???


La ora sanscrită am o colegă, Alina. Mi-am dat seama din prima că e româncă, ori maghiară din Ardeal. După prima oră nu m-am dus la ea ca să mă prezint, nici mie nu-mi plac fazele ca: „A, eşti din Ardeal? O cunoşti pe…”, „şi la noi lucrează zugravi din Ardeal”, „e foarte frumos în Ardeal, am văzut poze”, etc. 

 

Luni am avut oră, şi învâţasem declinaţia substantivelor. Sanscrita are opt cazuri: nominativ, acusativ, instrumental, dativ, ablativ, genitiv, locativ, vocativ. Limba maghiară nu foloseşte terminologia  latină, ne-fiind o limbă indo-europeană. Categoriile sunt total diferite, modul de expresie, logica limbii diferă foarte mult. Cine nu a învăţat din copilărie gramatica (în Ardeal nu prea se predă, eu am fost norocoasă că în Ungaria se pune un accent foarte mare pe lingvistică), nici ca şi vorbitor nativ nu poate face conexiune între terminoligia latină şi a maghiară. Adică la oră toţi avusem probleme în tradusul cazurilor. 

 

Alina s-a jenat foarte mult, nu prea ştia să răspundă la întrebările profului, deşi mie mi se părea că vorbeşte perfect limba maghiară. După oră m-am dus la ea, şi m-am prezentat – în limba română – oferind ajutor, şi adresa mea de e-mail, dacă are nevoie de ajutor. Am fost foarte bucuroasă că am oportunitatea de-a vorbi din nou româneşte, în afară de Centrul Cultural Român, unde ne facem apariţia din când în când, nu am cu cine. Dar Alina mi-a răspuns în maghiară, că mersi, nu are nevoie de ajutor. Pentru o clipă bună nu prea ştiam ce să zic. Mă aşteptam că va fi bucuroasă că e cineva care ştie limba ei maternă. Dar nu aşa era. Aşa că mi-am oferit ajutorul din nou, şi am plecat. Nu prea înţeleg, ce s-a-ntâmplat.

13 gânduri despre “???

  1. pai e greu de spus ce s-a intamplat. ramane sa o cunosti mai bine si sa afli de ce ti-a raspuns in ungureste
    -a) s-a jenat de alti colegi, care erau in preajma si in semn de politete exagerata fata de ei ti-a raspuns in ungureste
    b) a avut experiente neplacute cand a mai vorbit in romaneste si incearca sa evite altele
    c) vrea sa ramana in Ungaria si sa se asimileze complet
    d) are romanesc doar numele, sau e jumate unguroaica, si a avut experiente neplacute cu etnici romani asa ca prefera sa nu mai vorbeasca (nu zic ca e ok sa generalizezi de la cateva cazuri dar se intampla des)

    sugestia mea ar fi, daca vezi ca totusi aveti niste lucruri in comun, sa continuati sa vorbiti in ungureste ca si cum nimic nu s-a intamplat. dupa aia, o inviti la un ceai/suc/palinka in oras si ii dai mail-ul meu daca arata bine😀 si o abordezi atunci in romaneste. S-ar putea ca intr-un cadru relativ intim sa nu se jeneze sa vorbeasca in romaneste.

  2. „“A, eşti din Ardeal? O cunoşti pe…”, “şi la noi lucrează zugravi din Ardeal”, “e foarte frumos în Ardeal, am văzut poze”, etc”
    Acum, sincer, si eu cand aflu ca cineva e maghiar(a) ardelean(ca), il/o intreb daca il/o cunoaste pe Iksz sau pe Ygrek. Si s-a intamplat uneori sa descoperim o cunostinta comuna.

  3. @Alina s-a jenat foarte mult, nu prea ştia să răspundă la întrebările profului, deşi mie mi se părea că vorbeşte perfect limba maghiară. După oră m-am dus la ea, şi m-am prezentat – în limba română – oferind ajutor, şi adresa mea de e-mail, dacă are nevoie de ajutor…. Dar Alina mi-a răspuns în maghiară, că mersi, nu are nevoie de ajutor…

    păi dacă se simtea jenată ( nu contează dacă justificat obiectiv sau nu, important e ce crede ea) că nu vorbeste bine maghiara felul în care tu ai abordat-o nu a facut decit să-i confirme termerile : şi tu ai simţit nevoia să-i vorbeşti in româneste, deci (în mintea ei) e clar ca nu vorbeste bine …ţi-a raspuns în maghiară pentru că dorinţa ei e să vorbescă bine maghiara.
    Nu prea ai ajutat-o, dimpotrivă

  4. Sorry, e ora cârcotelilor mele. Nu cred că o reacţie – normală, anormală, vehementă sau mai ştiu eu cum – ar trebui să facă subiectul unei analize, discuţii, dispute sau mai ştiu eu ce. Mi se pare uşor deplasat să începem să ne gândim la sensibilităţi de ordin etnic, lingvistic etc. când cineva ne sugerează mai mult sau mai puţin delicat că n-are chef de vorbăraie. Cred cu tărie că apartenenţa etnică/ lingvistică nu este unicul motiv al anumitor reacţii/manifestări. Cine ştie, poate a părăsit-o iubitul sau o durea capul sau n-are bani sau o bat părinţii la cap. De investigat.

