Cititorii intreaba, Raluca Hippie raspunde: da’ mai intrebati si voi ceva!


Nu de alta, dar pana acum am raspuns numai la comentarii neaprobate/culese de la altii si la gugle, deci nu prea se pune…

So regulile jocului sunt cam ca-n bancurile cu radio erevan:

Voi veniti cu intrebari, curiozitati, dileme, haiosenii, subiecte de mirare sau de hlizeala-care sa aiba cat de cat legatura cu minoritatile etnice sau de orice alt fel din Romania sau din lume- si eu incerc sa le dau de cap, dupa cum ma ajuta si pe mine cultura generala, bunul simt si goagalu’, la un loc.Serios sau la hlizeala, in functie de cum o impune subiectul.

Daca nu reusesc sa le dau de cap, ca nu m-a facut mamica nici Mafalda nici Fiinta Suprema Omniscienta, ne ajutam reciproc; mai multe minti sunt, in principiu, mai bune decat una singura. Ideea e sa aflam chestii, dar si sa ne distram- impreuna.

Primesc, deasemenea, cu comentariile/articolele/materialele de orice fel haioase, surprinzatoare, ciudate sau pur tembele; chiar daca nu aveti intrebari specifice privitoare la ele (altele decat „dude, wtf?”). Un potential de misto gasim noi impreuna in ele, si vorba aia- ridendo castigat mores. (Conditia de macar minima legatura cu minoritatile de orice fel se pastreaza.)

Aviz trollilor, insetatilor de sange si scandal: Maghiaromania promoveaza toleranta, bunul simt, deschiderea la minte si gandirea critica. Comentariile care dau dovada de opusul acestora risca sa fie supuse caterincii populare in rubricuta aici de fata. You’ve been warned!

Intrebarile si subiectele de comentat se lasa, rogu-va frumos, in comentarii; tot in comentarii vin si raspunsurile (dupa care intrebarile la care s-a raspuns deja si cele la care nu stiu sa raspund, deci cer ajutorul comunitatii) sunt adaugate in post. Fie in momentul in care s-au strans 100 de comentarii, fie dupa o luna, inchidem postul si deschidem unul nou; in functie de cum o sa consideram noi mai ok (suntem deschisi la sugestii)

Deeeci… sa-i dam drumul, dragilor. 🙂

UPDATE:

Ildiko ma roaga s-o psihanalizez
Raluca draga, eu n-am sentiment national de niciun fel. Sunt maghiara, am facut scoala in limba maghiara, dar nu ma simt minoritar. Evident ca nici majoritar. La mine categoriile astea lipsesc. Nu suport discriminarea, desi n-am avut parte de asa ceva, dar in rest problematica minoritatilor ma lasa rece. Ma simt acasa in Romania, dar nu ma simt bine. As prefera sa traiesc in Vest, in Canada, nu stiu, ubi bene ibi patria…Psihanalizeaza-ma!

Raspuns:

