Vorbe „minoritare”: Regret „ca nemtii n-au creat mai multe probleme romanilor”


 

Foto: Alan Grant

Exista o tendinta de a-i idealiza pe sasi/svabi si de a-i pune in antiteza cu ungurii, mai ales printre nationalistii radicali si extremisti. Ceva gen: uite nemtii ce de treaba sunt, nu cer nici autonomie, nu ne-au facut niciodata probleme, nu ca voi, ungurilor! Sa fie insa acesta adevarul istoric?

 

Foto: Alan Grant

Intr-un interviu acordat in 1999 revistei Dilema, jurnalistul de origine saseasca Hans Herbert Gruenwald nuanteaza mult aceasta imagine. Astfel, el aminteste de nationalismul care a existat in micile comunitati sasesti  si de „o anumita aroganta„, „ca si la unguri” , care poate fi inteleasa din perspectiva istoriei si a situatiei sociale si politice. Vorbeste apoi de „obligatia” majoritarilor ca, daca tin intr-adevar la sasi, sa nu adopte o perspectiva falsa fata de acestia din urma:

Eu nu m-as simti de loc bine, de exemplu, daca un roman care este infocat antimaghiar m-ar bate pe umar cu bunavointa, spunandu-mi: „voi, nemtii, nu ne-ati facut niciodata probleme, ca ungurii, noi cu voi suntem prieteni”. De multe ori sunt in situatia de a regreta ca nemtii n-au creat mai multe probleme romanilor si n-au avut perseverenta de-a cere niste drepturi, asa cum o fac ungurii (s.m., Olahus)

 

Foto: Alan Grant

Citat din „Tristetea unui cliseu pozitiv”-convorbire cu Hans Herbert Gruenwald, ziarist, ARD, Radiodifuziunea Germana, in Tita Chiper-„Intr-o lumina orbitoare„, Curtea Veche Publishing 2004,  pg. 287. Articol  reprodus in volum dupa Dilema, nr 334, 2-8 iulie 1999.

Vorbe „minoritare” este o serie dedicata unor modalitati de a vedea realitatea diferite de cea a majoritatii oamenilor, indiferent de etnie. Citatele reproduse reflecta opinia mea in proportie de cel putin 80%. Olahus

Anunțuri

7 gânduri despre “Vorbe „minoritare”: Regret „ca nemtii n-au creat mai multe probleme romanilor”

  1. „voi, nemtii, nu ne-ati facut niciodata probleme”

    ne-au facut dar dupa 1918, vezi William Totok :

    http://www.divers.ro/germanii_din_romania_intre_nazism_si_stalinism_de_william_totok_ro

    Înainte de 1918, pe parcursul secolului al 19-lea, au fost însă aliaţi (alianţă de interes) cu românii impotriva maghiarizării (saşii în Transilvania, iar dupa 1867 şi şvabii în Banat). Campania de maghiarizare forţată ia lovit pe ei chiar mai puternic decît pe români datorită apropierii mai mari cu maghiarii (cultură/religie). De exemplu, dupa 1918 în Satu Mare 3000 de „maghiari” au redevenit „brusc” germani. Eu însumi am cunoscut „maghiari” în Banat/Timişoara care dacă îi întrebi de părinţi şi bunici descoperi că au fost germani iar ei au „limbi” materne (maghiară ŞI germană) nu „limbă” maternă (una singură).

    Acestă alianţa româno-germană împotriva maghiarizării, care a durat un secol, a dus la formarea unor anumite atitudini/percepţii pozitive ce se păstrează pînă în prezent.

  2. cîteva fragmente despre Constitutia de la 1923 şi comunitatea germană (extrase dintr-un text ce tratează în principal situaţia germanilor din Bucovina în perioada interbelică

    http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC12/11%20danielhrenciuc.pdf

    „Germanii s-au bucurat întotdeauna de preţuirea şi consideraţia sinceră a românilor..în spiritul prevederilor Rezoluţiei de la Alba-Iulia..germanii urmau – la fel ca şi celelalte minorităţi etnice – să primească însemnate drepturi şi libertăţi. [dar] între teorie şi practică s-a manifestat mai mereu o reală discrepanţă.

    Într-o scrisoare de protest a deputaţilor germani, din 21 noiembrie 1923, se preciza ,,lipsa de toleranţă în politica de astăzi faţă de minorităţi”, făcându-se, exagerat, o comparaţie aspră între măsurile şovine antebelice adoptate de guvernul ungar şi cele ale guvernului român. Demersurile germanilor n-au avut succes, însă ele au urmărit aspecte esenţiale pentru păstrarea identităţii şi spiritualităţii germane..[.] Nerezolvarea acestor solicitări a amplificat nemulţumirile Uniunii Germanilor din România Mare faţă de politica autorităţilor române.