  5. @ Cine ştie, poate … De investigat

    Da, asta e una din acele intimplari la care te gîndesti şi te macini toata viaţa ..”oare ce a vrut sa spună?” ..fară să ajungi vreodată la un raspuns sigur, defnitiv…nu vom ştii niciodată ce sa întimplat de fapt…

  6. Nelli

    Terminologia maghiară este ne-latină nu pentru pentru că maghiara nu-i limbă romanică ci pentru că părinţii limbii maghiare moderne au decis să adopte filosofia construirii interne a neologismelor în defavoarea împrumuturilor – probabil pentru păstrarea purităţii limbii.

    Cred că sunt puţine limbi care au adoptat această metodă – eu ştiu doar de olandeză unde aproape fiecare neologism este un mic rebo eliptic. De pildă „asigurări” se zice „verzekering” (şi nu ceva derivat din „insurance”) ceea ce literal s-ar traduce prin „starea de a fi mai mult decât sigur”.

    În limba română a existat un asemenea curent întruchipat de Ion Heliade Rădulescu, care sugera ca neologismele să fie făcute fie prin împrumuturi din aromână („dimând” în loc de „conjur”) sau prin construcţii interne („netăiat” în loc de „atom”, „gâtlegău” în loc de „cravată”, şamd).

    Din fericire, zic eu, s-a adoptat metoda generală a împrumutării termenilor internaţionali – care majoritatea sunt construiţi pe baze greco-latine.

    Termenii internaţionali sunt atât de mulţi încât s-a putut construi o limbă integral pornind de la ei. Este vorba de Interlingua, pe care vorbitorii nativi ai limbilor romanice occidentale – împreună cu românii care au studiat puţină franceză, spaniolă sau italiană – o înţeleg foarte bine, fără studiu prealabil.

    Referitor la istorioara ta cu colega, te-ai gândit că poate ea chiar este unguroaică şi eventual te-a crezut pe tine româncă?

    Nu ştiu cum este la maghiari, dar la aromâni o metodă simplă de a tăia legătura personală cu cineva şi de a te cantona într-un registru mai sobru şi impersonal cu respectivul este de a renunţa la dialect în favoarea limbii literare – chiar dacă e clar că acela ştie dialectul. Astfel se impune o distanţă peste care partenerii nu mai caută să sară.

    Echivalentul la maghiari al comportamentului de la aromâni ar fi acesta: nu vorbim româneşte (o limbă „minoritară” şi „ardelenească” în context budapestan) ci vorbim limba maghiară pe care o ştie şi o înţelege toată lumea din Budapesta. Astfel nu ne plasăm pe o orbită specifică, doar tu şi cu mine, ci gravităm pe traiectoria generală păstrând distanţa.

  7. @ Egy: ” la aromâni o metodă simplă de a tăia legătura personală cu cineva şi de a te cantona într-un registru mai sobru şi impersonal cu respectivul este de a renunţa la dialect în favoarea limbii literare – chiar dacă e clar că acela ştie dialectul. Astfel se impune o distanţă peste care partenerii nu mai caută să sară.”
    Ai dreptate doar partial. Se prea poate ca cel caruia i te-ai adresat in aromana sa iti raspunda in romaneste pentru a-ti da de inteles ca locul impune o conversatie mai oficiala, iar conversatia poate continua la modul colocvial intre patru ochi sau in alt anturaj.
    @ nelli: Am citit postarea de mai multe ori si totusi nu am inteles cum ai ajuns tu la concluzia ca fata este romanca. Faptul ca a inteles totusi ce i ai adresat in romaneste poate sa denote faptul ca nu stapaneste bine limba romana si ca prefera o conversatie in limba pe care o stie cel mai bine, poate chiar materna. Si cand va avea dispozitia necesara. Stim ca persoanele de sex feminin au adesea indispozitii de tot felul, pe care persoanele din jur trebuie sa le inteleaga, daca imi dai voie sa fiu putin misogin…

  8. „Stim ca persoanele de sex feminin au adesea indispozitii de tot felul, pe care persoanele din jur trebuie sa le inteleaga, daca imi dai voie sa fiu putin misogin…”
    uite, (si) de-asta esti machedonul meu preferat😀. (shh, sa nu-i spui lui Emil sau cum l-o chema de-adevaratelea, ca i se urca la cap)
    @girls: nu, nu pentru ca este „un pic” misogin, fetelor.

  9. A-ha, deci acum o cheama Alina.
    „Mi-am dat seama din prima că e româncă, ori maghiară din Ardeal.”
    Quiz 1: Cum ti-ai dat seama? Eu cunosc si lipovence Alina.
    „Mă aşteptam că va fi bucuroasă că e cineva care ştie limba ei maternă”.
    Quiz 2: care este limba materna a Alinei?
    Asteptam raspunsurile aici si un premiu pentru cel care va afla inaintea lui Nelli. Si din partea lui Nelli sa aibe simtul umorului.

  10. Exerciţiu de logică

    „Mi-am dat seama din prima că e româncă, ori maghiară din Ardeal”.
    Luăm afirmaţia de bună şi o considerăm enunţ.
    În ambele cazuri, Alina a învăţat la şcoală Gramatica limbii române, deci ar fi trebuit să-i sune familiar cel puţin cinci dintre cele opt cazuri ale substantivelor în sanscrită (chiar dacă săraca Alina n-a apucat să înveţe şi alte limbi la şcoală).

    Apropo, la ce perioadă te referi când spui că „În Ardeal nu prea se predă gramatica”?

Comentariile nu sunt permise.