrag romani (cu conditia ca si reprezentatia sa fie buna). Deci socializare mixta, exact ce spuneai tu. Socializare care s-ar produce, daca s-ar asigura aceasta traducere, chiar daca teatrul maghiar/cel romanesc si-ar muta sediul.

    PS: ma indoiesc ca Teatrul Maghiar de Stat din Cluj ar mai fi nominalizat la atatea premii Uniter daca nu s-ar asigura traducerea in romana. Dar poate Judit si altii stiu mai multe despre chestia asta si-mi pot spune daca am dreptate au ba.

    • n-are nicio legatura cu traducerea in limba romana. nominalizarile sunt pentru doua spectacole regizate de doi mari regizori, unul roman si unul maghiar, pentru doi actori maghiari si pentru o scenografa romanca. o lectie pentru cei care continua sa insiste pe abordarea „fiecare cu aia masii”

      • Si o lectie pt cei care spun ca in cazul institutiilor separate nu mai exista contacte cu romani…

    • dupa parerea mea insisti aiurea pe povestea asta cu mentinerea contactelor. ca intotdeauna, cazului astuia i se aplica atat proverbul „cu o floare nu se face primavara”, cat si acela ce spune „omul sfinteste locul”. in rest, cum se intampa si intre oameni, in majoritatea cazurilor dupa separare nu mai urmeaza nimic. ca sa nu mai vorbesc ca noile generatii nici macar nu se intalnesc, ca sa aiba de ce se desparti. in rest, poate ca si noi doi am fost la acelasi concert candva, dar faptul ca ne-am batut unul de altul la intrare sau la iesire nu inseamna nici ca ne-am intalnit, nici ca ne-am cunoascut, si cu atat mai putin ca ne-am imprietenit. imi pare rau, dar mie unuia ceea ce mi s-a parut cel mai relevant si mai adevarat din toata aceasta tevatura au fost urmatoarea declaratie: „de ce să ne prefacem că ne iubim, că trăim împreună, dacă făceam totul separat?” restul e poezie si ipocrizie in stadiu pur.

      • aiurea, ipocrizie: eu nu folosesc adjective de genul, folosesc argumente.

        Iti mai dau niste flori pt primavara:
        – la Cluj s-au organizat anul trecut zilele culturale maghiare cu nspe programe in aer liber, de la turul orasului cu ghizi in romaneste, pina la concerte in aer liber (terminand cu un Vivaldi – nemaghiar, pt a fi impreuna), cu site+afise bilingve. Programul a fost primit foarte pozitiv de presa romana.
        – sau zilele Bánfy de la Bontida iarasi cu program multietnic
        – sau joaca de linga bloc, terenele de sport, antrenamentele, joburile sau vecinii: toate oportunitati de a trai impreuna.

        Cum mi-am spus parerea mai sus, aici probabil se gaseste si problema financiara: e mai curat si fara dispute daca cele doua au un budget separat, ca altfel ies dispute pe tema „eu am adus un sponsor cu x mii de euro si unde sint banii”. Si sponsorii prefera sa dea direct, nu intr-o punga comuna.

        Romanii in Regatul Ungariei au avut si ei organizatiile, institutiile lor separate: scoli, instututii pedagogice, fundatii, organizatii culturale, partid, 149 de BANCI romane! Drept ca erau restrictii majore (mult mai mari ca acum), dar daca existenta acestora le consideri JUSTE, atunci si existenta reciproacelor este JUSTA. Banci maghiare ardelene nu vrem 🙂

    • Olah@ Teatrul Sturza Bulandra din Bucuresti a avut un succes fenomenal la Zürich. Comentarul din Neue Zürcher Zeitung: „Au fost la noi trei zile, ne-au arata ca se poate face teatru viu si cu fantezie, acum au plecat si ne-au lasat cu teatrul nostru”. Toate spectacolele erau pe romaneste, dar exista un program extins in germana, oamenii puteau urmari actiunea. Sunt de acord ca traducerea este dificila. Dar programul, afisul, etc, indica deschidere sau nu!