In viata, exista foarte multe feluri de a ne construi categoriile; dar in principiu sunt doua tipuri posibile de atitudine (si bineinteles, un continuum intre ele):
-Fie ne definim prin ceea ce alegem (eventual dupa ce am experimentat /ne-am jucat cu cat mai multe chestii si concepte): idei, produse culturale care ne plac, o religie sau o viziune metafizica despre care am ajuns la concluzia ca ni se potriveste, prietenii pe care ni-i alegem, scoala pe care am ales sa o facem si cariera pe care am ales s-o urmam etc. Cand facem chestia asta, in mod normal suntem si toleranti fata de alegerile celorlalti; adica, in fond, ne e clar ca daca am fi gandit un pic altfel sau am fi avut alte preferinte am fi putut sa alegem altceva- nothing wrong with that, viata ne ofera o gama foarte larga de alegeri- ce aleg eu e treaba mea, ce alege vecinul e treaba lui; important e ca si tu si el aveti dreptul sa alegeti in functie de ce va prieste fiecaruia la sufletel. Oamenii de genul asta sunt foarte adaptabili si expresivi- isi urmaresc confortul, implinirea de sine, auto-actualizarea.
-Fie ne definim necritic prin ceea ce nu depinde de noi: tara in care ne-am nascut, grupul etnic de care apartinem, religia parintilor nostri, regulile de conduita dupa care se conduc vecinii nostri etc. Oamenii care gandesc asa au o mult mai mare sansa sa fie intoleranti: pentru ca ei nu cred in alegeri, considera mai degraba ca toata lumea trebuie sa faca la fel, si cine nu face la fel ca ei e rau/pacatos/nepatriot si merita huo. Oamenii de genul asta sunt mult mai putin adaptabili, urmaresc in primul rand sa fie “normali”-cum cred ei ca e normalitatea-, sa se conformeze asteptarilor- mai degraba decat sa-si realizeze ei potentialul si sa se exprime.
Acum vine si partea psihanalitica: ca sa faci alegeri in viata, trebuie in primul rand sa te reprezinti pe tine ca fiind in stare de alegere- adica destul de intelept/puternic/capabil incat sa iti iei viata in maini. Chestia asta depinde de masura in care iti este satisfacuta nevoia de self-esteem; daca tu te simti bine cu tine insati, o sa te simti in stare sa faci alegeri, sa hotarasti tu, cu de la tine putere, ce te defineste. Cei care au o problema cu increderea in sine au o problema si cu alegerile: faptul ca trebuie sa aleaga chestii (in ce sa cred, ce meserie sa fac, cu cine sa ma casatoresc etc.) ii face sa se simta angoasati- si de aici nevoia de o autoritate (un dictator, traditia, o religie etc.) care sa hotarasca pentru ei -si pentru toata lumea- in locul lor. Cei care gandesc in termeni de “ai nostri versus ai lor” sunt, in general, oameni frustrati, angoasati, si cu o stima de sine redusa. Chestia asta e analizata si de Giddens (nu mai stiu exact unde), si de Erich Fromm (“The Fear of Freedom”).
Daca, dimpotriva, nu simti nevoia de “noi versus ei” sau de categorii pe care nu tu le-ai ales, inseamna ca esti impacata si cu tine ci cu ceilalti; nu ai angoase, ai incredere in tine.
Deci una peste alta, esti foarte sanatoasa la cap 🙂


Adrian A. imi scrie pe Facebook-

” Vreau sa tradez neamul romanesc si nu ma pot hotari caror forte oculte sa ma vand. Help me, Maghiaromania, you are my only hope!! :-))”

Raspuns:

Pai ai oferte? (Meh, daca aveai nu mai intrebai aici…)
Hai sa ne gandim…
Indeobste, cand vrei sa vinzi o chestie (in cazul de fata tara asta) inainte de „bai, da’ cui sa o vand” trebuie sa te intrebi „cine sufletu’ ar cumpara asa ceva?”
(Ca in bancul cu iepurasu’; prima zi: „aveti tort de morcovi?” „Nu.” A doua zi:”aveti tort de morcovi?” „Nu.” A treia zi:”aveti tort de morcovi? Nu.” […] A o suta patruzeci si saptea zi: „aveti tort de morcovi?” „Da.” „Zaau? Si cine vi-l cumpara?”)
Dar hai totusi sa incercam,sa vedem ce putem face…
Avem una bucata patrie, 238,391 km patrati suprafata; aproape 22 de milioane de locuitori; dotari: iesire la mare, munti, vinuri bune, tuica, branza de burduf, Dracula, democratie originala de vesnica tranzitie (cam subreda, da’ alta n-avem), infrastructura-cum o stim cu totii, servicii publice- dupa cum putem vedea.
Concesionam/vindem/inchiriem numita patrie, in schimbul asigurarii unor institutii democratice care sa si mearga, a unui sistem educational care sa formeze cetateni/oameni care au cat de cat habar pe ce lume traiesc, nu mase inregimentate si al unui minim de civilizatie.
Acum ca am plasat anuntul, sa vedem cine ne si ia… O fi scump (scump, doamna, scump, dincolo era mai ieftin!) da’ o patrie avem si noi de vandut!
Astea fiind zise: va invit si pe voi sa va dati cu parerea- cum sa facem noi sa ne vindem tara? Ce oferim? Ce cerem pe ea? Idei, pareri, sugestii? Fiti creativi!

