Cititorii întreabă, Raluca Hippie răspunde: Război civil


Sau chiar dacă cititorii nu întreabă nimic, Ralucuța răspunde oricum 😛

Primim adeseori pe Maghiaromania comentarii…care mai de care mai interesante:

Bunas, de pildă, ne scrie:”ah doamne  ma rog la tine  sa vina ziua aia  sa inceapa un razboi civil in romania

contra  acestor animale  de unguri … si iti promit ca va belesc de piele pe toti  ..o doamne  da ceasu inainte sa apuc ziua aia  care o simt ca este aproape  nu se mai poate ..pe buletin cetateni romani si asa se numesc maghiari pffffffffffff”

Și avem si din partea ailaltă, că tâmp …ăăă… vreau să zic mândri patrioți breji și viteji sunt de ambele părți. (nu la noi, la Jurnalul National -vezi și observațiile lui Olahus apropo de articol ):

„Dar de ce va temeti nu o sa scapati,cu cat creste tensiunea intre etnii cu atita mai bine,o sa se ajunga la un razboi inarmat ca in fosta Iugoslavie.De abia astepetam sa inceapa razboiul,sa punem mina pe toti porcii de volohi nazisti,shovini,antisemiti si rasisti,care au comis crime si acte barbare impotriva cetatenilor din Ardeal si banat de etnie maghiara,germana,evreiasca, slava,ruseasca,etc.mai ales dupa ocuparea Ardealului in 1920 dupa dictatul de la Trianon.”

Raluca Hippie răspunde:

Război? Nu știu ce să zic… parcă mai bine popa-prostu. Sau șeptică sau macao pe porunci. Cunoscând stereotipurile românilor despre unguroaice, unii dintre noi ar prefera chiar poker pe dezbracate.

Sau cel mai bine și mai frumos- acel joculeț cu zaruri foarte asemănător cu Ludo, cunoscut în România cu denumirea de „Nu te supăra, frate.”
Pentru „creșterea tensiunii între etnii” recomandam ca ungurii și românii să nu mai iasă împreună la bere ci la cafea- știut fiind faptul că de la cafea crește tensiunea. Celor care au deja tensiunea prea mare le recomand mai degraba ceaiul verde. Tensiune între unguri și români poate apărea și în cazul în care aceștia meșteresc împreună la instalația de beculețe pentru decorat bradul de Crăciun- caz în care nu le recomand desfășurarea sus-numitei activități sub influența vinului fiert sau pălincii interetnice; altfel tensiunea poate deveni periculoasă pentru integritatea fizică a celor implicați.
In sfarsit, pentru nenorociții de unguri care vor sa le ia românilor Ardealul- puteți face asta pe Conquiztador.ro ! E, acolo să ne războim să vedem care pe care!

Anunțuri

18 gânduri despre “Cititorii întreabă, Raluca Hippie răspunde: Război civil

  1. „Dar de ce va temeti nu o sa scapati”

    La amîndouă părţile le e frică de un conflict deschis. O cercetare efectuată de Rogers Brubaker a constatat că pacea interetnică dintre români și maghiari se datorează în bună măsură unor strategii utilizate pe scară largă de membrii celor două comunități. Strategie ce se bazeaza pe logica evitării aspectelor critice ale conviețuirii, respectiv pe minimizarea importanței acestora în situațiile de comunicare cotidiană.

    http://press.princeton.edu/titles/8312.html

    Logica situaţiei e ca orice ar fi de cîştigat intr-un conflict deschis e mai puţin de cît ar fi (inevitabil, costuri) de pierdut. E ca şi „razboi cald vs. razboi rece”, adică nu poate avea loc fiindcă nu se poate cîştiga. Chiar şi pentru „învingător” (oricine ar fi el) costurile victoriei depăşesc orice ce ar putea fi cîştigat.

    Aşa că are loc un „război rece” : discuţii în contradictoriu, negocieri, compromisuri.

  2. Rezultate preliminare ale meciului de conquiz Raluca Hippie vs Akabelle:
    Primul joc- românii câștigă războiul la puncte, dar ungurii păstrează Ardealul
    Al doilea joc- exact pe dos; ungurii câștigă războiul, românii țin cu dinții eroic de Ardeal.

    Aștept cu mare interes coechipieri și galerie de ambele părți. Condiții obligatorii: fair play, absența preudecăților/piticilor pe creier, cantitate suficientă de simț al umorului.

  3. Ovidiu- nice point 🙂 Uite, ce mi s-a parut mie interesant- am auzit mai demuuuult o stire tot asa despre uns tudiu- facusera unii un top al oraselor cu cei mai manierati locuitori din lume (nu m intrebati d metodologie k nu stiu, sorry. ) Ce m-a frapat pe mine e ca toate orasele din top 10 (in frunte cu New York-ul, care era in fruntea clasamentului) aveau o populatie f diversa etnic/cultural/religios/etc. Ideea ar fi că atunci când nu există o tradiție comună, „numitorul comun” trebuie căutat în altă parte, iar grija față de celălalt/amabilitatea/grija de a nu ofensa/bunele maniere funcționează foarte eficient ca „numitor comun”.
    Intr-un fel, cred că tocmai de la ce numești tu „logica evitării aspectelor critice ale conviețuirii” porneste acel model comportamental cunoscut indeobste ca „bunele maniere”, nu?

  4. Eu totuși am impresia că acest război nu se va termina, doar că inamicii se vor alia, poate, împotriva unui alt inamic.

    Dar după părerea mea: dacă acest război dispare la nivelul persoanelor simple, atunci putem vorbi de succes.

  5. …ca “bunele maniere”, nu?