  10. olahus, dacă vrei să vezi o piesă, zic eu, vrei să urmăreşti ce e pe scenă, nu o traducere. Adică fix actorii şi regia te interesează. să încarci o trupă cu traduceri, pt. care nu au oameni şi bani, e aiurea de tot. Acu’ scuze: dacă vrei să vezi o piesă de teatru în maghiară, n-ai decât să o înveţi. De ce: piesele montate aici, la Bucureşti, se traduc cumva pentru publicul maghiar ? Iar Tompa e nominalizat la atâtea premii pt. că e bun. Aşa şi Bocsardi de la Sf. Gheorghe, deşi ei doi nu prea se-nţeleg, mă rog, asta-i altă problemă. Multe piese, mai ales alea clasice, au fost puse în scenă în n limbi. Dar chiar nu asta contează, ci regia, decorul, viziunea etc.
    pt. ovidiu dau eu exemple de-a dreptu concrete: adicătelea, şcoala e o instituţie publică, deci ar trebui să se respecte minimul prevăzut de lege. Cel puţin inscripţiile bilingve în instituţii care se află în localităţi în care ponderea unei minorităţi ajunge la 20 la sută. În TOATE instituţiile publice din respectiva localitate. La Tg. Mureş, directorii şcolilor mixte (deşi în ecuaţie ar intra şi cele cu predare exclusiv în lb. română) refuză asta. da nu numai la Tg. Mureş. Şi în secuime, unde-s şcoli cu predare în română cu mulţi elevi maghiari. Cât despre chestiile care mie mi s-ar părea normale, de-0 parte şi de alta, dar care nu-s prevăzute de lege, nici vorbă. Mi s-ar părea normal ca la o şcoală maghiară să se vorbească în termeni normali despre sărbătorile laice şi religioase ale românilor, de pildă. Şi viceversa.

  11. De acord cu Judit in chestiunea traducerii; sa nu impingem „corectitudinea politica” pina-ntr-acolo incit sa cerem traducere in teatre. La urma urmei, de-aia exista teatre pentru fiecare limba, ca sa se poata juca piese in limba respectiva. E treaba celor de la Cluj cum s-au organizat, e si o chestiune de bani etc.- foarte frumos din partea lor, dar nu cred ca poti prinde esentialul unei piese intr-o traducere. Si nu m-as duce la o piesa cu traducere, numai de-aia ca sa arat ca eu sint „stapin” 🙂 (emoticonul cu rinjet. Nu ai emoticoane, Olahus) si am drepturi :).
    Anormalitatea in scoli are atitea manifestari, incit nerespectarea bilingvismului e doar una dintre ele.

    • O, Ina total de acord cu tine. despre a- şi antinormalitatea din şcoli, fie ele cu predare în Hu sau Ro sau mixte, multe-multe s-ar tot putea spune.

  12. Va dau 2 exemple clujene unde doua institutii folosesc aceasi cladire si infrastructura, totusi sint separate:
    – Teatrul National Cluj si Opera Nationala Romana Cluj
    – Teatrul Maghiar de Stat si Opera Maghiara Cluj

    Eu cred ca aici este vorba mai mult de bani: intr-o instititutie care trebuie sa-si gaseasca surse aditionale fata de subventiile de la budget (sponsori, alte surse gen EU/Ungaria), e un lucru delicat ca banii gasiti de tine sa ajunga in punga mare a unei institutii comune si folosite cumva. Si poate si sponsorii vor da mai usor daca stiu ca banii lor vor ajunge la tinta dorita, nu vor fi „deturnate” partial pentru o alta trupa. Asa e mai curat, se pare.
    Si sint sigur ca au mai existat orgolii (personale, de politica locala, …): cine conduce teatrul, cine controleaza budgetul, etc.

  13. @directorul manager Daniel -n.m.) Vulcu (de la nou infiintata “Instituţie de Spectacole” romaneasca -n.m.) a rostit pentru prima oară câteva lucruri (…), şi anume că, încă dinainte de 1989, personalul secţiei maghiare oricum nu dădea seama directorului Teatrului de Stat. “Întrebaţi-l pe Mircea Bradu dacă pe vremea sa actorii de la secţia maghiară îi dădeau socoteală!”, a cerut el, arătând că, după 1990, cu atât mai puţin s-a întâmplat acest lucru, deoarece secţia maghiară a fost, oricum, stat în stat.