Olahus imi semnaleaza  primul comentariu tembel; postat aici de un nene (presupun…) care se semneaza „cumpanasu”

“Unde in lume mai vedeti ca se intampla chestiuni asemamnatoatare celor din Romania.? Poate in SUA unde toti au universitati in chineza, aficana sau alte limbi romane si ale altor natii ce au invadat vechiul continent al nativilor indieni! Dar acolo unde se zice ca e patria democratiei, nu o sa vedeti asa ceva. Acolo, pentru a devenio cetatean SUA trebuie sa vb limba americana, ca si in Gaermania, Anglia, si alte state,… Numai la noi se poate face asa ceva si datorita acestei “federalizari” vom pierde imediat si Radealul! Politica e politica , dar painea pe care ati mancat-o este romaneasca , …De stiut ca starinul ramane tot starin si trebuie sa te comporti cu el asa cum starinii se comporta cu noi!”

Raspuns:

In primul rand- “unde in lume”?

Pai hai sa vedem- Carta Europeana pentru Limbile Regionale si Minoritare prevede drept conditii obligatorii:
-facilitarea si/sau incurajarea folosirii limbilor regionale sau minoritare, in vorbire sau in scris, is sfera publica si cea privata.
-predarea si studiul limbilor regionale si minoritare, la toate nivelurile de educatie potrivite
-incurajarea cercetarii/studiului limbilor regionale si minoritare in universitati
-oferirea posibilitatilor nevorbitorilor de limbi regionale/minoritare care locuiesc in regiunile in care se vorbesc aceste limbi de a invata limbile respective, daca doresc
-eliminarea oricarei discriminari pe baza limbii vorbite, care ar putea descuraja populatiile de a folosi limbile regionale sau minoritare
-tinerea cont, in elaborarea politicilor publice, de nevoile vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare
(plus inca niste prevederi mai generale)
In plus fata de acestea obligatorii, mai sunt cateva conditii din care statele semnatare trebuie sa realizeze minim doua treimi:
-educatie in limbile minoritare/regionale la fiecare nivel, de la gradinita si pana la universitate si lifelong education.
-predarea istoriei si culturii minoritare
-folosirea limbilor minoritare/regionale in justitie
-folosirea limbilor minoritare/regionale in administratia publica
-oferta de media (audiovizual) in limbile minoritare/regionale
-promovarea activitatilor culturale in limbile minoritare/regionale
-interzicerea/controlarea reglementarilor care ar interzice folosirea libera a limbilor minoritare/regionale in spatiul economic si social
-facilitarea cooperarii transfrontaliere
(daca vrea cineva textul chartei- aici il gasiti.
La charta europeana au aderat asa: Armenia, Austria, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Cehia, Danemarca, Germania, Ungaria (da,si in legatura cu limba romana!), Liechtenstein (ratificat cam “din principiu”, ca limbi regionale pe atatica de spatiu cat au ei…totusi), Luxemburg (care chiar au, in tara aia mica a lor, sistem de educatie trilingv) Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Romania, Slovacia, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia, Elvetia, Ucraina si Marea Britanie.
In SUA nici nu exista o limba oficiala;la nivel municipal se ofera in mod obisnuit in unele state servicii guvernamentale in spaniola,pentru populatia hispanica- in Florida si in creola haitiana.
In Canada pentru toate minoritatile destul de mari (inclusiv pentru cele recente) sunt garantate drepturi privind limbile minoritare; de exemplu in teritoriul Nunavut care are o populatie de in jur de 80% inuiti, limba inuita e oficiala.
Multilingvism- sau o recunoastere oficiala a limbilor minoritare- exista si in multe tari din Asia, Africa si America de Sud.Nu le insir pe toate acum ca iese raspunsul prea lung.
Una peste alta-”unde in lume”? Pai cam peste tot unde e cazul si exista un pic de civilizatie.
Acum ca am lamurit-o pe asta…
“pentru a devenio cetatean [nota: a deveni o cetatean ? Hopaaaa, asta-i ungur sub acoperire! ]  SUA trebuie sa vb limba americana”.
Lasand la o parte faptul de mare subtilitate ca in Statele Unite nici nu exista o limba oficiala, ma intreb si eu care o fi aia limba americana, ca eu una n-am auzit; decat cel mult la simpaticii astia:

