15 martie, pământ românesc


de SeptemCastra*

Statuia celor 13 generali maghiari din Parcul Reconcilierii, Arad ©7C

În fiecare an în preajma zilei de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, când aceştia sărbătoresc începutul Revoluţiei de la 1848, diverşi pescuitori în ape tulburi agită spiritele, fluturând pericolul maghiar care paşte Transilvania. Aproape invariabil, inflamarea românească succede unor declaraţii, provocatoare sau doar scoase din context, care vin dinspre Secuime sau Tőkés László.

Anul acesta a fost cazul declaraţiei membrilor Adunării Aleşilor Locali din Ţinutul Secuiesc care, brusc, au găsit de cuviinţă să proclame maghiara limbă oficială în Harghita, Covasna şi Mureş.

Declaraţia a fost rapid preluată de mass-media, în majoritatea cazurilor fără menţiunea necesară că această declaraţie nu are niciun efect în plan juridic. Şi fără încă o precizare la fel de necesară: că maghiara este de facto limbă oficială în toate localităţile cu cel puţin 20% populaţie vorbitoare, şi asta nu de azi, de ieri. Statutul de limbă (semi)oficială în aceste localităţi nu este stipulat ca atare în Constituţie, dar cum poate fi numită o limbă folosită cu drepturi depline în educaţie, administraţie şi justiţie?

Acesta a fost ingredientul principal, la care s-a adăugat recenta lege a regionalizării propusă de UDMR şi aprobată tacit în Senat, dar care mai trebuie aprobată şi de Camera Deputaţilor iar apoi promulgată de preşedintele ţării, pentru a produce vreun efect.

Amestecul obţinut din combinarea celor două chestiuni a fost servit cu fiori de gheaţă pe şira spinării, provocate de comemorarea, pe 19 martie, a două decenii de la conflictul de la Târgu-Mureş. Pentru ca toată tărăşenia, rămasă la nivel de declaraţii şi poveşti vechi de aproape o generaţie, să prindă un pic de greutate, 100 de extremişti români au ieşit în centrul Clujului ca să arate cât de tare li se fâlfâie steagurile de primejdia maghiară.

În replică – pentru că potrivit unui principiu al fizicii newtoniene, orice acţiune are o reacţiune egală şi opusă – chiar în timpul demonstraţiei de 15 Martie din Cluj, un neofascist de operetă din Plutonul Secuiesc a afişat la Cluj un banner cu mesajul „Ţinutul Secuiesc nu e pământ românesc”. După manifestaţie a fost reţinut şi amendat. Aici remarc tactul poliţiei clujene care nu l-a reţinut în timpul manifestaţiei şi lipsa de inteligenţă a organizatorilor maghiari, care nu l-au autoeliminat din coloana de manifestanţi.

S-a obţinut astfel următorul Cocktail Molotov interetnic:
1 – Declaraţia privind maghiara limbă oficială în Ţinutul Secuiesc (scoasă din context)
2 – Aprobarea tacită a regionalizării propuse de UDMR (departe de realizare)
3 – Comemorarea a 20 de ani de la evenimentele de la Târgu-Mureş (au trecut, totuşi, două decenii…)
4 – Demonstraţia anti-maghiară a Noii Drepte de la Cluj (cine crede că de fapt nu a fost anti-maghiară ci bla, bla, bla, nu se califică intelectual să citească acest blog)
5 – Iredentistul radical care transformă o sărbătoare într-un incident interetnic

Arcul de triumf al eroilor români, din acelaşi parc ©7C

Acest cocktail a fost servit în 14 şi 15 martie, pe parcursul întregii zile, de televiziunile de ştiri, Antena 3 mergând până într-acolo încât să titreze, la un moment dat, „Tensiuni în Transilvania” (seriooos?).

Nu ştiu dacă cele de mai sus sunt produsul unui scenariu sau doar o serie de coincidenţe, dar nu pot să nu constat că, an de an, la idele lui Martie, „Chestiunea transilvană” dă în clocot mai abitir ca niciodată.

În încheiere, un citat-dedicaţie pentru toţi cei care nu au înţeles încă asta, fie ei români sau unguri: „Maghiarul nu poate trăi fără român, nici românul fără maghiar, căci firea ne-a aşezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivând-o şi împreună să gustăm dulceaţa fructelor ei”. (Avram Iancu, 1848)

_______________________________________________________

*Nota lui Olahus: Acest text, scris de SeptemCastra, bloger clujean de etnie romana, urma sa fie publicat pe 15 martie 2010. Insa, din dorinta de a nu politiza blogul sau, autorul  a preferat sa nu posteze articolul. Din fericire, la invitatia mea de a posta ceva la noi pe Maghiaromania, a hotarat sa mi-l trimita.

A trecut ceva timp de pe 15 martie, astfel incat unii s-ar putea intreba ce rost are sa mai public postul acum. Pe de alta parte, evenimentele de pe 14 si 15  au lasat un gust amar la atata lume-romani si maghiari, deopotriva-, incat o analiza atat de echilibrata este oricand binevenita!