    Asta ar trebui sa fie ceva senzational ??? Asta era situatia cam cu toate institutiile cuulturale unguresti inca de dinainte de ’89 lucru care ilustreaza cat se poate de sugestiv „asuprirea” pe care o suportau maghiarii din partea autoritatilor comuniste. Realitatea era insa exact invers pentru ca avind „spate ” , avind protectia unor „confrati” aflati la virfuyl institutiilor comuniste , aveau chiar mai multa libertate decat institutii similare romanesti care erau supuse unei cenzuri foarte dure chiar absurde pe alocuri.

    • Solovastru: uita-te putin in contextul oradean. Oradea era majoritar maghiara pina cam in 1966-67 (pornind de la 80-90% maghiar). Adica aceasta sectie maghiara probabil a continuat cu unele elemente mostenite de la teatrul maghiar. Si am dat 2 exemple clujene, unde aceasta separare este la fel, numai ca este cazul de separare pe stil (prozaic, opera): ambele avind conducere separata, etc.

      Ce stii tu despre asuprirea noastra in afara de LOZINCI de genul? De restrictiile scolare ai citit in alt comentariu, de cenzura poate nu: in anii 20-40 era o cenzura imensa, in anii 80 la fel, nu se putea face spectacole cu conotatii maghiare deloc (si nu vorbesc de cele piese iredentiste, ci orice ce avea element maghiar). La Cluj se ajungea ca numai titlul piesei pe afis era in limba maghiara (cu litere mai mici sub titlul roman).

      Tot lozinca este si cu virful comunistilor: in anul 1961 maghiarii au disparut din conducere, cu exceptia unuia intre 1979-1982. Pe aceia care au ramas la diferite nivele, noi in chemam unguri de fatada, unul dintre ei ajungind chipuri in PRM dupa 1990 continuind rolul de fatada. Reprezentarea noastra in conducere in acesti ani era pe departe de ponderea noastra, deci influenta cam nula.

      • OLorand@ Mancurtii romani din PCR erau dupa parerea ta romani de fatada sau de dos? Pentru noi erau dosul!

      • @Lorand: O corectie la ce ai spus am: in anii 1966-1967 ungurii reprezentau cam 60-65 % din populatia Oradea, nicidecum 80-90% . Doar in 1910 când la categoria unguri erau trecuti si evreii, ponderea era de 80-85%.

  14. Daniel Vulcu (PNL/USL), ce devine acum director

    – E adevărat, dar ce nu se ştie e că secţia maghiară a teatrului a fost totdeauna un fel de stat în stat. A existat distinct de la început, dinainte de 1989, nu s-a adresat niciodată publicului românesc şi nici nu s-a subordonat în mod real directorului teatrului, ci şefului de secţie. Mircea Bradu, fost director înainte de ’89, acum vicepreşedinte al PDL, când vorbeşte de segregarea teatrelor, de fapt face declaraţii politice. El trebuie să-şi aducă aminte că pe vremea sa secţia română nici nu avea un şef precum cea maghiară, şi că aceasta avea autonomie totală. Secţia maghiară avea şi actori, şi regizori, şi personal de scenă separat. Până şi magazioneri separat.
    Când aud povestindu-se de acele aşa-zise spectacole extraordinare pe care artiştii de la secţia maghiară şi cei de la secţia română le făceau împreună, mie îmi vine să râd, pentru că ele nu au existat niciodată! Au fost doar câteva colaborări între actori.
    Dacă un actor de la secţia maghiară a contribuit la un spectacol al secţiei române, a fost plătit separat, în plus! Până şi organigramele erau diferite. Orchestra teatrului era în secţia maghiară, iar când aveam nevoie de ea, trebuia să mă rog să mi-o dea. Până şi secretarele au fost separate!
    Şi atunci de ce să ne prefacem că ne iubim, că trăim împreună, dacă făceam totul separat?

    http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/daniel-vulcu-de-ce-sa-ne-prefacem-ca-ne-iubim–92680.html

    • citeva comentarii:
      – avea actori si regizori separati, culmea, o sectie maghiara…
      – personal de scena separat: personalul de scena ajuta punerea pe scena a piesei, trebuie sa asiste la repetitii etc, adica cunoasterea limbii este mandatorie
      – secretara separata: la un grup mai mare se aloca in general personal administrativ additional. E frumos daca acest personal vorbeste limba, de aici poate si secretara maghiara…

      De magazioner separat ma indoiesc: atunci ar fi trebuit sa aiba a o magazie separata, altfel cum se gestiona inventarul? Poate existau magazioneri care vorbea maghiara (erau maghiari), intr-un oras ca Oradea asta nu e de mirare.

