Neagu Djuvara in maghiara, azi la TVR Cultural [update]!


UPDATE: citeste aici cateva transcrieri din interviul cu Neagu Djuvara si traducatorul Horváth Andor:
„vazand ca am devenit un fel de best-seller, pe toate cartile mele, indiferent de ce scriam au inceput (Editura Humanitas-n.m.) sa puna mutra mea. (…) Si asta multa vreme, cu toate protestele mele (…) de unde la inceput numele meu era normal, sus, mic, acuma, ca se vinde numele meu, il pune cat o schioapa, la mijlocul paginii”

„sa fim optimisti pentru viitor, eu sunt convins ca, dat fiind totusi convietuirea de o mie de ani intre unguri si romani in Transilvania, se va transforma intr-un fel de amicitie. Langsam, langsam, aber sicher (incet, dar sigur -n.m.) zice neamtul (si zambeste)” :)”
pentru mai multe citate si contextul celui din urma, dar si pentru ce zice traducatorul Horváth Andor, vezi aici.


[Post original]16:30, emisiunea „Minoritati”, in dialog cu prietena noastra Judit Ferenz, despre traducerea in maghiara, a cartii „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” (in maghiara: O scurta istorie a romanilor)

PS: da, naspa prima coperta. Si asta ar fi de discutat.

Anunțuri

13 gânduri despre “Neagu Djuvara in maghiara, azi la TVR Cultural [update]!

  1. -Djuvara e nemultumit de copertile sale de la ultimele editii, cu „mutra mea”. Probabil ca nu a vazut coperta de la editura clujeana, fara nici o „mutra”, dar cu o strada mizerabila din centrul istoric bucurestean…

    -traducatorul: „autorul refuza dogmele, incluzandu-le si pe cele legate de istoria Romaniei. Pe de alta parte, el scrie o istorie nationala, din perspectiva nationala” si da exemplul cum trateaza continuitatea. „problema a devenit o adevarata competitie istorica (…). Autorul precizeaza ca astazi problema nu mai are nici o relevanta politica, punand capat acelei inversunari cu care unii mai incearca sa demonstreze cine au ajuns primii aici „. Apoi autorul ofera argumente pro-continuitate.
    -istoricul, care foloseste adesea exprimarea „noi” am facut etc in carte, a scris o prefata in care explica tinerilor maghiari ca e o perspectiva romaneasca, nationala

    -traducatorul i-a cerut sa explice in prefata ca termenul „barbari” pentru migratori, printre care maghiari, nu este peiorativ in context.

    -tot el: daca acceptam existenta istoriilor nationale „trebuie sa acceptam unele afirmatii cu care noi, maghiarii, nu suntem de acord, sau le gasim surprinzatoare” si aminteste despre cum Djuvara gaseste pozitiva pentru romani infrangerea de la Mohacs.

    traducatorul: „in carte exista un singur punct in privinta caruia perspectiva noastra este diametral opusa (…) Este vorba despre perioada imediat urmatoare Primului Razboi Mondial. Aici si istoriografia maghiara intampina dificultati, multe aspecte sunt rediscutate din vreme-n vreme. Cand insa acestea sunt confruntate cu perspectiva nationala romana, lucrurile devin si mai complicate”

    -Djuvara: anexarea Cadrilaterului, o mare greseala. Ne-am facut un dusman la sud de Dunare.

    -Djuvara: occidentalii ne arata cu degetul, dar la ei, in Belgia, cu flamanzii si valonii si in Irlanda de Nord, cu protestantii si catolicii (cei dintai urmasii colonistilor, in majoritatea lor, cei din urma, „bastinasii” -n.m.) a fost mai rau decat in Ardeal.