In plus, doream de mult sa inaugurez o noua rubrica- una in care cei care isi scriu articolele nu sunt Olahus, Nelli si Gegry, ci voi, cititorii nostri, mai inteligenti si moderati decat noi :).

Asa ca, daca ai scris un text interesant pe teme ca: multiculturalism, relatii interetnice (cu accent pe maghiari si romani), cultura maghiara din Transilvania etc, trimite-l si noua la miusever(la)gmail(punct)com. Iar daca textul e scris sa atraga cititorul si cu atentie la nuante, il vei vedea publicat pe Maghiaromania!

Anunțuri

15 gânduri despre “15 martie, pământ românesc

  1. Poate oi fi eu cam pe dinafara, dar de ce mi se pare mie oare ca pentru roamanii si maghiarii din comunitatile -ca sa zic asa- mixte din Romania, „ziua maghiarilor de pretutindeni” ar trebui sa fie prilej sa ne halim unii altora potolul traditional, sa ne bem alcoalele, sa ne tzopaim pe muzica si sa ne uram frumos unii altora „Hai noroc/egészségedre”; nu sa ne injuram unii pe altii de mama si sa ne caftim ca chiorii.
    Iar evenimentele de la Targu-Mures, dupa capul meu, le-as comemora prin seminarii de critical thinking, cu accent pe problema manipularii politice. 😛
    OK, acum chiar ca sunt pe dinafara….

    La modul mmai serios, mi se pare interesant cum este folosit „brandul” Avram Iancu, fara mare legatura, pare-se, cu personajul Istoric Avram Iancu in retorica nationalista si, pornind de acolo, in cultura populara. Uite, de exemplu, cum s-a ajuns de la acel Avram Iancu (adevarat) care zicea „Maghiarul nu poate trăi fără român, nici românul fără maghiar, căci firea ne-a aşezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivând-o şi împreună să gustăm dulceaţa fructelor ei” la acel cantecel de tabara nepoliticos, cu versuri de genul „Sade Iancu pe statuie/Si le da la unguri *ce rimeaza*”? Nu e un pic suspect?

  2. „Poate oi fi eu cam pe dinafara, dar de ce mi se pare mie oare ca pentru roamanii si maghiarii din comunitatile -ca sa zic asa- mixte din Romania, “ziua maghiarilor de pretutindeni” ar trebui sa fie prilej sa ne halim unii altora potolul traditional, sa ne bem alcoalele, sa ne tzopaim pe muzica si sa ne uram frumos unii altora “Hai noroc/egészségedre””

    corect, asa citeam si intr-un editorial din Foaia Transilvana
    „Ma tot gandesc:oare viceprimarul Laszlo Attila si ministrul Sanatatii Cseke Attila, ori consulul Ungariei, Szilagyi Matyas nu ne pregateau mai bine, de ziua lor, un spectacol in P-ta Unirii de csardas nebun in care sa vad unguroaice focoase jucate pina la lesin de „eroii” din Plutonul Secuiesc iar mamele lor sa se ia la intrecere care face cel mai bun ceaun de varza a la Cluj, ori paprikas?”

    „acel cantecel de tabara nepoliticos, cu versuri de genul “Sade Iancu pe statuie/Si le da la unguri *ce rimeaza*””
    A ajuns si cantecel de tabara? E rau! Eu unul mi-am dedicat ceva timp sa il vad banat de pe trilulilu, mai intai prin massuri la prieteni, ulterior scriind direct la admin. Nu garantez ca nu a fost uploadat din nou de atunci, sa fie cel putin un an daca nu mai mult.
    http://www.ftr.ro/articol-tinutul-secuiesc-nu-i-romania-no-bine-1539.php

  3. Cică manifestaţia ND de la Cluj a fost anti-maghiară!

    Ba n-a fost anti-maghiară, fraţilor, a fost anti-orice: anti-evrei, anti-unguri, anti-homo, anti-UE, chiar şi anti-pălărie dacă pălăria ar sta pe ceafă altfel decât cum zice tradiţia strămoşească de mii de ani suntem aici şi vom mai fi cât timpul va trăi (Holograf anii ’80, pentru cine a uitat).

    Cât despre declaraţia care „nu are putere juridică”, haida-de! Dacă n-are putere juridică, atunci de ce s-au mai adunat aleşii ăia unguri să o facă, sunt ei mai boi de felul lor şi n-au treabă pe acasă?

    No, no, no, frăţiorilor. Declaraţia aia a fost făcută cu bine luare aminte, nu a fost rezultatul datului cu zarul, aleşii ăia unguri ştiau foarte bine ce rost are adunarea şi proclamaţia lor, iar presa nu a făcut decăt să lovească imediat şi cu sete o minge ridicată la fileu.

    Nu vă întrebaţi de ce se petrec aceste lucruri, cum nu vă întrebaţi de ce există revista Click! ori de ce există muzica înălţătoare a lui Florin Salam.

  4. pt. EGB
    Manifestaţia ND din 14 martie chiar a fost antimaghiară. De altfel, e deja tradiţională la Cluj în preajma zilei de 15 martie. Acum nu li s-a autorizat chiar pe 15, tocmai pentru a se evita un conflict direct. Memento: acu’ 2 ani, pare-mi-se, au fost nişte bătăi de stradă.