Ma rog, daca nu ma pun sa dansez dansul gainii pe chestia asta ca sa imi dea cetatenie, merge…
“ca si in Gaermania, [nota: unde-o fi aia…ca asa dupa ortografie deduc cel mult Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, ala de pe vremea lui Charlemagne] Anglia, si alte state”
Vai de cozonacu’ meu, si-acolo tot “limba americana” trebuie?
“Politica e politica , dar painea pe care ati mancat-o este romaneasca ”
… daca n-o fi si aia din grau din import… (Nu ca ar fi prea bine, nici pentru economia nationala, nici pentru mediu sa importam noi grau cand, cu niste investitii facute cu cap am putea sa producem noi cat ne trebuie si sa mai si exportam), dar oricum… Painea o fi ea romaneasca, da’ palinca ungureasca cum e? Tort Dobos mancati? Plus niste pere din Chile si niste struguri din Grecia, sa avem parte si de fructe…

(via)

Inca ma mai incerc sa ma lamuresc cum e cu “starinii” si cu “Radealul”; o fi in limba americana? Ca romana pe care ‘mnealui o apara cu atata indarjire sigur nu e…

Anunțuri

10 gânduri despre “Cititorii intreaba, Raluca Hippie raspunde: da’ mai intrebati si voi ceva!

  1. Un comentariu de toata frumusetea de aici: http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Spaima-minoritatilor-medii-desfiintarea-invatamantului_0_389961316.html?commentsPage=2 autor: „Cumpanasu”

    „Unde in lume mai vedeti ca se intampla chestiuni asemamnatoatare celor din Romania.? Poate in SUA unde toti au universitati in chineza, aficana sau alte limbi romane si ale altor natii ce au invadat vechiul continent al nativilor indieni! Dar acolo unde se zice ca e patria democratiei, nu o sa vedeti asa ceva. Acolo, pentru a devenio cetatean SUA trebuie sa vb limba americana, ca si in Gaermania, Anglia, si alte state,… Numai la noi se poate face asa ceva si datorita acestei „federalizari” vom pierde imediat si Radealul! Politica e politica , dar painea pe care ati mancat-o este romaneasca , …De stiut ca starinul ramane tot starin si trebuie sa te comporti cu el asa cum starinii se comporta cu noi!”

    Ei, ce parere ai de asta cu Radealul? S-o fi gandit ca ni-l „rad” ungurii :p.