      Si sa pun intrebare invers: a fost cindva director maghiar la institutia comuna? Sau ne prefacem ca ne iubim…

  15. @Lorand…Si sa pun intrebare invers: a fost cindva director maghiar la institutia comuna? Sau ne prefacem ca ne iubim.

    Nu stiu istoria (fostului) teatrului Oradea dar am verificat la instituţia similară din Satu Mare. Acolo e „Teatrul de Nord”, cu Director secţia română: Andrei Mihalache, Director secţia maghiară: Keresztes Attila…iar Director executiv (director general) : Stier Péter

    http://www.satu-mare.ro/cultura/teatrunord.html
    http://www.satu-mare.ro/fisiere/Cultura/OrgTeatru.pdf (vezi organigrama)

    iar Hunor Kelemen e ministrul culturii, deci caruia i se subordonează toţi directorii de instituţii culturale

    …nu e vorba de discriminare, e vroba de un fel de fariseim, auto-victimizare ipocrită ( la fel ca şi cazul cu şcoala din Salonta) pentru a justifica/motiva segregarea

  16. @Lorand…Si sa pun intrebare invers: a fost cindva director maghiar la institutia comuna? Sau ne prefacem ca ne iubim.
    Nu stiu istoria (fostului) teatrului Oradea dar am verificat la instituţia similară din Satu Mare. Acolo e “Teatrul de Nord”, cu Director secţia română: Andrei Mihalache, Director secţia maghiară: Keresztes Attila…iar Director executiv (director general) : Stier Péter
    http://www.satu-mare.ro/cultura/teatrunord.html

    iar Hunor Kelemen e ministrul culturii, deci caruia i se subordonează toţi directorii de instituţii culturale
    …nu e vorba de discriminare, e vroba de un fel de fariseism, auto-victimizare ipocrită ( la fel ca şi cazul cu şcoala din Salonta) pentru a justifica/motiva segregarea

    • ok, deci il acuzi pe OLorand de fariseism?

      Si imi vei zice ca nu. Iar eu iti voi raspunde: vezi ce se intampla cand folosesti generalizarile? 😉

  17. Ovidiu: nici un ministru nu este atotfacator, acestea in general depind de negocieri pe plan local. Satu-Mare este probabil rezultat al ponderii mari a maghiarilor de acolo (40% ).
    La Oradea insa sint mai putini (27%), deci influenta este mai mica.

    Sint 100% de acord cu tine, ca meritele trebuie sa fie pe primul loc, dar cred ca si noi avem o pondere la fel de mare a oamenilor capabili. Si nu vreau membrii UDMR, sau sustinuti de UDMR, doar Oameni capabili maghiari acceptati ca leaderi.

    Nu ma autoflagelez, dar sincer cred ca inca nu este un lucru obisnuit ca un maghiar sa fie nominalizat/votat de catre romani ca conducator al unei institutii fara negocieri din umbra al UDMR. Exista inca orgolii…

    • OLorand@ Pai atunci poate este timpul pentru a intelege ca … si romanii doresc mai mare pondere a omanilor capabili!!! Romanii capabili care au ajuns in functii inalte politice, pe care ii cunosc, si-au dat demisia dupa cateva luni. Mi se pare ca „segregarea” problemelor politice este cel mai mare risc!

    • Toucheé a doua oara cu Satu-Mare 🙂

      Lasa-mi si mie orgoliul nevatamat :-), partial touché, fiindca au fost negocieri politice si prezenta mai mare la vot a maghiarilor.

      Sa speram atunci ca lucrurile merg spre a fi un lucru obisnuit.