    -Djuvara: „Sunt chestiuni de orgoliu national care nu pot fi distruse. Poate ca incetul cu incetul sunt mai putin virulente decat erau in trecut, data fiind totusi aceasta constructie europeana, care merge, cum zice neamtul, langsam, langsam (incet, incet n.m.) dar totusi a inceput si constat ca cel putin in Europa occidentala, intre doua tari cum este Franta si Germania (…) (si aici urmeaza o paranteza istorica marisoara despre timp de o mie de ani s-au acuzat de agresivitate si s-au tot luptat ele in trecut 😛 ) acuma lucrurile s-au potolit foarte mult, si vad ca si tineretul studentesc german si francez se inteleg foarte bine […] deci sa fim optimisti pentru viitor, eu sunt convins ca, dat fiind totusi convietuirea de o mie de ani intre unguri si romani in Transilvania, se va transforma intr-un fel de amicitie. Langsam, langsam, aber sicher (dar sigur -n.m.) zice neamtul (si zambeste)” 🙂

  2. N.Djuvara are un fel de superstitie legata de celebritatea unui autor in timpul vietii – spune ca toti acei care au fost celebri inca de cand traiau, nu au avut glorie post-mortem – si de lucrul asta se teme si el. N-am citit cartea, in schimb am citit recent „Amintiri si povesti mai deocheate” – cateva povestioare din tineretea lui, foarte fain scrise si amuzante. I like Neagu Djuvara !

  3. am apucat să o vad (cam 3/4 din ea) azi dimineaţă în reluare, cîteva opinii :

    -nu am reuşit să o văd pe Judit, era tot timpul cu spatele la cameră

    -evident că avem istorii diferite (valorizări diferite a evenimentelor certe) din perspectivă etno-naţionalistă deoarece am avut interese de grup diferite.
    Cel mai evident e 1 Dec/1918. În intreg secolul XIX maghiarii vedeau viitorul Transilvaniei ca parte a unui stat naţional maghiar, stat ce cuprindea întreg teritoriul” Ungariei istorice”, şi au facut eforturi considerabile pentru a realiza acest proiect politic – în special dupa 1867 /Ausgleich.

    -Djuvara nu discută faptul că etno-naţionalismul a apărut doar la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi deci că istoria medievală nu poate fi înţăleasă dacă e abordată din perspectivă politică de azi (etnic-naţională). Poate fi doar „privită”, interpretată retrospectiv, din această perspectivă şi doar astfel apreaciat ce evenimnente au fost favorabile/nefavorabile.
    Dar o astfel de viziune „teleologică” a istoriei e ca şi cum ai presupune că istoria a avut un scop, a avut ca valoare supremă realizarea prezentului. Este o filozofie a istoriei de inspirată de idealismul german, Hegel- sau , de exemplu, un fel de Marxism dar un Marxism bazat nu pe economic ci pe etnic-naţional.

    Acţiunile, „dinamica”, politică a regatului al Ungariei medievale -(şi a voievodatelor româneşti-Moldova, Wallachia) nu poate fi înţăleasă dacă e abordată în termeni naţionali. Religia, clasa feudală, sau loialitate faţă de rege/domnitor au fost factori politici determinaţi.
    De la formare în sec. X, şi pînă la sfîrşitul sec. al XVIII-lea, Ungaria nu a fost un „stat naţional”. Limba regatului era Latina iar elevii care erau prinşi vorbind în Maghiară în şcoală erau puşi să semneze într-un registru numit „Liber Asinorum” (cartea măgarilor). Clasele educate (aristocraţia/nobilimea) formau „nationum” (naţiunea politică) iar ele vorbeau în principal Latina sau Germana, ele foloseau aceste limbi nu Maghiara pentru articularea şi comunicare culturii şi ideilor (ştiinţifice, politice, juridice, etc.)
    În Maghiară existau cîteva zeci (27-) de cărţi şi majoritatea erau traduceri religioase. Maghiară nu era limba culturii, doar iobagii (maghiari, români, sîrbi, etc.) vorbeau/foloseau în principal limba maternă.
    Lucrurile s-au schimbat odată cu Iluminismul şi Revoluţia Franceză, a avut loc „decoperirea naţiunilor” (adica idea „etnic=politic=statalitate” a fost lansată şi devenit foarte repede idea dominantă). Atunci a avut loc şi „descoperirea” importanţei politice a etniciţătii, deci şi a Maghiarilor şi a limbii Maghiare(se orgnizau concursuri cu premii în bani pentru cine inventează un cuvînt „Maghiar” echivalent pentru cele din Latină şi Germană, limba maghiară moderna sa construit în acea perioadă).
    Fenomenul similar-„naţionalizare etnică” se desfăşurau în paralel în rîndul celorlalte etnii-români, germanii-saxoni, sîrbi, croaţi, etc…aşa ca anul 1848 i-a găsit pe toţi gata de revoluţie, şi gata de confruntare pentru re-desenarea hăţilor politice pe principiu etnic.
    (românii doreau autonomia Transilvaniei pentru că se ştiau majoritari şi doreau să domine politic, iar maghiarii ardeleni doreau viceversa pentru ca ei doreau ca prin alianţă cu cei Panonia să obţină majoritatea- Bărnuţiu, Blaj/1848).