  2. In primul rand- „unde in lume”? Pai hai sa vedem- Carta Europeana pentru Limbile Regionale si Minoritare prevede drept conditii obligatorii:
    -facilitarea si/sau incurajarea folosirii limbilor regionale sau minoritare, in vorbire sau in scris, is sfera publica si cea privata.
    -predarea si studiul limbilor regionale si minoritare, la toate nivelurile de educatie potrivite
    -incurajarea cercetarii/studiului limbilor regionale si minoritare in universitati
    -oferirea posibilitatilor nevorbitorilor de limbi regionale/minoritare care locuiesc in regiunile in care se vorbesc aceste limbi de a invata limbile respective, daca doresc
    -eliminarea oricarei discriminari pe baza limbii vorbite, care ar putea descuraja populatiile de a folosi limbile regionale sau minoritare
    -tinerea cont, in elaborarea politicilor publice, de nevoile vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare
    (plus inca niste prevederi mai generale)
    In plus fata de acestea obligatorii, mai sunt cateva conditii din care statele semnatare trebuie sa realizeze minim doua treimi:
    -educatie in limbile minoritare/regionale la fiecare nivel, de la gradinita si pana la universitate si lifelong education.
    -predarea istoriei si culturii minoritare
    -folosirea limbilor minoritare/regionale in justitie
    -folosirea limbilor minoritare/regionale in administratia publica
    -oferta de media (audiovizual) in limbile minoritare/regionale
    -promovarea activitatilor culturale in limbile minoritare/regionale
    -interzicerea/controlarea reglementarilor care ar interzice folosirea libera a limbilor minoritare/regionale in spatiul economic si social
    -facilitarea cooperarii transfrontaliere
    (daca vrea cineva textul chartei- aici il gasiti: http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/148.htm )
    La charta europeana au aderat asa: Armenia, Austria, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Cehia, Danemarca, Germania, Ungaria (da,si in legatura cu limba romana!), Liechtenstein(ratificat cam „din principiu”, ca limbi regionale pe atatica de spatiu cat au ei…totusi), Luxemburg (care chiar au, in tara aia mica a lor, sistem de educatie trilingv) Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Romania, Slovacia, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia, Elvetia, Ucraina si Marea Britanie.
    In SUA nici nu exista o limba oficiala;la nivel municipal se ofera in mod obisnuit in unele state servicii guvernamentale in spaniola,pentru populatia hispanica- in Florida si in creola haitiana;
    In Canada pentru toate minoritatile destul de mari (inclusiv pentru cele recente) sunt garantate drepturi privind limbile minoritare; de exemplu in teritoriul Nunavut care are o populatie de in jur de 80% inuiti, limba inuita e oficiala.
    Multilingvism- sau o recunoastere oficiala a limbilor minoritare- exista si in multe tari din Asia, Africa si America de Sud.Nu le insir pe toate acum ca iese raspunsul prea lung.
    Una peste alta-„unde in lume”? Pai cam peste tot unde e cazul si exista un pic de civilizatie.
    Acum ca am lamurit-o pe asta…
    „pentru a devenio cetatean SUA trebuie sa vb limba americana”.
    Lasand la o parte faptul de mare subtilitate ca in Statele Unite nici nu exista o limba oficiala, ma intreb si eu care o fi aia limba americana, ca eu una n-am auzit; decat cel mult la simpaticii astia:http://www.youtube.com/watch?v=CR8logunPzQ&ob=av3nl Ma rog, daca nu ma pun sa dansez dansul gainii pe chestia asta ca sa imi dea cetatenie, merge…
    „ca si in Gaermania, [nota: unde-o fi aia…ca asa dupa ortografie deduc cel mul Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, ala de pe vremea lui Charlemagne] Anglia, si alte state” Vai de cozonacu’ meu, si-acolo tot „limba americana” trebuie?
    „Politica e politica , dar painea pe care ati mancat-o este romaneasca ” daca n-o fi si aia din grau din import… (Nu ca ar fi prea bine, nici pentru economia nationala, nici pentru mediu sa importam noi grau cand, cu niste investitii facute cu cap am putea sa producem noi cat ne trebuie si sa mai si exportam), dar oricum… Painea o fi ea romaneasca, da’ palinca ungureasca cum e? Tort Dobos mancati? Plus niste pere din Chile si niste struguri din Grecia, sa avem parte si de fructe…

    Inca ma mai incerc sa ma lamuresc cum e cu „starinii” si cu „Radealul”; o fi in limba americana? Ca romana pe care ‘mnealui o apara cu atata indarjire sigur nu e…

  3. Raluca draga, eu n-am sentiment national de niciun fel. Sunt maghiara, am facut scoala in limba maghiara, dar nu ma simt minoritar. Evident ca nici majoritar. La mine categoriile astea lipsesc. Nu suport discriminarea, desi n-am avut parte de asa ceva, dar in rest problematica minoritatilor ma lasa rece. Ma simt acasa in Romania, dar nu ma simt bine. As prefera sa traiesc in Vest, in Canada, nu stiu, ubi bene ibi patria…Psihanalizeaza-ma!