  5. Judit: „România a românilor” este o lozincă împotriva tuturor minoritarilor, nu doar a maghiarilor.

    Şi merge chiar dincolo de etnie, căci de bună seamă că românul – în viziunea lor – nu poate fi decât ortodox, hetero, grijuliu faţă de viitorul ţărişoarei sale înrobită de ciocoii Apusului, etc, etc, etc.

    În acest sens am scris că „nu a fost anti-maghiară, a fost anti-orice”.

  6. Să-l contrazic niţel şi pe autor care, friendly de-a dreptu’, aminteşte despre ” un neofascist de operetă din Plutonul Secuiesc, care a afişat la Cluj un banner cu mesajul „Ţinutul Secuiesc nu e pământ românesc”. Să-mi trag una, precum se zice la mine în cartier, eu am fost acolo şi am văzut vreo 30, pe puţin. Oi fi băut prea multă bere, cine ştie 🙂

  7. „un neofascist de operetă din Plutonul Secuiesc”

    Asta a fost bine spus. Am văzut o fotografie cu el, pare un copil (adolescent) ce se visează, se joacă de-a naziştii. Se confirmă observaţia că „viaţa se repetă dar cu diferenţa ca ce a fost prima dată o tragedie a doua oară e comedie”

  8. In general, pe aia gen Noua Dreapta (genul „Plutonul secuiesc” n-am avut ocazia, dar banuiesc rezonabil ca seamana foarte mult) daca ii iei la bani marunti iti dai seama imediat ca habar n-au despre ce vorbesc acolo/pentru ce se agita.

  9. pt. ovidiu
    ŞI pt. ovidiu:
    nu mi s-a părut de operetă, nu mi S-AU părut de operetă. Întrucât, insist, au fost mai mulţi. De operetă mi se par/ mi s-au părut mereu băieţii care defilează îmbrăcaţi/deghizaţi în husari, de ex. Condescendenţa nu se pupă cu bocancii lor, ai băieţilor (includ şi fetele), care se manifestă astfel, indif. de naţionalitate şi convingeri religioase. Şi nu bocancii-s de vină, n-am nimic împortiva bocancilor.

  10. Raluca@:Poate oi fi eu cam pe dinafara, dar de ce mi se pare mie oare ca pentru roamanii si maghiarii din comunitatile -ca sa zic asa- mixte din Romania, “ziua maghiarilor de pretutindeni” ar trebui sa fie prilej sa ne halim unii altora potolul traditional, sa ne bem alcoalele, sa ne tzopaim pe muzica si sa ne uram frumos unii altora “Hai noroc/egészségedre

    Cum de ti-a venit ideea asta nastrusnica? Mi s-ar parea de cel mai mare prost gust sa maninc gulas si sa beau palinca de 15 martie ( sau oricum sa sarbatoresc in orice mod aceasta zi) sau sa pretind unui ungur sa se indoape cu sarmale si cu vinisor de Dragasani ca sa marcheze ziua de 1 decembrie.

    raluca@ : Uite, de exemplu, cum s-a ajuns de la acel Avram Iancu (adevarat) care zicea „Maghiarul nu poate trăi fără român, nici românul fără maghiar, căci firea ne-a aşezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivând-o şi împreună să gustăm dulceaţa fructelor ei

    Asta e doar un citat din Avram Iancu iar prin continutul conciliant e destul de izolat . Avram Iancu ( ca dealtfel si ceilalti fruntasi romani de la 1848) a fost si autorul unora mult mai radicale la adresa maghiarilor. De exemplu tot el a spus : „Nu cu argumente umanitare sau filozofice vom convinge pre acesti tirani ci cu lancea ca Horea”

  11. Solovăstrule, zici „… autorul unora mult mai radicale la adresa maghiarilor”.

    Nu cred că le zicea la adresa maghiarilor ca naţiune ci la adresa maghiarilor care dădea clasa stăpânitoare a Ardealului.

    Nu vreau să cad în păcatul mitului „înfrăţirii claselor asuprite împotriva exploatatorilor” dar mi-e greu să cred că Avram Iancu îl vedea pe Janos bacs de la el de pe uliţă drept un tiran.

    Că Iancu a avut puţine discursuri conciliante la adresa ungurilor e de înţeles: el conducea un război şi în război nu te laşi mânat de sentimente de frăţietate. Duşmanul e duşman, trebuie să-l omori chiar dacă duşmanul ăla poate fi un amărăştean cu copii şi necazuri la fel ca şi tine.

    Totuşi replicile conciliante ale lui Iancu sunt mai valoroase decât slaba lor frecvenţă căci arată că, chiar şi în vremuri de vrajbă, există şansă împăcării.

    Cu atât mai mult trebuie să existe acum, când 1848 a trecut de mult.

  12. @Solovastru- Te pomenesti ca sa umblam cu pancarte cu „România românilor” respectiv „Ținutul secuiesc nu e România” și să ne supărăm unii pe alții de fgoarte mare bun gust o fi 😛

Comentariile nu sunt permise.