Vorbe „minoritare”: Români şi maghiari în Revoluţie


Statuia Libertatii (monumentul celor 13 generali maghiari), respectiv Arcul de triumf al eroilor romani, din Parcul Reconcilierii, Arad.

Am fost prea mult timp îndoctrinaţi de supradimensionarea luptelor fratricide româno-maghiare din 1848-1849, pe când realitatea era de fapt una deosebit de complexă. Ce vâlvă s-a făcut vizavi de reamplasarea Statuii Libertăţii de la Arad, în 2004, dar nici un aşa-zis „specialist”, dintre mulţii care se agitau în toată mass-media, nu ştia că armata austriacă a fost alungată în februarie 1849 din Aradul Nou de un batalion român al lui Kossuth, format din cei înrolaţi în Comitatul Arad. Numărul honvezilor români se compara cu efectivul legiunilor lui Avram Iancu din Apuseni. Pe de altă parte, în zona secuiască Odorhei, iobagii maghiari şi români au dat foc împreună la conacele nobililor maghiari. (Muzeul National Secuiesc, Sf Gheorghe, pagina Expozitii Permanente)

George Pomuţ aka Pomutz

Printre honvezii romani s-a numarat si George Pomut/Pomutz, devenit apoi, in Razboiul Civil American, ofiter in armata nordista, iar dupa conflict, general. Da, exact acel George Pomut de care amintea Emil Constantinescu in discursul sau din Congresul SUA si care a ajuns, postum, nume de nava militara. Sa amintesc si ca in 1861, Pomut considera ca Ungaria trebuie sa se apropie de minoritatile sale etnice si sa coopereze cu Principatele Unite.

Anunțuri

8 gânduri despre “Vorbe „minoritare”: Români şi maghiari în Revoluţie

  1. Pomutz e o figură controversată deşi poate nu la fel de mult ca ca sîrbul János Damjanich (unul din cei 13 generali).
    Probabil că nu e corect să-l clasificăm ca şi aparţinînd unei naţiuni (fie ea română, maghiară, sau americană) ci mai curînd să-l vedem ca o figură excepţională, cinevă în primul rînd „el însuşi”, ca un exemplu clasic de „eroic individualism” cu etnicitatea şi loialitatea de grup un naţionlă ca ceva secundar ca importanţă în sistemul lui de valori.

    „Numit Consul (1866), apoi Consul General al Statelor Unite la St. Petersburg (1874), rămâne în funcţie până în 1878, când e înlocuit de succesorul său, William H. Edwards. Moare în 1882, în condiţii încă neelucidate, în oraşul nopţilor albe (faptul că nu s-a întors, după încheierea misiunii, în ţara de adopţiune e încă un mister nedezlegat al acestei vieţi învăluite în legendă). „

    • nu dai si un link la citatul ala, sau il ai dintr-o carte?

      Precizez ca am amintit de Pomut nu pentru ca as fi neaparat de acord cu ce a facut el in revolutia maghiara (desi, din partea mea, daca nu a deschis focul contra unor revolutionari romani, e ok) ci pentru ca e un caz unic de revolutionar „maghiar” (din tabara „lor”) care ajunge sa fie onorat ca roman de catre un presedinte. Daca nu devenea erou american, nu avea nici o sansa! 🙂

  2. Pomuţ/Pomutz în wikipedia maghiară :

    A pesti egyetemen szerezte jogi diplomáját. Tanulmányai befejezése után a fővárosban nyitott ügyvédi irodát. Amikor kitört az 1848-as forradalom, szimpatizált Madarász radikális pártjával, majd beállt honvédnek. Pár hónap múlva már hadnagyként tért vissza szülővárosába Gyulára, ahol arra buzdította a román ajkú gyulaiakat és kétegyháziakat, hogy csatlakozzanak hozzá.

    http://hu.wikipedia.org/wiki/Pomucz_Gy%C3%B6rgy

  3. De menţionat că G.Pomutz a avut un frate : Constantin Pomuţ, ce a studiat medicina la Budapesta şi Viena si apoi a întemeiat prima catedra, şi a devenit astfel primul profesor, de psihiatrie a Facultăţii de Medicină din Pesta.
    În 1848–49 C-tin Pomuţ a semnat, alături de A. Şaguna şi alţii, petiţiile către împărat în care se cere „egala îndreptăţire” a românilor din Monarhie. Subscrie cu Aug. Treb. Laurian la petiţia pentru înfiinţarea unei universităţi române şi solicită ca limba română să fie limbă oficială nu numai în şcoli ci şi în administraţie.

    http://mariaberenyi.hu/Simpozion2009.pdf

  4. Personalitatea lui Pomutz este complexa. A fost roman ortodox, dar a luptat de partea lui Kossuth, a luptat in razboiul de secesiune, a devenit general de brigada in US Army si consul general al US in Rusia. Comunitatea romano-americana i-a evidentiat meritele exagerindu-le cateodata. De pilda se vorbeste mult si fara rost prin presa noastra in cautare de senzational despre rolul sau in cumpararea Alaskai de la Rusia, ceea ce este o gogorita. Negocierile pentru aceasta incepusera prin 1861, mult inaintea sosirii sale la St. Petersburg. Participarea sa la negocieri nu a putut fi documentata.

Comentariile nu sunt permise.