    Da, într-un anume sens. Idea autorului e ca pacea e doar aparentă, tot la fel cum simpatia afişata poate fi doar aparenţa adică datorată politeţii şi bunelor maniere şi nu în mod sincer.

    Se evită subiectele unde ambele părţi se situează pe poziţii ireconciliabil opuse, se pretinde indiferenţă faţa de ce se crede că nu se poate rezolvă.
    Dar o astfel de situaţie doar seamnă cu o pace reală nu şi e aşa. Indiferenţa e că resemnarea, împăcarea cu idea morţii inevitabile. Adică stim toţi că vom muri pînă la urmă dar nu suntem agitaţi şi în criză de anxietate faţă de un astfel de viitor pentru că ştim/credem că nu există solutie pentru problema morţii finale. Dar ar fi o iluzie să crezi, să concluzionezi că apatia şi indiferenţa afişată faţa de destin înseamnă că nu ne pasă. Dacă mîine se găseşte un leac pentru a deveni nemuritori o să vezi ce nebunie o să înceapă să îl obţină fiecare cît mai repede. Indiferenţa afişată e doar aparenţă nu realitate.

  6. Cam asta e reprosul care se aduce in general „corectitudinii politice”; ca ne incurajeaza sa bagam problemele „sub pres” in loc sa inbcercam sa le rezolvam.

  7. „Corectitudinea politică” e o incercare a elitelor politice de a impune (respectiv cenzura) anumite atitudini, opinii etc… e ceva artificial, deliberat creat de elite şi impus maselor „de sus în jos”. Cel mai clar se vede asta în US.

    Dar la ce se referă autorul (Rogers Brubaker) că se întîmplă între români şi maghiari în Ardeal e exact invers !

    Strategiile de evitare a conflictului şi negocierilor sunt ‘organice’, au apărut natural şi sunt „simetrice”, sunt folosite reciproc de cele două comunităţi (nu e deci nevoie să fie impuse) iar responsabilitatea pentru medierea (negocierea, discutarea „deschisă”) a conflictelor e delegată elitelor lor politice. Elitele discută în contradictoriu deschis iar comunităţile mimează indiferenţa (sau chiar repulsia) faţa de subiect. Adică românii şi maghiarii colaborează, se ajută reciproc, intreacţionează paşnic în viaţa cotidiană, în timp ce de fapt în tacere îşi susţin liderii „extremişti” aproape 100%.

    Se crează astfel o iluzie că (fără „incitare” din partea elitelor) nu ar fi nici-o problemă. Dar nu e cazul, e o părere greşită.

    Asta sa vazut în Cluj în perioada lui Funar, cazul analizat extensiv de Rogers Brubaker.
    dar se se vede şi acum în crizele ce se produc atunci cînd există suspiciunea că elitele „trădează” din interes personal ..că sunt „cumpărate” de partea cealaltă cum a şi fost cazul cu UDMR-ului în perioada de coabitare cu PSD/Năstase. PSD a „invitat” câţiva dintre membri UDMR să beneficieze de pe urma procesului de privatizare la fel cum beneficiau baronii PSD, creând astfel o mare ruptură în Uniune, o „fractură” a comunităţii maghiare (ce caută acum să o speculeze Laszlo Tokes). UDMR, departe de a fi un partid naţionalist, sa „românizat” (PSD-rizat) în ultimii 20 de ani,a ajuns consorţiu al magnaţilor maghiari care s-au ocupat cu crearea unui fief în anumite părţi ale Transilvaniei. Un partid ce în prezent a ajunns să îşi manipulează proprii alegători cu teme/proiecte politice ce le ştiu foarte bine că sunt irealizabile. De tipul demogagiei care o făcea Iliescu în anii 90s cu românii.

    Şi la fel se întîmplă şi în cazul românilor dar la ei suspiciunea apare cînd partidele româneşti se luptă între ele şi pentru a ajunge ei la putere („la ciolan”) cu o asemenea ferocitate/adversitate că sunt dispuşi să o facă şi preţul vătămarii, abandonării cauzei (etnic) naţionale..adică cedează aşa zisului „santaj UDMR”.

    • Bravo lor!
      Multiculturalism, fără nici o îndoială.
      Nu a reușit nici unul dintre ei să își convingă jumătatea la schimbare de partid. Și eu cred că nici nu au încercat 🙂

  8. @Akabelle
    Completez eu- nici nu ii intereseaza. Probabil ca daca unuia dintre ei i s-ar fi cerut sa abandoneze „povestea de amor” in interesul partidului, ii transmiteau niste urari partidului. Care urari, indiferent in ce limba ar fi transmise, tot „valea, dispari” inseamna.
    In alta ordine de idei- m-am prins cum functioneaza Conquiztador-ul, tu si Raluca imi sinteti „prietene”, dar tot nu m-am prins cum se poate juca doar cu un anume jucator. Mai incerc si aflu, pina la urma.Va arat eu voua 🙂
    In fine, eu am plecat, va mai „vad” dupa sarbatori.
    Craciun fericit si La multi ani!
    Kellemes Karácsonyi Ünnepeket és Boldog Új Évet!

  9. un exemplu de guvernare PSD-UDMR (Năstase-Marko) ca în 2000-2004…Degeaba argumentează unii (Eckstein) că a fost „pragmatică, în interesul comunităţii maghiare”, a fost dragoste adevărată aşa cum vedea toata lumea, i-a îmbogăţit pe fiecare (în toate felurile).

  10. Pingback: Cititorii întreabă, Raluca Hippie răspunde: gugle maghiaromânești « MaghiaRomania

  11. Pingback: Cititorii intreaba, Raluca Hippie raspunde: da’ mai intrebati si voi ceva! « MaghiaRomania

Comentariile nu sunt permise.