    În timpul şedinţei Parlamentului din 12 martie 1923, Adolf Schullerus a ţinut un discurs în numele minorităţii germane, în care a reiterat poziţia conaţionalilor săi faţă de România Mare, manifestând, în numele comunităţii pe care o reprezenta, trei cerinţe:

    1. Recunoaşterea individualităţii politice şi asigurarea dezvoltării etnice şi constituţionale a minorităţii germane;
    2. Folosirea limbii materne în justiţie, administraţie şi învăţământ;
    3. Alegerea funcţionarilor publici din rândurile comunităţii din care fac parte.

    Aceste aspecte semnalate şi solicitate de către minoritatea germană, coroborate cu numeroase plângeri venite din partea maghiarilor, nostalgici după ordinea imperială şi privilegiile lor, au configurat tabloul premergător dezbaterii şi adoptării Constituţiei Unificării din 1923. Tentativelor de a se introduce – la solicitarea comunităţilor etnice – prevederi exprese în corpul textului Constituţiei li s-a opus Partidul Naţional Liberal, aflat la putere.

    Constituţia din 1923 a proclamat Regatul Român stat naţional unitar şi indivizibil, ideea unităţii naţionale devenind o axiomă ideologică şi politică a identităţii naţionale româneşti. Nici o prevedere cu privire la drepturile minorităţilor nu a fost inclusă în mod explicit în textul legii fundamentale. Mai mult, Constituţia a atribuit toată puterea în stat ,,naţiunii”, singura naţiune recunoscută, la care se făcea referire în text, fiind cea română. În acelaşi timp, a fost instaurat, treptat, un sistem administrativ-teritorial centralist, fără drepturi sau prerogative speciale pentru zonele locuite compact de către minorităţile etnice.”

  3. Foarte tare subiectul. Eu sunt de maghiar de origine sasă din partea tatălui meu. Din câte îmi povestea bunica mea, sașii nu erau tocmai bine văzuți de celelalte comunități din cauza încăpățânării lor și a naționalismului.

    Trăiau exclusiv în comunitățile lor, nu se mutau în sate, orașe cu comunități mixte, nu se căsătoreau cu alte etnii. Situația în familia mea a fost cu peripeții, stră bunicul meu (sas) a spus franc că nu va continua farmacia dacă părinții lui nu-l lasă să se căsătorească cu străbunica mea (unguroaică).

    Avea permanent sentimentul de superioritate și arătau acest lucru de câte ori era posibil. Dacă cineva ”trăda” comunitatea lor, nu mai era primit și era marginalizat. Superioritatea lor însă avea și o bază solidă, și anume învățământul. Cei mai educați (știutori de carte) oameni din punct de vedere procentual erau sașii în sec. XIX în Ardeal. Din punct de vedere politic și social, aveau cel mai performant sistem, și datorită acestui fapt, la ei apare prima dată în Ardeal cetățeanul de oraș liber în evul mediu. Mă refer la micii industriași, meșteri etc.

  4. Sasii au fost si ingeri(prima jumatate a sederii lor in Ardeal, cand aveau ceva putere) si draci ( a doua jumatate) (n. admin: vrei sa spui invers in paranteze, draci, respectiv ingeri. oricum nu exista popoare de ingeri si draci. Nu toti sasii detineau puterea. Multumesc anticipat pentru mai putine generalizari). In prima jumatate au fost mai sadici decat maghiarii dpdv al comportamentului cu romanii majoritari. De exemplu, sasii din Sibiu au dat o lege ca Romanii din jur sa fie spanzurati daca indraznesc sa taie un copac din padure. Daca romanul nu era gasit, comunitatea trebuia sa dea alt roman in locul lui, sa fie spanzurat. O alta lege spunea ca Romanii nu au voie sa faca case din piatra(probabil credeau ca ii forteaza astfel sa faca case din lemn si sa taie copaci din padure?). Romanii au fost inventivi si au construit case din pamant, cea mai veche care s-a pastrat are peste 300 de ani. Langa Singatin(Sibiu), sat de sasi exista o padure in mijlocul careia au fost fortati Romanii sa traisca pana la Unirea cu Romania. Catunul este abandonat si se ajunge f.greu acolo azi.
    Sasii s-au imblanzit doar dupa ce au pierdut treptat puterea in Ardeal, si in timp, au ajuns egalii Romanilor…

  5. Pingback: Sasii sunt rai! « MaghiaRomania

Comentariile nu sunt permise.