    • Ildi, sorry de raspuns late.
      In viata, exista foarte multe feluri de a ne construi categoriile; dar in principiu sunt doua tipuri posibile de atitudine (si bineinteles, un continuum intre ele):
      -Fie ne definim prin ceea ce alegem (eventual dupa ce am experimentat /ne-am jucat cu cat mai multe chestii si concepte): idei, produse culturale care ne plac, o religie sau o viziune metafizica despre care am ajuns la concluzia ca ni se potriveste, prietenii pe care ni-i alegem, scoala pe care am ales sa o facem si cariera pe care am ales s-o urmam etc. Cand facem chestia asta, in mod normal suntem si toleranti fata de alegerile celorlalti; adica, in fond, ne e clar ca daca am fi gandit un pic altfel sau am fi avut alte preferinte am fi putut sa alegem altceva- nothing wrong with that, viata ne ofera o gama foarte larga de alegeri- ce aleg eu e treaba mea, ce alege vecinul e treaba lui; important e ca si tu si el aveti dreptul sa alegeti in functie de ce va prieste fiecaruia la sufletel. Oamenii de genul asta sunt foarte adaptabili si expresivi- isi urmaresc confortul, implinirea de sine, auto-actualizarea.
      -Fie ne definim necritic prin ceea ce nu depinde de noi: tara in care ne-am nascut, grupul etnic de care apartinem, religia parintilor nostri, regulile de conduita dupa care se conduc vecinii nostri etc. Oamenii care gandesc asa au o mult mai mare sansa sa fie intoleranti: pentru ca ei nu cred in alegeri, considera mai degraba ca toata lumea trebuie sa faca la fel, si cine nu face la fel ca ei e rau/pacatos/nepatriot si merita huo. Oamenii de genul asta sunt mult mai putin adaptabili, urmaresc in primul rand sa fie „normali”-cum cred ei ca e normalitatea-, sa se conformeze asteptarilor- mai degraba decat sa-si realizeze ei potentialul si sa se exprime.
      Acum vine si partea psihanalitica: ca sa faci alegeri in viata, trebuie in primul rand sa te reprezinti pe tine ca fiind in stare de alegere- adica destul de intelept/puternic/capabil incat sa iti iei viata in maini. Chestia asta depinde de masura in care iti este satisfacuta nevoia de self-esteem; daca tu te simti bine cu tine insati, o sa te simti in stare sa faci alegeri, sa hotarasti tu, cu de la tine putere, ce te defineste. Cei care au o problema cu increderea in sine au o problema si cu alegerile: faptul ca trebuie sa aleaga chestii (in ce sa cred, ce meserie sa fac, cu cine sa ma casatoresc etc.) ii face sa se simta angoasati- si de aici nevoia de o autoritate (un dictator, traditia, o religie etc.) care sa hotarasca pentru ei -si pentru toata lumea- in locul lor. Cei care gandesc in termeni de „ai nostri versus ai lor” sunt, in general, oameni frustrati, angoasati, si cu o stima de sine redusa. Chestia asta e analizata si de Giddens (nu mai stiu exact unde), si de Erich Fromm („The Fear of Freedom”).
      Daca, dimpotriva, nu simti nevoia de „noi versus ei” sau de categorii pe care nu tu le-ai ales, inseamna ca esti impacata si cu tine ci cu ceilalti; nu ai angoase, ai incredere in tine.
      Deci una peste alta, esti foarte sanatoasa la cap 🙂

    • Ildiko Csoke…” La mine categoriile astea lipsesc..Psihanalizeaza-ma!”

      Tu consideri că eşti în prmul rînd o persoană, Ildiko Csoke, cu o biografie şi un destin „al tău”
      Eşti o „individualistă” , vezi mai întâi copacii nu pădurea, şi atunci ai tendinţa să îi vezi şi pe alţii la fel ca şi cum te vezi pe tine.
      Adică tu îl vezi „pe fiecare”, îl vezi în primul rînd ca o persoană, ca pe un individ unic, irepetabil (ce nu poate fi schimbat cu altul) şi atunci nu îl judeci stereotip în termeni de apartenenţă lui la o categorie abstractă ( adică la un grup).

      După sistemul tău de categorii avem în România 21,677,676 de persoane, toţi minoritari.
      Dacă toată lumea ar gândi ca tine am avea în România ceea ce se numeşte „civic naţionalism” nu ce avem acum : „etnic naţionalism”- (ce la rândul lui e o formă de colectivism).

  4. Pingback: We’ve got hate mail! « MaghiaRomania

Comentariile nu sunt permise.