  18. Se vede ca acest articol a fost scris de catre cineva care habar nu are ce se intampla aici 🙂

  19. Eu sunt oradeanca (mai degraba de origine), am fost la spectacole de mai multe ori si la maghiari si la romani. Desi nu mai traiesc in oras de aproape 10 ani, am ajuns la cel putin 3 premiere anul trecut. Cred ca aici e vorba de mai mult decat segregare. Neintelegerea si problemele nu sunt neaparat in randul publicului sau intre actori, pe care-i cunosc destul de aproape. Dar de exemplupana cand erau „un singur teatru” pe hartii de ex. foarte des s-a pus problema ca teatrul maghiar nu si-a cunoscut bugetu sau ca s-a tot schimbat sau ca s-a adaptat spectacolelor romani. Separarea ca si institutie nu a pornit de la un gest nationalist sau national, chiar daca UDMR-ul, PNL-ul si alte partide sunt tot timpul dispusi sa incite populatia la ura, ci un act necesar din punct de vedere administrativ. Acum au un design si o identitate proprie si au organizat proiecte cu scoli si din fericire teatrul e pln de tineri mai nou. In afara de asta, o parte mare din public (si o parte din sprijinul acordat teatrului) vine din Ungaria, care e la 10 km de la Oradea.
    Nu cred ca ar fi important ca cele doua teatre sa fie uniti din punct de vedere administrativ. Teatrul maghiar ar avea acces la mai putine fonduri pentru propriile spectacole daca s-ar uni cele doua teatre. E un motiv pragmatic si foarte puternic. Fiindca e nevoie de fonduri pentru decor si costume si tot ce tine de spectacole. Dar cred ca ar fi un lucru bun sa apare totul bilingv. Mi-sar parea normal. Ar fi bine sa inteleaga toata lumea spectacolele. Ar fi un castig pentru publicului oradean, fiindca am vazut lucruri tot mai frumoase la Teatrul Szigligeti in ultima vreme. Si se lucreaza si cu artisi romani la teatul maghiar. Imi pare rau ca discutiile nu duc la cautarea acordului, ci la intensificarea problemelor generatilor anterioare cu care am crescut. Da, a fost o schimbare politica si teritoriala in ardeal acum 96 de ani (in cazul Transilvaniei de nord mai putin), da, li s-a luat burghezilor maghiari mai tot ce au avut si mai apoi s-au comportat urat ungurii fata de romani si romanii fata de unguri. Dealtfel toata lumea s-a purtat mai urat cu evreii oradeni, care la inceputul secolului constituiau aproape o treime din populatia orasului si datorita comertului carora orasul a inflorit si are un patrimoniu cladit substantial, fiind singurul oras de pe teritoriul Romaniei cu un centru cu atatea cladiri in Jugendstil. Acum de-abia daca mai avem evrei, oamenii n-au uitat conflictele parintilor si a bunicilor, atat partidele, cat si multe persoane mai varstnice intertin ura. Se pare ca oamenii sunt mai interesati sa se arate cu degete si sa se certe si sa vorbeasca despre cine ce a facut acum 50 sau 60 de ani, in mare parte fara sa aiba vreun contact personal si apropiat cu cei pe care-i injura si fara sa caute cum am putea trai impreuna mai bine daca tot ne gasim in aceeasi tara.

  20. Intre timp am intrebat un actor si secretarul literar al teatrului. Raspunsul lor a fost, ca site-ul teatrului maghiar are traducere in limba romana: http://szigligeti.szigligeti.ro/index.php?s=1&lang=ro&id_loc=400002
    In plus anul acesta spectacolul „Scene dintr-o executie” in regia lui Theodor Cristian Popescu (http://szigligeti.szigligeti.ro/index.php?s=5&lang=ro&a=2&id_darab=787&evad_arhiv=) a fost subtitrat in limba romana si ca nu a venit public roman, inafara colegilor actori.

  21. Citind comentariile dumneavoastra observ ca problema unora dintre unguri nu e cum sa-si pastreze identitatea, si sa aibe o viata linistita si prospera alaturi de majoritari, ci inca o data , cum sa se separe. Cred ca este o abordare gresita, iar extremisti de teapa lui tokes sau vadim, nu fac decat rau celor doua etnii. Sper ca la un moment dat sa intelegeti ca numai daca ungurul il va respecta pe roman , precum si romanul pe ungur il va respecta, numai atunci poate exista progres. Multumesc.

Comentariile nu sunt permise.