    • Multa dreptate in privinta statelor feudale si nu nationale, si despre limba latina si germana in administratie si la aristocrati.
      Cit privind limba maghiara:
      – intr-un inscript latin din 1055 apar primele cuvinte maghiare si un fragment de propozitie
      – inca de la inceputuri avem fragmente de cintece si predici in limba maghiara (Ómagyar Mária siralom sec XIII si Halotti beszéd és könyörgés sec XII).
      – in sec XVI apare primul mare poet in limba maghiara (Balassi Bálint) cu o opera vasta
      – tot in sec XVI la Cluj Heltai Gáspár (Kaspar Helth) scrie/traduce si tipareste carti in limba maghiara, intre care multe prozaice (fabule, istorie, etc)
      – „kuruc”-ii au avut cintece si balade in limba maghiara
      – protestantismul a ridicat limba maghiara (catolicismul a preferat latina)

      Toate astea arata ca maghiara exista ca si limba secundara a culturii, dar ai dreptate, a inceput sa schimbe latina si germana in sec XIX. Chiar primul teatru permanent („de piatra”) in limba maghiara de pe intreg teritoriul Ungariei! apare la Cluj in 1792 (adica existau trupe inainte, dar teatrele permanente erau in germana).

  4. „De la formare în sec. X, şi pînă la sfîrşitul sec. al XVIII-lea, Ungaria nu a fost un “stat naţional”. Limba regatului era Latina iar elevii care erau prinşi vorbind în Maghiară în şcoală erau puşi să semneze într-un registru numit “Liber Asinorum” (cartea măgarilor). ”

    Excelent

  5. @Olahus…”Excelent”

    Idea e că de o istorie naţionalistă nu se poate vorbi înainte de sfîrşitul sec. al XVIII-lea.

    Pe Ştefan „cel Sfînt” şi pe Matei Corvin, sau pe Basarab I-„întemeitorul” şi pe Vitéz Mihály, nu i-a preocupat soarta etniei, a limbii/culturii maghiare (respectiv române).
    Astfel de „istorii naţionale” sunt fantezii, mituri scrise „în retrospect” pentru a crea iluzia continuitaţii istorice, şi deci a legitimităţii şi a „necesităţii” prezentului politic ce e bazat pe idea (modernă nu medievală) a etno-naţionalismului.
    (e ceva similar, dar cultural-istoric- cu ce însemna „ereditatea dinastică” pentru legitimitatea politică în acele timpuri).

  6. Lorand „protestantismul a ridicat limba maghiara (catolicismul a preferat latina).. in sec XVI apare primul mare poet in limba maghiara (Balassi Bálint)”

    Da, exact, identitatea religioasă (nu cea etnică) era un subiect „hot” în evul mediu. S-au purtat războiae şi au avut loc presecuţii pe tema asta ( ele au fost înlocuite în sec. 19/20 de războiale naţional-etnice).

    Deci apariţia interesul (neaşteptat în acele timpuri) pentru limba/cultura etnică maghiară la maghiarii din Ungaria medievală nu sa datorat etno-politicului ci a fost un fenomen secundar , o consecinţă schimbărilor de dogma religioasă, o expresie a acestor schimbări identitar/politice religiaose…ele şi promovarea ideilor lor era interesul, motivaţia, nu dragostea pentru identitatea maghiară.

    Balassi Bálint „was educated by the reformer Péter Bornemissza and by his mother, the highly gifted Protestant zealot, Anna Sulyok.”

    http://en.wikipedia.org/wiki/B%C3%A1lint_Balassi

Comentariile nu sunt permise.